Sentinţă civilă nr. 225 din 02.02.2026

1. Rezumat

Situația de fapt, cererea și întâmpinarea

Prin cererea înregistrată la 28.03.2023, reclamanta Instituția Primarului UAT Rebricea a chemat în judecată titularul titlurilor de proprietate (pârât persoană fizică), precum și Comisia Locală Rebricea și Comisia Județeană Vaslui, solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 882/47436 din 21.06.1995, emis pentru 1 ha 9958 mp teren pe raza satului Drăxeni, comuna Rebricea.

În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că titlul din 1995 ar fi fost emis cu suprafețe/amplasamente necorespunzătoare situației reale, iar titularul nu ar fi intrat în posesie pe amplasamentele înscrise.

A arătat că ulterior ar fi fost emis, „în mod corect”, un al doilea titlu – nr. 1549/48272 din 18.05.2000, pentru 2 ha 7905 mp, care ar reflecta stăpânirea în fapt și ar fi folosit în prezent de titular.

Reclamanta a invocat drept temei art.

III alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 169/1997 (inițial indicând și Legea nr. 18/1991, ulterior precizând expres temeiul din Legea nr. 169/1997).

Cererea a fost scutită de taxă de timbru, iar reclamanta a solicitat judecata în lipsă.

Comisia Locală a formulat întâmpinare, arătând, în esență, că pe numele titularului există două titluri (cel din 1995 și cel din 2000), că titlul ulterior ar fi fost folosit în circuitul civil (inclusiv prin înstrăinări), cu referiri la evidențe din registrul agricol și la situația administrativă a terenurilor.

A depus înscrisuri și a solicitat, la rândul său, judecata în lipsă.

Titularul persoană fizică și Comisia Județeană nu au depus întâmpinare în termen.

Probe administrate

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Instanța a dispus completarea probatoriului, punând în vedere comisiilor depunerea întregii documentații care a stat la baza emiterii ambelor titluri (1995 și 2000), inclusiv cererile de reconstituire.

Comisia Județeană a înaintat înscrisuri identificate în arhivă, iar din adresele comisiei locale și din răspunsurile instituționale (inclusiv OCPI) a rezultat că nu au fost identificate cererile de reconstituire care să fi stat la baza titlurilor, fiind găsite doar pretitluri și corespondență administrativă.

Soluția instanței

Prin sentința civilă nr. 369/2026, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.

2. Considerente esențiale

• Calificarea obiectului: neconcordanța numerică din petit (882/474336 vs 882/47436) a fost tratată ca eroare materială, analiza vizând titlul identificabil în dosar (nr. 882/47436/21.06.1995).

• Legea aplicabilă și miza probatorie: în cadrul art.

III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, nulitatea absolută presupune demonstrarea faptului că titlul a fost emis în favoarea unei persoane neîndreptățite, prin raportare la ipotezele tipizate de legiuitor; art. 249 C.proc.civ. plasează sarcina probei asupra reclamantei.

• Două titluri + necorelări administrative ≠ neîndreptățire: existența a două titluri pe numele titularului, diferențele de suprafețe/amplasamente/vecinătăți și mențiunea că titlul din 1995 nu ar fi fost utilizat în circuitul civil au fost apreciate ca indicând o stare de necorelare administrativă, fără a conduce, singure, la concluzia juridică cerută de art.

III alin. (1) lit. a).

• Lipsa cererilor în arhivă nu dovedește, prin ea însăși, nulitatea: faptul că, potrivit comisiei locale/OCPI, nu s-au identificat cererile de reconstituire din arhivă nu a fost considerat suficient pentru a stabili inexistența cererilor ori neîndreptățirea titularului; instanța a reținut că legea recunoaște ipoteza pierderii cererilor și reglementează mecanisme de remediere (inclusiv în logica art.

IV din Legea nr. 169/1997).

• Acordul pârâtului nu poate suplini condițiile nulității absolute: poziția titularului, care solicitase administrativ anularea titlului din 1995 și menținerea celui din 2000, a fost relevantă factual, însă nu poate înlocui cerința unei demonstrații probatorii pozitive a neîndreptățirii în sensul art.

III alin. (1) lit. a).

3. Elemente de interes pentru practică

• În acțiunile de nulitate întemeiate pe art.

III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, este esențială individualizarea ipotezei legale (din cele tipizate de text) și configurarea probatoriului strict pe acea ipoteză (fost proprietar, vechi amplasament, cereri în termen, regimul de preluare, depășiri de limite etc.).

• Deficiențele/absențele de arhivă nu echivalează automat cu neîndreptățirea beneficiarului titlului: lipsa cererilor în arhivele comisiilor/OCPI poate indica o problemă administrativă, dar nu este, singură, probă suficientă pentru nulitatea absolută în logica art.

III alin. (1) lit. a).

• „Dublul titlu” poate reclama corecții administrative/documentare, însă pentru nulitatea absolută pe art.

III alin. (1) lit. a) trebuie probată neîndreptățirea beneficiarului, nu doar neconcordanțe între titluri ori dificultăți de reconstituire documentară