Sentinţă penală nr. 2 din 13.01.2023

Lovirea sau alte violențe, prev. de disp. art. 193 Cod penal

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 2/13.01.2023

Prin Rechizitoriul emis la data de 09.09.2022 în dosarul penal nr. 8.../P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B , înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. .../2022, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului E V pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor sub nr. .../2022, la data de 15.09.2022.

Prin încheierea nr. 3..0/2022 din data de 31.10.2022, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. ...P/2022 din data de 09.09.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor privind pe inculpatul E V pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 10.01.2023, s-a prezentat inculpatul E V, astfel că s-a dispus citirea actului de sesizare și aducerea la cunoștința inculpatului, a drepturilor de care beneficiază în cursul procesului penal, inculpatul arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4), art. 375, alin. (1) și (2) și art. 396, alin. (10) din C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

La aceeași dată a fost audiat inculpatul, declarația acestuia de recunoaștere fiind consemnată și atașată la dosar.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:

I. Situația de fapt.

În cauză, instanța constată că situația de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde adevărului, fiind avute în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat, respectiv: declarația persoanei vătămate; declarațiile martorilor; certificatul medico-legal eliberat în cauză de S.C.M.L.

G și declarațiile inculpatului E V.

Astfel, în seara zilei de 23.12.2021, persoana vătămată se afla în barul S.C.

T S.R.L. situat în satul S , com.

S , jud.

G , loc unde a jucat tenis de masă și a consumat băuturi alcoolice împreună cu mai mulți consăteni, și anume cu martorii și inculpatul E V .

La un moment dat, între martorul L A I și inculpatul E V s-a iscat un conflict verbal. Pentru aplanarea acestui diferend a intervenit persoana vătămată , care i-a solicitat inculpatului să îl lase pe martor în pace.

În jurul orelor 21:00, barmanul localului a anunțat grupul de persoane enumerat mai sus că se apropie închiderea programului de lucru, solicitând plecarea acestora.

În consecință, cei prezenți s-au conformat; persoana vătămată și martorul L A I au ieșit pe din bar și s-au oprit în față pentru a fuma.

În acest răstimp și celelalte persoane au ieșit din bar, plecând pe stradă.

La câțiva metri aceste persoane s-au oprit iar din grup s-a desprins inculpatul E V care, s-a întors către persoana vătămată și a lovit-o de două-trei ori cu pumnul în zona feței.

Intensitatea loviturilor primite și faptul că persoana vătămată se afla sub influența alcoolului a făcut ca aceasta din urmă să cadă la sol în stare de inconștiență.

Ulterior, după ce s-a ridicat sângerând, persoana vătămată a fost condusă acasă de către martorul L A I , iar apoi, pe fondul agravării stării de rău resimțită, a solicitat intervenția unui echipaj de ambulanță.

Cu prilejul ascultării sale în cauză, persoana vătămată a învederat o situație de fapt identică cu cea reținută de organele judiciare și descrisă mai sus.

Cele arătate de persoana vătămată au fost confirmate prin declarația martorului L A I care a precizat că în data de 23.12.2021, în jurul orelor 20:00, se afla în barul administrat în satul S , com.

S , jud.

G de către S.C.

T S.R.L., loc unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu mai multe persoane din comunitate, între acestea aflându-se și martorii C L , E C , persoana vătămată și inculpatul E V .

Martorul a mai declarat că, în acea seară, între el și inculpat a apărut un diferend, persoana vătămată fiind cea care a încercat să aplaneze situația.

După această împrejurare, la plecarea din bar, martorul s-a oprit în fața terasei barului pentru a fuma împreună cu persoana vătămată M F .

Din bar a ieșit și inculpatul E V care, la un moment dat, s-a întors din drum și s-a îndreptat către persoana vătămată, lovind-o pe aceasta din urmă cu pumnul în față.

Urmare a agresiunii, persoana vătămată a căzut inconștientă la pământ, martorul declarând că a nu a mai văzut și alte persoane lovind persoana vătămată.

Aceleași împrejurări de fapt au fost precizate și de martorul D M care a confirmat că în seara de 23.12.2021, în intervalul orar 19:30-20:00 a jucat tenis de masă cu persoana vătămată M F în incinta barului administrat în satul S , com.

S , jud.

G de către S.C.

T S.R.L., iar la plecarea din locație s-a oprit pentru a mai vorbi și a fuma cu persoana vătămată.

În acest răstimp, dinspre stradă, a venit către persoana vătămată inculpatul E V care, anterior se aflase și el în bar, unde consumase alcool în compania martorilor mai sus enumerați.

Martorul a văzut cum inculpatul a lovit persoana vătămată cu pumnul în față, aceasta din urmă căzând la pământ, loc unde a mai fost lovită de inculpat în aceeași manieră.

Martorii C L , L A M și S M , deși prezenți la data și locul comiterii infracțiunii, nu au văzut momentul exercitării violențelor fizice de către inculpat împotriva persoanei vătămate, întrucât după conflictul intervenit între inculpatul E V și martorul L A I , fiecare dintre ei a plecat către propria locuință, fiind sub influența alcoolului și dorind să nu fie implicat în eventuale altercații.

Însă fiecare dintre acești trei martori a precizat că, în ziua următoare celei în litigiu, a auzit din comunitate cum că persoana vătămată ar fi fost lovită de inculpatul E V în seara zilei de 23.12.2021, aspectele astfel descrise fiind consemnate în depoziţiile martorilor.

Totodată, semnificativă este și mențiunea făcută de martorul L A M care a relatat că, după ce persoanele existente în bar în 23.12.2021 au fost anunțate de barman despre apropierea orei de închidere a programului de funcționare, ieșind în stradă cu intenția de a se deplasa către domiciliu, l-a văzut pe inculpatul E V cum se întoarce din drum și se îndreaptă în fugă către bar, aspecte de fapt care se corelează cu situația de fapt învederată de persoana vătămată și martorii L A I și D M .

Inculpatul E V a recunoscut, cu ocazia audierilor sale, comiterea infracțiunii.

Astfel, acesta a declarat că în seara de 23.12.2022, undeva în jurul orelor 20:00, se afla în barul administrat în satul S , com. jud.

G de către S.C.

T S.R.L.

La un moment dat, inculpatul a avut un conflict verbal cu martorul L A I .

Persoana vătămată a intervenit verbal între cei doi, încercând să aplaneze disputa.

După acest episod, la scurtă vreme, cei prezenți în bar au fost înştiinţaţi despre închiderea locației.

Plecând de pe terasa barului către domiciliu, inculpatul s-a oprit după câţiva metri, apoi s-a întors către persoana vătămată şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei.

În urma agresiunii, persoana vătămată a căzut la sol iar inculpatul a observat că aceasta sângera în zona nasului şi a gurii.

Ulterior, cel lovit s-a ridicat cu ajutorul martorului L A I şi a plecat către locuinţa sa.

Inculpatul a mai precizat că nu a văzut ca altcineva să mai fi lovit persoana vătămată.

Certificatul medico-legal eliberat în cauză de S.C.M.L.

G confirmă existenţa agresiunii şi atestă faptul că, la data data examinării, persoana vătămată prezenta echimoză şi hemosinus maxilar.

Leziunile traumatice astfel suferite au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente şi pot data din 23.12.2021.

Gravitatea leziunilor traumatice a fost evaluată printr-un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Instanța constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost descrisă mai sus, la primul termen de judecată acordat în cauză, aceasta fiind soluționată potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

Față de aceste considerente, instanța reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul.

II. Încadrarea juridică.

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecării prezentei cauze, instanța reține că, în ceea ce privește latura obiectivă a acesteia, în speță s-a realizat elementul material al infracțiunii, constând în lovirea persoanei vătămate cu pumnul în zona feței, această acțiune având ca urmare imediată producerea unei vătămări, persoana vătămată necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 4.../A2-D din 13.01.2022, emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală G.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, rezultă cu certitudine din certificatul medico-legal, precum și din celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunile de lovire și leziunile traumatice există o legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, conform art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, deoarece din modul concret de săvârșire a faptei reținute, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit; în acest sens, instanța reține că este de la sine înțeles că prin exercitarea unor acte de agresiune asupra altei persoane, este urmărită crearea unor vătămări ce pot necesita zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării.

III. Individualizarea pedepsei.

În concret, cât privește natura pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum și cuantumul acesteia, instanța urmează a se raporta la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu titlu prealabil, din cuprinsul fișei de cazier judiciar depusă la dosar instanța constată că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, prezumtiv fiind la prima abatere de acest gen.

De asemenea, instanța reține că acesta este în vârstă de 22 de ani, nu este căsătorit, nu are loc de muncă și a absolvit 4 clase.

Instanța va ține cont de atitudinea sinceră a inculpatului, recunoscând fapta comisă.

Față de toate aceste aspecte, astfel cum au fost anterior analizate, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru asigurarea scopului preventiv, educativ și sancționator.

De asemenea, se constată că gradul de pericol social al faptei concret săvârșite este unul mediu, urmarea imediată nefiind de o gravitate ridicată (numărul zilelor medicale fiind unul scăzut, de natură a nu aduce atingere gravă integrității fizice a persoanei vătămate).

Față de toate aceste aspecte, astfel cum au fost anterior analizate, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda este suficientă pentru asigurarea scopului preventiv, educativ și sancționator.

Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța are în vedere incidența art. 396 alin. 10 C. proc. pen., întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C. proc. pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța reține că potrivit art. 193 alin. 2 C. pen. pentru comiterea acesteia legiuitorul a stabilit pedeapsa închisorii cuprinsă între 6 luni și 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii penale ale cărei limite sunt fixate între 180 și 300 de zile – amendă.

Astfel, instanța va proceda la reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 135, respectiv de 225 zile – amendă.

Având în vedere criteriile generale de individualizare înscrise în Codul penal prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la 6 luni la 5 ani închisoare sau cu amendă), cu trimitere la dispozițiile art. 375 și 396 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o pătrime (în cazul dat, limitele astfel reduse 135, respectiv de 225 zile – amendă) și având totodată în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite cât și circumstanțele personale ale inculpatului Enache Vasile, astfel cum au fost anterior redate, instanța urmează a valorifica toate acestea în dozarea pedepsei aplicate.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța apreciază ca doar o pedeapsă îndreptată spre minim ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond în baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 C. proc. pen. rap. la art. 61 alin. 2, 4 lit. c) C. pen. îl va condamna pe inculpatul E V la pedeapsa de 140 (o sută patruzeci) de zile-amendă pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

În temeiul art. 61 alin. 1, 2 şi 3 C. pen. va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă la valoarea de 20 (douăzeci) lei, amenda penală fiind în cuantum de 2800 (două mii opt sute) lei.

Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. 1 din Codul penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, dacă inculpatul nu execută pedeapsa amenzii penale, în tot sau în parte, cu rea – credință, precum și asupra dispozițiilor art. 64 din Codul penal privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Față de considerentele anterior menționate, instanța apreciază ca nefiind oportună aplicarea unor pedepse complementare inculpatului.

IV. Latura civilă.

Sub aspectul laturii civile, instanța reține că persoana vătămată , la termenul de judecată din data de 10.01.2023, a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune materiale și daune morale.

Instanța reține că răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Astfel, potrivit art. 1357, alin. 1 C. civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare" iar în completare, alin. 2 precizează că „autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară".

Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile în ceea ce privește existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului, având în vedere că, în ceea ce privește rezolvarea acțiunii penale, instanța urmează a constata că fapta inculpatului este infracțiune și a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Cu privire la condiția legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și producerea prejudiciului, aceasta rezultă din materialitatea faptei și din cuprinsul certificatului medico-legal nr. ..../A2-D din 13.01.2022, emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală G , medicii legiști care au efectuat examinarea numitului M F concluzionând că acesta prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente și pot data din data de 23.12.2021, necesitând pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

În cauză, la termenul de judecată din 10.01.2023, inculpatul E V a achiesat la pretențiile părții civile.

Instanța constată că atingerea de orice fel adusă integrității fizice a unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post-traumatice, care afectează negativ participarea persoanei vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația sa anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

În privința daunele morale solicitate, instanța reține că acestea reprezintă prejudicii care, strict vorbind, nu pot fi evaluate din punct de vedere economic, pecuniar, astfel încât despăgubirile acordate pentru repararea lor au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei, cuantumul acestei compensații fiind determinat, între altele, prin raportare la gravitatea faptei cauzatoare de prejudiciu.

Având în vedere că daunele morale nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității, instanța apreciază acordarea sumei de 10.000 lei în favoarea părții civile M F , cu titlu de daune materiale și daune morale, ca fiind o satisfacție echitabilă a prejudiciului suferit de aceasta în urma săvârșirii infracțiunii.

Așa fiind, în baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 19 și art. 23 alin. 3 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M F , conform celor expuse mai sus, urmând să oblige inculpatul la plata sumei de 10.000 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen. va obliga inculpatul E V la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român, din care 350 lei în cursul urmăririi penale.