Sentinţă civilă nr. 206 din 03.12.2020

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 19.10.2020 sub nr. 7620/333/2020, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, reclamantul, CM, în contradictoriu cu pârâta LDA, a solicitat instanţei să dispună stabilirea domiciliului provizoriu al minorului CA, născut la data de 01.08.2011 la domiciliul său din sat Pungeşti, com.

Pungeşti, jud.

Vaslui şi suplinirea acordului pârâtei pentru efectuarea transferului şcolar al minorului de la Şcoala ,,Constantin Parfene” nr. 3, jud.

Vaslui la Şcoala Gimnazială nr. 1 Pungeşti.

În motivarea în fapt a ordonanţei preşedinţiale, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1963/07.06.2019, Judecătoria Vaslui a pronunţat desfacerea căsătoriei încheiate între părţi prin acord şi a dispus stabilirea domiciliului minorului la locuinţa mamei.

Imediat după pronunţarea divorţului a observat că minorul pleca cu greu de la el atunci când îl lua în timpul programului de legături părinteşti şi îi spunea că nu vrea să mai meargă la mama lui pentru că nu se simte bine nici la locuinţa mamei, nici la şcoală.

Reclamantul a susţinut că acest lucru s-a întâmplat timp de un an, de fiecare dată fiindu-i tot mai greu să ducă minorul la mama lui, totul culminând la sfârşitul lunii august 2020, când copilul a refuzat categoric să mai meargă la mama lui la Vaslui.

A mai precizat reclamantul că a luat legătura cu pârâta, i-a explicat situaţia şi anume că minorul nu mai vrea să mai meargă la ea şi nici la şcoala din Vaslui şi a rugat-o să îl sprijine în vederea obţinerii transferului minorului de la şcoala din mun.

Vaslui la cea din Pungeşti.

I-a propus chiar ca domiciliul minorului să rămână la ea în acte şi să îi plătească în continuare pensia de întreţinere numai să fie de acord cu transferul copilului deoarece acesta îşi doreşte să locuiască împreună cu tatăl şi să meargă la şcoala din Pungeşti.

Pârâta a refuzat categoric propunerea reclamantului şi i-a spus să meargă pe cale judecătorească dacă vrea să rezolve această problemă.

Mai mult decât atât, deşi ştia că minorul nu vrea să mai meargă la ea, cu rea credinţă pârâta a pus în executare hotărârea judecătorească şi a fost convocat la executor pentru a preda minorul.

Reclamantul s-a conformat, a mers la executor, a arătat că nu se opune ca minorul să locuiască împreună cu mama sa însă copilul este cel care nu îşi mai doreşte acest lucru.

În prezenţa unei doamne psiholog, executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal din 07.10.2020 prin care a stabilit, printre altele că ,,minorul refuză categoric să îl părăsească pe tatăl debitor pentru a se muta la mama creditoare”.

A mai arătat reclamantul că minorul refuză să meargă la şcoala din Vaslui, l-a înscris în calitate de audient (are dreptul participe la ore timp de 30 zile fără a fi înscris oficial până la acordarea transferului) la şcoala din Pungeşti în data de 15.09.2020 şi îl poate înscrie oficial doar dacă şi pârâta este de acord să semneze cererea de transfer.

Întrucât pârâta refuză să semneze cererea de transfer şi având în vedere situaţia actuală a minorului (termenul de participare în calitate de audient a expirat la data de 15.10.2020) a fost nevoit să recurgă la această cale.

A mai precizat reclamantul că lucrează la Şcoala Gimnazială nr. 1 Pungeşti în calitate de mediator şcolar, locuieşte împreună cu părinţii săi în imobilul proprietatea acestora din Pungeşti însă are o aripă separată a clădirii doar pentru el şi minor şi are condiţii foarte bune pentru creşterea şi educarea copilului.

Pentru aceste motive, având în vedere că s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării hotărârii instanţei din 2019, a solicitat admiterea cererii până la soluţionarea acţiunii pe fond pe care a introdus-o pe rolul instanţei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 403 Cod Civil.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu 2 martori.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 7).

La data de 27.10.2020, pârâta LDA a depus întâmpinare.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere ce vizează stabilirea domiciliului provizoriu al minorului CA, la domiciliul tatălui din sat Pungeşti, com. Pungeşti, jud. Vaslui, a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

A arătat pârâta că pe calea ordonanţei preşedinţiale pot fi luate numai măsuri provizorii până la soluţionarea fondului, iar inadmisibilitatea acestui capăt de cerere este justificată de faptul că măsurile vremelnice privind locuinţa copilului minor poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale pe parcursul soluţionării procesului de divorţ, potrivit art. 920 Cod Procedură Civilă.

În speţă divorţul părţilor şi captele de cerere accesorii au fost deja soluţionate definitiv prin sentinţa civilă nr. 1963 pronunţată de Judecătoria Vaslui la data de 07.06.2019, instanţa stabilind cu această ocazie domiciliul minorului la domiciliul mamei.

Faţă de acest capăt de cerere pârâta a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, făcând referire la dispoziţiile art. 1002 alin. 3 Cod Procedură Civilă care arată că ,,Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanţă preşedinţială”.

Având în vedere faptul că domiciliul minorului a fost deja stabilit prin sentinţa de divorţ, consideră pârâta că hotărârea de divorţ are autoritate de lucru judecat faţă de stabilirea provizorie a domiciliului minorului la tată.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de suplinire a acordului pârâtei pentru efectuarea transferului şcolar, solicită respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. 5 Cod Procedură Civilă, ,,Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”.

Prin suplinirea consimţământului mamei cu privire la transferul minorului, această problemă va fi soluţionată în mod definitiv şi nu provizoriu.

Odată stabilit consimţământul mamei, transferul minorului va fi definitiv, fără ca instanţa să poată verifica dacă acest lucru este în interesul superior al minorului.

Consideră pârâta că o astfel de măsură trebuie analizată prin prisma interesului superior al minorului, care se transferă de la o şcoală de prestigiu din oraşul Vaslui, respectiv Şcoala nr. 3 Constantin Parfene la o şcoală din satul Pungeşti, unde tatăl îi poate permite minorului să facă ce doreşte.

Raportat la aceste aspecte, pârâta a solicitat respingerea ordonanţei preşedinţiale întrucât în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile promovării unei astfel de acţiuni.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 şi urm. Cod Procedură Civilă.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori.

La termenul din data de 17.11.2020, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa primului capăt de cerere, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu câte un martor.

La acelaşi termen de judecată instanţa a procedat la ascultarea minorului în camera de consiliu.

De asemenea, instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului, referatul întocmit în cauză fiind înaintat la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul şi pârâta au fost căsătoriţi, iar prin sentinţa nr. 1963/2019 din data de 07.06.2019 a fost desfăcută căsătoria părţilor prin acord şi s-a stabilit domiciliul minorului CA, născut la data de 01.08.2011, la domiciliul mamei.

De asemenea, a fost stabilit în favoarea tatălui următorul program de vizitare:

- de două ori pe lună, la sfârşit de săptămână, de vineri, ora 16,00, până duminică, ora 14,00, alternativ un week-end la mamă şi unul la tată, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului;

- în vacanţa de vară, primele două săptămâni din luna iulie şi luna august să meargă la domiciliul tatălui în anii impari şi în anii pari în ultimele două săptămâni din cele două luni de vară, urmând ca la mamă minorul să locuiască în ultimele două săptămâni din luna iulie şi august în anii impari, iar în anii pari în primele două săptămâni din cele două luni;

- în vacanţa de Crăciun, în anii impari să meargă la locuinţa tatălui şi de Revelion să locuiască cu mama, iar în anii pari să locuiască cu mama de Crăciun şi de Revelion să meargă la locuinţa tatălui;

- în vacanţa de Paşte, în primele două zile să locuiască cu mama şi în a treaia zi să meargă la locuinţa tatălui;

- de ziua copilului, în anii impari la tată, iar în anii pari la mamă.

Programul de vizită a fost respectat, însă din luna august 2020 copilul se află la domiciliul tatălui, întrucât nu a mai dorit să se întoarcă la domiciliul mamei.

De asemenea, minorul a refuzat să mai participe la cursurile şcolii nr. 3 din Vaslui, motiv pentru care a participat la cursurile şcolii din Pungeşti.

Având în vedere această situaţie, reclamantul din prezenta cauză a solicitat stabilirea domiciliului minorului la tată şi suplinirea consimţământului pârâtei în vederea transferului minorului la şcoala din Pungeşti.

Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, instanţa urmând să o analizeze ca o apărare de fond, cu ocazia analizării condiţiilor cumulativ prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale.

În ceea ce priveşte locuinţa minorilor, potrivit art. 400 alin. 1-3 C.civ., în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

Conţinutul autorităţii părinteşti este reglementat în cuprinsul art. 487 din Codul Civil, în sensul că: „Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia”, iar disp. art. 503 alin. 1 din Codul Civil stabilesc că: „Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească”.

În aceeaşi manieră de reglementare, referindu-se la autoritatea părintească, disp. art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevăd: „(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.”, iar alin. 8 al aceluiaşi text de lege permite, în cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, ca instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, să hotărască potrivit interesului superior al copilului

Potrivit art. 2 alin. 6 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în determinarea interesului superior al minorului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie:

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

De asemenea, instanţa reţine că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de art. 997 C.pr.civ., în temeiul căreia, instanţa de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea recupera, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinţele: a) aparenţei dreptului; b) caracterul provizoriu al măsurilor; c) existenţei unor cazuri grabnice şi d) neprejudecării fondului.

În cauza de faţă, instanţa apreciază că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, urmând să analizeze îndeplinirea acestora pentru fiecare capăt de cerere în parte.

Pentru cererea de stabilire a domiciliului minorului la tată, instanţa reţine că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, având în vedere că este tatăl minorului, fiind astfel îndreptăţit în temeiul dispoziţiilor legale sus menţionate să solicite stabilirea unui domiciliu provizoriu al minorului.

De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că în prezent minorul se află la domiciliul său.

În ce priveşte condiţia urgenţei, instanţa constată că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere interesul superior al minorului de a avea un domiciliu, de a avea şi dezvolta relaţii personale cu părinţii săi şi cu ceilalţi membri ai familiei, în vederea unei dezvoltări fizice, dar mai ales psihice normale.

Instanţa reţine faptul că prin hotărârea de divorţ domiciliul minorului a fost stabilit la mamă, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo situaţie care să justifice modificarea acestei decizii.

Niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu a arătat că ar fi intervenit vreo situaţie deosebită care să afecteze minorul şi care să poată sta la baza unei astfel de modificări.

Din contră, ambii martori au arătat că mama se ocupă de minor şi nu au indicat nicio împrejurare care să formeze convingerea instanţei că minorul nu beneficiază de condiţii prielnice pentru dezvoltare armonioasă la domiciliul mamei.

Până în luna august minorul a frecventat cursurile unei şcoli primare din mun. Vaslui şi, în acelaşi timp, a fost respectat şi programul de vizită.

Simplul argument că minorul ,,nu vrea” să întoarcă la domiciliul mamei nu este suficient pentru stabilirea domiciliului copilului la tată.

Este adevărat că părinţii vor consulta minorul în luarea deciziilor care îl privesc, dar, pe de altă parte, instanţa apreciază că la vârsta de 10 ani minorul nu are capacitatea intelectuală suficientă de a lua astfel de decizii, astfel încât părinţilor le revine responsabilitatea de a lua cele mai bune hotărâri pentru minor, cu respectarea interesului superior al acestuia.

Având în vedere că una dintre condiţiile cumulativ prevăzute de lege pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale nu este îndeplinită, instanţa consideră că este de prisos analizarea celorlalte condiţii în privinţa acestui capăt de cerere, urmând ca instanţa să îl respingă ca inadmisibil.

În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere referitor la suplinirea consimţământului pârâtei pentru transferul minorului de la Şcoala nr. 3 din mun. Vaslui la Şcoala din Pungeşti, jud. Vaslui, instanţa reţine următoarele:

Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, având în vedere că este tatăl minorului, fiind astfel îndreptăţit în temeiul dispoziţiilor legale să se ocupe de unitatea de învăţământ a fiului său minor.

Referitor la urgenţă, instanţa consideră că şi aceasta este îndeplinită, impunându-se a se stabili cu celeritate unitatea de învăţământ ale cărei cursuri vor fi urmate de minor.

Această solicitare a reclamantului nu respectă însă nici caracterul provizoriu al ordonanţei şi nici exigenţa privind neprejudecarea fondului, întrucât o astfel de măsură ar echivala cu luarea unei măsuri definitive şi ar transforma procedura specială a ordonanţei preşedinţiale într-o acţiune de fond, întrucât orice alt demers judiciar având ca obiect cenzurarea refuzului mamei de a consimţi la transferul minorului nu ar mai avea obiect.

Nu este incidentă situaţia în care s-ar putea asigura caracterul vremelnic al ordonanţei preşedinţiale prin aceea că efectele hotărârii ar înceta la momentul încetării situaţiei urgente ce a determinat luarea măsurilor dispuse prin ordonanţa preşedinţială, cât timp dispoziţia de suplinire a consimţământului pârâtei la transferul elevului de la Şcoala nr. 3 din Vaslui la Şcoala din Pungeşti este de natură a produce efecte imediate şi definitive.

Hotărârea ar urma să fie pusă în aplicare la acest moment şi ar înlătura necesitatea oricărui alt demers judiciar prin care să poată fi cenzurată atitudinea mamei cu privire la transferul şcolar al copilului.

Nu în ultimul rând, instanţa consideră că un astfel de demers nu ar fi nici în interesul superior al minorului, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat faptul că la şcoala din mun.

Vaslui acesta urmează şi cursuri extraşcolare care, cu siguranţă, sunt benefice dezvoltării minorului.

Aşa cum a mai reţinut anterior, instanţa insistă asupra faptului că un copil de 10 ani nu are capacitatea necesară pentru a-şi da seama care sunt cele mai bune lucruri pentru el, astfel încât această responsabilitate revine părinţilor care au rolul de a îndruma şi supraveghea creşterea şi educarea copiilor lor.

Pentru considerentele expuse, dând eficienţă prev. art. 997 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanţa consideră că şi această solicitare a reclamantului este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, potrivit art. 453 alin. 1 Cod Procedură Civilă ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Având în vedere soluția de respingere a cererii formulate de reclamant, instanţa îl va obliga la plata sumei de 1000 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamantul CM, domiciliat în ... în contradictoriu cu pârâta LDA, cu domiciliul în ...

Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Admite cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei.

Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Vaslui.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03.12.2020.