Sentinţă civilă nr. 414 din 11.02.2025

Data publicare portal 01.09.2025

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca întemeiată.

Dispune obligarea în solidar a pârâţilor să plătească reclamanţilor suma de 24.621 lei, cu titlu de despăgubire.

Constata ca definitiv onorariu de expert în cuantum de 1000 lei, pentru expertiza în specialitatea evaluări bunuri mobile efectuată de către d-nul expert ….

Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către reclamanţi, respectiv suma de 3000 lei.

Dispune obligarea pârâţilor în solidar să achite reclamanţilor suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria …..

Pronunţată la data de 11.02.2025, prin punerea la dispoziţia partilor, de către grefa instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2023, sub nr. #####/, reclamanții ##### ##### şi #### #####, în temeiul art. 1.372 C.civ., în contradictoriu cu pârâţii ###### ##### si #### #####, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâților ###### ##### si #### #####, la recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta minorei ##### ######## #########, respectiv, sustragerea din locuința proprietatea reclamanților, a cantității de 86 grame de aur, respectiv, 4 inele, (17grame), o brățară (14 grame), un lanț bărbătesc de 36 grame, faptă ilicită care s-a petrecut în 1 aprilie 2022 şi a cheltuielilor de judecată, apreciind contravaloarea bijuteriilor sustrase la suma de 25902,469 lei şi a precizat că în cauză s-au făcut cercetări penale, in dosarul nr. ......., de către Parchetul de pe lângă Judecătoria #######.

În motivare, reclamanții au arătat că reclamanta este într-o relație de concubinaj cu numitul #### #####, iar fratele acestuia, #### ##### este într-o relație de concubinaj cu pârâta, relație din care s-a născut minora ######## #########, iar casele în care locuiesc aceștia sunt vecine, iar în 1 aprilie 2022, reclamanta a plecat de acasă împreună cu #### ##### si in casa a rămas minora #### #########, in vârstă de 14 ani.

Parata ###### ##### a întrebat-o pe minora ######### daca este singura acasă si a rugat-o sa meargă cu minora acesteia, #####, pentru a cumpăra detergent de vase. ##### reclamanților a acceptat, după ce a încuiat casa la intrarea din fata, însă a uitat deschisă intrarea din spate a imobilului, iar cum parata si fiica acesteia știau că exista o intrare şi în spate, pe care ######### nu o încuiase, au profitat de aceasta situație, iar ######## ######### a pătruns în casa, de unde a luat bijuteriile dintr-o geanta a reclamantei.

A mai arătat că datorită faptului că în acea perioadă situația din familie era tensionata, deoarece tatăl reclamantului #### ##### si al paratului #### #####, era grav bolnav si internat in Spitalul ######## de Urgente #######, reclamanții nu si-au dat seama imediat ca bijuteriile nu mai sunt la loc, unde se aflau şi abia după doua - trei zile, când reclamanta a pus in geanta respectiva o suma de bani, care ii fusese trimisa de fratele ei, din ######, atunci a constatat lipsa bijuteriilor.

In fata organelor de politie de la #######, sesizata de reclamanți, minora a recunoscut ca a luat bijuteriile, iar parata ###### ##### a spus ca o parte le-au amanetat, le-au înstrăinat si o parte le-au dat în schimbul plății unei datorii in ###### #########, #### #########.

Au arătat că, sunt în fața răspunderii pentru fapta altuia, respectiv a răspunderii pentru fapta minorului a părinților acestuia si ea este urmare a modului în care şi-au îndeplinit defectuos îndatoririle, decurgând din exercițiul autorității părintești.

Reclamanţii au considerat că, sunt în faţa răspunderii pentru fapta altuia, respectiv a răspunderii pentru fapta minorului a părinților acestuia şi ea este urmare a modului în care şi-au îndeplinit defectuos îndatoririle, decurgând din exercițiul autorității părintești şi chiar fiind lipsita de discernământ, răspunderea subzista, cu toate ca, nu răspunde pentru fapta proprie (art. 1.372-2) şi sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, chiar in condițiile în care nu s-a dat o soluție definitiva in procesul penal, respectiv, dosar nr. ####/, aflat in lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria #######.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 1.372 C.civ.

În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala cu martor şi s-au anexat cererii de chemare în judecată următoare înscrisuri: împuternicire avocațială, adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria ####### din 14.11.2023.

Au fost anexate înscrisuri f. 7-8.

La data de 13.03.2024 Parchetul de pe lângă Judecătoria ####### a depus la dosar un înscris prin care a învederat instanţei faptul că în dosarul penal nr. …, în care se efectuează cercetări in rem cu privire la infracţiunea de furt calificat, prev. şi pedepsită de art. 228 alin.l – art. 229 alin. 2 Cod penal, nu a fost dispusă o soluţie în cauză, astfel că nu pot da curs solicitării de comunicare în fotocopie a înscrisurilor din acesta potrivit art. 285 C.proc.pen. urmărirea penală fiind nepublică.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.07.2024 Judecătoria ####### a încuvinţat proba cu expertiză în specialitatea evaluare bunuri mobile, apreciind proba ca fiind admisibilă şi utilă soluţionării cauzei, având drept obiectiv să evalueze bunurile indicate şi precizate la fila 45 din dosar.

La data de 11.12.2024 dl expert tehnic evaluator specialitatea evaluare bunuri mobile economie ######## ####### PFA, a depus la dosar raportul de expertiză tehnică filele 65-73 din dosar.

Reclamanţii prin avocat au depus la dosar concluzii la data de 11.02.2025.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum afost precizată reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor în calitate de părinţi ai minorei ##### ######## ######### la plata sumei de 25.902,469 lei, întrucât aceasta din urmă ar fi sustras din locuinţa proprietatea reclamanţilor produse din aur în greutate de 86 grame aur (inele, o braţară, cerceii şi un lanţ bărăbătesc).

Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale.

Conform art. 1349 alin. (1) din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar conform alin. (2) cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1357 (1) din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar conform alin.2 autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Așa cum s-a reținut, răspunderea părinților presupune, în primul rând, îndeplinirea condițiilor necesare angajării răspunderii delictuale pentru fapta proprie care se analizează în persoana minorului întrucât acesta este autorul propriu-zis al faptei pentru care părinții sunt chemați să răspundă.

Singura particularitate față de condițiile generale ale răspunderii delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil este aceea că, după cum rezultă din art. 1372 alin. 2 Cod civil, răspunderea este antrenată indiferent de vinovăția minorului.

În drept, potrivit art. 1372 C.civ., (1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.

(2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie.

(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă.

În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta constituie urmarea unei alte cauze, decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.

Astfel, în privinţa pârâţilor (părinţii minorei), instanţa are în vedere dispoziţiile art. 1372 Cod civil, precum şi ale art. 261 Cod civil, părinţii fiind cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copilului lor minor.

Prin reglementarea în noul Cod civil a răspunderii pentru fapta altuia, s-a urmărit o reformare radicală a instituției juridice, îndeosebi cu privire la fundamentul ipotezelor de răspundere, oferind noi interpretări mai pragmatice, mai realiste, mai aproape de interesele persoanelor care au suferit un prejudiciu, acordând primordialitate funcției reparatorii, specifice răspunderii civile delictuale, fără însă a ignora rolul său educativ-preventiv.

Textul legal se referă la supravegherea cu titlu permanent, deoarece numai în acest mod poate fi susținută ideea exercitării unei autorități asupra persoanelor supravegheate, justificată de comportamentul lor imprevizibil, spontan adeseori, lipsite de discernământ, de natură a cauza prejudicierea altor persoane.

Cei care, în mod deliberat, au acceptat asumarea obligației de supraveghere a acestor persoane, implicit, și-au exprimat acordul de a răspunde pentru consecințele faptelor lor dăunătoare.

Aceste persoane, prin comportamentul intempestiv și spontan, reprezintă un risc social particular de producere a unor prejudicii.

Toate aceste persoane au nevoie de îndrumare, educație, control și supraveghere datorită fie vârstei fragede, fie stării lor precare de sănătate mintală.

######### de supraveghere a acestei categorii de făptuitori este mult mai complexă decât cea privind supravegherea lor nemijlocită, deoarece presupune îndrumarea, coordonarea și controlul faptelor lor, în vederea prevenirii riscului prejudicierii altor persoane.

De altfel, producerea unui asemenea rezultat reprezintă dovada concludentă a încălcării obligației, fiind circumscrisă unor împrejurări care pot fi dovedite mai ușor.

Referitor la fapta ilicită, instanța constată că aceasta este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului aparținând unei persoane.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii angajează răspunderea civilă delictuală care, ca natură juridică, este o sancţiune specifică dreptului civil, cu caracter reparator, fără a fi în acelaşi timp o pedeapsă.

Aşadar, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Instanţa reţine existenţa faptei ilicite aspect ce rezultă din adresa nr….. emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria ####### respectiv existenţa unei plângerii ce face obiectul dosarului de urmărire penala nr. ##########, în cadrul căruia se efectuează cercetări „in rem” privind săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art.228 alin.1-art.229 alin.2 C.pen (f.31).

Aspectele de mai sus sunt confirmare prin declaraţia martorei ##### ######-##### (f.37) care a relatat că minora a recunoscut fapta şi s-a încercat despăgubirea reclamanţilor, dar ulterior au apărut neînţelegeri privind cuantumul acestei despăgubirii.

Instanţa reţine că răspunderea pârâţilor este angrenată în cauză, întrucât aceștia aveau obligația să-l îndrume pe copil pentru a avea un comportament adecvat.

Potrivit art. 1.385 Cod civil, „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

Prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare, de natura patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.

Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui conținut poate fi evaluat în bani.

În ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul dă dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. #### considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.

O altă condiție se referă la împrejurarea ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.

Referitor la prejudiciul invocat de reclamanţi, în cauză s-a efectuat raport de expertiză în specialitatea evaluări bunuri mobile de către d-nul expert ######## ####### (f.63-73) în care s-a stabilit un prejudiciu în cuantum de 24.621 lei

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul stabilit în cauză, instanţa apreciază că aceasta există și rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză.

Cu privire la vinovăţia pârâţilor, instanţa apreciază că este incidentă în cauză , având în vedere că pârâţii sunt cei care au exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, şi prin urmare rezulta că nu şi-au îndeplinit corespunzător obligaţia de supraveghere a minorei

Instanța de reţine că în cauză, nu a fost făcută nicio dovadă de către pârâţii cu privire la exonerarea lor de răspundere, în condiţiile art. 1372 alin. (3) C.civ.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi, ca întemeiată.

Va dispune obligarea în solidar a pârâţilor să plătească reclamanţilor suma de 24.621 lei, cu titlu de despăgubire.

Va constata ca definitiv onorariu de expert în cuantum de 1000 lei, pentru expertiza în specialitatea evaluări bunuri mobile efectuată de către d-nul expert ######## #######.

În temeiul art.452 C.pr.civ. rap. la art.258 C.pr.civ. instanţa va admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către reclamanţi, respectiv suma de 3000 lei (din suma de 3500 lei reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert).

Va dispune obligarea pârâţilor în solidar să achite reclamanţilor suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.