Sentinţă civilă nr. 215 din 10.12.2025

1. Rezumat

Situația de fapt, cererea și întâmpinarea

Prin cererea înregistrată la 28.09.2023, reclamantul X a chemat în judecată UAT Municipiul Vaslui (prin primar), solicitând constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren aferente unui imobil-garaj, situată în intravilanul municipiului Vaslui (adresă anonimizată).

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că intrarea în stăpânire a avut loc cel târziu în anul 1989, prin autorul său Y (tatăl reclamantului), în baza unui înscris sub semnătură privată („act de mână”), iar după decesul autorului (în 2008) posesia a fost continuată exclusiv de reclamant.

A susținut că posesia a fost continuă, publică, netulburată și sub nume de proprietar, fără litigii ori revendicări, și a invocat corespondența administrativă din care ar rezulta că terenul nu este înscris în registrul agricol și nu este evidențiat în inventarul domeniului public/privat al UAT, nefiind nici obiect al procedurilor de fond funciar.

Prin întâmpinare (depusă la 29.04.2024), pârâta UAT a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că terenul revendicat nu este evidențiat ca aparținând UAT și că reclamantul nu ar fi dovedit calitatea pârâtei de proprietar; a depus note interne/corespondență administrativă în sensul inexistenței terenului în evidențele patrimoniale și agricole și a invocat, suplimentar, existența unor mențiuni fiscale istorice pe numele unei alte persoane (anonimizat), fără însă a indica un titlu de proprietate ori o înscriere cadastrală/tabulară pentru terenul litigios.

Pe fond, pârâta a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței, în raport de probele administrate.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a pus în discuție excepția și, prin încheiere, a dispus unirea cu fondul, apreciind necesară administrarea de înscrisuri și probe relevante pentru situația juridică a terenului.

Probe administrate

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială (doi martori – anonimizat) și expertiză topografică (anonimizat).

Expertiza a identificat terenul în litigiu ca având 102 mp, cu plan de amplasament și delimitare, și a descris vecinătățile în raport de elementele din teren (stradă/imobile limitrofe – anonimizate), menționând și existența unei construcții de tip garaj.

Soluția instanței

Prin sentința civilă nr. 3474/2025, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a admis cererea.

Instanța a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant, ca efect al împlinirii prescripției achizitive de lungă durată, asupra terenului astfel cum a fost identificat prin expertiză, reținând suprafața de 102 mp (după modificarea cererii în acord cu expertiza), cu trimitere la planul de amplasament anexat raportului de expertiză.

2. Considerente esențiale

• Legitimare procesuală pasivă în uzucapiune când proprietarul nu poate fi identificat rezonabil: regula că uzucapiunea se opune proprietarului a fost corelată cu situația în care, din probe, nu rezultă un titular determinat; în asemenea ipoteze, instanța a reținut că pârâta aptă să stea în judecată este unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află terenul, soluție reflectată și în orientarea inventariată de ÎCCJ (Decizia nr. 24/2017, considerente relevante privind art. 36 C.proc.civ. și uzucapiunea – par. 86).

• Probe administrative și OCPI: lipsa identificării unui titular tabular/cadastral: adresele/nota internă comunicate de pârâtă au indicat că terenul nu este înscris în registrul agricol și nu este evidențiat în inventarul domeniului public/privat; certificarea lipsei unui număr cadastral/înregistrări pe numele unui proprietar a fost valorificată în sensul inexistenței unui proprietar determinat.

• Mențiunile fiscale pe numele unei alte persoane nu sunt suficiente: instanța a apreciat că simpla evidență fiscală (nesusținută de titlu ori identificare cadastrală/tabulară pentru terenul litigios) nu conturează un titular determinat și nu răstoarnă concluzia privind legitimarea procesuală pasivă a UAT.

• Legea aplicabilă uzucapiunii: posesia invocată fiind începută cel târziu în 1989, iar terenul nefiind evidențiat în carte funciară, instanța a aplicat regimul uzucapiunii din Codul civil de la 1864, potrivit normelor tranzitorii (Legea nr. 71/2011).

• Obiectul cererii și modificarea suprafeței după expertiză: reclamantul a ajustat suprafața solicitată la 102 mp, în acord cu concluziile expertizei, în cadrul procedural incident (art. 204 C.proc.civ.).

• Posesie utilă și joncțiunea posesiilor: din depozițiile martorilor și din elementele factuale (împrejmuire/folosință efectivă/absența revendicărilor), instanța a reținut caracterul public, netulburat și sub nume de proprietar al posesiei, precum și continuitatea acesteia prin joncțiunea posesiilor între autor și reclamant (C. civ. 1864).

• Imprescriptibilitatea domeniului public – verificare negativă: instanța a verificat dacă există date care să indice apartenența terenului la domeniul public (bunuri imprescriptibile), reținând că din probe nu rezultă un asemenea impediment.

3. Elemente de interes pentru practică

• Calitatea procesuală pasivă în uzucapiune pentru terenuri fără proprietar identificabil: când nu există titular determinat în evidențe (fără CF/cadastru/titlu), chemarea în judecată a UAT este admisă ca soluție necesară pentru a evita respingerea acțiunii pe un formalism de parte pârâtă.

• Evidențele fiscale nu echivalează cu titlul de proprietate: mențiunile fiscale istorice pe numele unei persoane nu sunt, singure, suficiente pentru a stabili proprietarul terenului litigios, în lipsa unui titlu ori a unei identificări cadastrale/tabulare care să corespundă exact imobilului.

• Expertiza topo are rol decisiv de individualizare: în litigii de uzucapiune, expertiza (plan de amplasament și delimitare) este esențială atât pentru identificarea imobilului, cât și pentru clarificarea suprafeței pretinse.

• Corectarea suprafeței prin modificarea cererii: dacă expertiza indică o suprafață diferită, reclamantul poate ajusta obiectul în limitele procedurale, iar instanța se pronunță pe suprafața identificată tehnic și cerută în mod final.

• Regimul tranzitoriu al uzucapiunii: pentru posesiile începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil și în lipsa unei cărți funciare deschise, analiza se face pe C. civ. 1864 (posesie utilă + termen 30 ani), inclusiv cu instituția joncțiunii posesiilor.

• Verificarea apartenenței la domeniul public: înainte de a admite uzucapiunea, trebuie verificat dacă terenul nu intră în domeniul public (imprescriptibil), prin solicitarea/valorificarea evidențelor UAT și a situației de carte funciară/cadastru.