Sentinţă civilă nr. 3869 din 02.12.2025

Data publicare portal 02.04.2026

Admite în parte cererea având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”.

Dispune ca autoritatea părintească în privinţa minorei -- să se exercite în comun de ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorei la reclamantă.

Obligă pârâtul la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 1/4 din venitul net realizat.

Respinge în rest cererea.

Respingea cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 80 lei.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Judecătoria ---.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02.12.2025.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată din data de 29.09.2025, înregistrată sub numărul #####/311/2025, reclamanta ##### ##### ##### în contradictoriu cu pârâtul ##### ##########-########, a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, ca autoritatea părintească privind minora ###-#####, născută la data de ## ##### ####, să revină în comun ambilor părinți; să se stabilească locuința minorei ###-##### la reclamantă; să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală de 1/4, raportată la venitul pe care acesta îl realizează; să fie obligat pârâtul la restituirea alocatiei de stat și a indemnizației de creștere minoră încasate de acesta începând cu luna ianuarie 2025 și până în prezent; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, iar în prezent se află în procedură de divorț, fiind despărțite în fapt începând cu luna ianuarie 2025, dosar nr. ####/311/2025 pe rolul Judecătoriei #######.

Aceasta a precizat că din căsătoria lor a rezultat minora ###-#####, născută la data de ##########, care, începând cu momentul separării, a locuit la reclamantă.

A susținut că tatăl minorei a primit lunar alocația de stat și indemnizația de creștere, însă, deși a solicitat să i se transmită aceste sume, a refuzat, invocând că banii îi aparțin și că le va da „odată".

În completare, reclamanta a menționat că, începând cu luna iulie 2025, minora a fost diagnosticată cu întârziere în dezvoltare cu elemente din spectrul autist, ceea ce impune necesitatea efectuării zilnic a sedințelor de terapie, costul lunar al acestora fiind de aproximativ 3.500 lei.

A învederat că pârâtul a refuzat să participe fizic la terapii, manifestând un total dezinteres față de problemele de sănătate ale minorului și neavând intenția de a contribui financiar la îngrijirea și însănătoșirea acestuia.

În final, reclamanta a invocat faptul că primul termen de judecată în dosarul de divorț este programat pentru luna ianuarie 2026, iar, având în vedere durata generală a cauzelor având ca obiect divorț cu minori, este necesară admiterea prezentei acțiuni până la definitivarea hotărârii judecătorești.

În drept, au fost invocate următoarele prevederi: art.997 alin.(1) Cod procedură civilă, potrivit căruia instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-au ivit cu prilejul unei executări.

Pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială, instanța este obligată să verifice îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

Dată fiind structura instituției ordonanței președințiale, este util ca abordarea tradițională să fie adaptată actualei reglementări.

Prin urmare, o cerere de ordonanță președințială este admisibilă, când sunt îndeplinite cumulativ, următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Potrivit art.920 Cod procedură civilă: "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

În dovedire, s-au solicitat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martora ######## ##########.

La data de 07.10.2025 reclamanta a depus la dosar precizare prin care a învederat că nu a primit informaţii de la ITM cu privire la cuantumul alocaţiei de stat şi al indemnizaţiei de creştere copil, însă poate aproxima ca fiind până în data de 21.07.20205 când minora a împlinit vârsta de 2 ani cca 700 lei /lună cu titlu de alocaţie de stat şi cca 1600 lei/lună indemnizaţie creştere copil iar după data de 21.07.2025 după ce minora a împlinit vârsta de 2 ani cca 600 lei/lună cu titlu de alocaţie.

Prin întâmpinarea din data de 24.11.2025, pârâtul ##### ##########-######## a solicitat respingerea cererii reclamantei ##### ##### ##### ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 C. pr. civ.

În motivare, pârâtul a arătat că părţile au formulat cereri de divorț în dosarele nr. ####/311/2025 și nr. ####/311/2025, ambele având ca obiect divorț cu capetele de cerere accesorii, părțile având calități inverse, dosare care urmează a se conexa pentru o justă soluționare, având termen de judecată la data de 26.01.2026.

Acesta a menționat că a fost căsătorit cu reclamanta începând cu data de 23.06.2023, iar din relația de căsătorie a rezultat minora ##### ###-#####, născută la data de ##########.

A susținut că părțile au fost despărțite în fapt începând cu data de 08.01.2025.

A învederat că reclamanta i-a restricționat dreptul de a avea legături personale cu minora, i-a interzis să ia fetița în domiciliul său, să o ia în parc sau în orice alt loc public, să o ia pentru a o prezenta bunicii paterne, condiționând totul de prezența sa.

A relatat că, prin sentința civilă nr. ####/10.07.2025 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2025, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. ###/11.09.2025, i s-a admis acțiunea și i s-a încuviințat dreptul de a avea legături personale cu minorul.

A expus faptul că, după pronunțarea sentinței civile nr. ####/10.07.2025, la data de 14.07.2025, reclamanta a început demersurile pentru diagnosticarea minorei cu afecțiuni în spectrul de autism și ulterior terapii, fără a-l anunța sau a-i solicita consimțământul, în condițiile în care minora se afla la pârâtă de la data despărțirii în fapt în luna ianuarie, astfel că timp de 7 luni minora nu a avut nicio îngrijire medicală, iar imediat după pronunțarea hotărârii „brusc și nu este doar coincidență pură”, minora s-a îmbolnăvit.

A menționat că reclamanta a început terapiile și a dus minora fără acordul tatălui, atât la medicul psihiatru-pediatru, cât și la psiholog, punându-l în fața faptului împlinit și inducând în eroare medicul psihiatru-pediatru că tatăl nu poate fi prezent, întrucât ar lucra și ar cunoaște situația medicală a minorei.

A susținut că acest comportament al reclamantei de a nu-l anunța în prealabil de diagnosticul minorei, de modalitatea cum a acționat unilateral în privința minorei și mai ales de refuzul total al acesteia la solicitarea sa de a merge împreună cu minora și a consulta și un alt medic psihiatru-pediatru și un alt psiholog pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului de spectru autist al minorei, în condițiile în care minora nu manifestă vreun simptom sau comportament necorespunzător, îi întărește ideea că reclamanta a recurs la toate acestea tot pentru a nu-i permite să aibă legături personale cu minora și a tergiversa prin orice mijloc legătura sa personală cu fetița.

A arătat că a notificat-o de multe ori pe pârâtă, după ce în prealabil stabilise de fiecare dată o programare și la un alt medic psihiatru-pediatru și psiholog în #######, care veneau de la București pentru binele și interesul superior al minorei, însă nu a dat curs invitației niciodată, dând dovada că are ceva de ascuns și nu urmărește interesul superior al minorei, dorind să monopolizeze fetița numai pentru ea.

A menționat că, în această situație, a introdus acțiune de ordonanță președințială, iar prin sentința civilă nr. ####/20.11.2025 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/311/2025, s-a admis acțiunea pe cale de ordonanță președințială, fără citarea părților, fiind obligată reclamanta să se prezinte cu minorul la Centrul Medical ###### în data de 28.11.2025, ora 13.45.

A susținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 997 C.p.civ. privind urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului, având în vedere termenul din 26.01.2026 prin care se va stabili cu privire la divorțul părților și capetele de cerere accesorii, inclusiv locuința minorei și exercitarea autorității părintești, pensie de întreținere, iar dacă până la data introducerii ordonanței președințiale, septembrie 2025, la mai bine de 9 luni de la data despărțirii în fapt, nu a existat nicio urgență, a considerat că la acest moment nu se impune a se stabili de urgență locuința provizorie a minorei, exercitarea autorității părintești în comun sau pensia de întreținere, în condițiile în care el a plătit în natură această pensie de întreținere, a contribuit lunar la întreținerea minorei de la data despărțirii în fapt, în luna ianuarie 2025, conform înscrisurilor anexate, iar minora a locuit la reclamantă, apreciind grav că a luat decizii unilaterale privind sănătatea fetiței.

A solicitat, pe calea ordonanței președințiale, prin cerere reconvenţională, exercitarea autorității părintești în exclusivitate de tată, având în vedere comportamentul și atitudinea total greșită a reclamantei față de minoră, dar și sentința civilă nr. ####/20.11.2025 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/311/2025.

A solicitat, în același timp, stabilirea locuinței minorei provizoriu la domiciliul tatălui, până la soluționarea dosarului nr. ####/311/2025, cu termen de judecată la data de 26.01.2026, la care a fost trimis în vederea conexării dosarul nr. ####/311/2025.

A solicitat ca reclamanta-parată să fie obligată la pensie de întreținere.

A considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C.p.civ., în sensul că instanța de judecată, stabilind în favoarea pârâtului-reclamant că există aparența de drept, poate ordona măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar prejudicia prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

A arătat că urgența o reprezintă interesul superior al minorei de vârstă mică de a beneficia de condiții optime de creștere și educare, de un mediu de viață stabil, corespunzător vârstei și nevoilor minorei, dreptul la sănătate, de sprijinul, afecțiunea și protecția părintelui care urmărește ca minorei să-i fie cel mai bine, fără a urmări propriile scopuri și a-i interzice celuilalt părinte să ia parte la decizii legate de copil, de a nu-i permite să aibă legături personale cu minora, pentru că și acesta este un alt aspect: deși avea titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. ####/10.07.2025 pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2025, care era executorie de drept, mama nu a respectat-o și a fost nevoit să apeleze la serviciile executorului judecătoresc pentru punerea în executare, însă mama nu s-a prezentat niciodată la sediul biroului executorului judecătoresc, ulterior a formulat contestație la executare, existând dosarul nr. ####/311/2025.

A menționat, cu privire la capătul de cerere privind restituirea alocației de stat și a indemnizației de creștere, că a solicitat reclamantei să îi dea un cont bancar în care să îi vireze banii respectivi privind alocația fetiței, însă aceasta nu i-a dat nici până în prezent un cont bancar, iar cu privire la banii privind indemnizația de creștere, aceasta a fost pentru că el era singurul salariat, din acești bani s-au cheltuit pentru minoră împreună cu reclamanta, după cum bine cunoaște reclamanta, astfel încât diferența îi revine fetiței.

În drept, a invocat prevederile art. 997 C.p.civ.

În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei-paratei, martorul ##### ######, domiciliat în #######, #### ########### ### ##, ### ##, ### #, ### #, ### ##, jud. ###, SMS-uri și orice mijloc de probă ar rezulta din dezbateri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în timpul căsătoriei dintre reclamanta-pârâtă ##### ##### ##### şi pârâtul-reclamant ##### ########## ######## s-a născut minora ##### ### ##### la data de 21.07.2023.

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”, formulată în contradictoriu cu pârâtul-reclamant ##### ########## ########, reclamanta-pârâtă ##### ##### ##### a solicitat:

-ca autoritatea părintească privind pe minora ##### ### #####, născută la data de ##########, să revină în comun ambilor părinţi;

-stabilirea locuinţei minorei la reclamanta-pârâtă;

-obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum de ¼ din venitul obţinut;

-obligarea pârâtului-reclamant la restituirea alocaţiei de stat şi indemnizaţiei de creştere minor încasate de pârâtul-reclamant începând cu luna ianuarie 2025 şi până în prezent.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul-reclamant ##### ########## ######## a solicitat:

-ca autoritatea părintească privind pe minora ##### ### #####, născută la data de ##########, să fie exercitată în mod exclusiv de pârâtul-reclamant;

-stabilirea locuinţei minorei la pârâtul-reclamant;

-obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii lunare de întreţinere.

În prezent, între părţi există înregistrat dosarul numărul ####/311/2025, având ca obiect „divorţ”, în cadrul căruia reclamanta-pârâtă ##### ##### ##### a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul-reclamant ##### ########## ######## din culpa exclusivă a acestuia, exercitarea autorităţii părinteşti în comun cu privire la minora ##### ### #####, stabilirea domiciliului minorei la locuinţa reclamantei-pârâte, obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, în raportat la venitul net obţinut, obligarea pârâtului-reclamant la restituirea alocaţiei de stat şi indemnizaţiei de creştere minor încasate de pârât începând cu luna ianuarie 2025 şi până în prezent şi schimbarea titularului alocaţiei.

De asemenea, în cadrul dosarului nr. ####/311/2025 , având ca obiect „divorţ”, conexat la dosarul nr. ####/311/2025, pârâtul-reclamant ##### ########## ######## a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu reclamanta pârâtă ##### ##### ##### din culpa exclusivă a acesteia, exercitarea autorităţii părinteşti în comun cu privire la minora ##### ### #####, stabilirea domiciliului minorei la locuinţa pârâtului-reclamant, obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorei, în cuantum, de ¼ din venitul minim pe economie.

Din raportul de anchetă socială nr. 105380/08.10.2025, întocmit de reprezentanţii Compartimentului Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Mun. ####### (f. 27), a rezultat că reclamanta-pârâtă locuieşte împreună cu minora ##### ### ##### într-un apartament alcătuit din 4 camere de locuit şi dependinţe, mobilate şi curat întreţinute, racordat la reţelele de gaze naturale, curent electric şi apă curentă, încălzirea în perioada rece a anului realizându-se cu centrală termică proprie, imobilul fiind dotat şi cu aer condiţionat.

Potrivit raportului de anchetă socială nr. 6553/02.10.2025 emis de Primăria #### ####### (f. 31), pârâtul-reclamant ##### ########## ######## locuieşte împreună cu părinţii săi în #### #######, #### ###, într-o curte cu două case locuibile, una în care locuiesc părinţii pârâtului-reclamant şi cealaltă unde pârâtul-reclamant locuieşte singur.

Conform declaraţiei martorei ######## ########## (f. 62), mama reclamantei-pârâte, înainte de despărţirea părţilor, de creşterea minorei se ocupa reclamanta-pârâta şi pârâtul-reclamant într-o mică măsură.

În prezent, reclamanta-pârâtă se ocupă de creşterea minorei ##### ### #####, acestea locuind în apartamentul părinţilor reclamantei din #######, str. #########. ###### are un comportament diferit faţă de cum ar trebui să aibă la vârsta ei, îşi bagă degetele în urechi, ţipă, aruncă cu jucării, se supără din orice, motiv pentru care merge la terapie, costurile fiind de 750 lei săptămânal, suportate de reclamantă.

Înainte de începerea terapiei, minora nu spunea cuvinte, ţipa, arunca, se învârtea.

Reclamanta-pârâta ##### ##### ##### i-a solicitat pârâtului-reclamant să o sprijine în aceste terapii, însă a fost refuzată de acesta.

Martora ştie de la reclamanta-pârâtă că pârâtul-reclamant i-a cerut să indice un cont în care să îi vireze alocaţia de stat şi indemnizaţia de creştere a copilului.

A mai arătat martora că pârâtul-reclamant a contribuit la creşterea minorei cu hăinuţe şi câteva cumpărături de la Kaufland.

Martora ######### ##### #######, sora pârâtului-reclamant, a arătat că înainte de despărţirea părţilor, ambele părţi se ocupau de creşterea minorei.

În prezent, minora se află la reclamanta-pârâta ##### ##### #####, iar pârâtul-reclamant ##### ########## ######## încearcă să se ocupe de minoră, dar nu are acces la aceasta.

Martorei nu i s-a părut că minora este un copil cu probleme, până în luna februarie minora se comporta normal, interacţionând cu părinţii, cu bunicii, se juca împreună cu tatăl său.

Martora a avut interacţiuni cu minora ##### ### #####, pe care le-a apreciat ca fiind normale, minora recunoştea jucăriile, era atrasă să observe bijuteriile colorate ale martorei.

Şi în luna octombrie, când martora a văzut-o pe minoră, aceasta din urmă se comporta normal, îl îmbrăţişa pe pârâtul-reclamant, reacţiona când acesta o striga, se urca pe tobogan.

Martora cunoaşte de la pârâtul-reclamant că acesta nu a primit niciodată vreo informaţie că fetiţa are probleme.

Vizita la psihiatrul pediatru s-a făcut imediat după emiterea ordonanţei preşedinţiale prin care s-a stabilit programul de vizită al pârâtului-reclamant.

Pârâtul-reclamant nu este de acord cu terapiile, a făcut demersuri repetate pentru confirmarea/infirmarea diagnosticului.

Pârâtul-reclamant i-a trimis minorei pachete şi jucării.

Martora a apreciat că reclamanta-pârâtă îşi doreşte să înstrăineze minora de pârâtul-reclamant şi familia acestuia.

În cursul lunii iulie, reclamanta-pârâtă l-a înştiinţat pe pârâtul-reclamant despre terapiile urmate de minoră şi i-a solicitat să se implice.

În drept, ordonanţa preşedinţială este o procedură specială reglementată de art. 997 şi urm.

Cod.pr.civ., în temeiul căreia, instanţa de judecată poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea recupera, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele: a) aparenţei dreptului; b) caracterului provizoriu al măsurilor; c) existenţei unor cazuri grabnice şi d) neprejudecării fondului.

În ceea ce privește aparența dreptului referitor la autoritatea părintească, instanța reține că potrivit art. 503 alin. (1) Cod Civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.

###### înscrisă în textul de lege mai sus enunțat comportă o derogare numai în situația în care, conform art. 398 alin. (1) Cod Civil există motive întemeiate, iar interesul superior al copilului impune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.

Prin urmare această măsură are caracter de sancțiune civilă și trebuie luată numai în cazul în care unul dintre părinți se află în culpă cu privire la îndeplinirea îndatoririlor sale părintești și numai celălalt părinte poate lua măsurile care să asigure copiilor o creștere și o educare mai bună.

În măsura în care s-ar stabili pe calea ordonanţei preşedinţiale ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să se realizeze exclusiv de către unul din părinți, acesta ar avea posibilitatea să ia decizii importante cu privire la persoana şi bunurile copilului, fără să fie nevoie ca celălalt părinte să îşi dea acordul, iar în cazul în care în cadrul acţiunii pe fond s-ar dispune o soluţie contrară, părţile s-ar afla în imposibilitatea de a restabili situaţia anterioară, măsurile cu privire la minor fiind deja luate în perioada în care unul dintre părinți ar exercita în mod exclusiv autoritatea părintească.

Conform art. 36 din Legea nr. 272 din 2004, ,, (3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți. (4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.”

Astfel, având în vedere că părţile exercită în comun autoritatea părintească asupra minorei ##### ### #####, deciziile referitoare la urmarea de terapii de către minoră se impuneau a fi luate de părinţi împreună, însă, aşa cum rezultă din mesajele text dintre părţi, reclamanta-pârâtă i-a solicitat în repetate rânduri pârâtului-reclamant să participe la aceste terapii împreună cu minora (f 119, 123, 128, 133), manifestând şi disponibilitatea de a consulta alţi medici cu privire la problemele de sănătate ale copilului.

Raportat la circumstanțele speței, instanța consideră că este în interesul minorei ##### ### ##### ca autoritatea părintească să fie exercitată provizoriu în comun, de către ambii părinți, așa cum este prezumat deja de textul de lege.

Instanța reține aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, conform cărora „în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) C.civ.

La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6) și aspecte, precum : a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.”

Conform art. 496 Cod Civil: „(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi.

(2) #### părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.

(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.

(4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.

(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”

##### în vedere vârsta minorei (2 ani şi 4 luni), precum şi concluziile raportului de anchetă socială nr. 105380/08.10.2025, instanţa apreciază ca fiind în interesul superior al minorei ##### ### ##### ca locuinţa acesteia să fie stabilită la mama reclamantă.

Fără a analiza pe fond capacitatea fiecăruia dintre părinți de a se ocupa de creșterea și îngrijirea minorei, în contextul de fapt evidențiat de actele dosarului, instanța apreciază că pentru a beneficia de o minimă stabilite și siguranță, este în interesul minorei ca aceasta să locuiască cu mama reclamantă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ####/311/2025, având ca obiect „divorţ”.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorei, instanța retine faptul că părinții au obligația de a-i întreține pe copiii lor, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, psihică și intelectuală de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestora.

Totodată, instanţa va avea în vedere existența obligației solidare a părinților de a asigura întreținerea copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională și procentul din venitul lunar net datorat de părinte în acest scop potrivit dispoziţiilor art. 529 Cod civil.

Interesul superior al copilului, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 5, art. 16, art. 30 alin. 2, art. 31, art. 32 din Legea nr. 272/2004, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, drept consacrat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

#### de cele ce preced, instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale ce rezultă din dispoziţiile art. 997 Cod proc. civ., respectiv aparenţa dreptului, urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului, după cum urmează:

Cu privire la aparenţa dreptului, instanţa observă că această condiţie este îndeplinită, minora având dreptul legal consacrat de a beneficia de întreținere din partea ambilor părinți în condițiile art. 499 alin. 1 Cod civil.

Cu privire la urgenţa măsurii, instanţa consideră că, din coroborarea dispoziţiilor art. 997 alin. 1 cu cele ale art. 920 Cod procedură civilă, această urgenţă este prezumată.

În concret, se are în vedere că pe rolul Judecătoriei ####### se află înregistrat dosarul ####/311/2025, între aceleaşi părţi, având ca obiect divorţ, stabilire domiciliu minor, stabilire pensie de întreţinere.

Până la soluţionarea definitivă a acţiunii este prezumată ca având caracter urgent luarea măsurilor enumerate la art. 920 Cod procedură civilă, între acestea fiind inclusă cea cu privire la obligaţia de întreţinere a minorului.

Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii de obligare la plata pensiei de întreținere, instanţa observă că şi această condiţie este îndeplinită având în vedere că măsura ce se va lua prin ordonanţă preşedinţială va subzista până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ####/311/2025, aflat pe rolul Judecătoriei #######, având ca obiect divorţ, stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească, stabilire pensie de întreţinere.

Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, se are în vedere că instanţa nu se pronunţă în mod definitiv pe fondul cererii ce face obiectul dosarului nr. #####/311/2025- stabilire pensie de întreținere, cuantumul definitiv al pensiei de întreținere și durata pe care aceasta este datorată urmând a se analiza în dosarul de fond prin prisma probațiunii complexe ce se va administra.

În aceste condiții, pe fondul cererii, instanța va reține că, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie”, iar potrivit art. 6 din aceeași lege „respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; ... c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; ... f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; ...”

Potrivit art. 530 alin. 2 Cod civil „dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani”, necesitatea stabilirii unei pensii de întreținere în bani fiind impusă de nevoile zilnice ale minorei, care este la o vârstă fragedă, respectiv 2 ani şi 4 luni.

Ca urmare, instanţa apreciază că obligarea tatălui-pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei nu dă o rezolvare fondului şi nici nu conduce la crearea unei situaţii care nu mai poate fi restabilită, asta în condiţiile în care pensia de întreţinere solicitată de mama-reclamantă urmează a fi raportată la venitul net realizat de pârât.

Instanța reține că, potrivit art. 529 alin. 1 și 2 Cod civil: „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere că părţile au împreună un copil, respectiv minora ##### ### #####.

Instanţa constată că este în interesul superior al minorului, aşa cum este prevăzut acesta în art. 2 din Legea nr. 272/2004, de a beneficia cel puțin de întreținere materială din partea ambilor părinți, chiar şi pe o perioadă limitată de timp, atunci când părinţii nu pot ajunge la un acord amiabil în acest sens.

Ca atare, instanţa va dispune obligarea pârâtului ##### ########## ######## la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 din venitul net realizat, în favoarea minorei ##### ### #####.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant la restituirea alocaţiei de stat şi indemnizaţiei de creştere minor, încasate de pârâtul-reclamant începând cu luna ianuarie 2025 şi până în prezent, instanţa urmează să îl respingă ca neîntemeiat.

Caracterul sumar al prezentei proceduri nu poate conduce la o altă concluzie, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 249 C.proc.civ.: „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.”

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, privind alocația de stat pentru copii, „Alocaţia de stat pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau a convenţiei autentificate de un notar public cu ocazia divorţului ori, în caz de neînţelegere, pe baza hotărârii judecătoreşti sau a ordinului de protecţie emis de instanţa judecătorească, părintelui/persoanei căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa copilului.

Alocaţia este încasată de părintele/persoana beneficiar/beneficiară al/a măsurii de protecţie pe durata valabilității ordinului de protecţie şi atât timp cât i-a fost încredinţat copilul sau în situaţia în care copilul are stabilită reşedinţa la acesta/aceasta.”

Totodată, instanţa va avea în vedere şi faptul că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În primul rând, cu privire la condiția neprejudecării fondului cauzei, instanța reține faptul că, dosarul nr. ####/311/2025de pe rolul Judecătoriei ####### trebuie să fie considerat a fi dosarul prin care se solicită soluționarea fondului cauzei.

Astfel, în dosarul nr. ####/311/2025, Judecătoria ####### a fost învestită să soluționeze o cerere cu un conținut identic față de cel care formează obiectul prezentei ordonanțe președințiale.

Constatându-se astfel faptul că cererea de chemare în judecată formulată pe calea dreptului comun este identică față de cea care formează obiectul prezentului dosar, instanța apreciază că prin soluționarea pe fond a prezentei ordonanțe președințiale ar fi încălcată condiția neprejudecării fondului cauzei care formează obiectul dosarului nr. ####/311/2025, și astfel ar fi încălcate dispozițiile alin. 5 al art. 997 C.proc.civ. care prevăd expres necesitatea ca măsurile luate prin ordonanța președințială să nu rezolve „litigiul în fond”.

Pe cale de consecință, instanța va constata faptul că, față de dispozițiile art. 997 alin. 1 și 5 C.proc.civ., cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta-pârâtă în prezentul dosar cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului-reclamant la restituirea alocaţiei de stat şi indemnizaţiei de creştere minor, nu îndeplinește condiția neprejudecării fondului cauzei care formează obiectul dosarului nr. ####/311/2025 de pe rolul Judecătoriei #######.

Astfel, reclamanta-pârâtă are posibilitatea formulării unei cereri potrivit dreptului comun prin care să solicite restituirea sumelor încasate fără just temei de către pârâtul-reclamant.

Pentru toate motivele de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea reclamantei-pârâte şi va dispune ca autoritatea părintească în privința minorei ##### ### ##### să se exercite în comun de ambii părinți.

Va stabili locuinţa minorei la mama reclamantă din #######, #### ########## ### ##, ### ##, ### #, ### #, ### #, jud. ####

Va obliga pârâtul la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorei ##### ### #####, născută la data de ##########, în cuantum de 1/4 din venitul net realizat.

Va respinge în rest cererea.

Va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

În temeiul art.453 C.proc.civ., raportat la soluţia pronunţată în cauză, instanţa va obliga pârâtul-reclamant, ca parte căzută în pretenţii, la plata către reclamanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 80 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prezenta hotărâre este provizorie și executorie.