Sentinţă civilă nr. 271 din 10.03.2021

Obligaţie de a face

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 271/10.03.2021

Prin cererea înregistrată sub nr. ..../2019 la data de 28.06.2019, reclamantul C I , a chemat în judecată pe pârâtul P C , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la restituirea ovinelor pe care i le-a încredințat în vederea pășunatului.

În subsidiar, în eventualitatea în care nu le mai deține efectiv, a solicitat obligarea pârâtului la achitarea contravalorii acestora.

Ȋn motivarea cererii, reclamantul a învederat următoarele:

A predat către pârât un număr de 65 de capete ovine (conform înscrisului întocmit cu ocazia predării în anul 2017 în 14.04.2017, când pârâtul s-a prezentat la domiciliul său, solicitând să-i dea oile pentru a le pășuna pe anul 2017).

Cu această ocazie, a încheiat un proces-verbal de predare primire și i-a predat pârâtului 65 capete ovine, din care 47 capete mari și 18 miei, toate fiind necrotaliate, având semn doar la urechi.

Pentru anul 2017, pârâtul i-a dat brânza de la 17 oi, câte 7 kg pentru fiecare oaie, iar el i-a plătit suma de 2600 lei pentru pășunat, conform înțelegerii lor.

După ce a achitat pășunatul, i-a cerut pârâtului să-i dea oile, deoarece dorea să le vândă, având probleme grave de sănătate și având, în acest sens, nevoie urgentă de bani.

Atunci pârâtul i-a spus că le va cumpăra el, deoarece le-a crotaliat pe numele lui și pentru aceasta primește subvenții de la APIA G și că nu i le poate restitui.

Pe parcursul anului 2018, comportamentul pârâtului s-a schimbat, în sensul că acesta nu dorește să discute cu el, îl evită, nu-i mai răspunde la telefon, fapt ce l-a determinat să meargă la domiciliul lui, pe data de 30.11.2018.

Cu această ocazie i-a spus că nu îi mai cumpără oile și că i le va preda, inițial după ce va primi controlul de la APIA, fiind necesar să aibă oile la control, apoi a condiționat restituirea de achitarea iernatului pentru 2017 – 2018 și văratul pentru anul 2018, nemaiținând cont de înțelegerea lor.

A mai arătat reclamantul că pârâtul deține oile lui din anul 2017, perioadă în care acesta a primit subvenții de la APIA, a crotaliat animalele lui fără ca el să aibă cunoștință de acest aspect și mai mult, refuză sub diverse pretexte să i le restituie.

A formulat și plângeri penale împotriva pârâtului, a sesizat și DNA G , dar fără niciun rezultat până la acest moment.

În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1516 și 1528 Cod civil.

Ȋn dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba cu martori.

Dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei a fost atașată la dosarul cauzei .

Pârâtul P C a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare a solicitat admiterea excepției existenței unui drept de retenție asupra bunurilor iar prin cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 46000 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor specifice de păstorit (vărat și iernat) corespunzătoare perioadei 2017-2019 și să se constate existența unui drept de retenție asupra acelorași bunuri, în favoarea sa până la momentul plății efective de către reclamant a sumei totale de 46.000 lei.

În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a învederat următoarele:

În primăvara anului 2017, contrar susținerilor reclamantului dar conform înscrisului depus la dosar, a fost solicitat de acesta pentru a-i presta contra cost activități de pășunat, păstorit și iernat pentru un număr de 66 de capete de oi din care 18 miei și 48 de ovine adulte.

Prețul convenit potrivit învoielii dintre ei a fost de 50 lei per ovina adultă și respectiv 20 lei per miel.

Cu această ocazie la 14.04.2017, a fost întocmit înscrisul sub semnătură privată în care la rubrica am predat a semnat reclamantul iar la rubrica am primit a semnat el, procedând totodată la predarea – primirea ovinelor menționate.

Cu toate că a respectat întocmai înțelegerea, îndeplinindu-și toate obligațiile de păstor și făcând toate diligențele în vederea hrănirii și păstrării sănătății animalelor, reclamantul nu și-a achitat obligația de plată a serviciilor lui începând cu toamna anului 2017 până în prezent.

În acest interval de timp, în anul 2018, pretextând că dorește să vândă animalele întrucât a găsit un cumpărător i-a solicitat să le restituie fără a înțelege totuși să își achite obligațiile de plată pentru serviciile lui de până atunci.

A motivat reclamantul că nu îi plătește deoarece el este cel care a beneficiat de subvențiile plătite de stat susținând că a făcut acest lucru fără a fi îndreptățit, prejudiciindu-l și în modalitatea în care el nu a putut încasa aceste subvenții.

Pentru a pune presiune în vederea predării animalelor, reclamantul a formulat numeroase plângeri atât la poliție, la Parchetul de pe lângă Judecătoria T B și la DNA G susținând că în mod nelegal a încasat sumele cu titlu de subvenții.

A mai arătat pârâtul că în cauză sunt incidente disp. art.2495 Cod civil privind existența unui drept de retenție.

În situația sa, dreptul de retenție este exercitat ca urmare a refuzului proprietarului animalelor (oi și miei) de a achita la zi contravaloarea activităților desfășurate în calitate de cioban și anume: iernatul și pășunatul animalelor din toamna anului 2017 până în prezent.

A mai arătat pârâtul că hrana acestor animale în tot acest interval de timp precum și tratamentele medicale necesare animalelor au fost asigurate din fondurile sale, iar o eventuală predare către proprietarul acestora iar produce grave prejudicii materiale.

Cu privire la hrana animalelor, a arătat pârâtul că pe timpul iernii a cumpărat pentru întreținerea și hrănirea animalelor nutreț, lucernă, boabe, ciocane și paie, toate acestea alăturate muncii lui, conducând la un prejudiciu creat patrimoniului personal în sumă de 46.000 lei.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 2495 Cod civil, art. 200 și 209 Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba cu martori.

La data de 18.02.2021, reclamantul-pârât a depus la dosar, prin email o cerere prin care precizează că renunță la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii ovinelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 30.12.2018, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie F au dispus prin ordonanţă începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de abuz de încredere, prev de art 238 Cod penal, reţinându-se din cuprinsul actului de sesizare (plângerea persoanei vătămate C I , că numitul P C ar refuza să restituie persoanei vătămate C I un număr de 47 de oi şi 18 miei, pe care acesta le-ar fi primit în grijă, ca şi cioban, însuşindu-şi-le astfel.

Prin ordonanţa din data de 17.01.2019 a organului de cercetare penală s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art.244 alin.1 Cod penal reţinându-se că numitul P C a crotaliat ovinele aparţinând persoanei vătămate C I , pe care le avea în grijă şi a obţinut ulterior, în baza unor declaraţii neconforme făcute la APIA., în sensul că el ar fi fost proprietarul ovinelor, sume de bani cu titlu de subvenţii.

În fapt, în urma administrării materialului probator a rezultat că în primăvara anului 2017 persoana vătămată i-a încredinţat numitului P C un număr de 47 de ovine adulte şi 18 miei, stabilind că proprietarul să-i achite pentru întreţinerea ovinelor câte 50 lei pentru fiecare ovină adultă şi 20 lei pentru fiecare miel, iar numitul P C să-i remită câte 7 kg de brânză pentru fiecare ovină adultă.

După preluarea animalelor, numitul P C a solicitat medicului veterinar crotalierea ovinelor adulte, fiindu-i atribuită de Primăria F o suprafaţă de 20 ha de imaş.

Numitul P C a solicitat APIA subvenţie atât pentru respectivul imaş cât şi pentru ovinele persoanelor vătămate.

Cu privire la iernatul ovinelor din iarna 2017/2018 organele de cercetare penală au constatat că există divergenţe între declaraţiile persoanelor vătămate şi cele ale făptuitorului, acesta din urmă negând că ar fi avut o înţelegere cu persoanele vătămate pentru cumpărarea ovinelor şi a menţionat că a convenit cu acestea ca pentru iernat să-i revină jumătate din numărul ovinelor adulte şi a mieilor rezultaţi, fără a face dovada în vreun fel cu privire la o astfel de înţelegere.

Dosarul cauzei a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T B cu numărul 1.../P/2019.

La data de 30.12.2018 s-a dispus în cauză începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută de art. 238 C.p., reţinându-se din cuprinsul actului de sesizare (plângerea persoanei vătămate C I , că numitul P C ar refuza să restituie persoanei vătămate C I un număr de 47 de oi şi 18 miei, pe care acesta le-ar fi primit în grijă, ca şi cioban, însuşindu-şi-le astfel.

Prin ordonanţa din data de 17.01.2019 a organului de cercetare penală s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art.244 alin.1 Cod penal reţinându-se că numitul P C a crotaliat ovinele aparţinând persoanei vătămate C I , pe care le avea în grijă şi a obţinut ulterior, în baza unor declaraţii neconforme făcute la APIA., în sensul că el ar fi fost proprietarul ovinelor, sume de bani cu titlu de subvenţii.

În fapt, în urma administrării materialului probator rezultă că în primăvara anului 2017 persoana vătămată i-a încredinţat numitului P C un număr de 47 de ovine adulte şi 18 miei, stabilind că proprietarul să-i achite pentru întreţinerea ovinelor câte 50 lei pentru fiecare ovină adultă şi 20 lei pentru fiecare miel, iar numitul P C să-i remită câte 7 kg de brânză pentru fiecare ovină adultă.

Totodată, a reieşit că existenţa unei convenţii între părţi este dovedită de înscrisul depus de persoanele vătămate la dosarul penal, fără a fi specificată întinderea în timp a contractului civil.

Actul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei atestă convenția încheiată între părți.

De asemenea, martorii audiați au declarat că pârâtul P C nu a restituit reclamantului ovinele.

Coroborând materialul probator administrat în cauză cu poziția pârâtului care nu a contestat refuzul restituirii ovinelor încredințate de reclamant, instanța constată că acțiunea este întemeiată.

Prin urmare, va obliga pe pârât să restituie reclamantului un număr de 65 de ovine ( 47 de oi și 18 miei).

În ceea ce privește excepția unui drept de retenție asupra animalelor proprietatea reclamantului, invocată prin întâmpinare, instanța constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Codul civil reglementează dreptul de retenție în titlul referitor la Principiile și garanțiile reale, art. 2495-2499, acesta fiind considerat o garanție reală.

Astfel, art. 2495 arată că „ Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat”.

Excepțiile de la această regulă apar în cazurile în care fie deținerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă, nelegală ori bunul nu este susceptibil de executare silită, fie posesorul bunului este de rea credință.

Art. 566 Cod civil prevede că: „dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer”.

Bunurile frugifere sunt bunuri care produc fructe ( naturale, industriale și civile).

Fructele naturale sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor ( art. 548 alin. 2 Cod civil).

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.

Cu privire la cererea reconvențională, instanța reține că prin actul sub semnătură privată părțile au stabilit ca reclamantul să plătească pârâtului 50 lei pe cap de oaie și 20 lei pe cap de miel iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în anul 2017 reclamantul a plătit suma de 2600 de lei, sumă recunoscută și de pârât.

Întrucât convențiile au putere de lege între părțile contractante, depoziția martorului P D conform căreia prețul pentru vărat este de 150 lei și iernatul este de 300 lei, nu poate fi reținută de instanță.

Mai reține instanța că începând din toamna anului 2018 și până în prezent pârâtul a deținut fără drept ovinele proprietatea reclamantului, refuzând restituirea acestora.

Or, aceasta nu se poate prevala de reaua-credință pentru a obține contraprestația serviciilor pe perioada deținerii abuzive a ovinelor.

Prin urmare, cererea reconvențională va fi admisă în parte, urmând a fi obligat reclamantul la plata contravalorii serviciilor pentru anul 2018 conform înțelegerii părților, respectiv la plata sumei de 2710 lei.

Văzând și disp. art. 453 C.pr.civ.