Judecătoria TĂRGU NEAMŢ · .

Sentinţă civilă nr. 1629 din 05.12.2022

Instanță: Judecătoria TĂRGU NEAMŢ
Dosar: .
Obiect: Contestaţie la executare, contestare clauze abuzive, nulitate contract de cesiune
Soluție
Sursa: portal.just.ro

- contestaţie la executare

- contestare clauze abuzive şi

- nulitate contract de cesiune

Cod operator 3076

R O M Â N I A

JUDEŢUL #####

JUDECĂTORIA TÎRGU #####

SENTINŢA CIVILĂ NR.####/2022

Şedinţa publică din data de 05.12.2022

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ####-##### ###### - judecător

Grefier : ######## #######

La ordine venind pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii ####### ###### şi ####### #### în contradictoriu cu intimaţii ############# LTD şi ### ###### ######### şi ##### ############ având ca obiect contestaţie la executare.

În lipsa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 29.11.2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 05.12.2022, când după deliberare a pronunţat următoarea hotărâre.

I N S T A N Ţ A ,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Judecătoriei Tg. neamț la data de 17.05.2021, sub nr. de dosar ####/321/2021, contestatorii ####### ###### şi ####### #### în contradictoriu cu intimaţii ### ###### ######### şi Invest Capital LTD, au formulat contestaţie la executare, solicitând instanţei anularea tuturor formelor de executare silita, inclusiv a încheierii privind încuviinţarea executării silite din dosarul de executare silită nr. ######### ### ###### ######### şi să se constate caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit ce reprezintă titlu executoriu.

În motivarea acţiunii contestatorii arată că prin contractul de credit bancar nr. 281CIS6070890001/29.03.2007 încheiat cu ######## SA- au împrumutat suma de 2960 euro rambursabil în 120 luni.

Contestatorii au invocat prescripţia dreptului de a obţine executare silită, faptul că cesionarul nu poate avea calitatea de creditor, contractul de cesiune nefiind titlu executoriu. #### executată este aproape dublă faţă de suma împrumutată, creanţă nefiind certă, lichidă şi exigibilă, iar onorariul executorului este exagerat raportat la complexitatea dosarului.

De asemenea, se solicită a se constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale 4.1-4.6, 5.3, 5.4, 5.6, 8.3, 8.5 din contractul de credit ce reprezintă titlu executoriu.

În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art. 712-720 din Codul de procedură civilă, Legea 193/2000.

În dovedirea celor susţinute, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.

La data de 14.06.2021 a formulat întâmpinarea intimata Invest Capital LTD prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţie şi a capătului de cerere privind nulitatea contractului de cesiune, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatului, excepţia lipsei de interes privind anularea contractului de cesiune.

Pe fondul cauzei intimata a arătat că, în ceea ce priveşte motivul invocat de către contestator cu privire la constatarea clauzelor abuzive, solicită să se constate inadmisibilitatea analizării acestora pe calea contestaţiei la executare, şi în subsidiar nelegalitatea şi netemeinicia afirmaţiilor.

Posibilitatea invocării, in cadrul unei contestaţii la executare, a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu este permisa de legiuitor numai daca legea nu prevede în acest scop, o alta cale de atac.

Menţionează faptul că invocarea de către contestator a unor clauze ca fiind abuzive în cadrul contractului şi anularea acestora este inadmisibila întrucât la data promovării prezentei acţiuni, contractul era reziliat ca urmare a neîndeplinirii de către contestator a obligaţiilor de plata stabilite în cadrul contractului şi se afla în curs de executare silita.

Clauzele privind comisioanele se referă la preţul contractului şi nu pot fi modificate/eliminate de către instanţa de judecata, fiind clauze esenţiale ale Contractului de credit, care privesc preţul acestui împrumut şi nu pot forma obiectul controlului instituit de Legea nr. 193/2000.

Respingerea acţiunii se impune şi ca urmare a faptului că în speţa nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru ca o clauza sa fie considerata abuzivă în sensul dispoziţiilor art. 4 Legea 193/2000, toate clauzele contractuale au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent, împrumutatul a avut întotdeauna posibilitatea de a negocia preţul contractului, lucru care de altfel s-a si întâmplat, având în vedere prevederile contractului semnat.

Clauzele nu sunt contrare bunei-credinţe şi nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului, contestatorii nu au susţinut niciodată lipsa utilităţii contractului de credit, în condiţiile în care a obţinut prin acest contract sume de bani care-i erau necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv de finanţare de care era interesata.

Cu privire la clauzele abuzive privind dobânda, intimata arată că rata dobânzii contractului reprezintă preţul acestuia şi este contraprestaţia datorata de clienţii instituţiei financiar bancare pentru serviciile sale, iar preţul contractului nu se rezuma numai la dobânda, ci cuprinde toate costurile contractuale percepute clientului ca urmare a serviciilor prestate de către instituţia financiar bancara.

Articolele invocate de reclamant sunt în realitate redactate într-un mod clar şi inteligibil, cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la clauzele abuzive, împrumutatul, reclamantul din prezenta cauza, neavând nevoie de cunoştinţe de specialitate pentru a înţelege întinderea obligaţiilor sale.

Astfel, modalitatea de stabilire şi calculare a dobânzii este prevăzuta în procente.

Toate clauzele contractuale au fost acceptate şi asumate de către reclamant, care a avut posibilitatea efectiva nu doar de a studia clauzele contractuale, ci şi de a solicita modificarea sau negocierea clauzelor propuse de instituţia financiar bancara.

Reclamantul nu a solicitat însă negocierea dispoziţiilor contractuale şi a semnat varianta iniţială de contract propusa de instituţia financiar bancara, fără măcar să ceara explicaţii sau lămuriri suplimentare cu privire la conţinutul acestuia, ceea ce a echivalat cu acordul sau expres cu privire la toate prevederile incluse in convenţie, inclusiv cele referitoare la modalitatea de calcul a dobânzii.

Reclamantul nu a depus la dosar vreo notificare scrisa adresata instituţiei financiar bancare înainte sau după semnarea contractului, prin care sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor contractuale.

Prin urmare, acesta nu poate susţine că nu cunoştea clauzele contractuale sau ca dorea negocierea acestora, din moment ce a semnat contractul.

Reclamantul a fost perfect de acord cu întregul conţinut al contractului şi nu a făcut niciun pas in sensul modificării clauzelor acestuia timp de 11 ani, ceea ce dovedeşte pe deplin pasivitatea în care s-a aflat faţă de angajamentele sale juridice, pe care a înţeles fie să le încalce, fie să le ignore.

Exonerarea debitorului de la plata acestor despăgubiri nu poate fi aşadar primita, cu atât mai mult în cazul de faţă în care debitorul chiar s-a dovedit a fi de rea-credinţă, înţelegând să se sustragă de la plata de buna voie a propriilor sale obligaţii, fiind în prezent în plin proces de executare silita.

Acest lucru justifica perceperea unei dobânzi majorate, menite sa acopere toate prejudiciile suferite de creditor prin faptul neexecutării la timp a obligaţiilor sale de plata.

Cu privire la comisioanele contestate intimata arată că legea permitea perceperea diferitelor comisioane, acestea nu creează dezechilibru între drepturile şi obligaţiile consumatorului.

Dreptul subscrisei de a cere executarea silita a contestatorului NU este prescris, întrucât de la data la care a încetat executarea silită în dosar nr. ######### şi până în momentul în care a fost încuviinţată executarea silită în prezentul dosar nu au trecut 3 ani.

Cu privire la lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei, se solicită să se constate că sumele datorate de către debitor, sunt in concordanta cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul încheiat la data de 29.03.2007.

####### creditorului rezulta din contractul de credit prin care debitorul şi-a asumat obligaţia achitării sumei împrumutate şi a dobânzii aferente, la termenele menţionate în graficul de rambursare, fiind înserata şi clauza penala referitoare la acoperirea prejudiciului pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiei de plata.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul ### ###### ######### a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa.

La data de 13.07.2021 contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au modificat cadrul procesual solicitând introducerea în cauză a ###### ############ SA, disjungerea capătului de cerere privind clauzele abuzive.

La data de 04.11.2022 Intimata ##### ############ a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa, inadmisibilitatea constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale invocate în cadrul contestaţiei la executare.

Pe fondul cauzei arată că creanţa nu este prescrisă, ultima plat a fost efectuă al data de 18.05.2008, ulterior creditul a fost declarat scadent la data de 02.04.2009, creanţa fiind cesionată la data de 02.06.2014 către GETBACK, iar executarea silită a fost demarată în dosarul nr. 3729/2020.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

A fost anexat dosarul nr. ######### al ### ###### ######### şi dosarul nr. ######### al SPEJ ######## şi ########.

Analizând susţinerile părţilor prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat, instanţa reţine următoarele:

Instanţa reţine că este prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza contractului nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, încheiat între ######## SA şi ####### ###### în calitate de debitor şi ####### #### în calitate de Codebitor.

În baza art. 201 din Legea nr. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită; dacă debitorul este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie distinctă.

În baza art. 3 alin. 1 termenul prescripţiei este de 3 ani, iar conform art. 16 din acelaşi act normativ, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească necompetentă sau printr-un act începător de executare.

Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Referitor la efectele întreruperii, art. 17 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă prevăd că întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

Instanţa reţine că potrivit art. 405 din vechiul Cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Totodată, conform art. 405 ind. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, cursul prescripţiei se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;

d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Dispoziţiile art. 371 ind . 5 şi ind. 6 din din acelaşi act normativ stabilesc că: Executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată; În cazurile prevăzute de art. 371^5 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

În dosarul de executare nr. ######### aflat pe rolul SPEJ ######## şi ######## ultimul act de executarea este reprezentata de Somaţia Imobiliară emisă la data de 13.04.2017 şi comunicată contestatorilor la data de 24.04.2017, respectiv 08.05.2017 (f. 53-56 vol.

III).

Ulterior la data de 26.11.2018 s-a dispus încetarea executării silite în temeiul art. 371 ind. 5lit. b CPC 1865.

În cauza de faţă, intimatul creditor ############# LTD a formulat cererea de executare silită la data de 02.12.2020 (fila 137 vol. I), fiind înregistrată de ### ###### ######### dosarul nr. 3729/2020.

Instanţa apreciază că termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă la data de 24.04.2017 (pentru contestatorul ####### ######) şi la data de 08.05.2017 (pentru contestatorul ####### #### ) şi s-a împlinit la data de 24.04.2020 (pentru contestatorul ####### ######) şi la data de 08.05.2020 (pentru contestatorul ####### #### ), iar cererea de reluare a executării silite a fost formulată la data de 02.12.2020, peste termenul de prescripţie.

Prin urmare, se va constata ca fiind prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza contractului nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, încheiat între ######## SA şi ####### ###### în calitate de debitor şi ####### #### în calitate de Codebitor şi vor fi anulate actele de executare silită din dosarul de executare nr. ######### al ### ###### #########, inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite.

Cu privire la lipsa caracterului executoriu al titlului pus în executare şi lipsa calităţii de creditor a intimatei Invest capital LTD, instanţa reţine că potrivit art. 120 din OUG nr. 66/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.

În cauză, executarea silită s-a început în baza contractului de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, încheiat între ######## SA şi ####### ###### în calitate de debitor şi ####### #### în calitate de Codebitor, nu în baza contractului de cesiune de creanţă.

Instanţa reţine că prin decizia nr. #/2014 pronunţată de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a respins ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 1396 din Codul civil de la 1864, în situaţia în care cererea de încuviinţare a executării silite a unui contract de credit este formulată de creditorul cesionar al creanţei, dar au fost statuate şi argumentări pe fondul cauzei, pe care instanţa şi le însuşeşte.

Astfel, în considerentele deciziei se menţionează că „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective.

În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa”.

În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. #/2014.

Pe de altă parte, în cuprinsul dispoziţiilor Codului de procedură civilă este permisă transmiterea calităţii de creditor, conform art.645 alin.2, oricând în cursul executării silite. #### s-ar admite soluţia că titlul executoriu are caracter intuitu personae, o astfel de transmitere nu ar fi permisă nici în cursul executării silite şi aceasta ar trebui să înceteze.

Cu privire la inopozabilitatea cesiunii de creanţă şi cuantumul cheltuielilor stabilite de către executorul judecătoresc instanţa nu le va analizat raportat la soluţia dată cu privire la prescripţia dreptului de a solicita executarea silită.

Un alt aspect contestat este şi componenţa creanţei solicitate, în cauză fiind efectuată expertiză contabilă de către expert ######### ##### ### pentru termenul din data de 18.10.2022, concluzionând că creanţa în sumă de 9248,70 euro este compusă din 5383,01 euro debit principal şi 3865,69 euro dobândă.

Cu privire la dobândă expertul a precizat că nu se poate determina modul de calcul.

Raportat la aceste aspecte instanţa apreciază că creanţă nu îndeplineşte condiţia caracterului cert cu privire al dobânda solicitată.

Cu privire la clauzele reclamate ca fiind abuzive de către contestatori, instanţa reţine în fapt, că între contestatori, în calitate de împrumutaţi, şi Bancpost Sa, preluată de către intimata ##### ############, în calitate de împrumutător, s-a contractul de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, în valoare de 5960 euro pentru o perioada de 120 luni, destinat – nevoi personale (f. -139 dosar vol.

I).

Reclamantul a solicitat să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze contractuale:

1. art. 4.1-4.6 din contract conform căruia creditul se acordă cu o dobândă de 8,5% pe an valabilă în primele 90 de zile de la data acordării.

La încetarea acestei perioadă, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment.

Clientul se obliga sa plătească următoarele comisioane :comision de acordare credit de2.50 % din valoarea creditului si comision de administrare lunara a creditului de 0.30 % aplicat la valoarea soldului creditului.

Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale si numărul de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara împărţit la 360 zile.

####Nerambursarea la termenul stabilit în contract a creditului angajat, atrage după sine plata de către IMPRUMUTAT de dobânzi majorate cu 5 puncte procentuale pe an fata de dobânda prevăzută la pct. 4.1.

#### Pe parcursul derulării contractului banca îşi rezerva dreptul de a modifica dobânzile comisioanele si taxele bancare.

Înştiinţarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare se face de către banca prin afişare la sediul unităţii si prin notificare scrisa.

In cazul modificării dobânzilor se modifica si graficul de rambursare.

Împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea.

Neprecizarea punctului de vedere pana la următoarea scadenta a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare se considera acceptare tacita.

In situaţia neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor si taxelor bancare banca are dreptul.sa declare creditul scadent si sa treacă la recuperarea creditului si a dobânzii aferente.

####Imprumutatul suporta si taxele de înscriere, modificare si stingere la Arhiva Electronica de Garantii ##### Mobiliare a bunurilor aduse in garanţie.

########### se calculează zilnic la soldul contului de credit, considerandu-se anul de 360 de zile.

#### ####### anuala efectiva (###), calculata conform prevederilor Legii 289/2004,reprezentand costul total al creditului este de 17.25%.

2. art. 5.3 din contract:

IMPRUMUTATUL are dreptul, pe baza unei solicitări scrise adresate BANCII, sa ramburseze creditul anticipat, total sau parţial, cu condiţia sa nu înregistreze debite restante (credit, dobânda, comisioane, taxe etc) si sa declare sursa de origine a fondurilor cu care rambursează anticipat împrumutul.

In cazul rambursării anticipate, IMPRUMUTATUL este scutit de plata dobânzilor viitoare aferente creditului rambursat anticipat, dobânzi înscrise in graficul de rambursare anexa la prezentul contract.

Pentru rambursarea anticipata, ##### va percepe IMPRUMUTATULUI comisionul de rambursare anticipata prevăzut in lista de comisioane a BANCII, valabil la data rambursări anticipate, in prezent nivelul acestuia fiind de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat.

In cazul rambursările anticipate parţiale, ##### va înmâna IMPRUMUTATULUI un nou grafic de rambursare.

3. art. 5.4 din contract:

„In cazul in care condiţiile de la punctul 5.3.nu sunt îndeplinite sumele ce depăşesc obligaţiile de plata scadente vor rămâne in contul de disponibilităţi al IMPRUMUTATULUI peni are se bonifica dobânda la vedere curenta.

4. art. 5.6 din contract:

„În situaţia neachitării unei dintre ratele de credit ajunse la aceasta se trece în aceeaşi zi la credite nerambursate la scadenţă, cu dobânda majorată conform art. 4.2 ”

5. art. 8.3 din contract:

„In cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zile ##### are dreptul sa declare creditul exigibil anticipat si sa procedeze la ,recuperarea daunei”, de la IMPRUMUTAT si giranţi, fără somaţie sau punere in întârziere, direct de către ##### sau de oricare din societăţile subrogate in drepturile de creanţa ale acesteia, urmând ca toate cheltuielile legate de recuperarea debitului sa fie suportate de către client.

6 . art. 8.5 din contract

Nerespectarea de către ÎMPRUMUTAT a obligaţiilor asumate în prezentul contract conferă BANCII dreptul de a lua următoarele masuri:

aplicarea dobânzilor penalizatoare;

sistarea temporara sau definitiva a creditului fără preaviz;

reducerea creditului acordat;

executarea silita a creanţelor BANCII fata de ÎMPRUMUTAT si giranţi;

neacordarea în viitor a altor credite de către #####.

În drept - Legea aplicabilă în cauză:

##### în vedere data încheierii contractului de credit, raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum prevede art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a actualului Cod civil.

Raporturile contractuale stabilite între părţi şi deduse judecăţii intră sub incidenţa Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, întrucât reclamantul are calitatea de consumator în sensul art. 2 alin. 1 din ####, respectiv de persoană fizică parte la un contract încheiat în afara activităţilor sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, iar pârâta are calitatea de comerciant în sensul art. 2 alin. 2 din ####, respectiv de persoană juridică parte la un contract încheiat în cadrul unei activităţi comerciale autorizate.

La analiza caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanţa va avea în vedere Legea nr. 193/2000 în forma republicată în Monitorul Oficial nr. 1014/20.12.2006, potrivit principiului tempus regit actum (actul juridic, respectiv condiţiile de validitate ale acestuia şi cauzele de nulitate, sunt supuse legii în vigoare la momentul încheierii convenţiei).

De asemenea, instanţa reţine caracterul derogator, special al dispoziţiilor acestei Legi, raportat la prevederile Codului civil/Codului de procedură civilă.

Astfel, la soluţionarea litigiilor privind caracterul abuziv al contractelor încheiate între comercianţi şi consumatori trebuie avută în vedere Legea nr.193/2000 indiferent dacă persoana pretins prejudiciată s-a adre### ###### ######### ## judecată, potrivit art.14 din ####, sau a sesizat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, potrivit art.8-14 din ####.

Această împrejurare reiese în mod evident din chiar formularea art.14 - consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă: contractele încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi sunt contractele în care au fost stipulate clauze abuzive; dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă devin aplicabile în condiţiile principiului ”legea specială se completează cu legea generală”.

Aplicarea în cauză a Directivei nr. 93/13/CEE:

Ca regulă generală, directiva nu este direct aplicabilă în dreptul intern, fiind necesar ca statele membre destinatare să o transpună printr-o lege naţională.

Pentru ca o directivă să beneficieze totuşi de efect direct (înţeles ca posibilitatea invocării unei norme de drept comunitar într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor naţionale), în situaţia în care nu a fost implementată sau a fost implementată incorect, trebuie să fie întrunite trei cerinţe: 1) termenul stabilit pentru transpunerea directivei să fi expirat, iar statul să nu fi transpus directiva sau să o fi transpus-o incorect; 2) prevederea invocată să fie clară, precisă, necondiţionată de adoptarea unor măsuri de implementare; 3) partea împotriva căreia este invocată este o autoritate statală, astfel cum a aceasta a fost definită în cauza C-188/89 ######.

Aceste cerinţe au fost stabilite de Curtea Europeană de Justiţie în mai multe cauze: C – 41/74 ### Duyn, C-148/78 Ratti, C-152/84 ######## I.

În cauză însă, nici una dintre părţi nu are calitatea de autoritate statală, astfel că pârâta nu se poate prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CEE.

Cu toate acestea, instanţa va analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale şi prin prisma art. 4 alin. 2 din Directiva anterior identificată, potrivit principiului interpretării dreptului intern prin prisma celui comunitar (chiar şi prin prisma unei directive necorespunzător transpuse la momentul încheierii contractului), statuat de Curtea de la Luxemburg în cauza C-106/89 Marleasing.

Instanţa apreciază că nu există nici un impediment în ceea ce priveşte interpretarea textului legii naţionale - art. 4 alin. 6 din #### - în sensul că acesta se referă la preţul şi la obiectul contractului.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 6 din ####, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Legiuitorul român a ales să scoată din sfera analizei caracterului abuziv clauzele ce se referă la definirea obiectului principal al contractului sau calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, respectiv produsele şi serviciile oferite în schimb, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

De altfel, pentru a asigura protecţia urmărită de Directiva 93/13, CJUE a subliniat, în mai multe ocazii, că situaţia de inegalitate care există între consumator şi vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr-o intervenţie pozitivă, exterioară părţilor din contract (Hotărârea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p.

I 9579, punctul 31).

În lumina acestor principii, Curtea a hotărât că instanţa naţională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Hotărârea Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p.

I 9579, punctul 29) .

În opinia CJUE, posibilitatea instanţei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezintă „un mijloc adecvat atât pentru a atinge rezultatul prevăzut la articolul 6 din Directiva 93/13, anume faptul că respectivele clauze abuzive să nu creeze obligaţii pentru un consumator individual, cât şi pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut la articolul 7 din această directivă, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la încetarea folosirii clauzelor abuzive în contractele încheiate de un comerciant cu consumatorii”( Hotărârea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C-473/00, Rec., p.

I-10875, punctul 32).

Dreptul astfel recunoscut instanţei a fost considerat necesar pentru „a se asigura o protecţie efectivă a consumatorului, având în vedere în special riscul destul de important ca acesta să nu îşi cunoască drepturile sau să întâmpine dificultăţi în exercitarea lor” (Hotărârea din 21 noiembrie 2002, Cofidis (C-473/00, Rec., p.

I-10875, punctul 33).

Totodată, prin hotărârea pronunţată în cauza C-602/10, SC ######### ####### SA împotriva Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor – Comisariatul ######## pentru Protecţia Consumatorilor ######## (CJPC), CJUE a reţinut că articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură naţională menită să transpună această directivă în dreptul intern să impună instituţiilor de credit obligaţii, care nu sunt prevăzute de directiva menţionată, în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care acestea le pot percepe în cadrul unor contracte de credit de consum care intră în domeniul de aplicare al respectivei măsuri, precum şi că normele din Tratatul FUE în materie de liberă prestare a serviciilor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziţii de drept naţional prin care instituţiilor de credit li se interzice să perceapă anumite comisioane bancare.

În acelaşi sens, prin hotărârea pronunţată în cauza C-26/13, ##### ###### şi ######## Káslerné ##### împotriva OTP Jelzálogbank Zrt, s-a reţinut că art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că:

– termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanţei de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală şi prevederile contractului, precum şi contextul său juridic şi factual – că respectiva clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;

– o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alin. 2 din Directiva 93/13.

Prin urmare, instanţa poate analiza din punct de vedere al caracterului abuziv clauzele deduse judecăţii în prezenta cauză, având în vedere considerentele expuse mai sus, precum şi dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Constituţia României, în conformitate cu care Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte, respectiv art. 20 din Constituţia României, care statuează că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care ####### este parte.

Cerinţele calificării unei clauze contractuale drept ”abuzive”:

Potrivit art. 4 alin. 1 şi alin. 2 din ####, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”, ”o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din #### (în forma în vigoare la data încheierii contractului), evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Pe de altă parte, potrivit art. 4 alin. 3 din ####, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, iar dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Totodată, art. 1 alin. 1 din #### prevede că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, ”aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil”.

Sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un vânzător sau furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziunea la condiţiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2006, Mostaza #####, C 168/05, Rec., p.

I 10421, punctul 25, Hotărârea din 4 iunie 2009, Pannon GSM, C 243/08, Rep., p.

I 4713, punctul 22, şi Hotărârea din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C 40/08, Rep., p.

I 9579, punctul 29).

Aşadar, o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întruneşte, în mod cumulativ următoarele condiţii: 1) nu a fost negociată direct cu consumatorul; 2) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului şi contrar bunei-credinţe; 3) nu se referă la obiectul sau la preţul contractului, atunci când acestea sunt clar şi inteligibil exprimate.

Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, instanţa reţine că din prima categorie fac parte convenţiile ale căror prevederi sunt rezultatul voinţelor concordante ale ambelor/tuturor părţilor contractante, respectiv rezultatul propunerilor şi contrapunerilor sau chiar al concesiilor părţilor, în timp ce din a doua categorie fac parte convenţiile ale căror clauze nu au fost negociate sau discutate de părţi, încheierea contractului având loc numai ca urmare a adeziunii unei părţi la oferta celeilalte.

Trăsăturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existenţa unei inegalităţi economice între contractanţi, o parte având o poziţie economică superioară celeilalte; existenţa unei oferte generale şi abstracte (adresate tuturor potenţialilor contractanţi), permanente (privitoare la toate contractele încheiate într-o anumită perioadă de timp) şi detaliate (cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voinţă a unei singure părţi contractante.

Convenţia de credit în discuţie, încheiată între părţi, are caracterul unui contract standard preformulat, în sensul art. 4 alin. 3 din Legea nr.193/2000, întrunind toate trăsăturile generale ale unui contract de adeziune, anterior menţionate: între reclamant, parte contractantă aflată în nevoia obţinerii unei sume de bani, şi pârâtă, partea contractantă deţinând resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor primului, există o evidentă poziţie de inegalitate economică; clauzele contractuale reprezintă în fapt condiţiile contractuale generale, amănunţite, stabilite de pârâtă pentru perioada respectivă şi anterior încheierii convenţiei, pentru toţi potenţialii clienţi aflaţi în aceeaşi situaţie cu reclamantul; clauzele contractuale sunt rezultatul manifestării de voinţă a unei singure părţi contractante, respectiv a pârâtei, reclamanţii doar manifestându-şi voinţa de a încheia convenţia.

Negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraofertă sau de a discuta stipularea unei clauze (prin ipoteză, destinatarul îşi poate exprima oricând punctul de vedere cu privire la condiţiile contractuale oferite sau poate propune una sau mai multe contraoferte) şi nu se limitează la ocazia oferită potenţialului client de a alege între mai multe „produse predefinite” şi „contracte de credit standardizate”, ci implică ocazia oferită destinatarului de a influenţa efectiv conţinutul şi numărul clauzelor.

Pârâta nu a făcut însă dovada schimbării/modificării vreunei clauze din iniţiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că reclamantul a avut şi alte opţiuni decât cele de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot în integralitate, deşi sarcina acestei probe îi incumbă, potrivit 4 alin. 3 teza a II-a din ####.

Faptul că reclamantul a acceptat să semneze convenţia de credit în condiţiile impuse de pârâtă nu înseamnă că a renunţat la dreptul de a solicita anularea clauzelor.

Simpla împrejurare că banca îi pune clientului la dispoziţie mai multe tipuri de contracte preformulate din care acesta poate alege o variantă sau alta nu înseamnă că împrumutatul poate modifica sau înlătura vreuna dintre clauzele preformulate.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa reţine, în principiu, caracterul de adeziune la convenţia de credit analizată, şi deci caracterul nenegociat al clauzelor contestate de către reclamantă.

Clauzele contractuale criticate de contestatori:

Clauza prevăzută la pct. 4.1 primul aliniat potrivit cu care „creditul se acordă cu o dobândă de 8,5% pe an valabilă în primele 90 de zile de la data acordării.

La încetarea acestei perioadă, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment..”, conţin o componentă abuzivă.

Componenta abuzivă este dată de faptul că aceste clauze nu sunt negociate direct cu consumatorul deoarece reclamanta nu au avut posibilitatea de a îi influenţa conţinutul, având doar dreptul de a fi acceptat sau nu contractul de adeziune, cu clauze standard aplicabil de bancă în cazul acestui tip de credit, pe de o parte.

Legea nr. 193/2000, conţine o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească preţul, modificarea preţului în funcţie de modificarea unei rate de pe piaţa financiară pe care furnizorul nu o poate controla.

Se constată astfel că aceste clauze lasă la manifestarea de voinţa unilaterală a băncii posibilitatea de a interveni la modificarea ratei dobânzii curente în funcţie de dobânda de referinţa variabilă fără a fi rezultatul de voinţa a ambelor parţi.

Împrumutatul este astfel prejudiciat în drepturile sale în măsura în care nu se inserează niciun fel de element concret privind referinţa la care se face trimitere atunci când este vorba de dobânda variabilă.

Ceea ce interesează în cadrul criticii este teza a doua din acest articol, care consfinţeşte caracterul abuziv al clauzei, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreţionar de bancă şi nu la indici de referinţă obiectivi, verificabili, exteriori voinţei băncii.

Din acest punct de vedere, o atare clauză apare într-adevăr ca fiind izvorul unei obligaţii pur potestative din partea celui care se obligă, deoarece nu stabileşte clar modalitatea în care se va calcula dobânda variabilă, astfel că în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/2000 raportat la art. 1010 din vechiul Cod civil – 1864 ( în vigoare la data încheierii contractului).

Această clauză pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul.

Aşa cum s-a arătat mai sus, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr.193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract şi, totodată, cu condiţia informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanţa constată că nu sunt individualizate în contract cazurile/împrejurările care ar determina modificarea ratei dobânzii curente, singura precizare oferită de bancă fiind aceea că se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment. ####### variabilă presupune existenţa a două elemente, ambele necunoscute de către contestatori la momentul încheierii contractului.

Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită.

Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs.

Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.

Faptul includerii în contract a menţiunii privind ”dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă şi în ce condiţii s-a reţinut procentul variabil al dobânzii.

Prin urmare, clauza în speţă nu respectă cerinţa previzibilităţii.

#### evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.

#### banca ar fi totuşi în imposibilitate de a găsi un criteriu obiectiv, ar trebui să îşi asume consecinţele acestei imposibilităţi.

Or, în cauză, dimpotrivă, cel care se află într-o poziţie în care poate doar să ia act de modificarea ratei dobânzii este clientul.

De asemenea, prin necircumstanţierea în niciun mod a elementelor care permit Băncii modificarea unilaterală a dobânzii şi neindicarea niciunui criteriu previzibil în acest sens, lăsând la aprecierea Băncii posibilitatea majorării dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale în materie, fiind de natură a produce clienţilor grave prejudicii materiale.

Totodată, din modul de redactare al clauzelor contractuale se deduce cu uşurinţă că operatorul bancar înţelege să utilizeze anumite terminologii, considerate esenţiale, fără a lua în calcul şi puterea de înţelegere a consumatorului persoană fizică, luat individual.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru.

#### evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor, creştere justificată prin apariţia unor creşteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract.

Totodată, instanţa apreciază că nici prevederile O.G. nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la drepturile consumatorilor şi la protecţia intereselor economice ale acestora de către furnizorii de servicii financiare, nu au fost respectate de către intimată.

Astfel, la încheierea contractului de credit bancar nu au fost respectate regulile impuse prin art. 9 ind. 3, lit. b şi g din actul normativ mai sus indicat, sub aspectul menţionării tipului de dobândă, a indicării exprese a formulei de calcul a variaţiei acesteia etc.

Potrivit art.9 ind.3 din OG nr.21/1992, ”în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:

(...) b) dobânzile (...) sau orice alte costuri aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract.

3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract”.

Mai mult, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat” sau ca fiind îndeplinite toate cerinţe impuse de textele de lege suscitate, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr.193/2000, ca în urma revizuirii ratei dobânzii clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.

O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de faţă, astfel că, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă, urmând a fi anulată.

Instanţa constată că art. 7 şi 8 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 652/15.08.2007 creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul reclamantei şi contrar cerinţelor bunei-credinte, deoarece pârâta deturnează sensul noţiunii de dobândă reprezentând prestaţie pentru restituirea sumei împrumutate, instituind de fapt penalităţi de întârziere pentru neachitarea la timp a ratelor, apreciindu-se că dobânda reprezintă de fapt o clauză penală.

#### de cele învederate, instanţa va constata nulitatea absolută a clauzelor abuzive prevăzute la pct. 4.1. în ceea ce priveşte sintagma „.

La încetarea acestei perioadă, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment...

Conform art. 13, alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „Instanţa, în cazul în care constata existenta clauzelor abuzive în contract, […] dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţa, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.”

În contextul în care instanţa a constatat că prevederea din pct. 4.1 din convenţia de credit iniţială, referitoare la dobânda ulterioară celor 90 de zile de la acordarea creditului, constituie o clauză abuzivă, pentru remedierea consecinţelor produse asupra contestatorilor de această clauza, instanţa va dispune următoarele: restituirea către contestatori a sumelor achitate cu titlu de dobândă plătită în excedent faţă de dobânda de 8,5% pe an, fără a fi fost datorată.

În ceea ce priveşte comisionul de administrare şi comisionul de acordare urmează a fi respinsă cererea de constatare a caracterului abuziv al acestora, având în vedere faptul că activitatea de creditare, ca activitate financiar-bancară are un caracter complex şi care se prelungeşte pe o perioadă de timp îndelungată, cuprind şi alte elemente în afară de dobândă (aceasta reprezentând numai echivalentul lipsei de folosinţă a capitalului).

Pentru bănci, activitatea de creditare presupune punerea în mişcare a unui mecanism complex, care dă naştere unor costuri de natură extrem de variată, depinzând atât de factori interni, cât şi de o serie de factori externi.

Pentru a-şi asigura resursele financiare necesare, instituţiile de credit instituie o serie de comisioane menite a compensa o parte din costurile activităţii de creditare, precum costurile de administrare a creditelor acordate.

Acest comision este unul fix, a fost cunoscut încă de la momentul încheierii contractului de către părți sub aspectul existenței , destinației și cuantumului acestuia.

Instanţa constată că nu creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, perceperea acestora este prevăzută atât de legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractul, cât în OUG 50/2010.

Din analiza dispoziţiilor contractuale, se trage concluzia că scopul perceperii acestora este unul clar, clauzele sunt redactate în mod clar şi inteligibil, expunând în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului la care se referă clauza, astfel încât consumatorul este în măsură să evalueze consecinţele economice care rezultă din aceasta.

Instanţa constată că aceste prevederi contractuale au un caracter cât se poate de inteligibil din punct de vedere juridic (în sensul avut în vedere de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000), fără utilizarea unor termeni ambivalenţi sau echivoci care să reflecte o eventuală rea-credinţă din partea băncii.

Mai mult chiar, comisionul cuprinde un procent exprimat matematic.

Se observă, astfel, că din lecturarea acestor dispoziţii contractuale a fost foarte clar pentru debitoare că prin semnarea contractului şi-a asumat, printre altele, obligaţia de a achita un comision de acordare credit precum şi care este valoarea exactă a acestui comision.

Instanţa are în vedere că acest comision face parte din costul creditului, astfel că faţă de caracterul sinalagmatic al contractului de credit obligaţia de plată a comisionului este justificată de activitatea desfăşurată de bancă, iar raţiunea perceperii unui astfel de comision este diferită de fundamentul comisionului de administrare.

Astfel, cheltuielile acoperite de comisionul de acordare sunt reprezentate de activități de punere a creditului la dispoziția clientului, din care fac parte: costurile băncii cu deschiderea contului de credit, punerea la dispoziția clientului în contul curent a sumei de bani provenind din credit, punerea la dispoziție a graficului de rambursare, efectuarea transferului inter/intrabancar, în cazul creditelor refinanțate sau a celor cu destinație.

Acest comision se plătește o singură dată, la momentul primei trageri a creditului.

Instanţa mai apreciază că nu se poate susţine existenţa unui dezechilibru, fiind astfel justificat preţul contraprestaţiei băncii de a acoperi cheltuielile de acordare a creditului.

Cu privire la clauzele prevăzute la punctele 4.2-4.6, 5.3, 5.4 5.6. 8.3, 8.5, instanţa constată că sunt exprimate în mod clar din punct de vedere gramatical, juridic şi economic.

Astfel, ele nu creează dificultăţi în privinţa înţelegerii termenilor folosiţi ori a consecinţelor lor economice şi juridice, că nu creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor

##### în vedere toate aspectele de fapt şi de drept reţinute, instanţa va admite, în parte contestaţia la executare şi va constata caracterul abuziv al clauzei stipulate punctul 4.1 („La încetarea acestei perioadă, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment.) din contractul de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, urmând a declară nulitatea absolută a clauzei menţionate anterior.

Totodată, va respinge capătul de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la punctele 4.1 alin. 2, 4.2-4.6, 5.3, 5.4 5.6. 8.3, 8.5 din contractul de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007.

Va obliga intimata ##### ############ SA să restituie contestatorilor sumele încasate cu titlu cu titlu de dobândă plătită în excedent faţă de dobânda de 8.5% pe an, fără a fi fost datorată.

Va obliga intimata ############# LTD să restituie contestatorului sumele încasate cu titlu de dobândă plătită în excedent faţă de dobânda de 8,5% pe an, fără a fi fost datorată.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451-455 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga intimatele să achite contestatorilor suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocat potrivit chitanţei nr. 700/14.05.2021 şi nr. 751/19.07.2021, şi onorariu expertiză potrivit chitanţei nr. ############ din data de 14.01.2022.

Totodată, în temeiul art. art. 717 alin. 2 din Codul de procedură civilă obligă intimata ############# LTD la plata către ### ###### #####, cu sediul în ###### #####, ### # #### ### ##, ### ###, ### #, jud. ##### a sumei de 166,60 lei reprezentând cheltuieli de multiplicare şi comunicare a dosarului execuţional nr. ######### aflat pe rolul acestuia şi către SCPEJ ######## şi ########, cu sediul în Bacău #### ######### ### ##/A/2, #### ##### ##### ## ###,11 lei reprezentând cheltuieli de multiplicare şi comunicare a dosarului execuţional nr. ######### aflat pe rolul acestuia.

În temeiul disp. art.45 alin.1 lit.b din OUG nr.80/2013, va restitui contestatorilor suma de 1000 lei taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanţa ##### ##### ### ######/15.06.2021 aflată la f. 97 vol II după rămânerea definitivă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de către contestatorii ####### ###### şi ####### #### în contradictoriu cu ### ###### #########, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii ####### ######, CNP #############, cu domiciliul în Tg. #####, #### ###### ########## ####### ### ### ŞI ####### ####, CNP #############, , cu domiciliul în Tg. #####, #### ###### ########## ####### ### ## şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat ######### ######### din ###### #####, str.

M. ########, nr. 43, nl.

B, ### ##, judeţ ##### în contradictoriu cu intimata ############# LTD cu sediul în The Hub, Triq Sant’andrija, ### Gwann, Sgn 1612, #####, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în Târgovişte, Bdul Independenţei.

Nr. 2C, ##### #########, prin reprezentant convenţional ######, ######### şi Asociaţii SPARL-av. ######## ######### şi ##### ############ SA, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la ##### ############ SA Sucursala ###### ##### din ###### #####, Bdul #######, nr. 3, ##### #####.

######## ca fiind prescris dreptul de a obţine executarea silită în baza contractului de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007, emis de ######## SA.

Anulează executarea silită înseşi - toate formele de executare silită din dosarul de executare nr. ######### al ### ###### #########.

Anulează sentinţa civilă nr #/11.01.2021 prin care s-a dispus încuviinţarea executării silită pronunţată în dosar nr. ####/321/2020 pronunţată de Judecătoria Tg. #####.

######## caracterul abuziv şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a clauzei stipulate la punctul 4.1 („La încetarea acestei perioadă, se va aplica dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale in #### in vigoare in acel moment.) din contractul de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007.

Obliga intimata ##### ############ SA să restituie contestatorilor sumele încasate cu titlu cu titlu de dobândă plătită în excedent faţă de dobânda de 8.5% pe an, fără a fi fost datorată.

Obliga intimata ############# LTD să restituie contestatorului sumele încasate cu titlu de dobândă plătită în excedent faţă de dobânda de 8.5% pe an, fără a fi fost datorată.

Respinge ca nefondată cererea constatare de constatare a nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la punctele 4.1 alin. 2, 4.2-4.6, 5.3, 5.4 5.6. 8.3, 8.5 din contractul de credit nr. 281CIS607089001 din data de 29.03.2007.

În temeiul art.717 alin. 2 din Codul de procedură civilă obligă intimata ############# LTD la plata către ### ###### #####, cu sediul în ###### #####, ### # #### ### ##, ### ###, ### #, jud. ##### a sumei de 166,60 lei reprezentând cheltuieli de multiplicare şi comunicare a dosarului execuţional nr. ######### aflat pe rolul acestuia şi către SCPEJ ######## şi ########, cu sediul în Bacău #### ######### ### ##/A/2, #### ##### ##### ## ###,11 lei reprezentând cheltuieli de multiplicare şi comunicare a dosarului execuţional nr. ######### aflat pe rolul acestuia.

Obligă intimatele ##### ############ SA şi ############# LTD la plata către contestatori a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În temeiul disp. art.45 alin.1 lit.b din OUG nr.80/2013, restituie contestatorilor suma de 1000 lei taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanţa ##### ##### ### ######/15.06.2021 aflată la f. 97 vol II după rămânerea definitivă a hotărârii.

Ia act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Judecătoria Tîrgu #####.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 05.12.2022.