Sentinţă civilă nr. 871 din 29.09.2021

Plângere contravenţională

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 871/29.09.2021

Prin plângerea înregistrată pe rolul judecătoriei T B sub numărul ..../2021, la data de 02.03.2021, petentul P F în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului G a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria PGLW nr. 1364... încheiat la data de 01.03.2021.

În motivarea plângerii petentul a învederat următoarele:

În fapt, prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1410 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002R.

De asemenea, i s-a aplicat și măsura avertismentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002R.

S-a reținut că, la data de 01.03.2021 ora 10,56, a condus autovehiculul marca VW pe DN 24 – localitatea C , cu viteza de 110 km/h, depășind limita legală de viteză pe drumul respectiv cu 60 km/h.

Totodată s-a reținut că nu purta centură de siguranță.

De asemenea, i s-a aplicat și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile.

A mai arătat petentul că în dimineața zilei de 01 martie 2021, în jurul orei 10,00 se deplasa în zona respectivă cu o viteză mai mare, însă nu a văzut niciun indicator rutier care să îl avertizeze că limita este de 50 km/h.

În timpul deplasării, a fost oprit de către o autospecială a poliției rutiere, agentul constatator informându-l că a depășit limita de viteză cu 60 km/h.

A recunoscut că viteze de deplasare era mai mare, însă este imposibil să fi depășit limita legală cu 60 km/h, întrucât din punctul său de vedere limita de viteză nu era 50 km/h, neobservând niciun indicator.

A fost informat că locul respectiv se afla în interiorul satului C , aspect pe care el nu îl cunoștea deoarece este dintr-o altă comună.

În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri.

Taxa judiciară de timbru a fost achitată conform chitanței nr. 75953 din 01.03.2021 .

Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca nefondată pentru următoarele considerente:

În practica judiciară în materie s-a reţinut că procesul verbal de constatare a contravenţiei are forța juridică a unui înscris oficial, întrucât emana de la o autoritate publica, de la un agent public care acționează în numele statului, învestit în mod expres de către legiuitor cu competență în acest sens.

El este un înscris autentic și prin urmare, produce efecte juridice fără a mai fi necesară o altă formalitate de aprobare sau confirmare.

În măsura în care petentul nu prezintă probe de natură să răstoarne această prezumție, procesul verbal de contravenție își păstrează puterea doveditoare, constituind prin el însuși un mijloc de probă suficient pentru antrenarea răspunderii penale.

În dovedirea întâmpinării a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, ale OG nr. 2/2001 şi ale OUG nr. 195/2002.

Intimatul a transmis instanței și CD-ul cu înregistrarea abaterii la regimul legal de viteză prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, buletinul de verificare metrologică a operatorului radar montat pe auto MAI .....

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele

Procesul verbal este încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator.

Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.

Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.

Franţa, 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v.

România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

Potrivit disp. art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Instanţa reţine că menţiunile procesului verbal de constatare a contravenţiei se coroborează cu C.D.-ul transmis de intimat, conform cărora, la data de 01.03.2021, petentul a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare BH-50-E....., având o viteză de 110 km/h pe un sector de drum pe care viteza maximă admisă este de 50 km/h.

Înregistrarea îndeplineşte condiţiile impuse de Ordinul nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală, conţinând ora şi data efectuării Măsurătorii, valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului cu evidenţierea numărului de înmatriculare al acestuia.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că petentul a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, prezumţia de validitate şi temeinicie de care beneficiază acest act nefiind răsturnată.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată petentului, instanţa apreciază că este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite prin care au fost încălcate dispoziţiile legale edictate în vederea asigurării siguranţei participanţilor la trafic.

Față de cele expuse și reținute, instanța va respinge plângerea ca nefondată.