Sentinţă civilă nr. 499 din 11.05.2022

Cuprins pe materii:

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 499/11.05.2 022

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei F sub nr. ...../2018, petentele P. .L şi P M M în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor U , Comisia Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V , C M și C A l, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

-constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 30...0/1994, emis de Comisia Județeană V , în favoarea intimatei C M , în mod ilegal, pentru suprafața de 300 m.p. teren- arabil, situată în intravilanul comunei U , județul V ;

-reconstituirea în favoarea lor, în calitate de moștenitoare (soție supraviețuitoare și fiică) a defunctului P N I , decedat la data de 13.05.20....6, care a fost persoana îndreptățită la reconstituire, în sensul Legii nr. 18/1991, a suprafeței de 300 m.p., constituită ilegal intimatei C M , precum și a suprafeței de circa 800 m.p. situată în același loc, în imediata apropiere T 45 P 2491, pe care numiții C A și C M o posedă în mod ilegal și pe care în parte s-a stabilit o cale de acces pentru terenul reconstituit autorului lor, conform titlului de proprietate nr. 94722martie 1996, T 45 P 2492 și 2493, pentru suprafața de 700 m.p. (500 m.p. vie și 200 m.p. livadă), intravilan U și 4500 m.p. extravilan U T 64 P 2277.

De asemenea, au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-au învederat următoarele:

Defuncta P O (mama autorului lor, defunctul P N I) a avut în proprietate în intravilanul și extravilanul comunei U , suprafața de 0,75 ha loc arabil și cu pomi, dobândită prin actul de partaj voluntar autentificat la 06.02.1932 (poziția nr. 3 din act), teren care a fost cooperativizat în anul 1950 și trecut în Gospodăria Agricolă U .

După intrarea în vigoare a legilor fondului funciar, în 1991, autorul lor a formulat cerere pentru reconstituirea acestui teren din care i s-a validat doar 5200 m.p. cu mai puțin de 2300 m.p.

Din această diferență circa 1100 m.p. este stăpânită și în prezent de cei doi intimați C A și C M , susținând că au primit încă anterior anului 1989, 500 m.p. pentru construirea unei case de locuit, iar diferența până la 1100 m.p. o stăpânesc în mod nelegal.

Cu ocazia demersurilor pe cere le-au făcut după decesul autorului lor au luat la cunoștință că suprafața de 300 m.p. a fost constituită intimată C M conform titlului de proprietate nr. 30990/mai 1994, iar circa 800 m.p. ambii intimați o stăpânesc în mod nelegal.

Intimat C M nu era îndreptățită la această reconstituire întrucât nu a avut niciodată teren în proprietate predat la CAP sau la stat și nici nu a moștenit asemenea terenuri.

Conform Legii nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, art.

III lit. a „sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic: actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri”.

Terenul constituit în favoarea intimatei C M a aparținut până la cooperativizare autorilor lor, iar persoana îndreptățită pentru reconstituirea acestuia era P N I , întrucât cea care a predat terenul la CAP, respectiv P O , decedase la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Mai mult, autorul lor a formulat cerere pentru reconstituirea întregului teren, în suprafață de 7500 m.p. dar nu a primit niciodată hotărârea comisiei județene de validare a dreptului, care de fapt era și singurul act administrativ care putea fi contestat în termen de 30 de zile la instanța competentă.

Intimații C A și C M susțin că dețin un drept și pentru diferența de 800 m.p. care nu puteau să-l obțină în mod legal întrucât nu justifică un drept legal.

Pe acest teren posedat ilegal de intimați s-a constituit în favoarea autorului lor, un drept de trecere prin sentința civilă nr. 715/24.02.2000 pronunțată de Judecătoria F în dosarul nr. ...1999, dar care este frecvent încălcat de intimați și familia lor și totodată nu asigură în mod util un real drept de trecere, iar această cale de acces face parte din terenul posedat ilegal de cei doi intimați și poate fi reconstituit în favoarea lor, care justifică un drept în acest sens.

În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. III lit. a pct. 1 din Legea nr. 169/1997 și art. 8 și următoarele din Legea nr. 18/1991, așa cum a fost modificată și completată.

În dovedirea cererii au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică.

Intimata Comisia Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura V a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1100 m.p. teren arabil intravilan întrucât nu au respectat procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar.

Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității titlului de proprietate ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Suprafața de 0,31 ha, înscrisă în titlul de proprietate nr. 30...0/05.1994, reprezintă o constituire în favoarea numitei C M , așa cum rezultă chiar din mențiunile de pe acesta, astfel că și suprafața de 300 m.p. este o constituire, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, din care rezultă că pot beneficia de prevederile acestei legi și persoanele care nu au adus teren în cooperativă.

Petentele, în calitate de moștenitoare ale defunctului P N I , fac referire în acțiune la faptul că prin titlul emis autorului lor nu ar fi fost recunoscută întreaga suprafață la care acesta este îndreptățit, respectiv că a fost validată doar 5200 m.p., cu mai puțin de 2300 m.p. față de suprafața adusă în cooperativă de către autoarea defunctă P O .

În acest sens, a arătat faptul că prin sentința civilă nr. 715/24.02.2000 pronunțată de Judecătoria F , hotărâre depusă de către petente la dosarul cauzei, a fost respinsă acțiunea formulată de către P N I pentru capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate nr. 94722/martie 1996, astfel că ceea ce s-a reconstituit prin acest titlu, reprezintă suprafața corectă și reală de la autor, defuncta P O .

În ceea ce privește capătul 3 al cererii a învederat că în cauză cheltuielile de judecată solicitate, nu pot fi dispuse în sarcina Comisiei Județene V , întrucât nu se poate imputa nicio culpă procesuală a acesteia și nici nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte neîndeplinirea atribuțiilor Comisiei Județene V , astfel încât aceasta să plătească cheltuieli ocazionate cu prezenta cauză dedusă judecății.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului de procedură civilă, H.G. nr. 890/2005, Legea nr. 169/1997, legile fondului funciar.

Prin răspunsul la întâmpinare petentele au precizat următoarele:

Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, așa cum a fost modificată și completată se dispune:

-alin. 2 „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite”.

-alin. 3 „stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil”.

Din interpretarea corectă a ultimului text de lege, se constată că stabilirea dreptului de proprietate se face doar în favoarea persoanelor îndreptățite.

Intimata C M nu justifică sub nicio formă calitatea de persoană îndreptățită la stabilirea dreptului de proprietate, prin reconstituire sau constituire așa cum cele două comisii au procedat în mod nelegal.

Intimata Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar U a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere 1 și 3 și ca inadmisibil a capătului 2 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1100 m.p. teren pentru aceleași considerente expuse în întâmpinarea formulată de Comisia Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar V .

Intimații C A și C M au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Au arătat intimații că în anul 1999 au fost chemați în judecată de P I care a solicitat stabilirea unei servituți de trecere și anularea titlului de proprietate, capăt de cerere ce a fost respins.

Au precizat că titlul de proprietate deținut de ei nr. 30....0/1994 a fost eliberat legal în baza unor dovezi cu respectarea legislației fondului funciar, terenul de 300 m.p. are întocmită documentație de carte funciară și este intabulat la OCPI conform încheierii nr. 62992/31.08.2018.

Totodată, prin sentința civilă nr. 2293/21.04.2010, s-a admis acțiunea introdusă de C A împotriva UAT U pentru constatarea uzucapiunii a suprafeței de 758 m.p., iar suprafața de 112 m.p. sunt folosiți ca drept de servitute în baza sentinței civile nr. 7610/1999 în favoarea lui P N .

Astfel, conform documentației și a încheierii CF nr. 66245/13.09.2018 dețin în proprietate suprafața de 747 m.p. găsiți la măsurătoare.

În dovedirea susținerilor au solicitat proba cu acte, martori, expertiză.

În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 Cod procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimații C A și C M , petentele au precizat următoarele:

În anul 1967, CAP U a aprobat cooperatorului C A suprafața de 0,05 ha (500 m.p.) cu destinația „loc de casă” din terenul de 0,75 ha, cooperativizat de la autoarea lor, P O amplasament pe care de fapt acesta a și edificat o locuință, conform autorizației nr. 6/07.06.1967, pe care a depus-o anexat la întâmpinare.

Ca atare, potrivit legilor fondului funciar, pârâtul C A putea obține un drept doar în limita acestei suprafețe de 500 m.p., iar această situație de drept își găsește reglementarea prin disp. art. 24 din Legea nr. 18/1991, după cum urmează:

-art. 24 alin. (1) „Terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.

-art. 24 alin. 1 ind. 1 „Suprafaţa terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producţie, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

-art. 24 alin. (2) „Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri”.

Pârâții au obținut în temeiul Legii nr. 18/1991 și prin uzucapiune un drept de proprietate pentru suprafața totală de 1058 m.p. potrivit actelor invocate, cu mai mult de 558 m.p. față de dreptul recunoscut de normele citate mai sus.

Atribuirea suprafeței de 500 m.p. s-a făcut doar pârâtului C A și cum căsătoria cu intimata C M a avut loc în anul 1972, așa cum rezultă din întâmpinarea acestora, potrivit Legii nr. 18/1991, doar pârâtul C A avea posibilitatea formulării unei cerere pentru reconstituire terenului atribuit de CAP U .

Intimata C M nu era persoana îndreptățită pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 300 m.p., astfel că obținerea unui drept pentru această suprafață este nelegal în sensul art.

III alin. 1 din Legea nr. 169/1997.

La termenul de judecată din data de 05.02.2019, petentele au depus cerere de modificare a acțiunii în sensul că urmare a admiterii acțiunii pentru ambele capete de cerere, au solicitat ca intimații C A și C M să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul reconstituit după anularea titlului de proprietate nr. 30990/1994 emis pe numele intimatei C M și a diferenței de 258 m.p, ocupate în plus de intimatul C A , peste cei 500 m.p., ce reprezintă dreptul acestuia, recunoscut „ope legis”, prin efectul Legii nr. 18/1991, art. 24, alin. 1 și 2 și au micșorat cuantumul solicitării de reconstituire a terenului ocupat nelegal de intimații C A și C M , de la 1100 m.p. (300 m.p. + 800 m.p.), la 558 m.p., reprezentând terenul de 300 m.p. intravilan U T 45 P 2491, arabil din titlul de proprietate nr. 30990/1994 și a diferenței de 258 m.p. din totalul de 758 m.p. pentru care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în favoarea intimatului C A , conform sentinței civile nr. 2293/21.04.2010.

În motivarea cererii au arătat următoarele:

Intimații C A și C M au depus anexat la întâmpinarea formulată printre alte înscrisuri și sentința civilă nr. 2293/21.04.2010 pronunțată de Judecătoria F în dosarul nr. , prin care s-a constatat că reclamantul C A (pârât în prezenta cauză), este proprietarul suprafeței de 758 m.p. intravilan U T 45, P 2491.

Această hotărâre nu le este opozabilă, fiind pronunțată în mod vădit nelegal și netemeinic, nefiind îndeplinite nici una din condițiile specifice uzucapiunii de lungă durată.

De adeverința nr. 947/25.05.1967 emisă de CAP rezultă că s-a aprobat 0,05 ha – loc de casă, pârâtului C A .

În aceste împrejurări posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosință, de conservare, dar este esențial ca aceste activități să fi fost exercitate de cel ce invoca uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în acest caz.

Prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil, din 1964.

Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Intimatul C A nu a exercitat niciodată o posesie sub nume de proprietar și ca atare acesta este un simplu detentor precar și nu a putut uzucapa.

Mai mult, intimatul avea posibilitatea să formuleze o cerere conform dispozițiilor Legii nr. 19/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Conform acestei legi speciale putea obține un titlu de proprietate pentru terenul de 500 m.p. atribuit pentru construcția unei locuințe, dar cum acesta nu s-a folosit de această dispoziție legală este inadmisibil să invoce alt mod de dobândire a proprietății, în baza principiului „norma specială derogă de la norma generală” (specialia generalibus derogant).

Cum intimatului i se recunoaște „ope legis” un drept doar pentru suprafața de 500 m.p. , obținerea unui drept pentru 758 m.p., în detrimentul fostului proprietar, reprezintă un abuz de drept și se impune corectarea acestei situații de fapt, sens în care au apreciat că hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că acest intimat a dobândit proprietatea cu mai mult de 258 m.p. peste cât era cuvenit, este lipsită de efectele sale juridice.

Petentele au formulat cerere de strămutare a judecății cauzei, cerere admisă prin sentința civilă nr. 88/F-C.C. din 6.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel G care a dispus strămutarea judecății la Judecătoria T B .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. 13858....../2018, la data de 03.12.2019.

Intimata C M a decedat în data de 27.11.2019 iar prin încheierea de ședință din data de 10.06.2020 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia.

Analizând și corobodând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Art. 8 din legea nr. 18/1991 prevede că „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

(4) Prin familie se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor”.

Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 30990/1994 emis pe numele intimatei C M se constată că prin cererea înregistrată la Comisia Locală de fond funciar U sub nr. 1064/03.03.1991 aceasta a solicitat atribuirea unei suprafețe de teren fiind membră a Cooperativei Agricole de Producție începând cu anul 1964.

Intimatul C A a formulat de asemenea, cerere privind atribuirea unei suprafețe de teren înregistrată sub nr. 1063 la aceeași dată.

Urmare cererilor formulate și declarațiilor pe proprie răspundere, a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3100 m.p. teren pe teritoriul comunei U , din care 300 m.p. teren intravilan.

Întrucât intimatei C M i-a fost constituit dreptul de proprietate asupra terenului cu respectarea prevederilor legale sus citate, aceasta având calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii, respectiv calitatea de membru cooperator, nu sunt incidente prevederile art.

III lit. a din Legea nr. 169/1997 pe care petentele și-au întemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.

Susținerea petentelor în sensul că terenul asupra căruia a fost constituit dreptul de proprietate intimatei C M a aparținut autorei lor P O care l-a predat la CAP nu a fost dovedită cu niciun mijloc de probă.

Mai mult, moștenitorului defunctei P O i s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3 ha 9100 m.p. teren pe teritoriul comunei U , amplasamentul și întinderea dreptului de proprietate nefiind contestate de titularul titlului de proprietate, respectiv P N I , până în anul 1999 când a învestit instanța cu o acțiune în stabilirea unei servituți de trecere și anularea titlului de proprietate nr. 94...2/1996 în sensul trecerii în titlu și a unei suprafețe de 600 m.p. teren intravilan din terenul dobândit de intimatul C A .

Prin sentința civilă nr. 715/2000 pronunțată de Judecătoria F , definitivă prin decizia civilă nr. 1313 R/12.09.2000 a Curții de Apel G capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate a fost respins ca nefondat.

Cu privire la cererea de reconstituire a suprafeței de 259 m.p. din totalul suprafeței de 758 m.p. pentru care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune intimatului C A prin sentința civilă nr. 2293/21.04.2010 pronunțată de Judecătoria F în dosarul nr. ....../2010, instanța reține că în procesul finalizat cu pronunțarea sentinței sus menționate nu au participat petentele; prin urmare cele statuate în această hotărâre nu se opun cu putere de lucru judecat absolută petentelor în baza principiului relativității efectelor hotărâri judecătorești.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești funcționează cu valoare absolută față de părțile din procesul finalizat prin respectiva hotărâre, dar are caracter relativ față de terți.

Acest lucru este explicabil prin faptul că adevărul stabilit de judecător prin hotărârea judecătorească este adevărul judiciar iar nu întotdeauna cel obiectiv.

Judecătorul este limitat în aflarea adevărului de probele administrate de părți, de principiul disponibilității și de elementele prezentate de părți, astfel încât adevărul stabilit de acesta este unul judiciar.

Prin urmare, față de terți, hotărârea judecătorească se opune cu valoare probatorie, ca realitate juridică, ca fapt juridic, astfel încât aceștia pot contesta și combate pe calea unui proces cele statuate în cuprinsul acesteia. opozabilitatea hotărârii judecătorești față de terți înseamnă obligația acestora de a respecta situația juridică născută prin acea hotărâre însă nu presupune imposibilitatea contestării celor tranșate pe cale jurisdicțională în procesul în care nu au participat.

În speță, deși petentele invocă faptul că suprafața de 258 m.p. teren din terenul de 758 m.p., deținut de intimatul C A a fost în proprietatea autoarei P N și preluată de stat în mod abuziv, susținerile acestora nu au suport în materialul probator administrat în cauză, actul de partaj voluntar încheiat între moștenitorii defuncților J și E P nefăcând dovada că autorul petentelor s-a înscris în CAP cu suprafața de teren ce i-a revenit și că a fost înscrisă în evidențele agricole ale comunei U .

Față de cele expuse și reținute, instanța va respinge acțiunea cu toate capetele de cerere ca nefondată.