Sentinţă civilă nr. 4549 din 22.12.2025

Data publicare portal 02.04.2026

Admite în parte cererea formulată de reclamantul -- în contradictoriu cu pârâta --.

Încuviinţează pentru reclamant un program de legături personale cu minorul ---, prin luarea minorului la domiciliul reclamantului în data de --- de la ora 17:00, la ora 20:00.

Respinge în rest cererea.

Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Judecătoria ---.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22.12.2025.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din data de 19.12.2025, înregistrată sub numărul #####/311/2025, reclamantul ####### #######, în contradictoriu cu pârâta ####### #####, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza prevederilor art. 401 Cod civil, să dispună stabilirea legăturilor personale cu minorul ####### ##### #######, născut la data de ##########, prin luarea acestuia la domiciliul reclamantului în perioadele următoare: între orele 17:00 și 20:00 în data de 25.12.2025 și între orele 20:00 și 01.01.2026, pentru a oficia obiceiurile tradiționale de iarnă, respectiv „venirea lui ### ####### și datul de grindă”.

De asemenea, a solicitat pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, reclamantul a arătat că a întreținut o relație de concubinaj cu pârâta timp de aproximativ doi ani, din care a rezultat minorul ####### ##### #######, aflat în prezent în îngrijirea pârâtei.

Acesta a precizat că, în ultimii doi ani, cei doi părți au locuit împreună la domiciliul său din ###### ######, însă la data de 23 august 2025 pârâta, împreună cu minorul, a părăsit locuința și s-a stabilit în ########## #######, la mama pârâtei.

A susținut că mama pârâtei îi interzice să întrețină legături personale cu minorul, blocându-l telefonic sau refuzându-i accesul la domiciliu, creând astfel situații conflictuale.

În aceste condiții, acesta a considerat necesară promovarea prezentei acțiuni.

A invocat faptul că, potrivit art. 997 C.proc.civ., instanța poate dispune măsuri de ocrotire a minorilor prin ordonanță președințială, în situații de urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cumulative prevăzute de textul de lege.

A menționat că, în temeiul art. 997 alin. 1 C.proc.civ., instanța va stabili dacă există aparența de drept în favoarea reclamantului, iar potrivit art. 997 alin. 5 C.proc.civ., nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond sau care să împiedice restabilirea situației de fapt.

A învederat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc minorii.

A arătat că noțiunea de interes superior al copilului desemnează atât un interes social, cât și un interes personal concret al minorului, având în vedere nevoile sale de dezvoltare fizică, psihologică, educațională și de securitate.

A precizat că, în speță, minorul are nevoie de legături personale cu ambii părinți, iar refuzul mamei pârâtei îi afectează dreptul la dezvoltare fizică și morală normală.

A susținut că, pe termen lung, înstrăinarea minorului de tată îi poate aduce atingere dreptului la menținerea relațiilor personale dintre copil și părinte.

A mai arătat că dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate, ci o obligație legală, iar pârâta nu poate împiedica relațiile personale ale minorei cu tatăl reclamant.

A solicitat ca instanța să stabilească un program de vizitare care să asigure continuarea legăturilor firești între tată și minor, având în vedere principiul interesului superior al copilului.

În completare, acesta a menționat că, în determinarea interesului superior al copilului, trebuie avute în vedere nevoile concrete ale minorului, opinia sa, istoricul său, capacitatea părinților de a răspunde nevoilor sale și menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care a dezvoltat atașament.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, capturi de mesaje, interogatoriul pârâtei, înregistrări audio și proba testimonială cu martori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din relaţia de concubinaj a părţilor s-a născut la data de ##########, minorul ####### ##### #######.

În cursul lunii august 2025 părţile s-au separat, în prezent minorul locuind împreună cu pârâta ####### ##### la domiciliul mamei acesteia din #### #######, jud. ####

Prin cererea de chemare în judecată, pârâtul ####### ####### a solicitat instanţei să îi încuviinţeze legături personale cu minorul ####### ###### ####### prin luarea minorului la domiciliul reclamantului ####### ####### de la ora 17:00 la ora 20:00 în data de 25.12.2025 şi în data de 31.12.2025 de la ora 20:00 până la data de 01.01.2026 ora 10:00 pentru a oficia obiceiurile tradiţionale de iarnă.

În drept, ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de art. 997 şi urm.

Cod.pr.civ., în temeiul căreia, instanţa de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea recupera, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele: a) aparenţei dreptului; b) caracterului provizoriu al măsurilor; c) existenţei unor cazuri grabnice şi d) neprejudecării fondului.

De asemenea, instanţa se va raporta, în analiza sa, şi la dispoziţiile art. 263 Cod civil, referitoare la principiul interesului superior al copilului, care stipulează că: „(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului (...). (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.”

Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.

Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizică, intelectuală si morală, atașamentul fată de minor si al minorului față de părinte, precum si grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor.

Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

În ceea ce priveşte condiţiile necesar a fi întrunite pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine că urgenţa şi existenţa unui caz grabnic sunt pe deplin justificate în cauză, având în vedere vârsta fragedă a minorului, care are 7 luni, minor care are dreptul de a petrece sărbătorile de iarnă cu părinţii săi.

Instanţa va avea în vedere şi dreptul părintelui de a petrece sărbătorile împreună cu copilul, cu atât mai mult cu cât Crăciunul este adesea una dintre cele mai sensibile perioade ale anului din punct de vedere emoțional pentru părinții separați.

Astfel cum a rezultat din înscrisurile şi mijloacele materiale de probă depuse la dosar, părţile nu s-au înţeles cu privire la modalitatea în care reclamantul să îşi petreacă sărbătorile de iarnă împreună cu minorul, justificându-se aşadar intervenţia instanţei în sensul de a asigura minorului menţinerea legăturii cu tatăl său.

Instanţa constată că sunt întrunite şi condiţiile caracterului provizoriu al măsurii solicitate, dar şi condiţia neprejudecării fondului, având în vedere că măsura este cerută pentru a oficia obiceiurile tradiţionale de iarnă, respectiv în data de 25.12.2025 şi în noaptea de 31.12.2025/01.01.2026 şi nu se creează pe această cale o situaţie ireversibilă.

Astfel, este important pentru dezvoltarea echilibrată a minorului ca ambii părinţi să fie o prezenţă constantă în viaţa copilului.

Legăturile emoționale care se formează în primii ani de viață au repercusiuni serioase asupra întregii evoluții a minorului, fiind necesar ca părintele cu care minorul nu locuiește sa aibă acces concret la copil în cadrul unui program de vizitare corespunzător care sa satisfacă nevoile minorului, raportat la prezenţa părintelui cu care nu locuiește.

Așadar, pentru ca minorul să poată dezvolta o relație normală și echilibrată cu părintele la care nu locuieşte este necesar a se garanta acestora, respectiv tatălui şi minorului, dreptul de a păstra un contact permanent și suficient de strâns în vederea reluării şi consolidării raporturilor afective, legăturile personale efective fiind principala modalitate de a menține relațiile normale dintre părintele la care nu locuieşte copilul și acesta, de a păstra afecțiunea reciprocă și de a da posibilitatea părintelui să vegheze la buna creștere și educare a minorului.

Dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate, ci şi o obligație legală, el fiind îndatorat să contribuie la ocrotirea copilului, iar pârâta nu poate împiedica relațiile personale ale minorului cu tatăl, decât în cazurile când exista motive temeinice de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

În ce priveşte aparenţa de drept a reclamantului privind programul de legături personale al tatălui cu minorul, instanţa reţine că aceasta se analizează prin raportare la art. 496 alin. 5 C.civ., care stipulează că „părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuinţa acestuia.” De asemenea, art. 262 C.

Civ., reglementează relaţiile dintre părinţi şi copii, astfel că, potrivit alin. 2, „copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau după caz la unul dintre părinţi, are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.”

Acest drept al copilului este menţionat şi de Legea ######## privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care, la art. 17, prevede că „minorul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

#### vreme minorul locuieşte în fapt împreună cu mama sa în Mun. #######, #### ###, iar tatăl este, astfel, părinte nerezident, reclamantul fiind un tată preocupat pentru menţinerea legăturii personale cu fiul său şi pentru bunăstarea acestuia, între părţi intervenind neînţelegeri cu privire la modalitatea păstrării legăturilor de către tată cu minorul, instanţa reţine că există o evidentă aparenţă de drept a reclamantului în menţinerea legăturii cu fiul său, prin stabilirea unui program provizoriu în perioada sărbătorilor de iarnă de către instanţă.

Solicitarea reclamantului de a lua minorul la domiciliul său în data de 31.12.2025 de la ora 20:00 şi până la data de 01.01.2026 la ora 10:00, urmează a fi respinsă de instanţă, având în vedere vârsta minorului, de numai 7 luni, care are program de somn în intervalul orar respectiv.

De asemenea, instanţa apreciază că prin luarea minorului la domiciliul reclamantului pe timpul nopţii, ar fi afectată stabilitatea de care acesta are nevoie, astfel încât o asemenea măsura nu este în interesul copilului.

Pentru toate motivele de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea reclamantului şi va încuviinţa provizoriu ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul ####### ###### #######, născut la data de ##########, prin luarea minorului la domiciliul reclamantului în data de 25.12.2025 de la ora 17:00, la ora 20:00.

Va respinge în rest cererea.

În privința cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.