Sentinţă penală nr. 107 din 17.05.2023

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 107/17.05.2023

.

Prin Rechizitoriul emis la data de 07.12.2022 în dosarul penal nr. 203/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B , înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. ....../2022, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului B V , pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. ...../2022, la data de 13.12.2022.

Prin încheierea nr. 106 din data de 03.03.2023, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 20..3/P/2022 din data de 07.12.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B privind pe inculpatul B V , pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 16.05.2023, s-a dispus citirea actului de sesizare și aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor de care beneficiază în cursul procesului penal, inculpatul arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375, alin. (1) și (2) și art. 396, alin. (10) din C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:

În cauză, instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, precum și declarația dată de inculpat în fața instanței, prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin actul de sesizare, respectiv: la data de 26.01.2022, în jurul orei 14:30, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare ....8 CSA, pe DN24D, pe raza localității C , județul G și a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea organelor de poliție care l-au oprit în trafic și au constatat faptul că prezenta halenă alcoolică.

Astfel, la data de 26.01.2022, în jurul orei 14:30, inculpatul B V. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare .... CSA, pe DN24D, pe raza localității C., județul G., fiind oprit regulamentar de către un echipaj de poliție.

Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliție l-au condus la Spitalul Orășenesc T B în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru a-i fi stabilită alcoolemia.

Inculpatul B V., în prezența organelor de poliție și a personalului medical, a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce anterior refuzase și testarea cu aparatul alcooltest.

Cu ocazia audierii, inculpatul B V a declarat că a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, ulterior refuzând și prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrucât i-a fost frică de urmări, motiv pentru care a refuzat să colaboreze cu organele de poliție.

Instanța constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost descrisă mai sus, la primul termen de judecată acordat în cauză, aceasta fiind soluționată potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

Față de aceste considerente, instanța reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul Badiu Viorel.

În drept, fapta inculpatului B.

V., care în data de 26.01.2022, în jurul orei 14:30, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare ......

CSA, pe DN24D, pe raza localității C., județul G. și a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea organelor de poliție care l-au oprit în trafic și au constatat faptul că prezenta halenă alcoolică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 Cod penal.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța reține că, în ceea ce privește latura obiectivă acesteia, în cauză s-a realizat elementul material al infracțiunii, respectiv refuzul inculpatului, conducător al vehiculului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare ...

CSA, pe DN24D, pe raza localității C. , județul G., de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementul material rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l, acesta refuzând în mod expres recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În concret, cât privește natura pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum și cuantumul acesteia, instanța urmează a se raporta la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia.

Cu titlu prealabil, din cuprinsul fișei de cazier judiciar depusă la dosar . instanța constată că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 51 de ani, situație militară satisfăcută, profesor, studii superioare și căsătorit (potrivit declarației de inculpat din faza urmăririi penale ..).

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, instanța va avea în vedere și valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, au fost puse în pericol nu numai desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, dar și valori sociale mult mai importante, cum ar fi viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum și proprietatea publică și privată.

Totodată, se reține că în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înțelege consecințele faptei sale și le regretă.

Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța are în vedere incidența art. 396 alin. 10 C. proc. pen., întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C. proc. pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus.

Astfel, instanța va proceda la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 337 C. pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 8 luni, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare.

Având în vedere criteriile generale de individualizare înscrise în codul penal prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la unu la 5 ani închisoare), cu trimitere la dispozițiile art. 375 și 396 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (în cazul dat, limitele astfel reduse fiind 8 luni – 3 ani și 4 luni) și având totodată în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite cât și circumstanțele personale ale inculpatului B V , astfel cum au fost anterior redate, instanța urmează a valorifica toate acestea în dozarea pedepsei aplicate.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța apreciază ca doar o pedeapsă îndreptată spre minim ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Pe cale de consecință, instanța va stabili inculpatului B .

V. . o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 10 (zece) luni, pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța apreciază, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia.

Reține instanța că fapta ce constă în refuzul de a se supune prelevării de probe biologice în condiţiile în care a condus un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, pe care o apreciază la un nivel mediu, reţinând că inculpatul a fost oprit de organele de poliţie pentru un control de rutină, în timp ce conducea pe un drum județean, fără a fi implicat în vreun eveniment rutier.

Instanța va avea în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei toate aspectele arătate mai înainte, precum şi natura şi frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita în cursul procesului penal – pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare, inculpatul prezentându-se în faţa organelor judiciare, precum şi atitudinea cooperantă avută în faţa organelor judiciare, acesta recunoscând comiterea faptei, poziţie pe care a menţinut-o şi în faţa instanţei de judecată prin declaraţia dată, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială – este integrat în societate, are un loc de muncă, a demonstrat un comportament social corect înainte şi după săvârşirea faptei pentru care a fost trimis in judecată.

Din atitudinea procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal de faţă instanța reţine că acesta a conștientizat gravitatea faptei comise şi a conduitei adoptate, înțelegând consecințele la care se expune în cazul nesocotirii normelor penale şi nu va mai comite infracţiuni de natura celei reţinute în sarcina sa în cauză, comisă în urmă cu aproximativ un an și 4 luni.

Față de considerentele anterior menționate, instanța apreciază ca nefiind oportună aplicarea unor pedepse complementare inculpatului, mai ales în contextul în care față de acesta urmează a se dispune amânarea aplicării pedepsei (pedepsele complementare astfel aplicate urmând a nu fi executate).

Așadar, instanța reține că, în cauză, raportat la criteriile anterior analizate, este evident că aplicarea efectivă a unei pedepse ori condamnarea inculpatului sunt ineficiente în raport cu scopul sancțiunilor de drept penal.

Astfel, pentru a asigura atât fiabilitatea sancțiunii dar și posibilitatea reintegrării inculpatului în societate, instanța va analiza condițiile prevăzute de art. 83 C. pen.

În cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal.

Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare - respectiv 10 (zece) luni – inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta și-a manifestat explicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (cu ocazia declarației date în faza de judecată).

De asemenea, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, faptul că a fost trimis în judecată reprezentând un avertisment suficient, prin raportare la vârsta sa, nivelul de educație și profilul său, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine cooperantă, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată.

Astfel, apreciind că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară (având în vederea circumstanțele reale și personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de aceasta anterior faptei) și constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 83 alin. 1 lit. a-d C. pen., instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune G , la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. art. 85 alin. 2 și 3 C. pen.., va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile în cadrul Primăriei comunei J sau a Școlii Gimnaziale nr. 1 J .

Potrivit art. 404 alin. 3 teza finală C. proc. pen., consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care dintre cele două instituții menționate în prezenta hotărâre urmează a se executa obligația și tipul de activitate, precum și îndrumarea inculpatului.

În baza art. 86 alin. 1 și 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune G , iar supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. a) – c) și alin. 5 se face de același serviciu de probațiune.

În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. rap. la art. 88 Cod penal va atrage atenția inculpatului că nerespectarea obligațiilor stabilite, precum și săvârșirea de noi infracțiuni poate atrage revocarea amânării și pe cale de consecință, executarea pedepsei.