Sentinţă civilă nr. 728 din 28.10.2020

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 728/28.10.2020

Prin cererea înregistrată sub nr. .../2019 la data de 02.10.2019, reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B.-M., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren categoria arabil în suprafaţă de 2979 m.p. situat în sat M., comuna B.-M., prin prescripţie achizitivă de lungă durată de peste 30 de ani.

Și să fie obligată pârâta să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință această suprafață de teren.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat următoarele:

În anul 1954 a construit o casă de locuit în sat M., comuna B.-M..

Terenul pe care se află această locuință i-a fost retrocedat în baza Legii nr. 18/1991 prin emiterea titlului de proprietate nr. ......34/1998, teren în suprafață de 1696 m.p. ce se regăsește în Tarla 1 parcela 40,39 și 38.

Alipit de acest imobil se află și suprafața de 2969 m.p. teren pe care părinții săi l-au stăpânit ca pe un întreg, fiind împrejmuit cu gard și reprezentând curtea casei.

Împrejmuirea întregii suprafețe de 4675 m.p. a fost întotdeauna aceeași, fără să se modifice dimensiunile și forma.

Această stăpânire a terenului a fost îndelungată, peste 30 de ani.

A mai arătat reclamanta că a devenit posesor de bună credință a suprafeței de 2696 m.p. din anul 1954 când a început construcția casei.

Cererea a fost motivată în drept, fiind invocate prevederile vechiului Cod civil sub imperiul căruia a început să curgă prescripția achizitivă.

În susţinerea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi expertiză tehnică de specialitate.

Reclamanta au depus la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 705 lei, conform chitanţei nr. 75078

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B.-M., judeţul G. a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: În evidențele lor, reclamanta este înregistrată cu suprafața de teren de 1696 m.p. situată în T1 P 38, 39 și 40, fără a se face referire sau a fi menționată în vreun fel și suprafața de 2969 m.p., conform adeverinței nr. 5990 din 06.08.2019.

Reclamanta a mai susținut că pentru suprafața de teren de 1969 m.p., a obținut dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, acceptând doar această suprafață de teren fără a pune în discuție Comisiei faptul că este și posesoare a terenului de 2969 m.p.

În ceea ce privește condiția de „posesie publică”, a arătat că nu este îndeplinită, întrucât reclamanta nu a avut nicio inițiativă de a înștiința Primăria, nu a menționat niciodată faptul că are în posesie terenul respectiv și nu a intenționat să plătească impozit, iar faptul că un grup restrâns de persoane cunoaște situația terenului nu dovedește și caracterul public al posesiei.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 Cod procedură civilă.

La data de 12.06.2020, reclamanta și-a mărit cuantumul obiectului cererii solicitând instanței să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului categoria arabil în suprafață de 4765 m.p.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În drept, văzând şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 19/2015, se constată că în speţă sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, care la art. 645 prevede că proprietatea poate fi dobândită prin prescripţie, iar potrivit art. 1847 Cod civil ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Potrivit art. 1890 Cod civil toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.

În sfârşit, potrivit art. 1860, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.

Rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii:

a)să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;

b)posesia să fie utilă, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Referitor la prima condiție, instanța reține din declarațiile martorilor audiați în cauză că terenul a fost posedat de reclamantă și de soțul acesteia începând din anul 1990, după desființarea Cooperativei Agricole de Producție.

Au precizat martorii că după revoluție fiecare locuitor al comunei a luat terenul care aparținuse autorilor săi.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța constată că nu este îndeplinită în cauză, pârâta neavând cunoștință despre faptul că reclamanta are în posesie suprafața de teren în litigiu, teren cu care nu figurează în registrul agricol și pentru care nu a plătit impozit.

Pentru aceste considerente, acțiunea va fi respinsă ca nefondată.