Sentinţă civilă nr. 1299 din 16.04.2025

Data publicare portal 18.12.2025

Admite în parte plângerea contravenţională.

Anulează în parte procesul verbal de contravenţie seria …… nr. ….. din data de 23.09.2024, în ceea ce priveşte sancţiunea prevăzută de art. 101 alin (1) pct. 18 din O.U.G. 195/2002.

Menţine restul procesului verbal de contravenţie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria …...

Pronunţată azi, 16.04.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 25.09.2024 cu nr.#####/311/2024, petenta ##### ###### ######### în contradictoriu cu intimatul ######## ### a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contraventie ##### #### ### ####### emis la data de 23.09.2024, exonerarea de plata a amenzii aplicate, iar pe cale de consecință anularea punctelor amendă şi restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal ##### #### ### ####### emis de către ##- #######. #######, la data de 23.09.2024, orele 08:33, a fost sancționata cu amendă în suma de 990 lei, i s-au aplicat 6 puncte amenda și i s-a reținut permisul de conducere, deoarece în data de 23.09.2024, a condus autoturismul marca #### cu nr. de înmatriculare #########, pe strada ######- intersectie cu ######### din #######, iar la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcată nu a acordat prioritate unui pieton care traversa regulamentar pe marcaj, pe sensul său de mers.

În momentul în care a fost oprită de organele de politie, le-a solicitat să-i prezinte fotografia privind traversarea pe trecerea de pietoni a persoanelor, motivat de faptul că la momentul respectiv a efectuat toate manevrele legale în conformitate cu normele OUG 195/2002.

Din aceasta cauza, la rubrica ”alte mențiuni”, a declarat că cele consemnate in procesul-verbal de contravenție nu sunt reale, respectiv faptul că nu a acordat prioritate de trecerea pietonilor, făcând aceste obiecțiuni, motiv pentru care agentul constatator a avut o atitudine sfidătoare la persoana sa.

Petenta a învederat că cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale motiv pentru care a solicitat administrare probei testimoniale cu martorul ########## ##### ######.

De asemenea a solicitat ca IPJ ### să înainteze fotografia privind manevra menționată de agentul constatator în procesul verbal întocmit şi audierea martorului, pentru a se stabili faptul că manevra sa a fost legală.

În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001 şi OUG 195/2002.

În susţinerea plângerii petentul a depus la dosar înscrisuri. ( f.5-8)

La data de 24.10.2024 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (l) pct. 1-3, în situația în care martorul propus de petentă va face parte din aceste categorii, intimatul a învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, se împotriveşte la audierea acestuia.

Totodată, să se aibă în vedere faptul că din cuprinsul raportului agentului constatator, rezultă că petenta se afla singură în autovehicul la momentul constatării faptei reținute în sarcina sa.

Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentei, instanța de judecată neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, deoarece aspectele ce ar putea fi expuse de acesta, ar fi irelevante în raport cu starea de fapt ce va fi relevată în urma vizionării înregistrării video pe care a atașat-o pe suport CD la întâmpinare.

În fapt, la data de 23.09.2024, petenta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că a condus autoturismul marca #### cu nr. de înmatriculare ## ## ### pe str. ###### din #### #######, #### ###, iar la intersecția cu str.

Liberetății, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea pentru pietoni semnalizată prin indicator și marcaj rutier, aflați pe sensul acestuia de mers.

De asemenea, nu a avut asupra sa poliția de asigurare RCA, în format fizic sau electronic.

De asemenea, înregistrarea video anexată, pe suport optic, surprinde momentele în care autoturismul marca #### condus de către petentă nu acordă prioritate de trecere pietonului, în intervalul orar 08:28:54 - 08:28:56.

Petenta, la momentul constatării contravențiilor și întocmirii actului sancționator, nu a avut ceva de obiectat cu privire la faptele constatate, ceea ce echivalează cu recunoașterea comiterii faptelor reținute în sarcina sa, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să își conteste propriile susțineri din cuprinsul rubricii „alte mențiuni” a procesului-verbal de contravenție.

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ.

Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct (nemijlocit) de către polițistul rutier, aspectele consemnate în cuprinsul actului sancționator fiind astfel suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că emitentul (în această situație, agentul constatator) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanta va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

Sancţiunea inițială este aplicată este în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina petentului.

Având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau. după caz. primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stal cu autoritate publică, informa şi condiţiile stabilite de lege", cât şi prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până ia declararea sa ca fals. cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, in condiţiile legii", procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumţia de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, din analiza dispoziţiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească. în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

În susţinerea întâmpinării, intimatul a solicitat admiterea ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile anexate, înregistrarea video pe suport CD, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) c.pr.civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei si în lipsa reprezentantului instituţiei.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 23.09.2024, orele 08:33, petenta ##### ###### ######### a fost sancționata prin procesul verbal ##### #### ### ####### emis de către ###- #######. #######, la data de 23.09.2024 cu amendă în suma de 990 lei, i s-au aplicat 6 puncte amenda și i s-a reținut permisul de conducere, deoarece în data de 23.09.2024, a condus autoturismul marca #### cu nr. de înmatriculare #########, pe strada ######- intersectie cu ######### din #######, iar la trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcată nu a acordat prioritate unui pieton care traversa regulamentar pe marcaj, pe sensul său de mers.

Totodată, în sarcina acesteia s-a reţinut şi săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, respectiv faptul că petenta nu a avut asupra sa poliţa RCA şi nu a putut să o prezinte în format electronic.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezenţa contravenientului, care l-a semnat, precizând în cuprinsul rubricii destinate obiecțiunilor că nu are menţiuni.

În drept, instanţa reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ,,instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii (…)”.

Totodată, potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia’’.

În continuare, art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 stabilește că: ,,constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (…) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.

În cauză, cu titlu prealabil, pentru că procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, la data de 23.09.2024 și, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei ####### la data de 25.09.2024, instanța constată că plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile, astfel cum este prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În continuare, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G nr. 2/2001, întrucât acesta cuprinde toate menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii: ,,numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator”.

Sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate de petent, acestea sunt neîntemeiate.

Sub aspectul temeiniciei, potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală, în sensul său autonom, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

O anumită procedură aparține de domeniul penal sau civil în funcție de trei criterii, stabilite de jurisprudenţa #### (criteriile #####): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura şi gradul de severitate al sancţiunii.

În concret, materia contravenţională nu are caracter penal conform dreptului intern.

Cu toate acestea, natura şi severitatea sancţiunii principale aplicate justifică încadrarea acesteia în categoria sancţiunilor penale și, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, precum şi faptul că, deşi norma sancţionatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmăreşte apărarea unui interes general al societăţii (siguranţa şi securitatea celorlalte persoane participante la trafic), instanţa apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.

De asemenea, jurisprudenţa #### a statuat că, atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are un scop punitiv și represiv, pentru conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii, şi nu urmărește repararea unui prejudiciu – iar potrivit dispoziţiilor OG nr. 2/2001, amenda contravenţională este distinctă de acoperirea posibilelor prejudicii cauzate de săvârşirea faptei contravenţionale, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală.

Prin urmare, este imperios a se reține unele garanţii din domeniul procesual penal şi la nivel contravenţional, printre care se află și respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că a fost respectat acest principiu, faţă de împrejurarea că petentului i s-a acordat posibilitatea să-şi pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susţinerilor sale, iar instanţa nu a plecat de la ideea preconcepută că petentul a comis fapta atribuită (Hot. din data de 04.11.2007, ###### c.

României, parag. 54).

Împrejurarea că, în principiu, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatului, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură să conducă, automat, la admiterea plângerii formulate şi la anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Instanța amintește că, în momentul constatării contravenției și aplicării sancțiunii, sarcina probei revine autorității publice din care face parte agentul constatator, astfel fiind justificată prezumția temeiniciei procesului-verbal.

În prezenta cauză, în privinţa constatării contravenţiei, instanţa reţine că agentul constatator a fost la faţa locului la momentul săvârşirii faptei şi a constatat-o prin propriile simţuri.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, de regulă constatarea contravenţiilor se face direct de organul constatator și, prin excepţie, constatarea se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Raportat la natura faptei contravenţionale reţinute în sarcina contravenientului, nu este imperioasă constatarea cu mijloace tehnice, fiind suficientă constatarea ex propriis sensibus a agentului constatator.

Ca atare, instanța reține că în cauză contravenția a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri și, suplimentar, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, la rubrica ”mențiuni contravenient” s-a specificat ,,nu am”.

În plus, fapta contravențională este redată și de înregistrarea audio-video depusă la dosarul cauzei de intimată, anexată la dosarul cauzei la fila 18.

Din cuprinsul acestei înregistrări, rezultă că petentul și-a continuat deplasarea, cu toate că pietonul, în mod regulamentar, s-a angajat în traversare din partea dreaptă a direcției sale de deplasare.

Astfel, potrivit imaginilor surprinse, se observă cum autotursimul şi-a continuat deplasarea deşi pe trecerea de pietoni din faţa sa se angajase în traversare în mod regulamentar un pieton.

Astfel, instanţa apreciază că petentul nu a reuşit să probeze o situaţie de fapt contrară celei reţinute în procesul verbal de contravenţie.

Așadar, nu numai că procesul-verbal beneficiază de prezumția relativă de temeinicie, care se referă la conformitatea dintre fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal și fapta așa cum s-a petrecut în realitate, ci, suplimentar, momentul comiterii contravenției a fost înregistrat audio-video.

În consecință, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția din prezentul litigiu.

Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate petentei, instanţa constată că sancţiunea amenzii contravenționale aplicată acestuia este proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârșite şi este corect individualizată conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din O.G .nr. 2/2001.

Instanța reține că nerespectarea prevederilor legale ce stabilesc regulile privind acordarea priorității de trecere cuvenite pietonilor angajați, în mod regulamentar, în traversare, prezintă un grad sporit de pericol social, fiind puse în pericol integritatea corporală și viața pietonilor implicați.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, prin Decizia nr. #/2021, pronunțată de Înalta ##### de Casație și Justiție în data de 05.12.2021, într-un recurs în interesul legii, aceasta a stabilit că „în interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.”

În consecință, se impune sancționarea pecuniară a petentului, cât și executarea întocmai a sancțiunii complementare, pentru a se evita crearea unor stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, având în vedere gravitatea faptei contravenționale săvârșite.

Față de considerentele anterior expuse, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic cu privire la fapta prevăzută de dispoziţiile art. 101 alin 3 lit. e din OUG 195/2002.

Cu privire la fapta de a nu prezenta pentru control asigurarea RCA, instanţa reţine că potrivit art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 , indicat în cuprinsul procesului-verbal ca şi temei legal de sancţionare a petentului „Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare ”, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, de asemenea menţionat în cuprinsul procesului-verbal, „ Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: „nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”

Conform art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 „ participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege .”

Se observă că sintagma „celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare” din cuprinsul art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv sintagma „alte documente prevăzute de lege” din cuprinsul art. 35 alin. 2 din OUG.nr. 195/2002, se referă la documente cu privire la care legea prevede în mod expres faptul că participanţii la trafic trebuie să le aibă asupra lor şi să le prezinte, la cerere, poliţistului rutier.

În cauză, instanţa constată că art. 147 pct. 1 din H.G. nr. ######### şi art. 35 alin. 2 din OUG.nr. 195/2002 nu prevăd în mod expres faptul că participanţii la trafic trebuie să aibă asupra lor poliţa de asigurare obligatorie RCA.

De asemenea, o asemenea obligaţie nu este impusă în mod expres printr-un alt articol al ordonanţei de urgenţă, sau al regulamentului de aplicare al ordonanţei de urgenţă nr. 195/2002.

Totodată, o asemenea obligaţie nu este prevăzută nici în cadrul Legii nr. 132/2017 sau în ##### 20/2017 din 27 iulie 2017.

Mai mult decât atât, potrivit art. 10 alin. 1 din ##### ASF, dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autorităţile abilitate, se poate face prin oricare din următoarele modalităţi: a) poliţa de asigurare RCA şi contractul RCA emise de către asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, prezentate pe suport hârtie sau în format electronic; b) dovada asigurării de răspundere civilă a vehiculelor, eliberată de către asigurătorii RCA din alte state, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea, sau poliţa de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic ######## şi a Confederaţiei Elveţiene, prezentată pe suport hârtie sau în format electronic; c) informaţia rezultată din interogarea bazei de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, prin care se certifică existenţa unui contract RCA valabil la data interogării.

Pe cale de consecinţă, deşi încheierea unei asigurări obligatorii de răspundere auto este în mod evident o obligaţie prevăzută de lege, obligaţia participanţilor în trafic de a avea asupra lor poliţa de asigurare RCA nu este o obligaţie prevăzută de lege.

În continuare, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 2/2001, se mai reţine că una dintre trăsăturile contravenţiei este legalitatea acesteia, care presupune nu doar faptul că acesta trebuie să fie prevăzută de lege, în sens larg, dar şi faptul că legea care incriminează contravenţia trebuie să fie accesibilă şi previzibilă.

Or, previzibilitatea presupune ca norma contravenţională să fie edictată cu suficientă claritate, astfel încât orice persoană să fie în măsură să înţeleagă care acţiuni sau inacţiuni sunt interzise, respectiv care sunt obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească, pentru a-şi putea regla comportamentul.

Instanţa reţine că, pentru respectarea cerinţei de previzibilitate a normei contravenţionale, poliţa de asigurare auto nu poate fi inclusă în categoria altor documente prevăzute de lege, în sensul art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 şi art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006, imposibilitatea prezentării acesteia la momentul controlului neputând atrage sancţiunea prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele de mai sus și în baza art. 34 din O.G 2/0001 instanţa va admite în parte plângerea.