Sentinţă civilă nr. 766 din 24.06.2022

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 766/24.06.2022

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.03.2022, petenta L D B a solicitat în contradictoriu cu intimatul Direcţia de Sănătate Publică G anularea procesului-verbal seria CSP nr. 4.....0/20.01.2022.

În motivare, aceasta a învederat instanţei faptul că a fost sancţionat cu o amendă, în cuantum de 2000 lei, întrucât la data de 06.01.2022, întorcându-se din străinătate, a intrat pe teritoriul României fără a completa formularul digital conform O.U.G nr.129/ 15.12.2021.

Aceasta a precizat instanţei faptul că sancţiunea i-a fost aplicată în mod automat, fără a se verifica imputabilitatea faptei, fără a exista martori care să confirme autenticitatea constatării, astfel încât nu pot fi verificate condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, făcând astfel imposibilă analiza legalităţii şi oportunităţii aplicării sancţiunii amenzii.

De asemenea, aceasta a precizat că sunt incidente prevederile art. 6 din Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ce conferă contravenientului dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sarcina probei revenind intimatului.

În drept, s-au invocat prevederile CEDO, O.U.G. nr. 2/2001.

În probaţiune, s-au anexat înscrisuri.

Prin întâmpinarea introdusă, intimata a solicitat instanţei să se constate decontravenţionalizarea faptei prevăzute de art. 4 alin.1 din O.U.G nr. 129/2021.

În motivare, intimata a învederat instanţei faptul că prin art. 1 din O.U.G nr. 22/2022 a fost abrogat actul normativ ce prevede atât conduita sancţionată, cât şi sancţiunea contravenţională, iar conform art. 15 din Constituţia României, legea contravenţională mai favorabilă produce efecte şi pentru trecut.

În subisidiar, în măsura în care instanţa ar considera că nu este aplicabilă o lege de decontravenţionalizare, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii procesului-verbal ca fiind legal şi temeinic.

În motivare, intimata a învederat instanţei de judecată faptul că scuza necunoaşterii prevederilor legale nu poate fi reţinută, întrucât există liberul acces la informaţii privitor la condiţiile de călătorie în diverse ţări.

În drept, s-au invocat prevederile O.U.G nr. 129/2021, Constituţia României şi O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 24/2000.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 08.06.2022, instanţa a încuviinţat în temeiul art. 258 alin.1 rap. la art. 255 C.proc.civ., proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa expune următoarele considerente:

În fapt, prin procesul-verbal seria CSP nr. 45..../20.01.2022, s-a dispus sancţionarea petentei în temeiul art. 4 alin.1 din O.U.G. nr. 129/15.12.2021, cu amendă în cuantum de 2.000 lei, întrucât s-a reţinut că a intrat pe teritoriul României, la data de 06.01.2022, ora 08.44, fără completarea formularului digital cerut de art. 1 alin.1 şi art. 2 alin.4 din O.U.G. nr. 129/15.12.2021, neîndeplinindu-şi această obligaţie nici după expirarea termenului legal de 24 de ore de la momentul intrării în ţară, respectiv la data de 07.01.2022, ora 08.44.

În drept, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

În prealabil analizării motivelor de nulitate invocate de către petentă, instanţa apreciază ca fiind necesară analiza motivelor de nelegalitate cu privire la fondul actului de sancţionare contestat.

Astfel, sub aspectul condiţiilor de fond, instanţa reţine incidenţa art. 1 alin.1 din O.U.G nr. 129/2021, conform căruia „ în vederea identificării contacţilor unei persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2 şi pentru prevenirea expunerii persoanelor la COVID-19, pe perioada pandemiei de SARS-CoV-2 persoanele au obligaţia de a completa Formularul digital de intrare în România, denumit în continuare formular, cu cel mult 72 de ore înainte de intrarea pe teritoriul României”, precum şi a art. 2 alin.4 din acelaşi act normativ potrivit căruia “formularul se completează individual, în format digital, de către fiecare persoană care intră pe teritoriul României în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), iar pentru persoanele care se prezintă în punctele de trecere a frontierei fără să deţină un formular, acestora le revine obligativitatea de a completa formularul în maximum 24 de ore de la intrarea în ţară.”

Analizând prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată faptul că legiuitorul a ales să reglementeze în cuprinsul acestui articol principiul legalităţii incriminări, constituind „contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţa, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.” Astfel, numai faptele faptele prevăzute de legea contravenţională la momentul săvârşirii lor constituie contravenţii şi pot fi sancţionate contravenţional.

În raport cu acest principiu, instanţa are în vedere faptul că O.U.G nr. 129/2021 a fost abrogată în mod expres odată cu intrarea în vigoare a O.U.G nr. 22/2022, astfel că până la momentul soluţionării plângerii contravenţionale a operat o dezincriminare a faptei săvârşite de către petent.

Potrivit art. 4 alin.3 din O.U.G. nr. 129/2021, prevederile acestei ordonanţe se completează cu dispoziţile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001, prevederile O.G. nr. 2/2001 urmează a se completa cu prevederile Codului penal.

Ca urmare a acestei analogii, instanţa apreciază că principiul retroactivităţii legii de dezincriminare consacrat în cuprinsul art. 4 C.pen, conform căruia „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.”, urmează a fi incident şi în materie contravenţională

În plus, instanţa reţine potrivit art. 12 alin. 1 O.G nr. 2/2001, faptul că „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”

În consecinţă, faţă de lipsa caracterului contravenţional al faptei imputate a fi săvârşite de către petentă, ca urmare dezincriminării acesteia, instanţa urmează a reţine caracterul neîntemeiat al sancţionării sale şi faţă de considerentele expuse, urmează să admită plângerea contravenţională, să anuleze procesul-verbal şi să dispună exonerarea petentei de plata amenzii.