Sentinţă civilă nr. 5363 din 19.12.2024

Data publicare portal 18.12.2025

Respinge ca neîntemeiată plângerea contraventională.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria …., sub sanctiunea nulitătii.

Pronuntată azi, 19.12.2024, prin punerea solutiei la dispozitia părtilor prin mijlocirea grefei instantei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 30.09.2024 sub nr. #####/311/2024, petenta ########## #####-####### în contradictoriu cu intimatul ######## ###, a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenţie ##### #### ### ####### din data de 17.09.2024, exonerarea de plata amenzii, precum şi a sancţiunii complementare dispuse, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sanctţunea avertisment.

În motivarea cererii petenta a arătat că în fapt, în data de 17.09.2024, în jurul orei 14.30, se deplasa pe DN64 din direcţia …. spre #######, conducând auto ######## cu număr de înmatriculare ........

La ieşirea din localitatea Dobrosloveni a fost oprită de un echipaj de poliţie care i-a adus la cunoştinţă că a circulat cu viteza de 106 km /oră pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/ora, fiind în localitate.

Nu a înţeles care era acest sector de drum, aflându-se în afara localităţii, în momentul în care a fost semnalizată să oprească.

I s-a comunicat că locul în care a fost surprinsă circulând cu viteza menţionată este DN 64, ###### ############, jud. ####

A precizat că, în această localitate a circulat cu viteza relativ mică, respectând viteza regulamentară, acelerând şi mărind viteza de deplasare în momentul în care a ieşit din zona de case a localităţii, practic la ieşirea din ###### ############, jud. ####

A menţionat că lucrează la SC ########## ###### SRL, societate care îşi desfăşoară activitatea în ….., şi face naveta zilnic între …. si #######.

În data de 17.09.2024, după masa de prânz a fost înțepată de o albină în cavitatea bucală şi imediat zona i s-a umflat extrem de tare.

A sunat medicul de familie, pe domnul doctor ######### #####, care i-a spus să vină la cabinet cât poate de repede, pentru a-m administra hemisuccinat.

În aceste împrejurări, a plecat de la locul de muncă spre Cabinetul medical Dr. ######### ##### situat în #######, fiind însoțită de numitul ### ######-#######.

Acesta este şi motivul pentru care la rubrica Menţiuni contravenient din procesul verbal încheiat, a precizat că se afla într-o urgenţă medicală.

În realitate, a apreciat că vinovăția săvârșirii faptei reţinute în procesul verbal de contravenţie este minimă, având în vedere situaţia de fapt expusă anterior, viteza de deplasare înregistrată de aparatul radar, precum şi locul în care a fost înregistrată această viteză, aflandu-se practic în acel moment în zona de ieşire a localităţii Dobrosloveni, în jur fiind câmp.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sanctţunea avertisment.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art.21 alin. 3 din OUG 2/2001, a solicitat instanţei să constate că sancţiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

A considerat că pericolul social al faptei săvârșite este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranţa circulaţiei, atingerea valorilor sociale ocrotite de OUG ######## fiind minimă, motiv pentru care a solicitat înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertisment.

În drept, a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 31 din O.G. 2/2001, art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002.

În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimoniala cu martorul ### ######-#######, domiciliat în sat ########, ###### .

A anexat la prezenta împuternicire avocaială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei şi în copii certificate următoarele înscrisuri: CI , proces verbal de contraventie seria …., nr…… din data de 17.09.2024, dovada ##### ## ########## din 17.09.2024, adeverinţa medicală nr. …. din 17.09.2024

A depus acţiunea în dublu exemplar pentru a se comunica, precum şi înscrisurile menţionate în două exemplare certificate.

Intimatul ######## ###, în conformitate cu dispozițiile art. 205 c.pr.civ., a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petenta ########## ##### ####### prin care contestă procesul-verbal de contravenție ##### #### ### ######## din data de 17.09.2024 întocmit de un agent constatator din cadrul instituției, pe care a solicitat instanţei să o respingă, ca neîntemeiată.

Chestiuni prealabile:

A solicitat instanţei să constate că starea de fapt consemnată în cuprinsul actului sancţionator rezultă în mod evident prin mijloacele de probă pe care le-a înaintat alăturat.

Raportat la mijloacele de probă propuse de instituție, în temeiul art. 12 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 187 alin. (1) pct. (1) lit. a) C. proc. civ., a solicitat instanţei să analizeze oportunitatea sancționării petentului cu amendă judiciară în cuantum maxim, pentru formularea cu rea-credință a unei plângeri contravenționale vădit netemeinice.

Astfel, petenta a introdus cu rea-credință plângerea contravențională, numai în scopul de a suspenda măsura complementară dispusă prin actul sanctionator contestat.

Faţă de cele solicitate de petentă prin plângerea contravențională, a solicitat instanței de judecată, respingerea, ca neîntemeiată. a prezentei plângerii contravenționale.

În fapt la data de 17.09.2024, petenta a fost sancționată contraventional retinându-se în sarcina sa că a condus auto indicat în actul sancționator contestat cu nr. de înmatriculare ....... cu viteza de 106 km/h pe un sector de drum cu limită maximă admisă de 50 km/h, înregistrată și stabilită de aparatura radar TRUCAM din dotarea institutiei, mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică, pe care îl atașează prezentelor apărări, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) din O.

U.

G. nr. 195/2002 privind circulație pe drumurile publice, rep.

Art. 102 alin.(3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. stipulează:

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. ##/19.03.2007pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Pct. 3.5.1. din Anexa I la Ordinul ######## privind aprobarea Nomei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) prevede:

„Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidentă numărul de înmatriculare al acestuia”.

Așa cum se va constata, înregistrarea atașată prezentei întâmpinări îndeplinește cerințele impuse de ordinul mai sus menționat.

A solicitat instanței de judecată, să constate că sancțiunile sunt în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și sunt proporționale eu gradul de pericol social ai faptei reținute în sarcina petentei:

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului”.

Prin modalitatea în care petenta-contravenientă înțelege să circule pe drumurile publice, consideră că aceasta încalcă prevederile legale mai-sus enunţate.

Petenta, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

Nerespectarea regimului legal de viteză, conform datelor statistice, este una din principalele cauze generatoare de accidente rutiere.

În concluzie, a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat, ca temeinic și legal, în vederea atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenientă.

În susținerea întâmpinării, a solicitat ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile anexate, planșele foto, înregistrarea video pe suport optic CD, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) c.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Petenta ########## a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că:

Prin întâmpinarea depusă în prezenta cauză, ### a susţinut că:

Petenta, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din OG nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

Sub acest aspect a menţionat că, în plângerea contravenţională a precizat că lucrează la SC ########## ###### SRL, societate care îşi desfăşoară activitatea în ….., şi face naveta zilnic între …… şi #######.

În data de 17.09.2024, după masa de prânz a fost înțepată de o albină în cavitatea bucală şi, imediat zona i s-a umflat extrem de tare.

A sunat medicul de familie, pe domnul doctor ######### #####, care i-a spus să vină la cabinet cât poate de repede, pentru a-i administra hemisuccinat.

În aceste împrejurări a plecat de la locul de muncă spre Cabinetul medical Dr. ######### ##### situat în #######.

A depus în acest sens, adeverinţa medicală nr….. din data de 17.09.2024 eliberată de C.M.

Dr. ######### ##### SRL din care reiese că, în data de 17.09.2024 i s-a administrat tratament cu hemisuccinat 100 mg, ora 15.30, suferind de: înțepătură de albină în cavitatea orală” şi de asemenea a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul ### ######-####### domiciliat în sat ########, ###### ########, tocmai pentru a demonstra aspectele expuse, precum şi împrejurările în care a fost înțepată de albină, fiind nevoită să plece urgent de la locul de muncă spre cabinetul medical.

Faptul că se afla într-o stare de urgenţă medicală reiese inclusiv din procesul verbal contestat, lucru menţionat şi în cuprinsul plângerii contravenţionale.

Acesta este şi motivul pentru care la rubrica Menţiuni contravenient din procesul verbal încheiat, a precizat că se afla într-o urgenţă medicală.

####, susţinerile intimatului IPJ ###, cum că nu a propus niciun mijloc de probă pentru a dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din OG nr. 2/2001 sunt total nereale.

Conform art. 11 din OG 2/2001:

Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârșită.”

Aşa cum este definită de lege, este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat astfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obştesc.

În mod evident se afla într-o stare de necesitate legată de starea sa de sănătate, în urma înțepăturii de albină, pe care o suferise în cavitatea bucală, gura umflându-se extrem de rău, precum şi faţă.

De asemenea, în acele momente i-a apărut şi starea de frică, de panică, pentru că nu a mai trecut niciodată printr-o situaţie similară.

Prin plângerea contravenţională nici nu a contestat viteza, a precizat decât că nu stie locul exact în care a fost înregistrată cu aparatul radar şi a apreciat că vinovăţia săvârşirii faptei reţinute în procesul verbal de contraventie este minimă, având în vedere situaţia de fapt expusă anterior şi viteza de deplasare înregistrată de aparatul radar, această motivare în fapt, vizând aspecte legate de împrejurările săvârșirii contravenţiei.

Având însă în vedere, starea de necesitate în care se afla şi dispoziţiile legale ale OG 2/2001, caracterul contravenţional al faptei trebuie înlăturat.

În drept, a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art. 201 alin. 2 C.proc.civ.

Probe - înscrisuri şi proba testimonială cu martorul ### ######-####### domiciliat în sat ########, ###### ########, str. Trandafirilor, nr. 6, jud. ####

În cadrul probei cu înscrisuri a înţeles să se folosească de înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată, respectiv: copie CI, proces verbal de contravenţie seria …., nr……. din data de 17.09.2024, copie dovada ##### ## ########## din 17.09.2024, adeverinţă medicală nr.. din 17.09.2024, şi studii medicale vizând înțepăturile albinelor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ##### #### ### ####### întocmit la data de 17.09.2024, petentei i-a fost aplicată sancţiunea principală a amenzii și sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 pentru că la data de 17.09.2024, ora 14:30, a condus autoturismul marca ########- cu nr. ....... cu viteza de 106km/h pe DN 64, în localitatea Dobrosloveni, fiind înregistrat de aparatul video radar Trucam ##### ######.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii și a despăgubirii stabilite.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale referitoare la forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi invocate de instanță conform art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este legal, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele de formă de natură a duce la anularea acestuia.

Analizând cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că acesta cuprinde atât elementul material al laturii obiective a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, respectiv acțiunea de a conduce autovehiculul cu o viteză de 106km/h, cât și împrejurările de fapt ce conturează întreg conținutul constitutiv al faptei contravenționale, de natură a permite încadrarea faptei în norma de incriminare, fiind menționat atât locul săvârșirii contravenției (în localitatea Dobrosloveni) cât și data și ora savârșirii (17.09.2024, ora 14:30).

Totodată, instanța reține că actul sancționator cuprinde mențiunea privind actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.

Așa fiind, în raport de toate aceste mențiuni inserate în actul contestat, instanța poate realiza controlul de legalitate, fapta pentru care a fost sancționată petentul putând fi identificată cu ușurință, pentru a verifica încadrarea în drept și sancțiunea aplicabilă, astfel că motivul de nulitate invocat de petent este neîntemeiat.

Subsecvent acestor considerente, mai reține instanța că, prin decizia nr. ##/2018, pronunțată de ICCJ, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că descrierea insuficientă a faptei echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, petentul nefăcând dovada vreunei vătămări suferite care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator.

Plecând de la criteriile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru examinarea aplicabilității art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală în cauza ##### şi alţii împotriva Ţărilor de Jos ( pct. 82-83), respectiv calificarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească, instanța constată că în legislația națională O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor nu este o lege penală, însă norma juridică se adresează tuturor participanților la traficul rutier, având un rol represiv, iar, în ceea ce privește gravitatea pedepsei, petentul a fost sancționat cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce.

Referitor la prezumția de nevinovăție ce trebuie să existe în cauzele cu caracter penal, Curtea Europeană a stabilit în cauza ####### c. ####### (Cererea nr. 7034/07, para. 11) că din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.

De asemenea, în materie de circulaţie rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră. (####### c. #######, para. 12)

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza ######### c. ######, hotărârea din 7 octombrie 1988, para. 28)

Așadar, cât privește relația dintre prezumția de nevinovăție a celui care este acuzat de o faptă cu caracter penal și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța reține că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza ###### c. #######, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Pentru a dovedi săvârșirea de către petent a contravenției de a circula cu autoturismul depășind limita legală de viteză, intimatul a depus la dosar cd-ul cu înregistrarea video a faptei, planşe foto și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.

Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

De asemenea, art. 49 din OUG nr. 195/2002 stabilește că „(1) Limita de viteză în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h.

Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.”

În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, ”depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile”.

Instanța reține că fapta săvârșită de către petent a fost înregistrată cu cinemometrul de tip radar, ##### #####, așa cum este menționat în procesul-verbal contestat, iar din buletinul de verificare metrologică nr. …. din data de 13.11.2023 emis de Biroul ##### de Metrologie Legală rezultă fără dubii că acesta este un mijloc tehnic omologat să măsoare vitezele autovehiculelor în regim staționar, valabilitatea verificării fiind de 1 an.

Potrivit pct. 3.1.1. lit. c) al Normei de Metrologie Legală NML ###########, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerate este de +/- 4 km/h pentru măsurarea vitezei până la 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic, respectiv +/- 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic.

Referitor la modul de interpretare a dispozițiilor 3.1.1. din ##### sus-amintită, Înalta ##### de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. #/2018, a stabilit că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerințe metrologice care se aplică numai în procedura de atestare a unui cinemometru, respectiv la momentul verificării și omologării aparatului.

Din înregistrarea video-radar rezultă că, în data 17.09.2024, ora 14:30, a fost surprins în trafic pe în localitatea Dobrosloveni, autoturismul cu numărul de înmatriculare ....... rulând cu viteza de 106 km/h.

Înregistrarea video a fost efectuată pe timp de zi, în condiții de vizibilitate bune, astfel că autovehiculul condus de către petent și valoarea vitezei sunt înregistrate corespunzător.

A susținut petenta că aceasta a fost depistată în trafic, însă nu era în interiorul localității.

Instanța apreciază că, în ceea ce privește măsurarea vitezei legale, aceasta poate fi făcută numai cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Nu aceasta este și situația constatării în mod direct de către agent că petentul se deplasa pe raza localității, unde procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrară.

De altfel, instanţa reţine că atât în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie cât şi în înregistrarea depusă de către intimat sunt precizate exact locul săvârşirii şi coordonatele gps astfel încât petenta să aibă reprezentarea exactă a locului în care a încălcat regulile de circulaţie şi a putea face dovada contrară.

În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia nevoia acordării îngrijirilor medicale petentei ca urmare a înţepăturii unei albine la nivelul cavităţii bucale reprezenta o stare de necesitate de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei, instanţa o reţine ca fiind neîntemeiată.

Potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.

Acest act normativ nu defineşte noţiunea de stare de necesitate, astfel că, în temeiul art. 47, se completează cu dispoziţiile Codului Penal, care la art. 20 alin. 2 defineşte starea de necesitate astfel: este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Astfel, una dintre condiţiile esenţiale pentru reţinerea stării de necesitate este aceea ca fapta săvârşită în stare de necesitate să fie singura modalitate prin care putea fi înlăturat pericolul.

Or, instanţa constată că petenta nu a făcut dovada că depăşind limita legală de viteză cu 56 km/h, a înlăturat pericolul în care se afla sănătatea acesteia.

Practic, prin acest comportament nu a făcut decât să pună în pericol ceilalţi participanţi la trafic şi inclusiv pe sine, în loc să adopte soluţia logică şi evidentă într-un astfel de caz şi anume să meargă la cea mai apropiată unitate de primiri urgenţe din ############.

De altfel, petenta nu a dovedit că ar fi urmat vreun tratament sau că i-ar fi fost administrat vreun vaccin pentru afecţiunea reclamată, fiind depusă doar o adeverinţă medicală ce nu face dovada vreunei intervenţii.

Faţă de aceste motive, instanţa nu va reţine incidenţa acestei cauze justificative.

Astfel, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în special riscul potențial pe care îl prezintă petentul, întrucât obligația pe care aceasta a nesocotit-o a fost impusă tocmai pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii prin încălcarea regulilor de circulație rutieră.

Faptul că în cauza de față nu s-a ajuns la cauzarea unui accident nu este de natură să diminueze pericolul potențial pe care îl prezintă o astfel de faptă, în consecință nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța apreciază că sancțiunea amenzii reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va menține așa cum a fost dispusă de agentul constatator.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. #/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.