Sentinţă civilă nr. 4083 din 09.12.2025

Data publicare portal 02.04.2026

Admite în parte contestatia la executare iniţială şi completată la data de 04.06.2025 formulată de contestatoare, ca întemeiată.

Dispune anularea în parte a actelor executare emise la data de 09.05.2025 date în dosarul de executare nr.----- al BEJ -----, privind onorariul executorului judecătoresc, respectiv reducerea la suma de 2949,5 lei la care se adaugă TVA.

Dispune anularea încheierii din data de 22.05.2025 şi a actelor de executare ulterioare emise de BEJ ----- în dosarul nr.--.

Respinge în rest contestatia la executare ca neîntemeiată.

Respinge cererea privind întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată, formulată de intimat ca neîntemeiată.

Cu drept de apel pentru contestaţia la executare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, cererea de apel se depune la Judecătoria Slatina, judeţul Olt.

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatoare.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cerere de recurs care se depune la Judecătoria --, judeţul Olt.

Pronunţată azi, data de 09.12.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 14.05.2025 sub nr. #####/300/2025, contestatoarea ####### #### ####### S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatul #### ########## contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. -- al ### #### ##########, solicitând:

1. anularea următoarelor acte de executare:

a. încheierea de încuviințare a executării silite nr. --- din 06.05.2025 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2025;

b. Somația din data de 09.05.2025 emisă de către ### #### ########## în dosarul de executare nr. ---/2025;

c. Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. ---- necomunicata contestatoarei;

d. Oricăror alte acte de executare emise în dosarul de executare nr. --, instrumentat de ### #### ##########;

2.

În baza art. 906 al. (5) C. pr. civ., reducerea sau exonerarea contetatoarei de plata penalității, având în vedere că la acest moment, în conformitate cu cadrul legal, nu mai subzistă în sarcina sa obligația prevăzută în titlul executoriu, acesta constituind un motiv temeinic pentru întârzierea executării.

3. întoarcerea executării silite;

4. obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată avansate de către contestatoare.

În primul rând, a arătat că, Judecătoria ####### nu este instanța de executare asadar hotărârea de încuviințare a executării silite este emisa de o instanță necompetenta.

În al doilea rând, nelegalitatea executării silite constă si în faptul Biroul Executorul Judecătoresc #### ########## nu este competent teritorial să instrumenteze executarea silită in cazul de față.

Astfel potrivit dispozitiilor art.652 alin.1 lit b NCPC în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile şi al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curţii de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripția curții de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc.

Totodată au amintit dispozițiile art. 7 Legea 188/2000, cum potrivit Titlului executoriu – Sentința Civila nr. #### din 09.04.2025, executarea consta in obligația de plata a unei sume de bani, in mod evident acestea sunt dispozițiile incidente si aplicabile.

Faptul ca creditorul a solicitat ca executarea silita sa se faca prin toate formele prevazute de lege, adica inclusiv executare silita imobiliara, iar Societatea detine in proprietate imobile in ####### ### ## ###### ## ##### ########## ############ ############ ### ############## ###### ## #### ## # ##### #### ########### #### ####### ### ## #### #######.

Întrucât în materia cererilor privind executarea silită, competența teritorială este reglementată de norme de ordine publică, instrumentarea executării silite de un executor necompetent se sancționează cu nulitatea absolută a încheierii de încuviințare a executării silite.

In al treilea rand, cererea de încuviințare a executării trebuia respinsa, deoarece titlul executoriu nu este o hotarare judecatoreasca definitiva, conform art. 666 alin. 5 pct. 2 cu raportare la art.632 din Codul de procedură civilă, fiind atacata cu apel.

Referitor la situaţia de fapt, prin sentința nr. #### din 09.04.2025, Judecătoria ####### a admis pe fond cererea de stabilire a sumei finale solicitata de intimatul #### ########## și a dispus obligarea Societății la plata sumei de 27.000 lei pentru perioada 15.02.-15.05.2024.

Impotriva acestei hotărâri contestatoarea a declarat apel la data de 09.05.2025, cererea fiind in procedura de regularizare.

Contrar dispozițiilor art. 651 din Codul de procedură civilă, în cazul de față, încuviințarea executării silite a fost dispusă in condiții de necompetenta teritoriala atât a executorului judecătoresc cat si a Judecătoriei #######.

Ulterior încuviințării executării silite, în data de 09.05.2025 executorul judecătoresc a emis încheierea nr. ##/09.05.2025 prin intermediul căreia a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 7641 lei constând în: (i) onorariu de avocat în cuantum de 3.000 de lei; onorariu de executare în cuantum de 3689 Iei inclusiv TVA și (iii) cheltuieli de executare în cuantum de 952 lei inclusiv TVA.

Referitor la nelegalitatea executării silite, a arătat că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată de o instanță necompetentă.

Contestatoarea are începând cu data de 17.03.2025 sediul social in București, b-dul ######## ####### nr. 5-7, ###### --. Pana la aceasta data sediul societății a fost in ----

Conform dispozițiilor art.651 alin.1 NCPC, instanța de executare este judecătoria in a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau dupa caz sediul debitorului.

Înalta ##### de Casatie si Justitie a statuat prin Decizia ####/06.11.2019 faptul ca Judecatoria ####### este instanța de executare, potrivit dispozițiilor art.651 alin.1 si raportat la sediul social al subscrisei debitoare.

Executarea silita este instrumentata de un executor judecătoresc necompetent teritorial

Încheierea de încuviințare a executării silite este lovită de nulitate pentru că a fost solicitată de un executor judecătoresc necompetent teritorial.

Au invocat dispozițiile art. 651 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. 227 Cod civil, nu folosește sintagma de „sediu principal”, făcând distincție între sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului și „sedii cu caracter secundar” pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru.

La data sesizarii executorului judecatoresc subscrisa are sediul in ---.

În consecință, în interpretarea acestor dispoziții legale, executarea silita se poate realiza numai de către un executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, cum debitoarea --- are sediul social în ---, astfel cum rezultă din extrasul de informare emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului .

Conform art. 179 alin. 1 Codul de procedură civilă, actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui, iar dacă actele de procedură următoare nu pot avea o existență de sine stătătoarea se va dispune și desființarea acestora (art. 179 alin. 3 Codul de procedură civilă).

În concluzie, încheierea de încuviințarea a executării silite, în baza căreia au fost efectuate toate actele de executare în dosarul de executare nr. --- al ### #### ##########, a fost dată cu încălcarea normelor de competenta a executorilor judecătorești, iar acoperirea nulității nu este posibilă prin înlăturarea neregularității, întrucât în materia cererilor privind executarea silită, competența teritorială este reglementată de norme de ordine publică.

Încheierea de încuviințare a executării a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 666 alin. 5 pct. 2 cu raportare la art.632 din Codul de procedură civilă.

Sentința Civila nr. ####/09.04.2025 pronunțată de Judecătoria ####### in Dosarul #####/231/2024, nu este definitiva, fiind data cu cale de atac a apelului (NESOLUTIONAT – aflat pe rolul Tribunalului #######, IN PROCEDURA DE REGULARIZARE), fiind susceptibila de a fi modificata dat fiind caracterul devolutiv al acesti cai de atac.

De altfel, toate hotărârile puse in executare încă de la fond de către intimat au fost modificate de catre instanta de apel.

Sentința Civila nr. ######### pronunțată de Judecătoria ####### in Dosarul #####/231/2024 nu este titlu executoriu valid, iar încheierea de încuviințarea a executării silite, în baza căreia au fost efectuate toate actele de executare în dosarul de executare nr. --- al ### #### ##########, a fost dată cu încălcarea normelor de executare silita.

Nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr. ---.

##### în vedere cuantumul nejustificat al cheltuielilor de executare constând în onorariul avocațial, onorariul executorului judecătoresc si cheltuieli de executare necuantificate/individualizate, a considerat că se impune reducerea acestora în temeiul art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.

A apreciat că executorului judecătoresc trebuie să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării obiectului executării silite, în speță de a aduce la îndeplinire obligația de a face stabilită prin titlul executoriu.

Or, în speță, executorul judecătoresc nu a avut rol activ și nu a întreprins până la acest moment măsuri complexe de executare, astfel că nu poate justifica stabilirea unor onorarii într-un cuantum atât de ridicat.

Au fost amintite dispozițiile cuprinse în anexa la ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, în cazul obligațiilor executate prin poprire.

Aceeași opinie a fost exprimată și în practica judiciară, respectiv că: „în același timp, instanța apreciază că în cauză nu există date că executorul judecătoresc a prestat o muncă de natură să impună stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silită printr-o singură dispoziție de înființare a popririi, fără a efectua și alte acte de executare silită.

Din acest motiv, instanța apreciază că onorariul său trebuie redus spre minimul prevăzut de lege, având în vedere totodată și celelalte sume stabilite de executor cu titlul de cheltuieli de redactare ”.

Stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor încheieri ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc ce trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.

Totodată, cheltuielile de executare nu sunt cuantificate si individualizate pentru a verifica legalitatea stabilirii acestora, simpla încadrare in dispozițiile art.670 alin.3 si 5 C.proc.civ. nu este suficienta pentru justificarea lor in condițiile in care singurele acte emise au fost somația si poprirea trimisa către doua unități bancare.

În al treilea rând, onorariul avocațial inclus în cheltuielile de executare este excesiv față de obiectul dosarului de executare, singurul act efectuat de către avocat în îndeplinirea mandatului în cadrul dosarului de executare silită fiind depunerea cererii de executare silită a creditorului.

În concluzie, solicităm diminuarea cheltuielilor de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc si a cheltulelilor cu executarea silita și, pe cale de consecință, anularea totală, iar în subsidiar, parțială, a încheierii de stabilire a cheltuielile de executare.

În ceea ce priveste reducerea sau exonerarea contestatoarei de plata penalității, au invocat existența unui impediment legal pentru declanșarea executării silite având la baza titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. ####/09.04.2025, dupa cum urmeaza:

În cuprinsul sentintei civile nr. ####/09.04.2025, se rețin urmatoarele: „În cauză, debitorul nu şi-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor, nici măcar în contextul în care instanța de executare l-a obligat la plata unei sume de 300 lei, cu titlu de penalități pe zi de întârziere.

Debitorul tergiversează în continuare executarea obligațiilor din titlul executoriu, invocând diverse aspecte care însă nu dovedesc îndeplinirea efectivă a obligației.

Ceea ce trebuie să verifice instanţa în procedura prevăzută de art. 906 alin. 4 C.pr.civ. este dacă debitorul obligației de a face a executat efectiv obligația. „

La data de 10.04.2023 (deci anterior pronunțării) a intrat in vigoare Ordinul #########, prin care Normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, s-au modificat după cum urmează:

„Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

"- Art. 11 (1) #### obligatorie efectuarea evaluării impactului asupra sănătății populației în conformitate cu Metodologia de organizare a studiilor de evaluare a impactului anumitor proiecte publice și private asupra sănătății populației, aprobată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.524/2019, pentru următoarele obiective și activități:

a) ferme și crescătorii de cabaline, taurine, păsări, ovine, caprine, porci, iepuri, struți și melci;

b) complexuri industriale de porci și păsări (snDC);

[...]

(2) Pentru exploatațiile agrozootehnice prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), platformele de depozitare a gunoiului de grajd pot fi amplasate în interiorul fermei, în zona cea mai îndepărtată de locuințele vecine și sursele de apă, dar nu la o distanta mai mică decât cea prevăzută la art. 15 alin. (2), și exploatate astfel încât să nu polueze sursele de apă și să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea populației din proximitate. (3) Pentru obiective care nu se regăsesc la alin. (1) și activități care nu sunt supuse reglementărilor de evaluare a impactului asupra mediului, specialiștii direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București vor evalua dacă funcționarea acestora implică riscuri asupra sănătății publice fie în stadiul de proiect, fie în faza de funcționare și, în caz afirmativ, vor solicita operatorului economic efectuarea unui studiu de evaluare a impactului asupra sănătății.”

Se constată așadar că noul act normativ a abrogat dispoziția legală prevăzută în Ordinul nr. 119/2014 cu privire la distanțele minime obligatorii de protecție sanitara.

În aceste condiții, în cuprinsul titlului executoriu, instanța de judecată analizează în ce măsură a fost sau nu îndeplinită obligația stabilită prin sentința civilă nr. ####/21.03.2018 însă, solicită instanței să constate faptul că impedimentul legal la aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute în hotărârea judecătorească nr. 1394, este dat de intrarea in vigoare a unui act normativ modificator, care a abrogat dispoziția legala din ordinul nr. 119/2014 cu privire la distantele minime obligatorii, dispoziție ce a reprezentat temeiul de drept al pronunțării sentinței civile anterior rubricată.

Efectele decurgând din sentința civila nr. ####/21.03.2018, trebuie să fie stopate de noua realitate legislativa, care a abrogat în mod expres tocmai textul care a stat la baza soluției adoptate de instanța care a pronunțat hotărârea și care determină drept efect, caducitatea sentinței civile nr. ####/21.03.2018.

De altfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, sub nr. ####/311/2024, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu părțile din dosarul în care s-a pronunțat sentința civila nr. ####/21.03.2018: (1) Sa se constate ca, începând cu data de 10.04.2023, subscrisa are dreptul de a-si desfășura activitatea principala de creștere a porcilor in incinta halelor amplasate la punctul de lucru din localitatea -----, Jud. ###, urmare a intrării in vigoare a Ordinului ######### pentru modificarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014;

(2) Raportat la intrarea in vigoare a Ordinului ######### pentru modificarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, sa se constate caducitatea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. ####/21.03.2018 pronunțată de Judecătoria ####### definitivă prin decizia Tribunalului ######### nr. 360/11.12.2018;

(3) Ca o consecință a admiterii celor doua capete de cerere anterior rubricate, sa se constate ca, începând cu data de 10.04.2023, in patrimoniul pârâților #### ########## personal si in calitate de moștenitor al defunctei #### #########, ########## #######, ####### ##### si ####### #########, nu mai exista dreptul de a demara proceduri execuționale având la baza titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. ####/21.03.2018 pronunțată de Judecătoria ####### definitivă prin decizia Tribunalului ######### nr. 360/11.12.2018, urmare a intrării in vigoare a Ordinului ######### anterior rubricat.

Or, imperativul executării silite potrivit art. 625 C. pr. civ. este cel al desfășurării acestei proceduri cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților şi ale altor persoane interesate, fiind evident că în condițiile în care în sarcina subscrisei nu mai subzistă obligația legală, nici hotărârea întemeiată pe dispoziția legală abrogată nu mai poate produce efecte, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare.

În condițiile în care instanța decide să înlăture apărările detaliate mai sus, în baza art. 906 al. (5) C.

Pr.

Civ., s-a solicitat exonerarea contestatoarei de plata penalității, având în vedere că la acest moment, în conformitate cu cadrul legal, nu mai subzistă în sarcina sa obligația prevăzută în titlul executoriu, acesta constituind un motiv temeinic pentru întârzierea executării.

Așa cum am arătat, dispozițiile legale care au stat la baza adoptării Hotărârii puse în executare, au fost abrogate: la data de 10.04.2023 (deci anterior pronunțării hotărârii care face obiectul executării) a intrat in vigoare Ordinul #########, prin care Normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014) au fost modificate și abrogate.

Noua reglementare nu mai prevede interdicția respectivă.

Aplicarea în continuare a penalităților pentru neexecutarea unei obligații care, în prezent, nu mai are corespondent în cerințele legale în vigoare, reprezintă o constrângere disproporționată și lipsită de finalitate practică. se ajunge astfel la o sancțiune fără obiect, în contradicție cu principiile echității și ale unei bune administrări a justiției.

În concluzie, în temeiul art. 906 alin. (5) C.proc.civ., s-a solcitat instanţei să dispună înlăturarea (sau reducerea semnificativă) a penalității stabilite în sarcina subscrisei, apreciind că modificarea cadrului legal ce a fundamentat hotărârea constituie un motiv temeinic de neexecutare în sensul legii.

Și doctrina recunoaște valențele schimbării cadrului legale ca motiv temeinic de neexecutare.

În aprecierea temeiniciei acestui capăt de cerere, a învederat instanței și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor…”, text care susține ideea că executarea unei hotărâri bazate pe un cadru normativ abrogat încalcă acest principiu fundamental.

Mai mult, dispozițiile art. 628 C.proc.civ. – Executarea silită trebuie să fie proporțională, rezonabilă și necesară.

Or, menținerea și acordare penalităților este disproporționată și lipsită de rațiune practică, pe considerentele deja arătate.

Privitor la nelegalitatea executării din perspectiva ####. #### executarea urmărește un scop care nu mai este actual sau legitim, chestiune care este demonstrată pe deplin în prezenta speță, iar efectul este o pierdere economică semnificativă în lipsa unei justificări legale actuale, atunci vorbim de o lipsire de bun fără temei, ceea ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la ####.

Mai mult, continuarea executării silite în temeiul unei obligații al cărei fundament juridic a fost abrogat echivalează, în esență, cu o ingerință în dreptul de proprietate al contetatorului, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la ####.

În final, în măsura în care instanța apreciază că norma procedurală din art. 906 C.proc.civ. ar permite executarea silită și aplicarea de penalități pentru neexecutarea unei obligații al cărei temei legal a fost între timp abrogat, solicită sesizarea Curții Constituționale a României pentru a analiza conformitatea acestui text cu art. 44 alin. (1) din Constituție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la ####.

O astfel de aplicare conduce la o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate și la o posibilă lipsire de bun fără titlu legal actual, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.

Cu privire la întoarcerea executării, în ipoteza în care va biroul executorului judecătoresc #### ########## nu va constata suspendarea de drept a executării silite si va dispune eliberarea sumei de 38.836 lei, solicită să se dispună întoarcerea executării.

În dovedire, proba cu înscrisurile anexate, precum și să dispuneți obligarea executorului judecătoresc să depună dosarul de executare, conform dispozițiilor art. 717 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În drept, dispozițiile art. 712 și următoarele, coroborat cu art. 719 și art. 723 din Codul de procedură civilă, precum și orice alte dispoziții legale la care am făcut referire în prezenta cerere.

S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.

Au anexat înscrisuri f. 22-32.

Au fost depuse actele din dosarul de executare ---/2025 de către ### #### ########## f. 36-74 din dosarul Judecătoriei sector 2 Bucureşti.

La data de 04.06.2025 intimatul #### ########## a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, apoi excepţia inadmisibilătăţii contestaţiei.

Astfel, au fost invocate art. 713 alin. 1 C.p.c., contestatoarea invoca motive de fond care au mai fost dezbătute, invocând o înțelegere greșita a completării art. 11din Ordinul ######## al ministerului Sănătății sub pretenţia anularii autorității de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești detinitive, in scop vădit de sustragere de la punerea in executare a unei hotărâri judecătorești.

Pe lingă pretenția nejustificata de a se încălca neretroactivitatea legii prevăzută de art. 6 Cod Civil „legea civila se aplica cit timp este in vigoare, aceasta nu are putere retroactiva", neretroactivitatea legii este garantata de Constituția României art. 15.

Făcând referire la nelegalitatea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare:

Contestatoare își invoca propria culpa, cheltuielile de executare fiind provocate din rea credință de către debitoare astfel ca așa cum se poate constata din Portalul Instanțelor de judecata, debitoarea a promovat si promovează interminabil multiple contestații vădit netemeinice, și șicanatoare care trebuiesc susținute si care comporta cheltuieli de judecata, debitoare obișnuind in timpul executării silite formulează cereri de suspendare, de încetare a executării de depunere a sumelor cu afectațiune.

In ce a ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a solcitat să se constate legalitatea acestora si faptul ca aceste cheltuieli nu ar fi existat daca începând cu 11.12.2018, data de la care a devenit definitiva sentința #########, debitoarea se sustrage obligației, nesocotește o hotărâre judecătorească, actul de justiție si statul de drept.

Încasările aferente SC ####### #### ####### SRL au fost contabilizate in alta societate SC ###### ####### SRL,care la rândul sau este asociata cu o acțiune in valoare de 74,41ei ( 0,0031%) prin evaziune fiscala si spălare de bani au exportat capitalul delapidat către ---

Prin actele de corupție înfăptuite la Judecătoria ####### si Tribunalul ####### a atras aceste instituții in complicitatea delapidării fondurilor europene prin determinarea acestora sa zădărnicească punerea in executare a sentinței nr. ####/2018.

In prezenta cerere de chemare in judecata contestatoarea nu depune la dosarul cauzei vreo dovada ca a mutat activitatea la o distanta de minim 1 500 m, nu face dovada comunicării către APM ### a închiderii punctului de lucru din Scornicești ------ ,jud. ### si a solicitării către aceasta instituție a obligațiilor de mediu aferente închiderii punctului de lucru din halele asupra cărora a dispus sentința #########, si nu face dovada restituirii sumelor încasate de la APIA ####### drept subvenții agricole pentru care avea obligația sa mai păstreze aceeași activitate încă 5 ani de la ultima plată.

La data de 04.06.2025 contestatoarea a depus completare la contestaţia la executare, prin care a solicitat: 1. anularea următoarelor acte de executare, emise ulterior inregistrarii contestatiei la executare ce face obiectul prezentului dosar: a.

Incheierea din 22.05.2025 de respingere a cererii de suspendare de drept conform art.721 Cod Procedura civila emisa de ### #### ##########; b.

Încheierea din 28.05.2025 de distribuire a sumelor emisa de ### #### ##########; c. oricăror alte acte de executare emise în dosarul de executare nr. ---, instrumentat de ### #### ##########; 2.

Întoarcerea executării silite; 3.

Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată avansate de către Contestatoare.

La data de 14.05.2025, --- a recepționat Somația nr. ---/09.05.2025 și Adresa nr. ----/09.05.2025 de înființare a popririi, până la achitarea sumei de totale de 38.836 lei reprezentând debitul principal (i.e. suma definitivă fixată), onorariu și cheltuieli de executare.

La aceeași data de 14.05.2025 --- a consemnat întreaga sumă la dispoziția executorului judecătoresc sesizat de către creditorul #### ##########, cu scopul de a uza de prevederile art. 721 din Codul de procedură civilă până la soluționarea contestației la executare din cadrul dosarului nr. #####/300/2025 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București.

#### atât la momentul notificării depunerii sumei cu afectațiune specială, cât și ulterior, --- a dovedit cu bună-credință executorului judecătoresc îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale, după cum vom arăta în cele ce urmează, acesta s-a opus în mod abuziv și nelegal, încălcând în mod flagrant drepturile Societății și eliberând suma consemnată.

Precizăm că potrivit art. 721 alin. 1 din Codul de procedură civilă „până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terțul garant poate obține desființarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, la dispoziția executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare, și depunând dovada de consemnare Ia executorul judecătoresc".

De asemenea, debitorul beneficiază de suspendarea de drept a eliberării sumei care formează obiectul executării silite dacă, suplimentar față de consemnarea creanței la dispoziția executorului judecătoresc, dovedește că a formulat contestație la executare și că se opune eliberării, conform dispozițiilor art. 721 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Sintetizând, debitorul poate obține desființarea măsurilor de executare și suspendarea de drept a eliberării creanței, dacă îndeplinește următoarele condiții:

a) consemnează întreaga valoarea a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare la dispoziția executorului judecătoresc;

b) îi transmite executorului judecătoresc dovada formulării, în termen a contestației la executare;

c) îl notifică pe executorul judecătoresc de faptul că se opune eliberării sumei care formează obiectul executării.

În cazul în care sunt îndeplinite toate cele trei condiții cumulative, executorul judecătoresc va lua act de suspendarea de drept a eliberării sumei și va dispune desființarea măsurilor de executare.

Din caracterul imperativ al normei rezultă că executorul nu se pronunță asupra suspendării eliberării sumei, acesta producându-se de drept, conform art. 721 alin. 4 din Codul de procedură civilă, nefiind o opțiune lăsată la simpla apreciere a organului de executare.

##### în vedere prevederile legale indicate supra, s-a solicitat să se constate că executorul judecătoresc din prezenta cauză a refuzat să ia act de suspendarea de drept la care --- este îndreptățită, dispunând în mod abuziv și nelegal eliberarea sumei poprite.

Astfel, în primul rând, în data de 14.05.2025, --- a recepționat Somația nr. ---/09.05.2025 și Adresa nr. ---/09.05.2025 de înființare a popririi asupra sumei totale de 38,836 lei, compusă din cheltuieli și onorariu de executare cât și din debitul principal de 27.000 lei astfel cum a fost stabilit prin Sentința ####/09.04.2025 pronunțată în dosarul nr. #####/231/2024 al Judecătoriei #######.

În al doilea rând, dovada efectivă a consemnării sumei de 38.836 lei a fost transmisă executorului judecătoresc, prin e-mail în data de 14.05.2025 împreună cu adresa nr. 558/14.05.2025 privind opoziția la distribuirea sumelor si dovada înregistrării contestației la executare.

Cu toate acestea, în mod abuziv și nelegal executorul judecătoresc a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art. 721 alin.4 Cod procedura civila si a dispus eliberarea sumei, reținând ca s-a facut dovada unor motive temeinice care sa justifice punerea in aplicare a articolului 721 alin.4 C.proc.civ.

În concluzie, având în vedere că: executorul judecătoresc nu avea dreptul să se pronunțe asupra temeiniciei suspendării eliberării sumei consemnate, aceasta operând de jure, conform dispozițiilor art. 721 din Codul de procedură civilă; debitoarea a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 721 din Codul de procedură civilă pentru a opera suspendarea de drept;

Prin urmare, rezultă că eliberarea sumei și refuzul de a da curs solicitării Societății sunt abuzive și nelegale.

##### în vedere ca biroul executorului judecătoresc #### ########## a dispus eliberarea sumei de 38.836 lei anterior pronunțării unei soluții de suspendare a executării silite, a solicitat să se dispună întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare în tot, în cazul anulării executării silite înseși sau parțial, în cazul anulării în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată si completata.

Prin sentinţa civilă nr. #### pronunţată în şedinţa publică din data de 01.07.2025 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, întoarcere executare silită privind pe contestatoarea ####### #### ####### S.R.L., în contradictoriu cu intimatul #### ##########, în favoarea Judecătoriei #######.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei ####### la data de 17.07.2025.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:

Prin contestaţia la executare iniţială şi cea completatoare de la data de 04.06.2025 contestatoarea a invocat următoarele motive de nelegalitate:

-pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite de către o instanţă necompetentă, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art.666 alin.5 pct.2 cu raportare la art.632 C.pr.civ. respectiv sentinţa civilă nr.####/09.04.2025 pronunţată de către Judecătoria ####### în dosarul nr.#####/231/2024 nu era definitivă la momentul încuviinţării silite

-executarea silită este instrumentată de un executor judecătoresc necompetent;

-lipsa de justificare a cheltuielilor de executare;

-reducerea sau exonerarea de la plata penalităţii întrucât există un impediment la executare prin abrogarea dispoziţiei legale din Ordinul nr.119/2014 privind distanţele minime obligatorii de protecţie sanitară (lipsa de temei legal);

-nelegalitatea executării silite din perspectiva #### şi cu titlu subsidiar excepţia de neconstituţionalitate;

-refuzul executorului judecătoresc să ia act de suspendare de drept în temeiul art.721 alin.4 C.pr.civ.

În fapt.

Prin Sentinţa civilă nr. ####/21.03.2018, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul . #####/311/2016, definitivă prin Tribunalului ######### Decizia civilă nr. ###/11.12.2018 Tribunalului #########, s-a dispus obligarea contestatoarei ####### #### ####### SRL să mute activitatea de crestere a porcilor desfășurată în halele amplasate la punctul de lucru din -----, #### ###, astfel încât distanța dintre aceste hale si locuința reclamantului să fie de minim 1500 m.

Reclamantul, creditor al obligației de a face, în calitate de moştenitor al def #### #########, a formulat cerere de executare silită a Sentinței civile nr. ####/21.03.2018, formându-se dosar de executare nr. 140/2021 aflat pe rolul ### #### ##########, în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentant de hotărârea anterior menționată.

Prin Încheierea din 25.02.2021, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/231/2021, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. ####/21.03.2018, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/311/2016.

Prin Sentinţa civilă nr. ##/10.01.2023 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr.####/231/2021 a fost obligată debitoarea ####### #### ####### SRL la plata către fiecare creditor (#### ########## si #### ######### prin moştenitor prezumtiv #### ##########) a unei penalități în cuantum de 300 lei /zi până la executarea obligației de a face stabilită prin Sentința civilă nr. #### pronunțată la data de 23.03.2018 de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/311/2016.

La data de 09.04.2025 Judecătoria ####### prin sentinţa civilă nr.#### pronunţată în dosarul nr.#####/231/2024 a admis cererea formulată de către reclamantul #### ########## şi a dispus obligarea debitoarei la plata către creditorul #### ##########, a sumei de 27000 lei titlu de penalități de întârziere stabilite prin Sentinţa civilă nr. ##/10.01.2023 pronuntată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/231/2021 pentru neîndeplinirea obligației de a face stabilită prin Sentinţa civilă nr. #### nr. ######### pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/311/2016 definitivă prin Decizia nr. ###/11.12.2018 pronunțată de Tribunalul #########. (calculata pentru perioada 15.02.2024-15.05.2024).

Creditorul #### ########## la data de 24.04.2025 a demarat executarea silită prin formularea cererii de executare în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.#### pronunţată în dosarul nr.#####/231/2024 de către Judecătoria #######.

Prin încheierea din data de 29.04.2025 ### #### ########## a înregistrat dosarul de executare nr.---/2025.

Judecătoria #######, prin încheierea nr.#### pronunţată la data de 06.05.2025 în dosarul nr.####/311/2025 a încuviinţat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.#### pronunţată în dosarul nr.#####/231/2024 de către Judecătoria ####### (f.47).

La data de 09.05.2025, executorul judecătoresc a emis:

- încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în sumă de 7641 lei compusă din: 3000 lei onorariu avocat; 3100 lei onorariu de executare; 589 lei contravaloarea TVA onorariu de executare; 800 lei cheltuieli de executare; 152 lei TVA cheltuieli de executare (f.48).

-înştiinţare privind declanţarea executării silite, somaţie, înştiinţare privind măsura popririi;

- la data de 22.05.2025 încheierea de respingere a aplicării dispoziţiilor art.721 alin.4 C.pr.civ.

•Sub aspectul încuviinţării executării silite de către o instanţă necompetentă,

Potrivit art. 651 alin. (1) C.pr.civ., ,,Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. #### domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei ##### de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. #/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C.pr.civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

În considerentele acestei decizii, Înalta ##### a reţinut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenţei teritoriale (în vederea executării silite individuale care îşi păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. – care definesc noţiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât şi cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanţelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia – în sensul că sediul debitorului poate fi şi cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuţional, nu se schimbă regimul de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă şi benefică părţilor din punctul de vedere al celerităţii şi costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluţia din cea dintâi orientare jurisprudenţială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele şi cu argumentele prezentate anterior.

Sub alte aspecte, s-a reţinut pertinent în această orientare jurisprudenţială că, stabilind competenţa teritorială a instanţei de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C.pr.civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu.

Într-adevăr, norma atributivă de competenţă, sub aspect teritorial, nu acţionează în funcţie de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosinţă a debitorului din raportul juridic obligațional.

În plus, existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C.pr.civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situaţia în care titlul executoriu priveşte (şi) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

Astfel, se reţine din cuprinsul deciziei nr.##/17.01.2025 că debitoarei-contestatoare SC ####### #### ####### SRL în calitate de titulară pentru perioada 19.02.2025-18.02.2026 i s-a vizat Autorizaţia de mediu pentru activitată desfăşurată la punctul de lucru din Scorniceşti, sat -----, ####### ### (f.115)

Mai mult, instanţa reţine că prin răspunsul la întâmpinare debitoarea-contestatoare a arătat că: „Apreciem ca raportat la aceste aspecte de fapt esentiale, competenta de judecare a cauzei revine Judecatoriei de la sediul social al debitorului, neavand vreo importanta faptul ca susbscrisa detine un punct de lucru in -----, Judetul ### si, implicit, un imobil in aceasta localitate, întrucat executarea nu-l vizeaza efectiv”.

#### de aceste aspecte, instanţa respinge acest motiv ca neîntemeiat.

•În ceea ce privește motivul referitor la pronunțarea Încheierii de încuviințare a executării silite cu încălcarea dispozițiilor art. 666 alin.(5) pct.2 raportat la art. 632 din Codul de procedură civilă, susținându-se că nu exista un titlu executoriu, deoarece Sentința civilă nr. #### pronunţată la data de 09.04.2025 în dosarul nr.#####/231/2024 de către Judecătoria ####### nu era definitivă la momentul încuviințării executării silite, instanța reține că dispozițiile art. 632 din Codul de procedură civilă enumeră categoriile de înscrisuri care pot fi titluri executorii (hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare).

Totuși, pe lângă aceste înscrisuri enumerate într-o dispoziție legală care are caracter general, mai există și alte tipuri de hotărâri al căror caracter executoriu este indicat de dispoziții legale care au caracter special față de norma indicată anterior.

Astfel, dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă reprezintă norma specială față de dispozițiile art. 632 din Codul de procedură civilă, iar alin.(6) al art. 906 arată că Încheierea dată în condițiile alin.(4) este executorie.

Or, Sentința civilă nr. #### pronunţată la data de 09.04.2025 a fost pronunțată în baza dispozițiilor art. 906 alin.(4) din Codul de procedură civilă, caracterul executoriu al acesteia fiind instituit chiar de dispozițiile legale enunțate anterior.

Prin urmare, chiar dacă hotărârea în baza căreia s-a declanșat procedura de executare silită nu era definitivă la momentul formulării cererii de executare, 24.04.2025, executarea silită a fost deschisă și încuviințată în mod legal, deoarece Sentința civilă nr. #### pronunţată la data de 09.04.2025 era executorie.

•În ceea ce privește motivul referitor la necompetența teritorială a executorului judecătoresc învestit să instrumenteze executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. ----/2025, din cuprinsul cererii de executare silită formulată de creditorul #### ##########, fila 39, rezultă că acesta a solicitat ca executarea silită să fie efectuată „în toate modalitățile prevăzute de lege.”

Potrivit dispozițiilor art. 624 din Codul de procedură civilă având denumirea marginală „Modalități de executare”, Executarea silită se efectuează prin: 1.

Urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor; 2.

Predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deținute fără drept de debitor; 3. #### măsuri prevăzute de lege.

Astfel, din moment ce creditorul a solicitat ca executarea silită să fie efectuată în toate modalitățile prevăzute de lege, este lesne de înțeles că acesta a urmărit atât executarea silită mobiliară, cât și executarea silită imobiliară, până la acoperirea creanței ce făcea obiectul titlului executoriu.

Dispozițiile art. 652 alin.(2) din Codul de procedură civilă stabilesc că: #### bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripția mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel.

Prin urmare, situația în care se solicită ca executarea silită să fie efectuată în toate modalitățile de executare, iar debitorul are bunuri urmăribile, mobile și imobile, în circumscripția mai multor curți de apel, este competent să instrumenteze întreaga executare silită orice executor judecătoresc din circumscripția curților de apel unde se află bunurile mobile și/sau imobile, astfel că nu pot fi reținute criticile contestatoarei cu privire la necompetența teritorială a executorului judecătoresc care instrumentează executare silită

•solicitarea de reducere, respectiv de înlăturare a sumei de 27.000 lei stabilite prin Sentința civilă nr. #### pronunţată la data de 09.04.2025 în dosarul nr.#####/231/2024 de către Judecătoria ####### sumă fixată cu titlu de penalitate de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 906 alin. (5) C. proc. civ., pentru ca instanța de executare să poată reduce ori înlătura penalitatea stabilită prin hotărâre este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: obligația de a face prevăzută în titlul executoriu să fi fost executată integral la data formulării contestației la executare, și debitorul să facă dovada existenței unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

În ceea ce privește prima condiție, instanța constată că, la momentul formulării contestației la executare, obligația prevăzută în titlul executoriu – respectiv mutarea activităţii de creştere porcine la distanţa făţă de domiciliul creditorului – nu fusese îndeplinită integral, nefiind depuse dovezi certe și concludente în acest sens.

Simpla închidere a punctului de lucru, dispusă printr-o decizie internă a asociaților, fără a proba relocarea efectivă a activității într-un alt spațiu, conform celor dispuse prin hotărârea judecătorească, nu echivalează cu executarea obligației de a face, astfel cum a fost ea stabilită prin titlu.

Referitor la a doua condiție, chiar și în ipoteza executării ulterioare, contestatoarea nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să fi justificat neîndeplinirea obligației prevăzute în titlu și pe întreaga durată a întârzierii.

Aprecierea caracterului temeinic al motivelor de întârziere este lăsată la latitudinea instanței de executare, care analizează, în concret, circumstanțele particulare ale cauzei.

În speță, închiderea punctului de lucru după o perioadă îndelungată, prin decizie voluntară a asociaților, nu constituie o împrejurare imprevizibilă sau insurmontabilă care să justifice pasivitatea debitorului și întârzierea executării obligației.

Această decizie reflectă, mai degrabă, o opțiune managerială tardivă, nu o împiedicare obiectivă a executării obligației impuse prin titlu.

În lipsa îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 906 alin. (5) C. proc. civ., instanța reține că nu se poate dispune reducerea sau înlăturarea penalităților stabilite prin hotărâre.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea că temeiul de drept avut în vedere la pronunțarea hotărârii prin care i s-a impus o obligație de a face -Ordinul ######## — hotărâre ce a stat la baza stabilirii penalităților — ar fi fost ulterior modificat prin Ordinul ######### care a abrogat distanţa minimă de 1500 m, aspect ce ar fi de natură să justifice înlăturarea obligației accesorii constând în penalitățile stabilite se reţine următoarele:

Hotărârea judecătorească ce conține obligația de a face are caracter definitiv și a dobândit autoritate de lucru judecat, în condițiile art. 430 C. proc. civ.

Așadar, instanța de executare, în cadrul prezentei contestații, nu are competența de a reanaliza temeinicia ori legalitatea acestui titlul executoriu, chiar și în ipoteza în care dispoziţia normativă ce a fundamentat hotărârea ar fi fost ulterior abrogată.

Această contestaţie la executare, obiectul prezentei pricini, nu este o cale de atac împotriva hotărârii definitive aflate în relaţie cu titlul ce stă la baza prezentei proceduri , iar instanța de executare nu poate cenzura aspectele deja tranșate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ci doar cele ce ţin de legalitatea și condițiile de declanșare a executării silite.

În speță, hotărârea care a instituit obligația principală de a face nu a fost pusă în executare de bunăvoie, ceea ce a determinat activarea mecanismului sancționator prevăzut de art. 906 C. proc. civ., respectiv aplicarea de penalități de întârziere, urmată de stabilirea sumei definitive printr-o nouă hotărâre, de asemenea executorie.

•Încălcarea dispoziţiilor art. 721 alin.4 Cod procedură civilă.

La data de 14.05.2025, contestatorul a consemnat suma de 38.836 lei reprezentând afectațiune specială, la dispoziția executorului judecătoresc (f.69 dosar executare) şi a solicitat prin cererea adresă executorului jdecătoresc sub nr. de înregistrare 558/14.05.2025 executorului să ia act de consemnarea sumei cu titlu de afectațiune specială, conform art. 721 C.pr.civ., să dispună desființarea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. ---/2025 și să ia act că debitoarea se opune în mod expres eliberării sumelor consemnate, să se procedeze la ridicarea măsurilor asiguratorii şi de executarea silită, precum şi să se constate intervenită suspendarea de drept a executării silite.

Contestatoare-debitoare a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii din data de 22.05.2025 emisă de executorul judecătoresc, prin care a respins cererea debitoarei, precum şi a actelor de executare ulterioare.

Potrivit art.721 C.pr.civ.: 1) Până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terţul garant poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, şi depunând dovada de consemnare la executorul judecătoresc.

(2) Asupra cererii debitorului sau a terţului garant, executorul judecătoresc se va pronunţa de urgenţă, prin încheiere, dată cu citarea părţilor, ce va fi comunicată de îndată părţilor.

(3) #### cererea este admisă şi debitorul sau terţul garant nu se opune, executorul judecătoresc, odată cu desfiinţarea măsurilor, va dispune şi eliberarea sumei în mâinile creditorului.

(4) #### însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunţa asupra eliberării sumei numai după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă asupra contestaţiei respective.

Debitorul poate obține suspendarea de drept a eliberării creanței, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) consemnează întreaga valoarea a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare la dispoziția executorului judecătoresc şi depune dovada de consemnare la executorul judecătoresc

b) îi transmite executorului judecătoresc dovada formulării, în termen a contestației la executare;

c) îl notifică pe executorul judecătoresc de faptul că se opune eliberării sumei care formează obiectul executării.

Potrivit dispoz. art. 721 alin. 4 C.pr.civ. - #### însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunţa asupra eliberării sumei numai după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă asupra contestaţiei respective.

În acord cu cele statuate de către contestatoare, din interpretarea literară a dispozițiilor legale antemenționate, rezultă că doar eliberarea sumei este suspendată, iar nu întreaga executare silită.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că, interpretând coroborat dispoz. art. 721 alin. 1-4 C.pr.civ, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de suspendare de drept a întregii executări.

În acest sens se remarcă că alin. 1 al articolului antemenţionat, pleacă de la premisa consemnării de către debitorul urmărit, la dispoziţia executorului judecătoresc, a întregii valori a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, menţionându-se că se poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, aliniatele subsecvente circumstanţiindu-se aspectelor referitoare la eliberarea/distribuirea sumei astfel consemnate.

Pe cale de consecinţă, având în vedere situaţia premisă a consemnării întregii creanţe, nu se poate pune problema continuării executării silite în vreo modalitate, alin. 2-4 reglementând consecinţele ce decurg din consemnarea sumei urmărite prin prisma atitudinii procesuale a debitorului urmărit (respectiv dacă se opune sau nu la eliberarea continuarea executării silite ulterior etapei institute de dispoz. art. 721 alin. 1 C.pr.civ., ar conduce la situaţia în care creditorul urmărit, prin simpla manifestare de voinţă, ar înlătura aceste dispoziţii de la aplicare, consemnarea efectuată rămânând fără efect.

Or, instanţa reţine că norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul în care să nu se aplice, conform adagiului actus interpretandus est mpotius ut valeat, quam ut pereat.

Drept urmare, interpretând logic articolul 721 alin.4 C.pr.civ., instanţă apreciază că ulterior consemnării sumei urmărite operează o suspendare de drept a executării silite.

Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune anularea încheierii din data de 22.05.2025 şi a actelor de executare ulterioare emise în dosarul nr.---/2025.

•Referitor la solicitarea privind reducerea cheltuielilor de executare stabilite prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. ---, filele 48, instanța reține că au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 7641 lei, reprezentând 3000 lei onorariu avocat; 3100 lei onorariu de executare; 589 lei contravaloarea TVA onorariu de executare; 800 lei cheltuieli de executare; 152 lei TVA cheltuieli de executare

Potrivit dispoziţiilor art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă Sunt cheltuieli de executare: 1.taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2.onorariul executorului judecătoresc,stabilit potrivit legii; 3.onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6.cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare, formulată de partea interesată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 670 alin. (4) teza a II –a din Codul de procedură civilă.

Instanţa va avea în vedere prevederile art. 670 din Codul de procedură civilă cu privire la cheltuielile de executare silită.

Pe de altă parte, instanţa reţine că aceste cheltuieli de executare trebuie să fie reale și stabilite în conformitate cu prevederile art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, art. 39 din Legea nr.188/2000 și cele din Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. ######### pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 569, din 10 august 2012.

Conform dispoziţiilor legale menționate anterior, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat de cei implicați în executare.

Astfel, chiar daca debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanța prinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că pot fi impuse în sarcina sa cheltuieli de executare exagerate.

Executorul judecătoresc a reţinut că această sumă este formată din onorariul său, alte cheltuieli de executare și TVA.

De asemenea, instanţa reţine că executorul judecătoresc poate percepe și alte sume de bani pentru încheierile si actele pe care le emite, în afara onorariului său, având în vedere dispozițiile art. 670 alin.(3) din Codul e procedură civilă.

În primul rând sub aspectul cheltuielilor de executare, din conţinutul acestui dosar deducem, pe de o parte, că în mod evident au existat cheltuieli ale biroului executoriului judecătoresc pentru emiterea şi comunicarea tuturor acestor acte, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 670 alin. (3) pct. 5 şi 7 din Codul de procedură civilă, implicând atât cheltuieli cu consumabilele, cât şi costuri poştale de comunicare, care nu sunt incluse în onorariul executorului, astfel cum este descris acesta în art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti din 05.02.2001.

Drept urmare, instanța consideră că este justificat cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a acestora.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte onorariu executorului judecătoresc instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1)-(3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti din 05.02.2001, completat și modificat ulterior (1) Executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, stabilit în condițiile legii. (2) Ministrul justiției stabilește, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, onorariile minimale si maximale pentru activitatea executorilor judecătorești. (3) La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care sa reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea si valoarea actului, precum si răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

La momentul înregistrării cererii de executare silită, suma pusă în executare era de 31195 lei, iar potrivit Ordinului nr. ######### privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, onorariul maxim pe care îl putea percepe executorul judecătoresc era în cuantum de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, respectiv 3.119,5 lei.

La această sumă se adaugă TVA, având în vedere şi Decizia nr. #/07.03.2022 pronunţată de Înalta ##### de Casație și Justiție.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. ###/23.10.2025 pronunțată de Tribunalul ####### în dosarul nr. #####/231/2024 instanța a admis apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. ####/09.04.2025 și a schimbat în parte sentinţa primei instanței, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată de la suma de 4195 lei la suma de 2495 lei.

În aceste condiţii, debitul s-a modificat de la suma de 31195 lei la suma de 29495 lei.

Pe cale de consecinţă, din cele expuse se impune modificarea onorariului executorului judecătoresc, respectiv să aibe corespondent debitului astfel cum a fost modificat.

#### de argumentele de drept şi de fapt expuse instanţa va dispune anularea în parte a actelor executare emise la data de 09.05.2025 date în dosarul de executare nr.--- al ### #### ##########, privind onorariul executorului judecătoresc, respectiv reducerea la suma de 2949,5 la care se adaugă TVA.

•Nelegalitatea executării silite din perspectiva ####

Instanţa notează că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia.

Pentru a exista o satisfacţie echitabilă suficientă a dreptului pretins şi invocat, trebuie să fie evitată încălcarea art. 6 din Convenţie, prin faptul neexecutării unei decizii judecătoreşti, prin care instanţele dispun obligarea definitivă la realizarea obligaţiei de a face şi/sau plata de prestaţii pecuniare, ca urmare a reţinerii şi valorificării stării faptice deplin dovedite a existenţei certe a unui prejudiciu material, datorat inclusiv neexecutării omisiv-culpabile deciziei judecătoreşti dar şi un prejudiciu moral, constând într-un profund sentiment de injustiţie cauzat de faptul că, în pofida deciziilor judecătoreşti definitive şi executorii, partea interesată şi care a avut legitimitate procesuală, nu a beneficiat de o protecţie efectivă a drepturilor sale.

Aşadar, trebuie evidenţiat faptul că art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul de acces la justiţie, având drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecătoreşti definitive (cauza Hornsby împotriva Greciei, hotărâre din 19 martie 1997, CEDH 1 997-II, § 40).

Acest drept nu poate obliga totuşi un stat să execute fiecare hotărâre cu caracter civil oricare ar fi aceasta şi oricare ar fi împrejurările; în schimb, statului (n.n. de care aparţine şi petenta-contestatoare) îi revine sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat şi suficient, pentru a asigura respectarea obligaţiilor pozitive care îi incumbă.

Curtea are numai sarcina de a verifica dacă măsurile adoptate de autorităţile naţionale au fost adecvate şi suficiente întrucât atunci când autorităţile sunt ţinute să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi omit să o facă, această inerţie angajează răspunderea statului, în temeiul art. 6 alin. (1)din Convenţie (cauza Scollo împotriva Italiei, hotărârea din 28 septembrie 1995).

Cu alte cuvinte, statul, prin intermediul organelor sale specializate, trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a asigura executarea deciziei definitive în cauza într-un termen rezonabil şi în mod integral şi efectiv, într-o interpretare contrară fiind de natură să existe o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 prin încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate.

Astfel, executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procesul dedus aprecierii şi cercetării judecătoreşti, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi - Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Hotărârea din 28 iulie 1999, paragraful 63.

Potrivit interpretării pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6, implică nu numai ca hotărârea judecătorească să fie pronunţată într-un termen rezonabil, ci şi ca ea să poată face obiectul unei executări efective în avantajul părţii câştigătoare.

Astfel, orice sentinţă civilă ar fi inutilă fără procedura eficientă şi efectivă a executării acesteia, astfel că procedura eficientă în aplicarea sentinţelor judecătoreşti este esenţială pentru respectarea statului de drept, conform şi prevederilor art. 6 din ####

Tot în acest context, în cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei (Hotărârea din 29 iulie 1999 - paragraful 74) s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanţe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecinţă atingerea substanţei dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge motivul invocat de către debitoarea-contestatoare întrucât dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, paragraful 41).

##### în vedere argumentele de drept şi de fapt xpuse, instnaţa, va admite în parte contestația la executare iniţială şi completată la data de 04.06.2025 formulată de contestatoare, ca întemeiată.

Va dispune anularea în parte a actelor executare emise la data de 09.05.2025 date în dosarul de executare nr.--- al ### #### ##########, privind onorariul executorului judecătoresc, respectiv reducerea la suma de 2949,5 lei la care se adaugă TVA.

Va dispune anularea încheierii din data de 22.05.2025 şi a actelor de executare ulterioare emise în dosarul nr.---.

Va respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.

•Contestatoarea debitoare- a mai aratat că [...]dacă instanţa apreciază că norma procedurală din art.906 C.pr.civ. ar permite executarea silită şi aplicarea de penalităţii pentru neexecutarea unei obligaţii al cărui temei legal a fost între timp abrogat, aceasta solicită Sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru a analiza conformitatea acestui text cu art.44 alin.1 din Constituţie şi cu art.1 #### [...]”.O astfel de aplicare conduce la o îngerinţă disproporţională în dreptul de proprietate şi la o posibilă lipsire fără titlu actual, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr.49/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuiesc întrunite anumite condiţii cumulativ: excepţia de neconstituţionalitate să fie invocată de o parte din proces, să aibe ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, să aibe legătură cu soluţionarea cauzei, poate fi invocată în orice fază a litigiului oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Astfel, în art.146 lit.d) din Constituţie se prevede printre atribuţiile Curţii Constituţionale, faptul că aceasta hotărăşte asupra excepţiilor de necostituţionalitate privind legile [...], ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...]

De asemenea, art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, prevede:”Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea [...] unei dispoziţii dintr-o lege [...] în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”.

Conceptul de „lege” trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să acopere ansamblul dispoziţiilor normative cuprinse în Legea fundamentală şi actele normative ce formează dreptul intern.

Legile asupra cărora Curtea Constituţională exercită controlul de constituţionalitate trebuie să fie în vigoare la data pronunţării deciziei de către ##### întrucât principala funcţie a acesteia este aceea de a asigura supremaţia Constituţiei.

Astfel, competenţa Curţii este limitată doar la verificarea stării de constituţionalitate a sistemului normativ aflat în vigoare, care în momentul ridicării excepţiei erau în vigoare şi de asemenea nu au făcut obiectul unei decizii pronunţate de către Curtea Constituţională.

În ceea ce priveşte legătura dintre prevederile legale a cărei neconstituţionalitate se invocă de către contestatoare, şi modul de soluţionare a cauzei, aceasta trebuie să fie evidentă şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

Se constată, că excepţia invocată are în vedere art.906 C.pr.civ. privind aplicarea de penalităţii pentru neexecutarea unei obligaţii al cărui temei legal a fost abrogat.

În prezenta cauză, contestatoarea a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinței civilă nr. #### pronunţată la data de 09.04.2025 în dosarul nr.#####/231/2024 de către Judecătoria ####### prin care s-a stabilit sumă fixată cu titlu de penalitate de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional.

Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra finalizării cauzei.

În cauza pendinte instanţa constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate ca dispoziţiile legale să aibă legătură cu soluţionarea litigiului pendinte, în sensul că decizia Curţii Constituţionale să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi, în lipsa unei astfel de legături excepţia de neconstituţionalitate fiind irelevantă.

Cauza de față nu are ca obiect analiza legalității obligației de a face, ci exclusiv verificarea legalităţii executării silite a sumei stabilite cu titlu de penalitate, care are caracter accesoriu în raport cu obligația principală și care a fost stabilită tocmai ca urmare a neexecutării acesteia.

Mai mult, dispoziţiile – Ordinul ######### – nu pot fi avute în considerare, nefiind incidente în prezenta cauză.

•Cu privire la solicitarea de întoarcere a executării silite, instanța reține că debitoarea contestatoare a solicitat restituirea sumei de 38836 lei consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc, conform art.721 alin.4 C.pr.civ., precum şi restituirea sumelor de bani, ca urmare a anulării actelor de executare.

Potrivit art. 723 alin. (1) C.proc.civ., ”În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.

Întoarcerea executării silite constă în obligația pentru creditor de a-i restitui debitorului tot ceea ce i-a luat prin executare silită, când după săvârșirea executării, intervine anularea titlului executoriu ori înlăturarea unor cheltuieli de executare silită ca urmare a anulării în parte sau în tot a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită.

Din dosarul de executare nr.--- nu rezultă că ar fi fost reţinute sume de bani de la debitoare ca urmare a adreselor de poprire emise de către executorul judecătoresc.

Sub aspectul sumei de bani în cuantum de 38836 lei consemnată de către contestatoare la dispoziția executorului judecătoresc instanţa reţine că potrivit art.722 C.pr.civ. suma consemnată de debitor va servi exclusiv la plata creditorului pe seama căruia s-a făcut consemnarea, precum şi acoperirea cheltuielilor de executare.

##### în vedere aceste dispoziții legale, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării întrucât dacă s-ar da eficienţă cererii contestatorului, respectiv restituirea sumei consemnate, ar atrage inaplicabilitatea dispoziţiilor art.721 alin.4 C.pr.civ., care impun pentru suspendarea de drept cosemnarea sumei de bani la dispoziţie executorului judecătoresc.

Aşa cum s-a arătat, suma se impune a fi consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc, ce are obligaţia legală să se pronunţe asupra eliberării acesteia în virtutea unei soluţii definitive asupra prezentei contestaţii la executare, conform dispozițiilor art. 721 alin. (4), teza finală, din Codul de procedură civilă.

Cel mult, în cazul în care suma a fost distribuită la creditor, s-ar impune reconsemnarea sumei de bani de 38836 lei de la creditor către executorul judecătoresc, aspect ce nu a fost solicitat de către debitoarea contestatoare.

Astfel, instanţa având în vedere dispoziţiile art.721 alin.4 C.pr.civ., art.722 C.pr.civ. şi art.723 C.pr.civ. va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În ceea ce privește solicitarea intimatului privind cheltuielile de judecată, instanţa, în temeiul art.452 C.pr.civ., va respinge această cerere ca neîntemeiată.