Sentinţă civilă nr. 219 din 13.07.2023

Situația de fapt, cererea și întâmpinarea

Prin cererea înregistrată la 13.09.2022, reclamanții (consumatori) au solicitat, în contradictoriu cu banca inițială și cu cesionarii succesivi ai creanței, să se constate intervenită darea în plată/stingerea datoriei în temeiul Legii nr. 77/2016 pentru un credit ipotecar în CHF contractat la 19.03.2008 (79.991,50 CHF), garantat cu ipotecă asupra unui apartament.

Imobilul ipotecat fusese valorificat anterior, prin executare silită, fiind emis act de adjudecare la 19.08.2013 (dosar execuțional nr. 225/2013).

Ulterior executării, creanța reziduală a fost cesionată (inițial către entități specializate în recuperare, apoi către un cesionar final).

Reclamanții au arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, au transmis notificări la 09.06.2016 (către creditorul inițial și către cesionarul de la acel moment), invocând art. 8 alin. (5) din lege, în vederea stingerii datoriei reziduale după valorificarea bunului ipotecat.

Creditorul inițial a contestat notificarea (dosarele atașate), contestația fiind în final respinsă ca inadmisibilă de instanțele de control judiciar, cu mențiunea că mecanismul relevant este cel al art. 8 alin. (5).

Reclamanții au mai invocat existența unor demersuri de executare silită ulterioare (inclusiv popriri), apreciate ca abuzive în contextul dării în plată/stingerii datoriei.

Pârâta cesionară finală a formulat întâmpinare, invocând: (i) excepția lipsei calității procesuale pasive a unuia dintre cesionari, (ii) excepția inadmisibilității acțiunii (susținând, între altele, lipsa renegocierii/bunei-credințe și faptul că reclamanții nu mai sunt proprietari ai imobilului), iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, invocând neîndeplinirea condițiilor Legii nr. 77/2016 și lipsa impreviziunii.

Banca inițială a invocat, la rândul său, lipsa calității procesuale pasive, arătând că a cesionat creanța, și a susținut neîndeplinirea condițiilor de fond (inclusiv impreviziunea), în condițiile în care imobilul a fost deja valorificat.

Probe administrate

În probațiune, instanța a administrat înscrisuri, contract de credit, contract de ipotecă, notificări, acte de cesiune și documente din executare; dosare atașate: 4248/333/2016, 4248/333/2016* și 4248/333/2016** (contestația privind notificarea).

Soluția instanței

Prin sentința civilă nr. 1258/2023, instanța a admis acțiunea.

A constatat stinse toate datoriile izvorâte din contractul de credit (inclusiv după cesiuni);

A obligat pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată (câte 2.300 lei, onorariu avocat).

Totodată, a respins excepțiile invocate (lipsa calității procesuale pasive; inadmisibilitate), ca neîntemeiate;

2. Considerente esențiale

• Cadrul legal: instanța a operat cu art. 7 alin. (6), art. 8 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 77/2016 și cu condițiile de admisibilitate din art. 4 din aceeași lege (consumator/profesionist; plafon 250.000 euro; credit pentru locuință/garantat cu locuință; lipsa condamnării pentru infracțiuni legate de credit).

A invocat și reperele CCR privind impreviziunea (în special Decizia nr. 623/2016, cu trimiteri la par. 113 și 120) și distincția procedurală reluată în jurisprudența CCR (inclusiv Decizia nr. 95/2017 – par. 44).

• Excepția lipsei calității procesuale pasive (pentru banca inițială și pentru un cesionar intermediar) a fost respinsă, pe ideea că:

• notificarea din 09.06.2016 a fost adresată acestor entități, iar banca inițială a contestat notificarea fără a invoca atunci lipsa calității sale, formulând apărări pe fond;

• imobilul ipotecat a fost valorificat, iar distribuirea sumelor obținute a vizat creditorul inițial; în litigiul curent se urmărește constatarea stingerii datoriei și ca efect al acestei valorificări;

• cesionarul intermediar avea calitatea de creditor la data notificării, moment relevant pentru procedura prealabilă.

• Excepția inadmisibilității a fost respinsă, instanța reținând că:

• notificarea din 09.06.2016 a reprezentat invitația de prezentare la notar pentru valorificarea mecanismului art. 8 alin. (5), adresată creditorilor de la acel moment;

• cesionarul ulterior dobândește prin cesiune atât drepturile, cât și obligațiile legale legate de creanța cedată;

• art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016 (obligația creditorului de prezentare la notar după respingerea definitivă a contestației) privește ipoteza contestației analizate pe fond; or, în litigiile anterioare contestația a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel că instanța a considerat că rămâne în vigoare notificarea inițială de stingere a datoriilor.

• Fondul cauzei (stingerea datoriei în temeiul art. 8 alin. (5)):

• instanța a reținut că art. 8 reglementează două ipoteze: (i) art. 8 alin. (1) – când imobilul este încă în patrimoniul debitorului (transmitere proprietate + stingere), respectiv (ii) art. 8 alin. (5) – când imobilul a fost supus executării silite (inclusiv vândut/adjudecat), consumatorul putând cere instanței constatarea stingerii datoriilor;

• a constatat îndeplinirea condițiilor din art. 4 (calitatea de consumator; plafon; destinația de locuință; lipsa condamnărilor – pe baza cazierelor judiciare din dosarele atașate);

• în plan procedural, a reținut îndeplinirea condițiilor de formă și transmitere ale notificării (prin avocat, cu indicarea notarului și a datelor de prezentare).

• Element decisiv pentru soluție: instanța a corelat două împrejurări:

1. o parte a debitului a fost recuperată prin valorificarea imobilului ipotecat în 2013;

2. pentru diferența urmărită ulterior, printr-o hotărâre definitivă în contestație la executare (dosar 4302/333/2022), s-a constatat prescripția dreptului cesionarului de a cere și obține executarea silită.

În acest cadru, instanța a constatat stinse toate datoriile izvorâte din contractul de credit.

• Impreviziunea: instanța a arătat expres că, având în vedere modalitatea de stingere reținută (valorificarea bunului + prescripția dreptului de a obține executarea silită pentru rest), nu se mai impune analiza condiției impreviziunii.

• Cheltuieli de judecată: în temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâtele au fost obligate în solidar la plata către reclamanți a sumei de câte 2.300 lei, reprezentând onorariu avocațial.

3. Elemente de interes pentru practică

• Art. 8 alin. (5) Legea nr. 77/2016 rămâne un instrument procedural distinct de ipoteza „clasică” a art. 8 alin. (1), operând inclusiv atunci când bunul ipotecat a fost deja adjudecat, iar executarea continuă sub alte forme (de exemplu, poprire).

• Calitatea procesuală pasivă poate fi analizată funcțional, raportat la momentul notificării și la traseul creanței: entitățile care au primit notificarea și au avut conduită procesuală relevantă (de pildă, contestarea notificării fără invocarea lipsei calității) pot rămâne părți pasive în acțiunea de constatare.

• Procedura prealabilă (notificarea): în contextul în care contestația creditorului a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța a reținut că notificarea inițială rămâne reper procedural, fără a condiționa debitorul de reluarea notificării în sensul art. 7 alin. (6), text legat de ipoteza contestației analizate pe fond.

• Soluție de constatare a stingerii datoriei fără analiză de impreviziune, atunci când instanța fundamentează stingerea pe împrejurări obiective: recuperare parțială prin valorificarea bunului și imposibilitatea realizării restului pe calea executării silite ca urmare a prescripției dreptului de a obține executarea silită (stabilită definitiv într-o contestație la executare).