Sentinţă civilă nr. 189 din 16.04.2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V.la data de 19.07.2018, sub dosar nr. 6251/333/2018, reclamanta C.G., în contradictoriu cu pârâtul V.C., a solicitat instanţei partajarea în cote de 50% a imobilului apartament situat în ...................., imobil dobândit de părți în timpul concubinajului, cu cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că părţile au fost căsătorite 12 ani, iar în data de 02.02.2006, căsătoria a fost desfăcută ca urmare a divorţului prin sentinţa civila nr. 767/2018 din data de 04.04.2018, pronunţată de Judecătoria V. în dosarul nr. .../333/2017, definitivă prin neapelare,

Arată reclamanta că, anterior căsătoriei, l-a cunoscut pe pârât în anul 2002 şi a iniţiat cu acesta o relaţie de concubinaj, iar în anul 2004 au achiziţionat împreună un imobil apartament cu 3 camere, situat în mun...............

Susține reclamanta că imobilul a fost achiziţionat pe numele pârâtului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ......../11.08.2004, iar ulterior, a încheiat cu pârâtul un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ............./1.08.2004, care confirmă faptul ca i-a achitat paratului suma de 10.000 lei (respectiv 100.000.000 lei, la acea dată).

Arată reclamanta că prin acelaşi înscris s-a obligat să suporte contravaloarea a 1/2 din rata lunara aferentă creditului contractat de pârât la ...

Sucursala V.

Reclamanta invocă decizia civila nr. 793/04.05.1992, în considerentele căreia, CSJ a reţinut că „Deşi concubinii nu pot beneficia de prezumţia de comunitate asupra bunurilor, prevăzută de art. 30 Codul fam., dispoziţie ce este aplicabila numai bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, nimic nu împiedica însă constatarea, pe baza convenţiei lor, expresă ori tacită, ca bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviză, în funcţie de contribuţia fiecăruia, indiferent pe numele căruia dintre ei a fost achiziţionat bunul (...)”.

Susţine reclamanta că este incontestabil că a avut o relaţie de concubinaj u pârâtul, care a început în anul 2002 și care s-a finalizat în anul 2006 prin încheierea căsătoriei, iar convenţia lor a fost ca imobilul dobândit de către pârât să fie bun comun, dovada fiind şi antecontractul încheiat între părți câteva zile mai târziu după dobândirea imobilului de către pârât.

Mai arată că, în februarie 2006 s-a căsătorit cu pârâtul, iar în luna martie 2017, din venituri comune am achitat integral creditul pentru apartament, prin firma recuperatoare E.N.

Susține reclamanta că, la momentul dobândirii imobilului, acesta se afla într-un stadiu avansat de degradare, motiv pentru care a fost necesară efectuarea unor lucrări ample de renovare, care s-au derulat în perioada 2004-2005, cu ajutorul material al familiei sale.

Susţine că a renovat integral locuinţa, s-au turnat șape, s-a montat parchet, gresie, faianță, s-au reparat, tencuit, văruit pereţii, s-a înlocuit tâmplăria, manopera acestor lucrări în valoare de 3.400 lei fiind achitată de părinţii săi.

Arată că tot cu ajutorul familiei sale a achitat si contravaloarea materialelor de construcţie necesare lucrărilor de renovare.

Mai arată că pârâtul nu a mai fost de acord sa achite ratele lunare la apartament, în momentul în care dolarul (moneda în care contractase împrumutul) și-a dublat valoarea în raport cu leul, împrejurare în care creditul a fost cedat unei firme recuperatoare – E-N-.

Arată reclamanta că, în perioada căsătoriei, pârâtul îi solicita să ceară bani de la părinţii săi pentru achitarea creditului, iar mama sa i-a dat acestuia suma de 10.000 lei bani care au fost achitaţi în contul împrumutului.

Susţine reclamanta că a beneficiat de un ajutor important din partea familiei sale, pe toata perioada căsătoriei când a rambursat creditul pentru apartament, aceştia aducând săptămânal produse alimentare din gospodăria proprie.

Pârâtul a fost angajat şi realiza venituri din muncă, însă avea de achitat două pensii de întreţinere pentru copiii rezultaţi dintr-o căsătorie anterioară şi a renovat integral casa părinţilor săi, a turnat şape, a montat parchet, tavan, geamuri, uşi cu termopan, a edificat fântâna şi garduri.

În drept, reclamanta a invocat art. 1203 vechiul Cod civil, art. 634 şi urm. Cod civil, art. 979 şi urm. Cod procedură civilă.

În probaţiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martorii G.M. şi M.I., expertiză tehnică de specialitate construcţii civile.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 2.800 lei conform art. 5 din OUG nr. 80/2013 (chitanțele fiind depuse la filele 6 și 44).

Legal citat, la data de 20.11.2018, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Arată pârâtul că nu a avut o relaţie de concubinaj cu reclamanta și chiar presupunând că ar fi avut, în relaţiile de concubinaj proprietatea bunului aparţine celui care l-a dobândit.

Susține că reclamanta nu a participat la dobândirea apartamentului, iar dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobândit în mod exclusiv de către el prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 11.08.2004 la BNPA „C.“ depus la dosar, iar în acest contract nu figurează și reclamanta.

Susţine pârâtul că în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ..... din 17.08.2004, la acelaşi birou notarial, semnat şi de către reclamantă se prevede neechivoc că, apartamentul este bunul său propriu că şi că el a dobândit acest bun.

Prin semnarea acestui antecontract, reclamanta a recunoscut că nu a avut nicio contribuţie la dobândirea, în coproprietate, a acestui apartament, că apartamentul a fost şi este bunul său propriu (chiar în presupusa relaţie de concubinaj).

Dacă ar fi fost altfel nu există nici antecontractul de vânzare-cumpărare, ar fi existat o convenţie cu privire la dreptul de proprietate asupra apartamentului, ceea ce nu a existat.

Contractul de vânzare-cumpărare şi antecontractul, conform art. 1173 din vechiul Cod Civil, s-au bucurat şi se bucură de opozabilitate erga omnes.

Mai arată pârâtul că, în cazul concubinajului, izvorul proprietăţii este doar convenţia părţilor, neechivocă ceea ce nu există.

Mai mult, contractul de vânzare-cumpărare şi antecontractul arătat fac dovada dreptului său de proprietate, a contribuţiei sale concrete şi efective la dobândirea apartamentului.

În final arată pârâtul că, presupunând că şi reclamanta ar fi avut o contribuţie la plata apartamentului, lucru inexistent, aceasta nu ar fi depăşit cota de 20% în partajarea apartamentului.

Arată pârâtul că susţinerea reclamantei cu privire la înserarea în antecontract a unei eventuale plăţi către el de către reclamantă şi a obligării acesteia la plata unor rate lunare (lucru nerealizat) nu face decât să confirme dreptul său de proprietate asupra apartamentului.

Arată pârâtul că nu a existat nicio convenţie, reclamanta nu a plătit niciun leu pentru creditul pentru apartament, eventuala renovare a apartamentului, de către reclamantă lucru inexistent, nu are nicio legătură cu dreptul de proprietate supra apartamentului.

La fel nici o legătură cu prezenta speţă, nu are eventuala achitare a vreunei sume de bani (de către mama reclamantei), nici celelalte aspecte invocate, de către reclamantă nu pot motiva acţiunea.

Susține pârâtul că diferenţa dintre veniturile sale şi ale reclamantei au fost de cel puţin 80%, raportat la 20 %.

În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 1294, art. 1295, art. 1171-1173 vechiul Cod civil.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi martorii M.E, I.C. şi P.T.

La data de 11.12.2018 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a negat susținerile pârâtului și a reafirmat cele susținute prin cererea de chemare în judecată.

În cursul cercetării judecătorești, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu un martor şi expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii civile, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor.

La data de 12.11.2020, la dosarul cauzei, a fost înaintat raportul de expertiză în specialitatea construcţii (filele 159-178), întocmit de către expertul H.L.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în prezenta cauză instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri de partajare a unui bun imobil, dobândit doar pe numele pârâtului prin contract de vânzare-cumpărare autentificat, bun pretins de către reclamantă că ar fi fost dobândit prin contribuţie comună a ei cu pârâtul în perioada de concubinaj, considerând astfel că este un bun comun.

Pârâtul a negat starea de coproprietate a părţilor asupra bunului, susţinând că acesta este bunul său propriu.

Aceasta este, în esenţă, situaţia de fapt relevată de părţi, situaţie de fapt faţă de care, pentru a pronunţa o soluţie în cauză, instanţa are de lămurit următoarele aspecte de fapt şi de drept:

1.dacă între părţi a existat o relaţie de concubinaj notorie, de natura celei pretinse de reclamantă;

2.în caz afirmativ, dacă în această perioadă, a fost dobândit bunul imobil pretins de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată;

3.dacă a fost dobândit acest bun, care este natura juridică a acestuia, şi, în funcţie de aceasta, admiterea sau respingerea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte prima chestiune, din probatoriul administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

În cauză, reclamanta a susţinut, prin cererea de chemare în judecată, că a iniţiat relaţia de concubinaj cu pârâul în anul 2002, iar pârâtul, prin răspunsul dat la interogatoriul luat în cauză, a negat începerea relaţiei de concubinaj în anul 2002, susţinând că părţile au început o relaţie de prietenie mai târziu în anul 2004, cu întâlniri sporadice, fără concubinaj (fila 96).

La rândul ei reclamanta, prin răspunsul dat la interogatoriu, a declarat că în perioada 2002-2004 nu a avut o relaţie de concubinaj cu pârâtul, că s-au cunoscut printr-o cunoştinţă comună, iar din anul 2004 au hotărât să cumpere un apartament, moment în care părţile s-au mutat împreună (fila 95).

Martorul E.M., audiat la solicitarea pârâtului, a arătat că părţile s-au căsătorit cam prin anul 2003-2004 (fila 111), iar martora G.O., audiată la solicitarea reclamantei, a declarat că le ştie pe cele două părţi din anul 2000-2002, că ştie că părţile locuiau în acea perioadă împreună când la părinţii reclamantei, când la părinţii pârâtului şi că aveau o relaţie de concubinaj care se consuma zi de zi şi nu în mod sporadic.

Instanţa mai constată că în cuprinsul sentinţei civile nr. .../04.04.2018 pronunţată de Judecătoria V. în dosarul nr. .../333/2017 prin care a fost desfăcută căsătoria părţilor s-au reţinut susţinerile reclamantei în sensul că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 02.02.2006 şi că l-a cunoscut pe acesta cu doi ani înainte de încheierea căsătoriei, iar după oficializarea căsătoriei s-au mutat împreună în apartamentul cumpărat împreună (fila 9).

Instanţa mai reţine şi că pârâtul nu a contestat în niciun fel aceste susţineri ale reclamantei în acel dosar, neformulând nici întâmpinare şi nici cale de atac împotriva sentinţei civile menţionate.

Prin urmare, coroborând toate aceste probe, instanţa va reţine, fără putinţă de tăgadă, că părţile din prezenta cauză, respectiv reclamanta C.G. şi pârâtul V.C., au iniţiat o relaţie de concubinaj la începutul anului 2004, relaţie cunoscută de cei din jurul părţilor, cu caracter de continuitate, materializată prin încheierea căsătoriei între părţi la data de 02.02.2006, căsătorie care, ulterior, a fost desfăcută prin divorţ din culpa exclusivă a pârâtului prin sentinţa civilă nr. .../04.04.2018 pronunţată de Judecătoria V. în dosarul nr. .../333/2017, definitivă prin neapelare la data de 16.07.2018.

Părţile au împreună şi un copil minor născut la data de 11.09.2006 a cărui locuinţă a fost stabilită prin sentinţa anterior menţionată la reclamanta din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune, instanţa constată că apartamentul în litigiu situat în mun. .............. a fost dobândit la data de 11.08.2004, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ........... din aceeaşi dată de către BNPA „C.”, în care în calitate de cumpărător figurează doar pârâtul V.C..

Preţul apartamentului a fost în sumă de 700.000.000 lei, din care suma de 200.000.000 lei a fost achitată la data încheierii contractului, iar diferenţa de 500.000.000 lei în urma contractării unui împrumut de către pârât de la BCR – Sucursala V.(fila 12).

Rezultă, aşadar, că imobilul în litigiu a fost achiziţionat după data începerii concubinajului, astfel cum a fost stabilită anterior de instanţă, şi înainte de încheierea căsătoriei părţilor.

Cu privire la ceea de a treia chestiune, respectiv natura juridică a bunului în litigiu, instanţa reţine următoarele:

În prealabil, în ceea ce priveşte legea aplicabilă în cauză, instanţa se va raporta la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a bunului în litigiu, respectiv 11.08.2004, astfel că va constata ca fiind aplicabil Codul civil de la 1864, în vigoare la data naşterii pretinsei stări de coproprietate.

Instanţa reţine că concubinajul sau uniunea consensuală dintre două persoane nu a fost reglementat ca atare în Codul civil de la 1864, nici cu privire la relaţiile personale nepatrimoniale şi nici cu privire la relaţiile patrimoniale dintre concubini.

Drept urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soţi, respectiv proprietatea în devălmăşie, nu este aplicabil şi concubinilor, indiferent de durata convieţuirii acestora.

Prezumţia comunităţii de bunuri reglementată de art. 30 Codul familiei nu se aplică decât soţilor, nefiind posibilă extinderea sferei acesteia şi în cazul concubinilor.

Aşa fiind, bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote părţi, dacă se face dovada că între concubini a existat o convenţie, chiar şi tacită, în acest sens.

În cazul partajului bunurilor achiziţionate în perioada concubinajului părţile sunt ţinute să dovedească contribuţia lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte şi, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună pe cote părţi.

Aşadar, în raporturile patrimoniale dintre concubini se aplică dispoziţiile dreptului comun, atât cu privire la dobândirea proprietăţii pe cote-părţi, cât şi cu privire la sistarea stării de coproprietate pentru fiecare bun în parte.

Prin urmare, esenţială în cazul unui asemenea partaj este stabilirea, pe bază de probe, a contribuţiei fiecărui concubin la achiziţionarea bunurilor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a întocmit actul de achiziţie.

Fiind vorba despre împrejurări de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială şi prezumţiile instituite de art. 1.203 Cod civil de la 1864.

Inexistenţa unei convenţii a concubinilor de dobândire în comun a bunurilor nu este demonstrată, în principal, de absenţa instrumentului probator, respectiv a unui înscris (presupunându-se, în mod justificat, că relaţia apropiată dintre cei doi a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci de faptul că nu s-a făcut acea dovadă certă şi de netăgăduit că părţile au intenţionat să dobândească în proprietate comună aceste bunuri.

Din ansamblul probator administrat în cauză, făcând şi aplicarea art. 1.203 Cod civil de la 1864, instanţa constată că părţile din prezenta cauză au dobândit împreună, în timpul concubinajului, un apartament situat ............, în cote egale de 50% fiecare.

Astfel, instanţa constată, în primul rând, că imediat după încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ......./11.08.2004, părţile din prezenta cauză au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1258/17.08.2004 de către BNPA „C.” prin care pârâtul în calitate de promitent-vânzător s-a obligat să vândă reclamantei prin contract de vânzare-cumpărare bunul imobil apartament situat în mun. .................în schimbul unui preţ de 350.000.000 lei.

Promitentul-vânzător declara că a primit de la promitenta-cumpărătoare, înaintea autentificării acestui înscris, suma de 100.000.000 lei, restul de 250.000.000 lei urmând să fie achitat prin rate lunare, respectiv 1/2 din rata lunară fixată de BCR – Sucursala V. contract de către pârât.

Instanţa reţine că sumele menţionate în antecontract reprezintă jumătate din avansul şi diferenţa de preţ achitate de pârât ca preţ al imobilului.

Din înscrisul aflat la filele 69-70 dosar instanţa reţine că pârâtul a contractat un credit imobiliar de la BCR – Sucursala V. în cuantum de 14.619 USD în temeiul contractului de credit nr. ........../10.08.2004, din care la data de 06.12.2016, data cesionării creanţei, mai avea de achitat suma de 15.317,87 USD (fila 70 verso).

Ca urmare a neachitării debitului, contractul de credit a fost cesionat de către creditoarea iniţială către EOS C.F.

BL D.A.C., reprezentată prin EOS N.S.

SRL.

La data de 13.02.2017 între pârâtul V.C. şi EOS C.F.

BL D.A.C., reprezentată prin EOS N.S.

SRL, s-a încheiat angajamentul de plată a creanţei, prin care pârâtul s-a obligat să achite suma de 65.147,41 lei (filele 72-75), sumă care a fost achitată integral, într-o singură tranşă, la aceeaşi dată de 13.02.2017, conform chitanţei depuse la dosar la fila 68.

Plata sumei de 65.147,41 lei este plasată temporal în timpul căsătoriei părţilor (13.02.2017) care a fost desfăcută prin divorţ la data de16.07.2018, data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ..../04.04.2018.

Reclamanta a susţinut prin cererea de chemare în judecată şi prin răspunsul la întâmpinare că suma a fost achitată şi cu suma de 10.000 lei bani împrumutaţi de la mama sa.

Aspectele susţinute de reclamantă sunt întărite şi de martora G.O. care a declarat că ştie că părţile au fost executate silit pentru că o perioadă nu au mai achitat ratele la bancă, iar mama reclamantei avea bani strânşi pentru înmormântare pe care i-a dat părţilor pentru achitarea împrumutului.

Aceeaşi martoră a declarat că părţile au fost ajutate cu bani şi la achiziţionarea apartamentului de către părinţii reclamantei, că aceştia au contribuit cu muncă şi bani şi la renovarea apartamentului încă din perioada în care părţile convieţuiau în concubinaj.

Martora a mai declarat că părţile aveau buget comun şi că au achitat împreună ratele la apartament până la sistarea plăţilor.

Relevante sunt şi declaraţiile martorei în sensul că părţile împreună au căutat apartamentul în litigiu şi că tot împreună au mers să-l vadă anterior cumpărării.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului E.M. instanţa constată că aceasta este dată pro causa, martorul încercând să susţină poziţia procesuală a pârâtului care a negat relaţia de concubinaj, precum şi contribuţia reclamantei la dobândirea bunului şi renovarea apartamentului.

Astfel, deşi martorul declară că mergea în apartamentul în litigiu o dată la două săptămâni, inclusiv după renovarea acestuia şi căsătoria părţilor, susţine că nu a văzut-o niciodată pe reclamantă în apartament, deşi părţile după căsătorie au locuit în imobil.

Instanţa mai reţine că antecontractul de vânzare-cumpărare nu s-a finalizat cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între părţi, care ar fi trebuit să se încheie la data achitării integrale a creditului bancar.

În aceste condiţii, instanţa interpretează acest antecontract ca o recunoaştere din partea pârâtului a contribuţiei reclamantei la plata avansului, precum şi înţelegerea dintre ei cu privire la achitarea împreună a ratelor bancare, precum şi recunoaşterea de către pârât a naturii juridice a bunului ca fiind unul comun.

Instanţa reţine că din înscrisurile depuse la dosar la filele 22-34 şi 107-108 reiese că ambele părţi au lucrat în perioada 2004-2017, cu forme legale, pârâtul realizând venituri mai mari decât ale reclamantei.

Pe de altă parte, începând cu data de 02.02.2006, data încheierii căsătoriei, între părţi se aplică şi regulile instituite în materia relaţiilor de căsătorie, fiind luate în considerare la aprecierea veniturilor soţilor şi contribuţia suplimentară a unuia dintre ei la treburile gospodăriei casnice şi la creşterea şi educarea copiilor minori, fiind de presupus că reclamanta a avut o contribuţie mai mare în acest sens, dată fiind şi desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului şi profesia reclamantei de educatoare.

În plus din probatoriul administrat în cauză mai reiese că pârâtul mai avea doi copii gemeni dintr-o altă căsătorie pentru care achita pensie de întreţinere.

De asemenea, martora G.O, a declarat şi că pârâtul a renovat în timpul căsătoriei casa părintească de la M.

La aprecierea situaţie de fapt, instanţa va avea în vedere şi poziţia procesuală a pârâtul care a dat dovadă de rea-credinţă pe toată durata procedurii, negând în contra probelor relaţia de concubinaj dintre părţi şi orice contribuţie a reclamantei la dobândirea bunului, precum şi atitudinea pârâtului de împotrivire la efectuarea raportului de expertiză prin împiedicarea expertului de a intra în imobil pentru evaluarea acestuia, evaluarea făcând-se în final prin raportare la valoarea de circulaţie a unui imobil similar situat în aceeaşi zonă.

Din raportul de expertiză efectuat de expertul H.L. reiese că valoarea de circulaţie a apartamentului la data efectuării raportului de expertiză este de 167.012 lei (fila 170), valoare la care se va raporta şi instanţa.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de reclamanta C.G. în contradictoriu cu pârâtul V.C., va constata că părţile au dobândit în timpul concubinajului un apartament situat în ............, în valoare de 167.012 lei şi că părţile au avut o contribuţie egală de 50% fiecare la dobândirea apartamentului.

În ceea ce priveşte, cererea de sistare a stării de indiviziune, instanţa constată aplicabile prevederile noului Cod civil (2009), având în vedere dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil.

Art. 669 Cod civil 2009 prevede că încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul este suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.

Art. 670 Cod civil dispune că partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii.

Conform art. 676 Cod civil partajul se va face în natură, proporţional cu cota parte a fiecărui proprietar (alin. 1).

Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia sau mai multor coproprietari, la cererea acestora; prin vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota parte a fiecăruia dintre ei.

Faţă de cele de mai sus precizate, instanţa constată că părţile se află în stare de indiviziune în privinţa bunului imobil şi că se impune, în baza art. 983 Cod procedură civilă, sistarea acesteia.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi criteriile legale de atribuire enumerate de art. 988 Cod procedură civilă, după cum urmează: acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

În aplicarea corectă a textului, instanţa va avea în vedere că, atunci când împărţirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeaşi natură sau echivalentul în bani.

Astfel, instanţa va avea în vedere că partajarea în natură a bunului nu este posibilă datorită relaţiilor conflictuale dintre părţi, precum şi că reclamanta a solicitat atribuirea bunului către pârât, cu obligarea acestuia la plata unei sulte, precum şi împrejurarea că în prezent doar pârâtul are acces în imobil.

În consecinţă, instanţa va dispune sistarea stării de indiviziune dintre părți, atribuirea imobilului pârâtului, în deplină proprietate, şi obligarea acestuia la plata în favoarea reclamantei a unei sulte în valoare de 83.506 lei, corespunzătoare cotei acesteia din bunul imobil.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere că acţiunea reclamantei a fost admisă, precum şi împrejurarea că taxa de timbru şi onorariul de expert au fost suportate integral de către reclamantă, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.725 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de expert, corespunzătoare cotei acestuia din bunul imobil.

Totodată, instanţa va compensa cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat şi cheltuieli de transport ale avocatului pârâtului, până la concurenţa sumei celei mai mici, urmând ca reclamanta să suporte diferenţa efectuată în plus de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanta C.G., cu domiciliul în............., în contradictoriu cu pârâtul V.C. , cu domiciliul în mun...........

Constată că părţile au dobândit în timpul concubinajului un apartament situat în mun............, în valoare de 167.012 lei conform raportului de expertiză în specialitatea construcţii şi evaluarea proprietăţii imobiliare efectuat de expert H.L.

Constată că părţile au avut o contribuţie de 50% fiecare la dobândirea apartamentului anterior menţionat.

Dispune sistarea stării de indiviziune dintre părți.

Atribuie pârâtului, în deplină proprietate, apartamentul situat în ........

Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a unei sulte în valoare de 83.506 lei, corespunzătoare cotei acesteia din bunul imobil.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.725 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de expert, corespunzătoare cotei acestuia din bunul imobil.

Compensează cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat şi cheltuieli de transport ale avocatului pârâtului, până la concurenţa sumei celei mai mici, urmând ca reclamanta să suporte diferenţa efectuată în plus de aceasta.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria V..

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 16.04.2021.