Sentinţă civilă nr. 4225 din 21.10.2024

Data publicare portal 01.09.2025

Admite în parte contestaţia la executare.

Reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc …. în cadrul dosarului execuţional nr. …., stabilit prin încheierea din 05.03.2024, de la suma de 3570 lei la suma de 1500 lei.

Anulează parţial încheierea din 05.03.2024 întocmită de executorul judecătoresc … în cadrul dosarului execuţional nr. …. pentru suma ce depăşeşte cuantumul de 1500 lei cu titlul de onorariu executor judecătoresc.

Respinge în rest, ca neîntemeiată, contestaţia la executare.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată si, ca neîntemeiată, restituirea taxei judiciare de timbru din proces.

Executorie.

Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la sediul Judecătoriei Slatina.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 21.10.2024.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### la data de 15.03.2024 sub nr. ####/311/2024 reclamantul ######## prin ############ si ####### Locala de Aplicarea Legii Fondului Funciar ########, în contradictoriu cu pârâtul ####### ######, a formulat contestaţie la executare, împotriva executării silite începute în dosarul execuţional nr. ......., a somaţiei din data de 06.03.2024 şi a încheierii de stabilire cheltuieli din data de 5.03.2024 emise în dosarul execuţional nr. ....... de către BIROUL DE EXECUTOR JUDECATORESC ##### ######## ######, prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună: admiterea contestaţiei și anularea tuturor actelor de executare anterior enuntate, ca fiind nelegale; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, precum și celelalte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu, inclusiv restituirea taxei judiciare de timbru, pentru următoarele motive.

Conform sentinţei civile nr. ####/12.09.2022, Judecătoria ####### i-a obligat sa întocmească formalitățile premergătoare pentru eliberarea titlului de proprietate pentru creditorul de astăzi, ####### ###### pentru trei suprafețe de teren.

În ceea ce priveşte instituţia reclamantă, din care face parte ####### locala de aplicare a legilor fondului funciar ########, aceasta a înţeles să pună în executare dispozitivul sentinţei în cauză, de bună voie, anterior punerii lui în executare silită a sentinţei anterior menţionate.

Astfel, la data formulării prezentei contestaţii, au fost efectuate toate formalităţile premergătoare eliberării titlurilor de proprietate în cauză, fiind emis un titlu de proprietate şi celelalte doua fiind scrise, însă nu s-a finalizat semnarea lor de către autorităţile abilitate (Prefect, ######## Prefectura, ##### Forestiera, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară).

Evident că întocmirea şi scrierea titlurilor de proprietate s-a făcut după îndeplinirea de către ####### locala de aplicare a legilor fondului funciar ######## a obligaţiei de întocmire a documentelor premergătoare.

Au precizat că fac dovada cu înscrisurile ataşate că şi-au îndeplinit obligaţia în timp util, fapt comunicat şi creditorului.

Onorariul stabilit de către executor pentru punerea în executare a sentinţei în cauză, respectiv suma de 3.570 lei, este stabilit cu nerespectarea onorariilor minimale si maximale stabilite prin ordinul #########, în condiţiile în care onorariul pentru punerea în executare a obligaţiei de a face este de 200 lei.

Pe de alta parte, au informat creditorul prin intermediul executorului judecătoresc despre demersurile făcute de ei, respectiv despre punerea în executare a sentinţei în cauză.

Somaţia emisă de către Executorul judecătoresc poarta data de 06.03.2024, data la care obligaţiile care incumbă Comisiei Locale de aplicarea legilor fondului funciar ######## erau îndeplinite.

Au arătat că dovedesc acest fapt cu însăși titlul de proprietate nr. …...

##### în vedere aceste aspecte, a solicitat instanţei să dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, să dispună anulare actelor de executare silita nelegal întocmite precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de avocat.

În drept, prezenta cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 718 si urm. din Codul de proc. civ.

În probaţiune: înscrisuri, inclusiv ataşarea dosarului de executare silită.

Au ataşat înscrisuri f. 8-31.

Conform art. 223 Cod proc. civ., raportat la art. 411 alin 1, pct. 2, teza a doua, au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 16.04.2024 pârâtul ####### ###### a depus la dosar întâmpinare, f. 40-41.

Pârâtul a precizat că reşedinţa sa se află de mulţi ani în străinătate la următoarea adresă:

######, a solicitat să se ţină cont în stabilirea viitoarelor termene, dacă va fi cazul, de faptul că adresa sa de domiciliu din București nu este monitorizată în permanență. A indicat adresa de email florin #################.

Procesele verbale de punere în posesie pentru trei suprafețe de teren forestier au fost întocmite în anul 2012.

Nenumărate intervenții pe care le-a făcut pe lângă Primăria ######## pentru a obține titlurile de proprietate pentru cele trei parcele au fost tratate cu indiferență și cu vădită rea credință.

După 9 ani de tergiversări care nu pot fi explicate decât prin rea voință, a considerat că singura soluție care îi rămâne pentru a vedea vreodată titlurile de proprietate este să se adreseze justiției.

În continuare, a precizat că, în anul 2021 a acționat în justiție Primăria ######## pentru a o obliga să întocmească titlurile de proprietate.

După cum reiese și din documentația depusă la dosar de reclamanta Primăria ########, nici acționarea în justiție nu a fost suficientă pentru a-i determina să-și îndeplinească obligațiile legale.

Instanța Judecătoriei ####### i-a dat câștig de cauză în dosarul ####/și prin Hotărârea nr. ######### din 12 septembrie 2022 a obligat Primăria ######## să întocmească documentația pentru titlurile de proprietate și să plătească cheltuielile de judecată, iar ####### Județeană ### să elibereze titlurile de proprietate.

În ciuda Hotărârii judecătorești, Primăria ######## nu a întreprins nimic nici de această dată pentru a-și îndeplini obligațiile.

După alte 7 luni, în aprilie 2023, a solicitat prin avocatul său executarea silită.

În data de 13 aprilie 2023, Instanța Judecătoriei ####### a admis cererea de încuviintare a executării silite în dosarul nr. ####/. Această dispoziție nu prevede nicio cale de atac.

A solicitat să se constate că reclamanta Primăria ######## a dat dovadă de rea voință pe parcursul a 11 ani, să se respingă cererea de anulare a executării silite ca inadmisibilă și să fie obligată intimata reclamantă la eventuale cheltuieli de judecată.

La data de 02.10.2024 ### ##### ######## ###### a depus la dosar în xerocopie certificată, dosarul de executare nr. ....... filele 50-114 din dosar.

La data de 07.10.2024, pârâtul ####### ###### a depus la dosar un înscris în completarea întâmpinării, în care a precizat că nici până la termenul din 06.10.2024 nu a primit niciu titlu de proprietate din cele trei pe care Judecătoria ####### a obligat Primăria ######## în dosarul nr. ####/şi prin Hotărârea nr. ######### din 12.09.2022 să i le elibereze, a primit doar o copie parţială a unuia dintre titluri.

Pârâtul a precizat că reclamanta dă în continuare dovadă de rea-credinţă în îndeplinirea obligaţiilor sale şi a cerut să se respingă cererea de anulare a executării silite ca inadmisibilă şi netemeinică şi să oblige intimata reclamantă la eventuale cheltuieli de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ####/12.09.2022 pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2022 (fila 23) s-a dispus obligarea pârâtei ####### Locală ######## de fond funciar să îndeplinească formalităţile premergătoare pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafeţele de:

-2 ha teren cu destinaţie pădure, conform HCJ nr. 1278/24.09.2010 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 4467/24.05.2012,

-2 ha teren cu destinaţie pădure, conform HCJ nr. 1279/24.09.2010 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 4468/24.05.2012,

-2 ha teren cu destinaţie pădure, conform HCJ nr. 1280/24.09.2010 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 4469/24.05.2012,

Şi respectiv ####### Judeţeană ### să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile de mai sus.

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei ####### locală ######## de fond funciar să plătească reclamantului suma de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Această hotărâre a rămas definitivă la 25.10.2022, aşa cum rezultă din menţiunea aplicată pe exemplarul depus în copie certificată la dosar (fila 31).

La 05.04.2023 – fila 51 – intimatul a depus cererea de executare silită raportat la titlul executoriu indicat anterior, la aceeaşi dată fiind deschis dosarul execuţional nr. ....... (fila 59), fiind obţinută încuviinţarea executării silite (fila 64) prin încheierea Judecătoriei ####### cu nr. 1177 din 13.04.2023 în dosarul nr. ####/, fiind emisă somaţia din 24.04.2023 de executor (fila 65) pentru executarea obligaţiei de a face stipulată în titlul executoriu (primită de debitoarea contestatoare la 25.04.2023), precum şi somaţia din 11.05.2023 (fila 67) privind executarea silită a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din titlul executoriu – primită de contestatoare la 12.05.2023 (fila 72).

Din dosarul execuţional (fila 69 şi urm.) rezultă că la data de 03.05.2023 a fost emisă de Primăria ### ########

La data de 19.06.2024 (fila 73) a fost solicitat de executorul judecătoresc stadiul demersurilor debitoarei contestatoare pentru emiterea titlului de proprietate, primită de contestatoare la 20.06.2023 – fila 74, ulterior solicitându-se aceleaşi relaţii (fila 75), având în vedere că s-a invocat de creditor faptul că au fost remise documentaţii eronate la OCPI ### de către debitoare.

La data de 01.08.2023 – fila 77 şi urm. – s-a solicitat din nou de către Primăria ### ######## ##### #### ### ######## ########## ## ########### ## #####, iar solicitarea executorului judecătoresc a fost redirecţionată OCPI ### (fila 80), situaţie în care executorul a revenit la 04.09.2023 (fila 84) în sensul prezentării stadiului îndeplinirii obligaţiilor, în contextul în care calitatea de debitor o are autoritatea locală şi nu OCPI ###.

În data de 11.10.2023 – fila 86 – s-a revenit iarăşi de executor către debitoare în sensul exprimat anterior, precum şi în 06.11.2023 – fila 88 -, motiv pentru care, în lipsa unor relaţii din partea debitoarei, executorul a solicitat date de la OCPI ### (fila 90), care au fost remise la 11.12.2023 (fila 92), iar din acestea a rezultat că toate cele 3 titluri au fost emise în 01.11.2023,m fără a se remite şi dovada comunicării acestora titlularului dreptului.

La data de 05.03.2024 – fila 96 - a fost emisă încheierea executorului judecătoresc prin care acesta a fixat cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 4425,6 lei, din care 3570 lei reprezintă onorariul executorului, fiind emisă somaţia pentru recuperarea acestor sume la 06.03.2024 – fila 97.

În 05.03.2024 – fila 98 – debitoarea a remis executorului relaţii legate de faptul că a ridicat un titlu de proprietate de la OCPI, urmând ca celelalte 2 să fie semnate după ce au fost înaintate instituţiilor abilitate, aşa încât executorul a emis la 18.03.2024 – fila 100 – somaţia către ####### #### ### ###### # ####### ######### ########## ######### ## ###### ##########, iar aceasta din urmă a menţionat executorului la 26.03.2024 – fila 106 – că cele 3 titluri de proprietate au fost emise astfel:

-TP nr. 5778/01.11.2023 (fila 106) se afla în acel moment în posesia Primăriei ######## pentru comunicare,

-TP nr. 5777/29.02.2024 (fila 109) şi nr. 5779/29.02.2024 (fila 111) au fost înaintate de OCPI către ##### Forestieră Rm. ###### în vederea semnării la data de 07.03.2024, procedura prevăzând că ulterior se vor întoarce la comisia judeţeană ce le va remite celei locale.

În 29.03.2024 (fila 108) a fost remisă executorului judecătoresc din partea Comisiei #### ### ###### ######### ########## ## ########### ####### ### ### ##### ####### ######.

Din dovezile depuse de contestatoare (fila 16) rezultă că la data de 02.03.2023 a fost luată decizia de ####### locală de a pune în executare hotărârea judecătorească definitivă din 25.10.2022, prin urmare îndeplinirea obligaţiilor a fost demarată la peste 4 luni şi aceasta la solicitarea creditorului, aşa cum rezultă din înscrisul menţionat, fără a se indica şi ce s-a întmplat în această perioadă.

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa reţine că partea contestatoare şi-a dezvoltat raţionamentul, în principal, pe 2 puncte, respectiv executarea silită este prematură, contestatoarea a efectuat demersuri în sensul punerii în executare a titlurilor executorii şi cheltuielile de executare, în special onorariul executorului judecătoresc, sunt apreciate ca fiind exorbitante.

Astfel, în privinţa primului aspect de nelegalitate invocat de contestatoare în legătură cu prematuritatea executării silite a Comisiei locale de fond funciar, instanţa constată că, într-adevăr, astfel cum şi aceasta din urmă a invocat în contestaţia la executare formulată, potrivit art. 5 din HG nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar pun în posesie, prin delimitare în teren persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin.

Potrivit art. 36 din acelaşi act normativ, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale care cuprinde anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate.

#### titlul executoriu pe baza careia s-a procedat la executarea silită a contestatoarei este reprezentat de hotărârea judecătorească, iar aceasta conţine o obligaţie in solidum (în solidaritate) în privinţa celor două comisii de fond funciar.

Astfel fiind, în calea aleasă de contestatoare (respectiv contestaţie la executare), fiind vorba despre un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, nu se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu de acest gen.

Instanţa care a pronunţat titlul executoriu a bifurcat obligaţiile părţilor, sen sîn care din cuprinsul dezvoltării motivării de mai sus se constată că întârzierea emiterii titlurilor de proprietate intimatului creditor a fost cauzată de debitoarea contestatoare, în contextul în care numai la peste 4 luni de la defintivarea soluţiei judecătoreşti a demarat procedura de emitere a actelor premergătoare (02.03.2023), iar intimatul a depus cererea de executare la 05.04.2023, titlurile fiind emise în 01.11.2023 şi februarie 2024, dar comunicate ulterior creditorului, fără a exista dovezi în acest sens la dosar.

Prin urmare se reţine că inactivitatea debitoarei contestatoare a condus la executarea silită a sa de către intimatul creditor, iar executarea efectivă a obligaţiilor de către comisia locală a avut loc la o perioadă ulterioară demarării executării silite.

Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. 1 C.pr.civ., se poate face contestaţie la executare împotriva încheierilor executorului judecătoresc, precum şi a oricărui act de executare, contestaţia fiind necesar a fi făcută în termenul de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. 1 C.pr.civ., care curge de la momente diferite.

De asemenea, alin. 3 al art. 712 C.pr.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă s-a dat fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În speţă, contestatoarea a luat cunoştinţă de actele pe care le contestă la data de 25.04.2023 / 12.05.2023 şi a formulat contestaţie împotriva acestora la data de 15.03.2024, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., situaţie în care aceasta nu mai poate formula aprecieri de nelegalitate faţă de actele de executare silită emise anterior încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 05.03.2024 pe care a primit-o la 07.03.2024, aşa cum rezultă din fila 99.

Faţă de cele anterior expuse, instanţa reţine că susţinerea din cadrul contestaţiei la executare privind îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina contestatoarei nu pot fi analizate prin privire directă asupra legalităţii actelor execuţionale emise anterior anului 2024, întrucât acestea mai pot fi analizate numai din perspectiva onorariului executorului judecătoresc, în contextul în care acesta este stabilit prin încheiere, iar aceasta poate fi contestată separat de contestator.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate pe care trebuie să le îndeplinească contestaţia la executare, potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. 1 C.pr.civ., „#### executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.

În speță, obligaţia debitoarei care rezultă din titlul executoriu este o obligaţie de a face, respectiv de a emite titlul de proprietate pentru o suprafaţă de teren individualizată în cuprinsul hotărârii judecătorești.

Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.”.

Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, menţionează, la art. 34 alin. (1), că punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptăţite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 36 alin. (1) din Regulament, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor.

În acest context, instanţa constată că emiterea titlului de proprietate asupra terenului nu se poate realiza în lipsa punerii în posesie, în prealabil, a creditorului, beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului pentru care urmează a se emite titlul.

Aşadar, pentru a putea emite un titlu de proprietate, debitorul trebuie să se afle în posesia unei documentaţii întocmite de către omisa locală, obligaţia acestuia neputând fi executată anterior executării obligaţiilor ce revin comisiei locale.

Subsidiaritatea executării obligaţiilor de către comisia judeţeană faţă de executarea obligaţiilor de către comisia locală este confirmată de titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită în cauză.

Astfel, prin dispozitivul hotărârii, instanța a stabilit o ordine de executare a obligațiilor celor doi debitori, hotărând în mod expres că, ####### JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR este obligată să emită titlu de proprietate după înaintarea documentației de către ####### Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.

Caracterul conform legal al executării silite trebuie raportat la statuările instanței judecătorești care a emis titlu executoriu și nicidecum la dispozițiile legale de drept substanțial care au stat la baza pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu, în cazul analizat cele încorporate art. 5 lit. i) și art. 36 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005.

Astfel, potrivit art. 5 lit. i) și art. 36 alin. (1) anterior menționate, activitatea comisiei județene, de emitere a titlului de proprietate, este plasată în timp ulterior punerii în posesie asupra terenului, activitate ce revine în sarcina comisiei locale.

O astfel de succesiune a activităților celor două entități implicate are relevanță în faza de executare silită, prin faptul că fost reflectată ca atare în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, la fel ca în speța de față.

Nemulțumirile legate de modalitatea în care instanța a receptat normele de drept substanțial au natura juridică a unor apărări de fond care pot fi invocate doar prin intermediul căilor de atac deschise împotriva hotărârii judecătorești.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că obligaţia contestatoarei era exigibilă, executarea silită faţă de acesta nefiind prematură – întocmai cum a stabilit instanța de judecată care a emis actul jurisdicțional pus în executare silită, motiv pentru care va analiza justeţea onorariului de executare ca singurul act care poate fi contestat procedural în mod direct de contestatoare.

Instanţa reţine că sfera acestor cheltuieli este prevăzută la art. 670 alin. (3) din C.pr.civ. republicat, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Despre onorariul executorului judecătoresc se poate spune că reprezintă un element din sfera cheltuielilor de executare şi este prevăzut, sub aspectul naturii juridice şi al cuantumului minimal şi maximal, în art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea, precum şi în anexa nr. 1 a O.M.J. nr. 2550/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Sub aspectul naturii juridice, este fără echivoc faptul că onorariul executorului judecătoresc este un drept corespunzător serviciului prestat, iar nu o obligaţie, fiind definit astfel chiar de art. 39 alin. (1) din lege, dar şi de art. 55 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.

Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor [art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă].

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.

De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia [art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă].

Din dispoziţiile legale expuse rezultă că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile ocazionate cu efectuarea executării silite, inclusiv cele cu onorariul executorului judecătoresc, fiind instituit un principiu similar cu cel consacrat în materia cheltuielilor de judecată (art. 453 din Codul de procedură civilă).

Debitorul se află în culpă procesuală deoarece nu şi-a executat de bunăvoie obligaţiile impuse prin titlul executoriu, astfel că este firesc ca el să suporte, în final, toate cheltuielile ocazionate în legătură cu executarea silită.

De asemenea, debitorul este ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare silită şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Soluţia se întemeiază pe faptul că debitorul este considerat pus în întârziere din chiar momentul chemării sale în judecată.

Atât teza a II a, cât şi teza a III a a alin. (2) al art. 670 din Codul de procedură civilă impun în sarcina debitorului obligaţia de a achita cheltuielile de executare efectuate între momentul declanşării executării silite (înregistrarea cererii de executare) şi cel al realizării obligaţiei stabilite prin titlul executoriu.

Contrar celor menţionate de contestatoare, care a apreciat că „plata” în sensul Codului civil făcută anterior demarării executării silite ar exonera-o pe acesta de obligaţia achitării onorariului executorului atât timp cât această plată (în sensul de îndeplinire a obligaţiilor) a fost făcută înainte ca debitoarea să fi fost somată sau încunoștințată în vreun fel de existenţa dosarului de executare, instanţa reţine că plata făcută în mod voluntar de către debitoare, în înţelesul legiuitorului, ulterior declanşării procedurii execuţionale reprezintă tot o plată circumscrisă sferei executării silite, întrucât este realizată ulterior demarării acestei proceduri care, potrivit art. 622 alin. (2) din Codul de procedură civilă, începe odată cu sesizarea organului de executare, singura particularitate a unei asemenea plăţi benevole fiind aceea că ea este urmarea unei manifestări de voinţă voite şi conştiente a debitorului, îndeplinită totuşi sub imperiul unei anumite constrângeri, presiuni din partea executorului judecătoresc.

Aceasta deoarece contestatoarea nu a realizat dovada plăţii cheltuielilor de judecată, iar emiterea titlurilor de proprietate au avut loc ulterior demarării executării silite şi chiar în perioada judecării prezentei contestaţii la executare.

Instanţa constată astfel, în dezacord cu partea contestatoare, că atât timp cât intenţia debitoarei de a-şi executa obligaţia din titlul executoriu s-a materializat în anul 2024, după data începerii executării silite (2023) nu se mai poate vorbi de o executare de bunăvoie a obligaţiei, debitoarea fiind deja pusă în întârziere astfel că ea este necesar să achite cheltuielile de executare.

În privinţa cuantumului acestor cheltuieli, instanţa reţine că art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede două situaţii derogatorii în care obligaţia debitorului de suportare a cheltuielilor de executare este circumscrisă unor împrejurări ce presupun o reevaluare a acestora.

Astfel, o primă situaţie derogatorie de la regula suportării cheltuielilor de executare în întregime de către debitor este aceea a executării obligaţiei de către debitor ca efect direct al somaţiei, fie de îndată, fie în termenul acordat de lege [art. 670 alin. (2) teza a III a din Codul de procedură civilă].

Se observă că textul legal are un caracter imperativ, stabilind în mod clar că debitorul ,,nu va fi ținut să suporte decât”, ceea ce înseamnă că legiuitorul impune necesitatea unei noi evaluări a cuantumului cheltuielilor de executare privite lato sensu faţă de momentul stabilirii acestora.

O a doua situaţie derogatorie este nuanţată de teza a II a a alin. (2) al art. 670 din Codul de procedură civilă, în care debitorul rămâne ţinut să achite cheltuielile de executare silită, obligație însă circumstanțiată de intervalul de timp scurs de la data înregistrării cererii de executare silită şi data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă plata a fost făcută în mod voluntar.

Aşadar, şi în acest caz, cuantumul cheltuielilor de executare depinde de atitudinea subiectivă a debitorului care înţelege ca, la un moment dat al procedurii, să-şi îndeplinească obligaţia cuprinsă în titlul executoriu.

Deosebirea faţă de prima ipoteză expusă anterior se situează la nivelul momentului procedurii la care debitorul îşi îndeplineşte obligaţia de bunăvoie, constatându-se, aşadar, o distincţie pe planul întinderii activităţii execuţionale desfăşurate până la data executării, această diferenţă fiind şi principalul instrument de cuantificare a cheltuielilor de executare la plata cărora continuă să rămână obligat debitorul.

Precizarea din textul legal - ,,chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar” – are menirea de a consolida ideea că debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare chiar şi în cazul în care a achitat de bunăvoie obligaţia, legiuitorul simţind nevoia unei reglementări exprese în acest sens pentru înlăturarea oricărui echivoc ulterior.

Legiuitorul reglementează acelaşi principiu al suportării numai a acelor cheltuieli de executare al căror cuantum este corespunzător fidel activităţii desfăşurate de participanţii la procedură vizaţi în mod direct de aceste sume.

Se observă, totodată, că teza a II a a alin. (2) al art. 670 din Codul de procedură civilă face referire la cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare, ceea ce înseamnă că procedeul reaprecierii acestor sume se raportează la identificarea cheltuielilor de executare realizate în concret în intervalul de timp cuprins între data declanşării executării silite şi momentul îndeplinirii obligaţiei stabilite în titlul executoriu, indiferent de cuantumul formal stabilit al acestora prin estimarea iniţială, ceea ce prezintă relevanță fiind efectivitatea activităților de executare îndeplinite.

Principiul proporţionalităţii cheltuielilor de executare cu efectivitatea actelor/activităţilor îndeplinite de organul de executare se impune a fi asigurat indiferent de momentul la care se realizează îndestularea integrală a creanţei creditorului, în caz contar ajungându-se la o îmbogăţire fără justă cauză a acelor participanţi la procedură în patrimoniul cărora ar intra sumele respective.

#### procedeul de stabilire a acestei echivalenţe nu este unul facil, el trebuie aplicat cu rigoare, procedura execuţională neputându-se transforma într-un mijloc de mărire nejustificată a patrimoniului altor persoane în detrimentul debitorului, declanșarea executării silite constituind prin ea însăși o sancţiune suficient de drastică care acționează asupra debitorului cu toate elementele sale componente.

##### în vedere că intimata-debitoare şi-a executat obligaţia din titlul executoriu în cursul anului 2024, la scurt timp de la declanşarea executării silite (2023), dar efectiv nu înainte ca acesteia să i se comunice vreo somaţie, instanţa constată că executorului judecătoresc nu i se cuvine un onorariu maxim de 3570 lei (conform art. 39 din Legea nr. 188/2000), aşa cum a fost el stabilit prin încheierea atacată, ci i se cuvine un onorariu în cuantum de 1500 lei la care nu se adaugă TVA (având în vedere că s-a stipulat expres în cuprinsul încheierii executorului că acest onorariu cuprinde TVA, sens în care şi instanţa reţine că suma de 1500 lei cuprinde TVA de 19%), un astfel de cuantum fiind proporţional cu activităţile efectiv desfăşurate de acesta până la realizarea integrală a obligaţiei (înregistrarea dosarului de executare şi formularea cererii de încuviinţare a executării silite), legiuitorul recunoscând în favoarea debitoarei beneficiul de a suporta numai acea parte a cheltuielilor de executare care răspunde cerinţei de proporţionalitate cu actele/activităţile efectiv îndeplinite.

Atât timp cât legiuitorul stabileşte că debitorul este obligat la cheltuielile de executare reprezentate de onorariul executorului proporţional cu activitatea depusă de acesta în cazul în care debitorul execută obligaţia de îndată după comunicarea somaţiei prevăzute de art. 668 din Codul de procedură civilă, este evident că şi în cazul în care obligaţia este executată înainte de comunicarea somaţiei debitorul este obligat la plata onorariului executorului proporţional cu activitatea desfăşurată de acesta până la momentul executării.

Instanţa mai reţine şi faptul că efectul reevaluării acestor cheltuieli operate în raportul dintre creditoare şi debitoare se va răsfrânge în mod automat şi asupra celuilalt raport juridic dintre creditoare şi executorul judecătoresc, fără a mai fi necesară intervenţia organului de executare sau a instanţei întrucât o soluţie contrară ar determina o îmbogăţire fără justă cauză a executorului judecătoresc, în condiţiile în care temeiul ajustării operate a constat tocmai în verificarea proporţionalităţii muncii depuse de acesta cu onorariul cuvenit pe considerente intervenite ulterior declanşării executării.

Astfel, hotărârea prin care se stabileşte noul cuantum al cheltuielilor de executare ca urmare a îndeplinirii de bunăvoie a obligaţiei de către debitoare va produce efecte nu doar în planul raportului juridic dintre creditoare şi debitoare, ci şi asupra celui dintre creditoare şi executorul judecătoresc, raţiunea operării acestei ajustări fiind aceeaşi.

Aşa fiind, va reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc ##### ######## ###### în cadrul dosarului execuţional nr. ......., stabilit prin încheierea din 05.03.2024, de la suma de 3570 lei la suma de 1500 lei (cu TVA inclus, conform celor de mai sus expuse) şi va anula parţial încheierea din 05.03.2024 întocmită de executorul judecătoresc ##### ######## ###### în cadrul dosarului execuţional nr. ....... pentru suma ce depăşeşte cuantumul de 1500 lei cu titlul de onorariu executor judecătoresc şi va respinge în rest, ca neîntemeiată, contestaţia la executare.

Faţă de soluţia dată contestaţiei la executare, va respinge cererea contestatoarei de restituire a taxei de timbru, ca neîntemeiată, întrucat în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 45 din OUG nr. 80/2013, respectiv nu s-a achitat taxă judiciară de timbru în proces, iar onorariul avocatului nu a fost probat a fi plătit, conform art. 452 C.pr.civ.