Sentinţă civilă nr. 222 din 20.10.2023

1. Rezumat

Situația de fapt, cererea și întâmpinarea

Prin cererea înregistrată la 28.04.2023, reclamantul X (promitent-vânzător) a chemat în judecată pârâtul Y (promitent-cumpărător), solicitând ca instanța să constate prescris dreptul pârâtului la acțiune, în temeiul art. 1669 alin. (2) C.civ., precum și prescrisă suma achitată cu titlu de preț, de 1.600 lei, raportat la promisiunea de vânzare autentificată sub nr. 94/12.06.2014.

În motivare, reclamantul a arătat că, prin antecontractul autentificat la 12.06.2014, s-a obligat să vândă pârâtului două suprafețe de teren arabil (6.000 mp în sola 64, parcela 1439/1, punctul „Scurtoci”, și 400 mp în sola 65, parcela 1439/61, punctul „Șes Luncă”), situate în extravilanul satului Gârceni, județul Vaslui, pentru prețul de 1.600 lei, stabilindu-se ca perfectarea vânzării (autentificarea și transferul proprietății) să aibă loc până la 15.06.2016.

A susținut că pârâtul a rămas în pasivitate după încheierea promisiunii, fără demersuri pentru perfectare, intrare în posesie ori restituirea prețului.

Prin întâmpinare (15.06.2023), pârâtul a arătat că este de acord cu cererea, în sensul constatării intervenirii prescripției extinctive atât cu privire la dreptul la acțiune întemeiat pe art. 1669 alin. (2) C.civ., cât și cu privire la prețul de 1.600 lei.

A precizat că termenul de 6 luni a început să curgă de la data-limită de perfectare (15.06.2016) și s-a împlinit la 15.12.2016.

Totodată, pârâtul a formulat apărări privind cauzele neperfectării, arătând că nu i-ar fi imputabilă culpa, și a solicitat să nu fie obligat la cheltuieli de judecată, invocând art. 454 C.proc.civ.

Probe administrate

S-a administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți (în principal, antecontractul autentificat sub nr. 94/12.06.2014).

Soluția instanței

Prin sentința civilă nr. 1593/2023, instanța a admis acțiunea principală reținând că pretenția a fost recunoscută de pârât și aplicând art. 436 C.proc.civ.

În consecință, a constatat prescris dreptul pârâtului de a solicita perfectarea contractului de vânzare-cumpărare sau restituirea sumei de 1.600 lei achitate în temeiul antecontractului autentificat sub nr. 94/12.06.2014.

A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

2. Considerente esențiale

• Hotărâre pe recunoaștere: în condițiile în care pârâtul a recunoscut pretențiile, instanța a soluționat cauza în limitele recunoașterii, în temeiul art. 436 C.proc.civ.

• Reper temporal al prescripției invocate: termenul de perfectare stabilit contractual (15.06.2016) a fost valorificat ca moment de la care pârâtul a susținut curgerea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 1669 alin. (2) C.civ., cu împlinirea la 15.12.2016, aspect acceptat prin poziția procesuală de recunoaștere.

• Consecința asupra prețului: s-a constatat, în același cadru procesual, prescripția cu privire la restituirea sumei de 1.600 lei achitate ca preț în baza promisiunii autentice.

• Cheltuieli de judecată: instanța a luat act de declarația reclamantului de nesolicitare a cheltuielilor de judecată.

3. Elemente de interes pentru practică

• Acțiunea în constatare poate fi utilizată pentru clarificarea efectelor prescripției în raporturi izvorâte din promisiuni de vânzare-cumpărare, atunci când părțile urmăresc stabilizarea situației juridice.

• În ipoteza recunoașterii exprese a pretențiilor, art. 436 C.proc.civ. permite o soluționare concentrată, fără administrarea unui probatoriu complex, în măsura recunoașterii.

• Gestionarea cheltuielilor de judecată în cauze admise pe recunoaștere rămâne dependentă de pozițiile procesuale concrete (solicitare/nesolicitare, art. 454 C.proc.civ. invocat de pârât, după caz).