Sentinţă civilă nr. 4854 din 23.11.2023

Data publicare portal 01.09.2025

Respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Slatina, sub sancţiunea nulităţii.

Aplică petentului ….. sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 1.000 de lei pentru săvârşirea abaterii judiciare prevăzute de art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, în modalitatea normativă a introducerii, cu rea-credinţă, a unei cereri principale vădit netemeinice.

Cu drept a formula cerere de reexaminare, care se depune la Judecătoria Slatina, în termen de 15 zile de la comunicare, cu privire la dispoziţia de sancţionare cu amendă judiciară.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 23.11.2023.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 29.05.2023 cu nr.####/, petentul ###### ######## în contradictoriu cu intimatul ######## ### a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea procesului-verbal de contravenție ##### #### ### #######, ca netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, revocarea măsurilor sancționatorii constând în suspendarea dreptului de a conduce și amenda.

În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că la data de ##/05/2023, agentul constatator din cadrul ###, ca urmare a propriilor sale constatări care nu corespund însă realității, a consemnat în cuprinsul actului administrativ contestat prin prezenta cerere, savârșirea unei contravenții prevăzute de OUG ######## și sancționată, prin acest act normativ, cu suspendarea dreptului de conducere si amenda.

În realitate, faptele consemnate de agentul constatator nu s-au desfășurat conform descrierii acestuia in cuprinsul Procesului Verbal, așa cum a semnalat in punctul său de vedere prezentat si agentului constatator.

Petentul a apreciat că nu a comis respectiva contravenție, nu a încălcat dispozițiile legale invocate, neputând fi stabilita în sarcina sa încălcarea normelor pentru care a fost sancționat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 118 alin.(l) din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare precum și pe dispozițiile de drept procesual civil incidente.

În susţinerea plângerii petentul a depus la dosar înscrisuri. (f.7-11)

La data de 28.07.2023 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Raportat la mijloacele de probă propuse de intimat, în temeiul art. 12 alin. (2) C. proc.

Civ., raportat la art. 187 alin. ( l ) pct. ( l ) lit. a) C. proc.

Civ., solicită instanţei să analizeze oportunitatea sancționării petentului cu amendă judiciară în cuantum maxim, pentru formularea cu rea-credință a unei plângeri contravenționale vădit netemeinice.

Reaua-credință este dovedită chiar de susținerile din cuprinsul rubricii „alte mențiuni” a procesului-verbal de contravenție, potrivit cărora petentul nu a avut ceva de obiectat cu privire la fapta constatată, recunoscând, așadar, faptul că a depăşit limita de viteză, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să își conteste propriile susțineri din cuprinsul actului sancționator.

Astfel, petentul a introdus cu rea-credință plângerea contravențională, numai în scopul de a suspenda măsura complementară dispusă prin actul sancționator contestat.

În acest sens, solicită instanţei ca, la pronunțarea hotărârii, să aibă în vedere și practica judiciară, respectiv: Sentinţa civilă nr. ####/17.04.2019, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ###/; Sentința civilă nr. ####/17.04.2019, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul #####/; Sentința civilă nr. ####/25.09.2019, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/.

În motivarea cererii a arătat instanței că în fapt, la data de 26.05.2023, petentul fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.

U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ## ## ### cu viteza de 105 km/h, în localitate ( pe DN 65, pe raza #### #######, #### ###)

Potrivit dispozitiilor art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002 „ Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.”

Fapta reţinută în sarcina sa, a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică pe care l-a înaintat alăturat, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv cu cinemometrul laser ##### ########.

Potrivit pct 3.5.1. din Anexa 1 la Ordinul ######## privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre). ..înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

- data si ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să ;x)ată fi pus in evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia."

Înregistrarea video şi planşele fotografice îndeplinesc condiţiile enunţate de Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005.

Totodată, să se constate că sancţiunea iniţială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei reţinute in sarcina petentului.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumuri/e publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale .şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului".

Fapta reţinută prezintă un grad ridicat de pericol social, având in vedere faptul că viteza de deplasare de 105 km/h, în localitate, este foarte mare, mai mult decât dublul limitei legale.

În susţinerea întâmpinării, intimatul a solicitat admiterea ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile anexate, planşele foto, înregistrarea video pe suport optic CD, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) c.pr.civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei si în lipsa reprezentantului instituţiei.

La data de 08.11.2023 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat repingerea amendării pentru faptul ca a promovat plângere contravenţională, deoarece in această manieră s-ar eluda dreptul la petiţionare şi acces la justiţie astfel cum este prevăzut de art. 6 din ####.

Petentul a solicitat: anularea procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor ##### #### ### #######, eliberat de Serviciul Politiei Rutiere ### din cadrul M.A.I la data de ##/05/2023, eliberat de Serviciul Politiei Rutiere ### din cadrul M.A.I, la data de ##/05/2023, prin care in baza art. 121 lit e) din HG ######### coroborat cu dispoziţiile art. 102 alin. 3 lit e) şi în baza Ordonanţei 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor a fost sancţionat cu amendă in cuantum de 1305 lei,

In subsidiar

a) modificarea procesului-verbal ##### #### ### #######, eliberat de Serviciul Politiei Rutiere ### din cadrul M.A.I, la data de ##/05/2023, întocmit de intimat, in sensul înlăturării măsurii complementare a suspendării permisului pe durata 90 zile.

b) aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului ratificata prin Legea 30/1994 potrivit cărora: "orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumata nevinovata pana ce vinovăţia sa va fi legal stabilita" întrucât prin administrarea probelor petenta a răsturnat prezumţia de nevinovăţie a acestuia

III.

În fapt, petentul a fost sancţionat de agentul constatator amenda pentru faptul că în data de „26.05.2023 pe DN 65 …. a condus autoturismul marca …. cu nr. de înmatriculare, ## ## ### cu viteza de 105km +50 km pe sector de drum in care limita de viteză este 50km %, abatere filmata si înregistrată de aparatul radar TRUCAM ##### ## ########.

Operator radar ASA #### ######„

Din planşele foto nu rezultă că, petentul s-ar fi aflat in localitate la momentul suprinderii de către aparatul radar.

De asemenea procesul verbal este întocmit de un agent constatator, însă operatorul radar a a fost un alt agent constatator, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal deoarece agentul nu a mai constatat cu propriile simţuri contravenţia.

De asemenea s-au aplicat prin procesul verbal 9 puncte amendă.

Potrivit art. 102 din OUG ######## "(1) Constituie contravenţii si se sancţionează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:

e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic." #### ######### ######### SA CONSTATE CA IN PROCESUL VERBAL CONTESTAT NU #### INDICATA LEGEA IN #### #### INSERAT ACEST ARTICOL, ORI IN ACESTE CONDIŢII fapta petentului constând în presupusa circulaţia cu o viteza peste limita legală, nu este prevăzută de dispoziţiile OUG ######## iar raportat la dispoziţiile art. 1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 147 alin 7 din ######### modif si republicată si art. 101 alin 2 din OUG ######## privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 121. - din HG ######### din prevede (1) Conducătorii de vehicule sunf obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

(3) Administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare pentru reglementarea regimului de viteză."

În procesul verbal contestat la rubrica menţiuni a arătat că a apreciat că avea viteza sub 90 km/h.

În localitatea … sunt limitări de viteza de 50 si 70 Km/ora, iar autoturismul politiei cu aparat radar a fost instalat fără a fi anunţat, fără a fi inscripţionat, ascuns.

Petentul consideră ca a fost surprins in zona cu restricţia de 70 si s-a precizat nelegal în PV ca zona era o zona de circulaţie cu 50 km / h.

Consideră ca nu a circulat cu peste 90 km/h în localitate deoarece a verificat viteza de parcurs.

Are nevoie de permisul de conducere pentru desfăşurarea activităţii.

Petentul a arătat că este trecut incorect CNP -ul în procesul verbal contestat a 10-a cifra trebuie sa fie 0, iar in procesul verbal aceasta se vede ca cifra 6. CNP-ul meu este #############.

Ordonanţa 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede ca agentul care constata contravenţia se numeşte agent constatator.

Agentul constatator este si cel care aplica sancţiunea, altfel procesul-verbal este lovit de nulitate absoluta. ####, daca un agent constata contravenţia, dar procesul-verbal este întocmit de un alt agent (situaţia in care se transmite viteza prin staţie), procesul-verbal este nul, nu are nici o valoare si in urma contestaţiei dvs. instanţa îl va anula, va anula si amenda si punctele.

2.

In PV nu este specificat auto pe care s-a făcut măsurarea vitezei, ori in norma NML############ spune clar ca "trebuie să se menţioneze marca şi numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice".

3.

Probele politiei trebuie sa indice ca va aflaţi intr-o localitate si ca limita de viteza este de 50 km/h. încadrarea reţinuta : art. 121 din HG ######### (regulamentul de aplicare a codului rutier - OUG 195/2002)conform căruia: 1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Prin urmare, conform aliniatului 2 de la acelaşi articol, proba politiei trebuie sa arate nu numai viteza înregistrata de mijlocul de măsura (cinemometru radar sau pistol laser), din inregistrarea video sa se poată identifica limita de viteza eludată.

4. Distanţa optima de măsurare a vitezei este de 61 de metri, conform manualului de utilizare. Despre efectul cosinus al TruCAM.

Astfel, mai jos sunt prezentate secţiunile din manualul de utilizare a acestui aparat cinemometru LTI 20/20 TruCAM, care, de altfel, explică cum trebuie amplasat sau ţinut în mână acest cinemometru pentru a nu avea efectul cosinus în viteza măsurată:

Conform celor de mai sus, că aparatul de tip pistol LTI 20/20 TruCAM poate fi montat sau ţinut în mână doar în unghi 0 (zero) faţă de vehiculul ţintă; în caz contrar, acurateţea vitezei măsurate are erori.

Aceste erori pot avute în vedere chiar de organul constatator, datorită unui tabel oferit de manualul de utilizare.

A nu ţine cont de aceste erori - date de acest efect cosinus - nu face altceva decât să sporească şansele de câştig ale celor care contestă viteza măsurată de un organ constatator cu acest tip de cinemometru.

Locul amplasării aparatului radar. De cele mai multe ori acest loc nu corespunde cu cel al opririi în trafic a contravenientului, astfel că se pot genera confuzii cu privire la locul săvârşirii faptei contravenţionale.

Având in vedere faptul ca organul constatator nu este cel care a folosit sistemul radar, si celelalte aspecte va rugam sa observaţi si faptul ca in procesul verbal nu este specificat nici numărul străzii pe care se presupune ca am condus, aspecte care conduc la nulitatea procesului verbal, intrucat prin neindicarea adresei excate la care ar fi fost oprit autoturismul, instanţa de judecata este in imposibilitate sa verifice daca agentul constatator a incalcat graficul privind amplasarea radarelor in luna aprilie, daca aparatul radar a fost la cel puţin 200 m distanta de instalaţia electica de inalta tensiune, in afara câmpului electromagnetic, întrucât acesta nu poate fi amplasat in apropierea unei surse puternice de radiaţii adică un stâlp de radio, televiziune, telefonie mobila.

La întocmirea procesului-verbal contestat au fost nesocotite prevederile din Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05, aprobată prin ordinul directorului general al Biroului ##### de Metrologie Legală nr. 153/2007, ce statuează ca "înregistrarea efectuată trebuie să conţină menţiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului".

Pe perioada de testare a aparatului, pozele făcute nu au valoare probanta pentru ca acest aparat inca isi calibrează frecventele.

Potrivit paragrafului 3.2.6.

Cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care sa poată pune in evidenta orice defect sau dereglare funcţionala, ce pot avea influenta asupra exactităţii de măsurare.

Aceasta funcţie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in funcţiune a cinemometrului, având si posibilitatea de a fi activata manual de către operator, ori de cate ori se considera necesar.

In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcţionale, acestea vor fi semnalate iar funcţionarea cinemometrului va fi blocata.

In conformitate cu Paragraful 3.5.1. din norma de metrologie NML 021-05, aprobată prin ordinul directorului general al Biroului ##### de Metrologie Legală nr. 153/2007 potrivit paragrafului

"5. Cerinţe tehnice funcţionale specifice blocului înregistrator 3.5.1. înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele:

- data si ora la care a fost efectuata măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- sensul de deplasare a autovehiculului;

- faptul ca a fost efectuată autotestarea (conform 3.2.6),

- imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia.

Atât în cazul utilizării unui aparat de fotografiat, cat si a unei camere de luat vederi, trebuie sa fie asigurata corespondenta dintre direcţia de măsurare (respectiv direcţia de propagare a fasciculului de radiaţie emis de antena, in cazul cinemometrelor radar) si axa optica a aparatului de fotografiat (sau a camerei de luat vederi).

Aceasta poate fi realizata printr-un sistem mecanic (permiţând numai rotirea simultana a celor doua elemente) sau, daca acest lucru nu este posibil, prin respectarea stricta a operaţiunilor de aliniere descrise in manualul de utilizare.

######cinemometrul este destinat si pentru funcţionarea pe timp de noapte, ###### "blitz" (in cazul utilizării aparatelor de fotografiat) sau cu un reflector in infrarosu, daca este utilizata o camera de vederi sensibila si in acest spectru.

Aceste sisteme de iluminare trebuie sa asigure efectuarea unor înregistrări clare, cu respectarea cerinţelor specificate la pct. 3.5.1. "

Din actele de la dosarul cauzei nu rezulta nr. autoturismului la volanul căruia m-as ft aflat, acesta neputând fi evidenţiat, încalcandu-se astfel cerinţele paragrafului 3.5.1. din norma de metrologie.

De altfel, potrivit casetei video ataşata la dosar de către intimata rezulta ca la aceeaşi ora nu numai petentul ci si un alt conducător auto ar fi condus cu aceeaşi viteza fapte ce nu se pot corobora sub aspectul coincidentei orei si vitezei in ambele cazuri, întrucât aparatul radar nu si-a terminat autotestarea. in partea de jos a fotografiei apărând litera "T" şi conform normelor, măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere.: paragraful 4.4.

Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere daca nu sunt respectate cerinţele paragrafele 4.1. ... 4.3. din prezenta norma, precum si in următoarele cazuri:... - daca, in momentul măsurării, in raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta.

Petentul a solicitat să se constate ca ne aflam în prezenta unei nulităţi virtuale privind procesul verbal contestat ce rezulta implicit din obligativitatea încadrării legate corecte a presupusei contravenţii ce ar fi trebuit respectate pentru temeinicia si legalitatea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa reţine că petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea unei fapte care se constată cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În acest caz, sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârşirea contravenţiei.

În cauză instanţa reţine că petiţionarul a contestat viteza de 105 km/h reţinută în procesul verbal de contravenţie, având în vedere marja de eroare tolerată a aparatului radar la înregistrarea vitezei de 4\%, în raport de care a apreciat că viteza cu care se deplasa a fost înregistrată greşit.

Potrivit dispoziţiilor pct. 3.1.1 lit. c din ##### de metrologie legală NML #########.11.2005, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Biroului ##### de Metrologie Legală, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de +/-4\% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h..

Or, în cauza de faţă intimatul nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vedere eroarea de măsurare precizată anterior.

Ca urmare, raportat la această viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele contravenţionale ale contravenţiei pentru care a fost sancţionat petentul, întrucât nu s-a făcut dovada unei depăşiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depăşirea cu 45,6 Km/h a vitezei maxime admise, faptă care întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de un alt articol.

Potrivit art.34 alin.1 dinO.G. nr. 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică şi de a stabili o altă sancţiune.

Aparatele de radar au o marja de eroare cam de 4 km/h in plus sau in minus. #### este un radar mobil, aici marjele sunt si mai maAparatul radar, conform normelor metrologice, are o funcţie de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului.

Cât timp în partea stângă jos a fotografiei apare litera „T" aparatul radar nu şi-a terminat autotestarea şi conform normelor măsurătorile nu pot reprezenta probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere.

Planşe foto tipărite de pe CD -ul depus de intimată in care se poate vedea că aparatul radar se afla in autotestare purtând litera "T".

Radarele au o funcţie de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului.

In timpul testării, a inregistrarii video sau foto apare litera "T".

Fotografiile astfel marcate nu pot fi folosite de Politie ca probe in instanţa, pentru ca aparatul nu era reglat in momentul folosirii.

Aceasta funcţie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in funcţiune a cinemometrului, având si posibilitatea de a fi activata manual de către operator, ori de cate ori se considera necesar.

4% reprezintă marja de eroare a aparatului radar . Asta înseamnă ca un aparat sa fie declarat corespunzător trebuie ca viteza indicata de aparat sa difere de cea efectiva (reala) cu cel mult 4%.

Din actele inaintate de intimata rezultă că potrivit procesului verbal nu a fost introdusă restricţia de viteză pe sectorul E65.

Contravenientul a fost surprins cu viteza de 105 km/h sectorul de drum E65.

Nu se cunoaşte daca a existat o eliminarea restricţiei de viteză de 80km la ora pe sectorul de drum E65 si daca a fost eliminate restricţia de viteza.

Procesele verbale prin care se introduce limita de viteză nu sunt texte de lege, motiv pentru care solicităm să constataţi si nelegalitatea acestora.

Acestea nu pot fi schimbate oricând de către intimate si nu pot fi izvor de drept.

Petentul a solicitat să se apreciaţi şi cu privire la Decizia nr.# în dosarul nr.####/1/2017 al ICCJ conform căreia : "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, a sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic este sancţionată cu nulitatea relativă parţială a procesului-verbal, condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reţinerea permisului de conducere.

In procesul verbal contestat nu sunt consemnate cumulativ: "sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat şi a temeiului juridic al suspendării".

Descrierea faptelor in procesul verbal nu corespunde cu realitatea, deoarece poliţistul a scris doar ceea ce a dorit el, ca sa isi faca norma de amenzi.

Agentul constatator nu a prezentat situaţia de fapt reala astfel nu a prezentat toate împrejurările pentru a se putea stabilii gravitatea faptei.

Situaţia descrisa in cadrul procesului verbal nu corespunde sancţiunii care mi s-a aplicat, din punctul nostru de vedere ne aflam in prezenta unui motiv de nulitate absoluta prevăzut de art. 17 din OG 2/2001, care prevede ca lipsa descrierii faptei pentru care s-a dat sancţiunea duce la anularea procesului verbal.

Fapta nu a fost descrisa, menţiunea sus invocata fiind de fapt nu descrierea faptei ci doar menţionarea incompleta a dispoziţiilor legale oricum necorespunzatoare, in baza cărora petentul a fost sancţionat, nefiind precizate ce anume masuri nu au fost indeplinite.

Realizând o descrie pur formala a contravenţiei, fara a evidenţia elemente de fapt de natura a o individualiza, intimata a procedat la intocmirea unui act care nu intruneste cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin.1, iar o prezentare generala, lipsita de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din acelaşi act normative.

Nerespectarea prevederilor art. 16 alin 7 din OG nr.2/2001, atrage nulitatea relativa in condiţiile art. 174 C. pr.

Civ.- actele indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai daca prin aceasta s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate in latura decât prin anularea lor, ori petentul poate invoca ceea ce s-a si intamplat si dovedi o situaţie contrara numai in raport de obiectiunile pe care acestea le-a avut de formulat si pe care consideram ca le vom dovedi: declaraţiile martorilor, din fotogarfiile trimise la dosarul cauzei nu rezulta nr. autoturismului) vătămarea produsa pârtii prin sancţionarea cu amenda si invocata expres nu poate fi înlăturată in alt mod decât prin anularea procesului-verbal.

Petentul a negat modalitatea de întocmire a procesului-verbal, nerespectarea condiţiilor de forma prevăzute tragându-se astfel concluzia ca i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.

Acceptarea ideii ca procesul-verbal poate fi considerat o modalitate de stabilirea legala a vinovăţiei in sensul art. 6 alin 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului nu îl lipseşte pe acesta de forţa probanta a unui înscris si nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie.

Petentul a făcut proba contrara, in sensul ca a răsturnat prezumţia de ne vinovăţie atât prin probele depuse la dosar de către intimata cat si din cele solicitate de acesta si încuviințate de instanţa.

Pe rolul CCR se află dosarul sub nr. … ce este in faza de raport si are ca obiect analiza constituţionalităţii O.

U.

G. nr. 195/2002 art.96 alin.1. alin.2 lit.b.

O.U.G. nr. 195/2002 art. 102 alin.3.

O.U.G. nr.195/2002 art.109 alin.9.

O.G. nr.2/2001 art.5 alin.5.

O.G. nr.2/2001 art.21 alin.3.

O.G. nr.2/2001 art.34 alin.1 din O G nr.2/2001.

A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art. 6 alin 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

In opinia sa considera ca petenta a contestat situaţia reţinută în procesul verbal, insustinere afirmaţiilor sale aducând următoarele argumente: nu am circulat cu viteza peste limita legală, astfel cum rezultă din intreg materialul probator administrat in cauză.

Analizând însă, în baza art.34 din O.G. nr.2/2001, modul de individualizare a sancţiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 şi a art.21 alin. 3 din acelaşi act normativ, ce prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sa se constate că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Având în vedere modul de săvârşire a faptei, lipsa producerii vreunei consecinţe pe plan material dar si sub aspectul siguranţei circulaţiei rutiere, presupusa depăşire a limitei de viteza neavând drept consecinţă vătămare vreunei persoane sau a vreunui vehicul aflat în trafic, dar şi atitudinea sinceră a petentei, va rugam sa reţineţi ca gradul de pericol social redus al faptei justifică aplicarea sancţiunii avertismentului.

Deoarece considera ca aceste încălcări atrag anularea procesului-verbal, petentul a solicitat admiterea plângerii şi înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce 90 zile

In concluzie, a solicitat admiterea plângerii având în vedere că nu are amenzi pentru depăşirea limitei de viteză.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 204 NCPC, dispoziţiile Ordonanţei 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, OUG ######## si Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, art. 327 NCPC, art. 174 si urm C. pr.

Civ., art. 6 alin 2 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu înregistrarea video pe suport cd.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ##### #### ### ####### întocmit la data de 26.05.2023, petentului ###### ######## i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii și sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 pentru că în data de 26.05.2023, ora 17:54, a condus autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare ## ## ### cu viteza de 105 km/h în localitatea …, unde limita de viteză era de 50 km/h, fiind înregistrat de cinemometrul laser Trucam ##### ## ######.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii și a despăgubirii stabilite.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale referitoare la forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi invocate de instanță conform art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este legal, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele de formă de natură a duce la anularea acestuia.

Analizând cuprinsul procesului-verbal, instanța constată că acesta cuprinde atât elementul material al laturii obiective a faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, respectiv acțiunea de a conduce autovehiculul cu o viteză de 106 km/h, cât și împrejurările de fapt ce conturează întreg conținutul constitutiv al faptei contravenționale, de natură a permite încadrarea faptei în norma de incriminare, fiind menționat atât locul săvârșirii contravenției (în localitatea Negreni, km 76 + 200m) cât și data și ora savârșirii (26.05.2023, ora 17:54).

Totodată, instanța reține că actul sancționator cuprinde mențiunea privind actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.

Așa fiind, în raport de toate aceste mențiuni inserate în actul contestat, instanța poate realiza controlul de legalitate, fapta pentru care a fost sancționată petentul putând fi identificată cu ușurință, pentru a verifica încadrarea în drept și sancțiunea aplicabilă, astfel că motivul de nulitate invocat de petent este neîntemeiat.

Subsecvent acestor considerente, mai reține instanța că, prin decizia nr. ##/2018, pronunțată de ICCJ, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că descrierea insuficientă a faptei echivalează cu neîndeplinirea cerinței privind descrierea faptei contravenționale și atrage nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, petentul nefăcând dovada vreunei vătămări suferite care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.

În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia cnp-ul petentului a fost menţionat în mod greşit în procesul-verbal de contravenţie, instanţa o reţine ca fiind vădit neîntemeiată întrucât din compararea procesului-verbal de contravenţie ( fila 33) cu copia actului de identitate al petentului (f. 7) rezultă identitatea de cod numeric personal.

Faptul că agentul care a încheiat procesul-verbal nu este aceeași persoană cu cea care a constatat fapta prin propriile simțuri nu poate duce la nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Instanța reține că prin decizia #/2017 a ÎCCJ, pronunțată de Completul învestit cu dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.”

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator.

Plecând de la criteriile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru examinarea aplicabilității art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală în cauza ##### şi alţii împotriva Ţărilor de Jos ( pct. 82-83), respectiv calificarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească, instanța constată că în legislația națională O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor nu este o lege penală, însă norma juridică se adresează tuturor conducătorilor de autoturisme, având un rol represiv, iar, în ceea ce privește gravitatea pedepsei, petentul a fost sancționat cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce.

Referitor la prezumția de nevinovăție ce trebuie să existe în cauzele cu caracter penal, Curtea Europeană a stabilit în cauza ####### c. ####### (Cererea nr. …./07, para. 11) că din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.

De asemenea, în materie de circulaţie rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră. (####### c. #######, para. 12)

Prin urmare, petentul este îndreptățit să se prevaleze de prezumția de nevinovăție, astfel cum a susținut în cererea sa, însă dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza ######### c. ######, hotărârea din 7 octombrie 1988, para. 28)

Așadar, cât privește relația dintre prezumția de nevinovăție a celui care este acuzat de o faptă cu caracter penal și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța reține că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza ###### c. #######, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Pentru a dovedi săvârșirea de către petent a contravenției de a circula cu autoturismul depășind limita legală de viteză, intimatul a depus la dosar cd-ul cu înregistrarea video a faptei (fila 36), planşe foto (fila 32) și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 35)

Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

De asemenea, art. 49 din OUG nr. 195/2002 stabilește că „(1) Limita de viteza în localități este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h.

Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.”

În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, ”depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Instanța reține că fapta săvârșită de către petent a fost înregistrată cu cinemometrul laser marca Trucam ##### ## ######, așa cum este menționat în procesul-verbal contestat, iar din buletinul de verificare metrologică nr. …. din data de 21.11.2022 emis de Biroul ##### de Metrologie Legală rezultă fără dubii că acestea este un mijloc tehnic omologat să măsoare vitezele autovehiculelor doar în regim staționar, valabilitatea verificării fiind de 1 an.

Potrivit pct. 3.1.1. lit. c) al Normei de Metrologie Legală NML ###########, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerate este de +/- 4 km/h pentru măsurarea vitezei până la 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic, respectiv +/- 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic.

Referitor la modul de interpretare a dispozițiilor 3.1.1. din ##### sus-amintită, Înalta ##### de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. #/2018, a stabilit că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerințe metrologice care se aplică numai în procedura de atestare a unui cinemometru, respectiv la momentul verificării și omologării aparatului.

Din înregistrarea video-radar rezultă că, în data 26.05.2023, ora 17:54, a fost surprins în trafic pe DN 65, în localitatea …., autoturismul cu numărul de înmatriculare ## ## ### rulând cu viteza de 105 km/h.

Faţă de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat, constând în depășirea vitezei legale, agentul constatator prezentând probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul - verbal.

De asemenea, se reține că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinice de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea amenzii fiind situată între limitele legale și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodată, se constată că sancțiunea amenzii aplicate petentului este orientată spre limita inferioară, fără a fi excesivă în raport cu circumstanțele concrete de comitere a faptei.

Efectuând în continuare analiza criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, prin depășirea vitezei legale, petentul a pus în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.

Pericolul creat justifică pe deplin sancțiunea aplicată, fiind cunoscută împrejurarea că depășirea vitezei legale de deplasare este una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, care se soldează adesea cu pagube însemnate.

Faptul că în cauza de față nu s-a ajuns la cauzarea unui accident nu este de natură să diminueze pericolul potențial pe care îl prezintă o astfel de faptă, în consecință nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. #/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

În subsidiar, chiar şi în absenţa acestei decizii obligatorii, instanța ar fi considerat că nu se impune înlăturarea sancţiunii complementare, întrucât aceasta are un rol preventiv și priveşte protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic.

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.

În continuare, instanţa reţine că potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p.c.,”introducerea cu rea-credință a unei cereri principale vădit netemeinice se poate sancționa cu amendă judiciară între 100 și 1.000 lei”.

Din textul legal menţionat rezultă că pentru aplicarea acestei amenzi trebuie îndeplinite următoarele condiții: introducerea unei cereri principale; cererea să fie vădit netemeinică; introducerea cererii să se efectueze cu rea-credință.

Instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate aceste condiții, după cum urmează:

a) Introducerea unei cereri principale: În data de 29.05.2023 petentul a introdus prezenta plângere contravențională.

b) Caracterul vădit netemeinic al cererii: După cum s-a arătat anterior, intimatul a făcut dovada deplină a celor reținute în procesul-verbal, reieșind dincolo de orice dubiu că petentul a săvârşit fapta contravenţională reţinută prin procesul-verbal contestat, iar acesta din urmă a formulat prezenta plângere contravenţională, contestând doar formal procesul-verbal.

c) Reaua – credință în formularea cererii: Condiția cea mai importantă pentru aplicarea amenzii judiciare este cea a relei-credințe a petentului în formularea cererii.

Chiar dacă părțile au dreptul de a introduce orice căi de atac și cereri permise de lege, trebuie reținut că acest drept, ca de fapt oricare altul, trebuie exercitat cu bună-credință, fără abuzuri, astfel cum statuează chiar art. 57 din Constituția României precum şi disp. art. 12 din Codul de procedură civilă.

Formularea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a unei contravenţii, ca expresie a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, constituie un drept.

Exerciţiul acestui drept, în virtutea principiului disponibilităţii, este liber, titularul dreptului având astfel posibilitatea de a porni sau nu procesul, drept care însă nu este absolut şi implică totodată o obligaţie corelativă.

Astfel, în acelaşi timp, petentul trebuia să exercite acest drept, atât la declanşarea procesului, cât şi ulterior, pe parcursul judecăţii, cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, buna - credinţă fiind necesară inclusiv la alegerea instanţei competente cu soluţionarea cauzei.

Reaua-credință nu trebuie raportată la scopul final urmărit de petent, căci evident că nu se poate afirma a priori că cel ce urmărește obținerea unui câștig este de rea-credință. ####-credință în formularea cererii trebuie raportată la poziția subiectivă a petentului raportat la șansele sale de câștig.

Cu alte cuvinte, petentul este de bună credință dacă la data efectuării unui demers crede în șansa ca acesta să aibă câștig. #### pentru a aprecia că prezenta condiție este îndeplinită trebuie însă se constata că deși își dă seama că demersul său este neîntemeiat, petentul tot îl efectuează.

În cauză, instanța apreciază că reaua-credință decurge din modul în care petentul a formulat plângerea contravențională.

Din lecturarea plângerii contravenţionale se poate observa şi lipsa unei susţineri cu privire la existanţa vreunei vătămări create petentului prin întocmirea procesului verbal cu pretinsele lipsuri invocate.

De asemenea, tot în aprecierea relei –credințe precum și a caracterului vădit netemeinic al plângerii, instanța mai reține și că petentul a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu 55 km/h peste limita legală admisă, ceea ce reprezintă o diferență excesivă care a creat o stare de pericol pentru ceilalți participanți la trafic și posibilitatea producerii unor evenimente rutiere deosebit de grave.

Această modalitate de a acționa formează convingerea instanței că petentul cunoștea de la data formulării plângerii că aceasta este neîntemeiată și că nu există niciun motiv pentru ca procesul-verbal să fie anulat, deoarece în caz contrar ar fi invocat atare motive prin cererea introductivă.

De asemenea, în condiţiile în care a fost luată faţă de petent măsura suspendării dreptului de a conduce, pentru o perioada de 90 zile, iar potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, plângerea formulata suspendă executarea sancţiunilor aplicate, este evident că petentul a urmărit prin înregistrarea plângerii contravenţionale, ca unic scop, amânarea executării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Totodată, instanţa are în vedere în aplicarea acestei măsuri şi comportamentul petentului pe parcursul procesului desfăşurat pe rolul Judecătoriei ####### de la momentul introducerii cererii şi până la pronunţarea soluţiei: introducerea unei cereri nesemnate într-un singur exemplar ce a trebuit regularizată conform art. 200 C.proc.civ., modificarea cererii la 27.06.2023 (f. 19) ce a mai fost transmisă încă o dată instanţei cu 16 minute înaintea intervalului orar stabilit pentru strigarea cauzei cu solicitarea de a se amâna cauza în vederea comunicării acesteia către intimat, cerere, de altfel, aproape identică cu răspunsul la întâmpinare formulat, singura diferenţă între cele două cereri fiind în cuprinsul răspunsului la întâmpinare pe pagina a doua unde se invocă faptul că procesul-verbal a fost întocmit de alt agent decât cel constatator.

Totodată, în ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta a fost transmisă atât cu 16 minute înainte de şedinţă, cât şi în ziua ulterioară şi pe 13.11.2023, reieşind în mod clar că petentul nu e conştient de gravitatea faptei sale şi nu regretă în niciun fel fapta comisă.

În acest caz, aplicarea unei amenzi judiciare în acest caz nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie, întrucât dispoziţiile legale care permit instanţei aplicarea unei astfel de sancţiuni are drept scop educarea justiţiabililor, în sensul de a fi motivaţi să îşi exercite drepturile procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, practica judiciară demonstrând că numeroase acţiuni în justiţie sunt formulate în alte scopuri decât protejarea unui drept al reclamantului încălcat de o altă persoană.

Pentru toate aceste motive, instanța apreciază că este îndeplinită și cea de-a treia condiție pentru aplicarea amenzii judiciare, constată că plângerea a fost introdusă cu rea-credinţă fiind vădit netemeinică motiv pentru care va aplica petentului amenda judiciară în cuantum de 1.000 de lei pentru săvârşirea abaterii judiciare prevăzute de art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, în modalitatea normativă a introducerii, cu rea-credinţă, a unei cereri principale vădit netemeinice.