Sentinţă civilă nr. 210 din 29.01.2025

Data publicare portal 01.09.2025

Admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată.

Respinge contestaţia la executare ca tardiv formulată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Slatina.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 29.01.2025.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 08.10.2024, sub numărul …, contestatoarea ......, în contradictoriu cu intimata ......, a formulat contestație la executare prin care a solicitat, în temeiul art. 706 și următoarele CPC, admiterea contestației la executare şi să se constate intervenită prescripția executării în cursul executării silite şi să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal nr. ......, ca urmare a stingerii prin prescripție a executării silite reținând culpa procesuala a intimatei.

Totodată, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor ce vor fi ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivare, contestatoarea a arătat, cu privire la intervenirea prescripției, atragerea răspunderii solidare reprezintă o forma a răspunderii civile delictuale, astfel că pe lângă condiția prejudiciului trebuie dovedita si forma de vinovăție ceruta de lege, așadar trebuie analizate în mod concret toate circumstanțele de fapt care relevă atitudinea persoanei, pentru a se putea concluziona că aceasta a urmărit în mod direct crearea unui prejudiciu, astfel, răspunderea administratorului pentru faptele ilicite este o răspundere civilă delictuala, respectiv o răspundere speciala pentru fapta (ilicită) proprie, care împrumuta cele mai multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale.

A învederat că „Răspunderea civila este o forma a răspunderii juridice care consta într-un raport de obligații in temeiul căruia o persoana este îndatorata sa repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzător." - L.

Pop, Teoria generala a obligațiilor, Ed.

Lumina Lex, București, 1998, p. 163, întrucât Codul de procedura fiscala nu reglementează niciun termen special de prescripție a dreptului la acțiune in repararea pagubei provenite din fapta ilicita, ca specie a acțiunii in răspundere civila delictuala din dreptul comun, termenul de prescripție este termenul de 3 ani stabilit prin art. 2517 C.civ., respectiv de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 - pentru termenele de prescripție începute anterior intrării in vigoare a actualului Cod civil, data de 17.05.2010, data rămânerii definitive a s.c. 1308/14.12.2009., ca fiind data la care organul fiscal cunoaște paguba si persoana responsabila.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 2517 cod civil „termenul prescripției este de 3 ani dacă legea nu prevede un alt termen", iar conform art. 706 alin. 1 cod proc. civ. „dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel".

Potrivit art. 707 alin 2.

NCPC „Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.".

A precizat că prescripția din cursul executării silite este o cauza legala de stingere a forței executorii a unui titlu executoriu, excepția prescripției intervenita in cursul executării silite, având caracterul unei apărări cu caracter absolut si peremptoriu, fiind de natura sa lipsească de suportul legalității întreaga procedura a executării silite pornite de către intimat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 706 și următoarele CPC..

În data de 14.11.2024, intimata a formulat întâmpinare la contestația la executare introdusă de ...... împotriva actelor de executare, neidentificate de către contestatoare prin număr şi data.

Ca o chestiune prealabila, necesară soluționării cauzei şi bunei înfăptuiri a actului de justiție, a solicitat să se pună în vedere contestatoarei să precizeze ce anume acte de executare contesta, întrucât formularea generala „tuturor actelor de executare silita efectuate în dosarul fiscal ......, pe de-o parte, pune instituția pârâtă în imposibilitatea de a identifica în mod concret obiectul contestației acesteia (cu atât mai mult cu cât nr. ...... nu identifica un dosar fiscal sau un dosar de executare, ci un act administrativ emis cu privire la contestatoare, act care are un regim juridic distinct), iar pe de altă parte pune atât partea adversă cât şi instanţa în imposibilitatea de a aprecia asupra incidenței în cauza a diverselor proceduri şi termene de contestate a actelor posibil a fi emise în cadrul unei executări silite.

Totodată, a solicitat respingerea contestației.

În fapt, a arătat că, trecând peste modul cel puțin defectuos de redactare a cererii de chemare in judecata si reținând ca reclamanta contesta acte de executare emise în executarea unor obligații rezultate in urma atragerii răspunderii solidare, in urma verificărilor efectuate la nivelul instituției s-au constatat următoarele:

A arătat că, în ceea ce o privește pe contestatoarea ...... a fost emisă de către structura specializată în stabilirea răspunderii solidare decizia nr......., act administrativ individual prin care acesteia i-a fost stabilita răspunderea solidara, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin 2 ind.1 din Legea nr. 207/2015, pentru obligațiile fiscale datorate de debitorul principal ......, societate in cadrul căreia contestatoarea a deținut calitatea de administrator.

A mai arătat că actul administrativ reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr......., i-a fost comunicat contestatoarei la data de 05.03.2021 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la domiciliul declarat, confirmarea fiind semnata de aceasta in calitate de destinatar.

A precizat că Decizia nr....... nu a fost contestata potrivit procedurilor stabilite de Legea nr. 207/2015 privind codul de procedura fiscala si Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi că în acest fel, actul administrativ necontestat a devenit definitiv şi cu deplină putere executorie, caracteristica ce îi este, de-altfel, implicita.

Așadar, a arătat că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr....... reprezintă titlul de creanță in cadrul executării silite efectuata față de contestatoare.

A mai precizat că potrivit art. 226 alin. 4 din Legea nr. 207/2015, titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, întrucât contestatoarea nu a înțeles sa achite debitul cu care figura in evidentele fiscale, organele de executare silita din cadrul ...... au declanșat procedura de executare silita pentru recuperarea acestora, emițând o serie de acte de executare: somația nr. …. si titlul executoriu nr. …., procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. …, adresa de înființare a popririi nr. ….

A considerat că toate aceste acte de executare au fost comunicate la domiciliul contestatoarei, care a semnat confirmările de primire in calitate de destinatar, așa cum dovedim cu documentele pe care le anexam in copie prezentei întâmpinări.

Având în vedere situația expusa mai sus, a înțeles să invoce tardivitatea formulării contestației la executare, întrucât chiar şi față de cel din urmă act de executare emis față de aceasta, adresa de înființare a popririi, termenul prevăzut de lege pentru formularea contestației la executare este de mult împlinit.

A învederat dispozițiile art. 261 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedura fiscala „contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite au în alt mod”.

A arătat că în cazul contestatoarei, actele de executare i-au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, primirea fiind confirmată la data de 19.04.2021 pentru somație, la data de 18.02.2022 pentru procesul-verbal de sechestru, la data de 08.09.2023 pentru adresa de înființare a popriri, prin semnarea confirmării poștale.

Așadar, pentru formularea contestației la executare, contestatoarea avea la dispoziție 15 zile de la data comunicării fiecăruia dintre actele de executare, termene care în mod evident sunt împlinite la momentul înregistrării contestației la executare pe rolul instanţei la data de 08.10.2024, așa cum reiese din mențiunile de pe portalul just.ro, aceasta contestație fiind indubitabil tardiva.

Pe de alta parte, a arătat că după cum a menționat, în cauza de față titlul de creanță îl reprezintă Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. . ......, comunicată contestatoarei la domiciliul declarat al acesteia.

Față de dispozițiile art. 260 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, a considerat că instanţa civilă nu poate analiza, în cadrul contestației la executare, apărările contestatorului cu privire la temeinicia şi legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa printr-un titlu de creanța pentru care exista o cale procesuala specifică pentru desființarea lui.

Dispozițiile art. 712 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă stabilesc condițiile în care pot fi formulate apărările de fond în cadrul contestației la executare.

A mai considerat că, potrivit acestui text de lege „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui." Şi că din aceste dispoziții legale rezultă care sunt cazurile în care se pot formula apărări de fond în cadrul contestației la executare, precum şi pe cale de interpretare, folosind argumentul de interpretare logică, per a contrario, care sunt cazurile în care aceste apărări sunt inadmisibile.

A precizat că, potrivit deciziei nr.

XIV/2007 a înaltei Curţi de Casație şi Justiție „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

Raportând cele învederate mai sus la datele speței de față, a arătat că se poate observa cu ușurință că cerințele admisibilității contestației la executare, cale de atac de care a uzitat contestatoarea nu sunt întrunite, deoarece împotriva titlului de creanţa, devenit titlu executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea există o altă procedură prevăzută de lege (Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ).

De asemenea, a arătat că se poate observa ca actele de executare, respectiv somația de plata si titlul executoriu, procesul verbal de sechestru si adresa de înființare a popririi au fost emise cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind codul de procedura fiscala, fiind comunicate reclamantei de către organele de executare, iar aceasta nu aduce nici un argument pertinent cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia acestora.

Totodată, a arătat că, cât privește aspectul invocat de contestatoare în sensul ca în cauza ar opera un termen de prescripție de 3 ani care ar trebui calculat de la o pretinsa data de 17.05.2010 când ar fi rămas definitiva o hotărâre judecătorească prin care s-ar fi stabilit „paguba şi persoana responsabila", vă rugăm sa pune-ţi în vedere contestatoarei sa precizeze la ce anume se refera aceasta hotărâre si sa o depună la dosar. întrucât din verificările efectuate la nivelul instituției nu a fost identificata sentinţa civila nr. …. invocata de contestatoare.

Pe de alta parte, a arătat că, contestatoarea este în eroare cu privire la termenul de prescripție a executării silite de 3 ani reglementat de Codul civil, întrucât în cauza, fiind vorba despre executarea unor obligații de natura fiscala, dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de legea specială nr. 207/2015 privind codul de procedura fiscala.

A arătat că, după cum se poate observă, intimata contestatoare este executată silit pentru recuperarea unor sume reprezentând în totalitate creanțe fiscale, stabilite prin act administrativ fiscal - decizia de angajare a răspunderii solidare nr. . ......, emisa de organul fiscal după o procedura administrativa in baza si pentru temeiurile de răspundere prevăzute de art. 25 alin 2 ind.1 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedura fiscala.

Așadar, a arătat că actelor de executare contestate de aceasta in prezentul litigiu le sunt aplicabile in privința prescripției dispozițiile art. 215 Cod proc. civ - procedura fiscala care prevăd un termen de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul de a cere executarea silita.

A învederat dispozițiile art. 215 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, "(1) Dreptul organului de executare silita de a cere executarea silita a creanţelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplica si creanţelor provenind din amenzi contravenţionale".

A mai învederat dispozițiile art. 217 alin. 1 lit. c) din Legea 207/2015, privind codul de procedura fiscala:

"Termenul de prescripție prevăzut la art. 215 se întrerupe:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligației prevăzute in titlul executoriu ori a recunoașterii in orice alt mod a datoriei;

c) pe data îndeplinirii, in cursul executării silite, a unui act de executare silita;

d) la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate fără bunuri si venituri urmăribile;

e) în alte cazuri prevăzute de lege.

A arătat că față de debitele înscrise in actele de executare contestate au fost emise acte de executare așa cum am arătat mai sus si pe care le anexam prezentei întâmpinări, care au întrerupt potrivit art. 217 alin. 1 lit. c) din Legea 207/2015, termenul de prescripție prevăzut de art. 215 din Lege.

Mai mult decât atât, a arătat că, cum actul administrativ ce reprezintă titlu de creanța a fost emis şi comunicat contestatoarei în anul 2021, la data de 05.03.2021, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a început sa curgă la data de 01.01.2022, fiind evident faptul ca pana la acest moment nu se putea împlini, nici în situația în care nu ar fi fost emis nici măcar un act de executare, însă, așa cum a menționat anterior şi probam cu înscrisurile depuse, pe numele contestatoarei au fost emise o serie de acte de executare - somație, poprire, sechestru - fiecare dintre acestea fiind întrerupătoare de prescripție.

A mai arătat că, cat privește susținerile contestatoarei referitoare la modalitatea in care i-a fost atrasă răspunderea solidară și îndeplinirea condițiilor in acest sens, acestea sunt aspecte care nu pot fi supuse examinării instanţei de executare, întrucât vizează înseși emiterea actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. . ......, putând fi analizate numai de către instanţa specializata de contencios administrativ in cadrul unei eventuale contestații formulate împotriva acesteia potrivit dispoziţiilor Codului de procedura fiscala si Legii nr. 554/2004.

Însă, împotriva actului administrativ nu a fost urmata b astfel de procedura, așa cum arătam mai sus.

Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea contestației la executare formulate de ......, cu consecința menținerii actelor de executare ca fiind legal şi temeinic întocmite.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.

A depus întâmpinarea în două exemplare, dintre care unul pentru comunicare, însoțită de actele aflate in dosarul de executare care o privește pe contestatoare, documente pe care a înțeles să își întemeieze apărările, de asemenea in doua exemplare, certificate pentru conformitate cu originalul.

In conformitate cu art. 411 alin. 1 pct.2 din Codul de Procedura Civila, a solicitat judecarea cauzei și in lipsa, pe baza actelor de la dosar.

La termenul din data de 16.01.2025, contestatoarea a arătat că înţelege să invoce prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, în temeiul art 706 şi 707 cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 16.01.2025, instanța a pus în discuție excepția tardivității contestației la executare, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Analizând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, instanța reține următoarele:

Cu titlu prealabil constată că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată şi precizată, contestatoarea a formulat contestaţie la executare în dosarul de executare nr. ...... al DGRFP Craiova – ......, cu privire la suma de 3.425.325 lei, invocând ca motiv de nulitate a executării intervenirea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

Astfel, din analiza motivelor invocate şi clarificate de contestatoare la termenul din 16.01.2025, instanţa reţine că singurul motiv invocat de aceasta reprezintă un motiv ce vizează executarea silită însăşi, resepctiv prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.

În fapt, în ceea ce o privește pe contestatoarea ...... a fost emisă decizia nr. . ......, act administrativ individual prin care acesteia i-a fost stabilita răspunderea solidara, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin 2 ind.1 din Legea nr. 207/2015, pentru obligațiile fiscale datorate de debitorul principal ......, societate in cadrul căreia contestatoarea a deținut calitatea de administrator.

Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. . ......, i-a fost comunicat contestatoarei la data de 05.03.2021 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la domiciliul declarat, confirmarea fiind semnata de aceasta in calitate de destinatar (f.25).

Ulterior, ……. a declanșat procedura de executare silita pentru recuperarea sumelor anterior menţionate, emițând o serie de acte de executare: somația nr. …. din 22.03.2021 si titlul executoriu nr. …, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. …, adresa de înființare a popririi nr. ….

Toate actele de executare au fost comunicate contestatoarei la data de 19.04.2021 (somaţie), 18.02.2022 (procesul verbal de sechestru) şi respectiv 08.09.2023 (adresa de înfiinţare a popririi), astfel cum rezultă din dovezile de primire semnate personal de contestatoare (f 16, 22).

Potrivit art. 261 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod .

În aceste condiţii, termenul legal de 15 zile pentru formularea contestaţiei privind orice motive care vizează executarea silită însăși, a început să curgă la data de 19.04.2021.

Or, faţă de data înregistrării contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar, respectiv 04.10.2024, contestaţia la executare ce cuprinde motive relative la executarea silită însăși,respectivintervenirea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, apare ca fiind formulată ulterior împlinirii termenului legal de decădere de 15 zile, fiind, prin urmare, tardivă.

De altfel, instanța reține că nu s-ar putea invoca nici împlinirea termenului de prescripție în cursul executării, având în vedere că între data emiterii somației și titlului executoriu – 19.04.2021 (necontestate) și data emiterii adresei privind înștiințarea înființării popririi – 08.09.2023, nu s-a scurs o perioadă mai mare de 5 ani în care organul fiscal nu a efectuat acte de executare.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata și va respinge contestația la executare, ca tardiv formulată.