Sentinţă civilă nr. 1596 din 07.10.2022

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 1596/07.10.2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. ...6/2022, la data de 01.03.2022, reclamantul B P. a chemat în judecată pe pârâtul T.

F., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 27.000 lei care reprezintă diferenţă împrumut acordat la data de 10.08.2018, fără ca acesta să îl fi restituit până la termenul stabilit şi a dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 01.12.2021, până la data plăţii.

Ȋn motivarea cererii, reclamantul a învederat următoarele:

Îl cunoaşte de multă vreme pe pârâtul T F şi, în virtutea relaţiilor dintre ei, i-a împrumutat la data de 10.08.2018 suma de 44000 lei acesta urmând să o restituie odată cu recolta anului 2021.

Deşi a trecut data restituirii împrumutului, acesta nu a făcut decât plăţi parţiale şi mai nou a constatat că invocă tot felul de motive pentru a evita şi plata restului din împrumutul acordat.

A mai solicitat şi obligarea acestuia la plata dobânzii legale, deşi exista inserată în cuprinsul înscrisului intitulat „chitanţă document” menţiunea că „pentru această sumă nu mi s-a solicitat dobândă”, însă această menţiune vizează doar suma ce urma să fie restituită la data scadentă ce nu era purtătoare de dobândă, însă această menţiune nu vizează şi situaţia în care nu se respecta termenul de restituire.

În drept, s-au invocat prevederile art. 2162, art. 264 şi umătoarele C.civ.

În dovedirea cereriie, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului.

Dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 1415 lei .

Pârâtul T F , nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și susținerilor părților, instanța reține următoarele:

Prin înscrisul intitulat „chitanţă document” pârâtul T F a împrumutat de la reclamantul B P suma de 44.000 lei la data de 10.08.2018, sumă pe care trebuia să o restituie odată cu recolta anului 2021.

Conform dispoziţiilor art. 2158 alin. 1 Cod civil „împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate”.

Art. 2164 alin. 1 Cod civil dispune că „în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutatul este ţinut să restituie aceeaşi cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau scăderea preţului acestora”.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că „în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ţinut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel”.

Coroborând lipsa nejustificată la interogatoriu a pârâtului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, văzând şi dispoziţiile legale sus citate, instanţa va admite acţiunea astfel cum a fost formulată.

Reţinând culpa procesuală a pârâtului, instanţa îl va obliga pe pârât şi la plata cheltuielilor de judecată.