Sentinţă civilă nr. 5431 din 30.12.2024

Data publicare portal 01.09.2025

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Dispune reechilibrarea contractului de credit bancar nr. ….. încheiat între părţi, în sensul că plata sumelor datorate începând cu data de …., în temeiul acestui contract, se va realiza la cursul de schimb 1 CHF = 4,30 RON.

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Slatina.

Pronunţată azi, 30.12.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 15.01.2024 sub nr. ###/, reclamanţii ##### ####-######, ##### ####-######## în contradictoriu cu pârâţii #### a solicitat instanței, în temeiul dispoz.

Legii nr. 77/2021 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 52/2020, să dispună adaptarea contractului de credit nr. ###### ###.începând cu data de … ca urmare a constatării impreviziunii, în sensul stabilirii unui curs valutar mediu pentru CHF, medie stabilită între cursul francului de la data comunicării notificării şi cursul francului de la data contractării ca justă şi proporţională, contractul urmând a fi derulat prin folosire începând cu data notificării formulate în temeiul Legii nr. 77/2021, respectiv …, a acestui curs de schimb pentru sumele devenite exigibile ulterior acestui moment.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în fapt, prin notificările nr. …. şi …. din data de …. reclamanţii au notificat banca solicitând, în principal, negocierea clauzelor şi adaptarea soldului la valoarea de piaţă, iar în subsidiar, în situaţia în care nu se va ajunge la o solutie amiabilă, darea imobilului ipotecar în plată pentru stingerea datoriei.

Izvorul raportului de drept substanţial dedus judecăţii în prezenta cauză îl constituie notificarea de dare în plată formulată de reclamanţi la data de … împotriva căreia banca nu a formulat contestaţie .

Prin notificarea nr. … şi nr. …. reclamanţii au notificat ##### solicitând, în principal, negocierea clauzelor şi adaptarea soldului la valoarea de piaţă, iar în subsidiar, în situaţia în care nu se va ajunge la o soluţie amiabilă, darea imobilului ipotecar în plată pentru stingerea datoriei.

Prin această notificare, reclamanţii au comunicat creditoarei intenţia lor de reechilibrare a contractului, în principal, iar în subsidiar, încetarea acestuia prin transfer către creditor a dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat conform contractului de ipotecă, în vederea stingerii integrale a datoriei precum şi a oricăror accesorii ale acesteia prezente şi viitoare izvorând din contractul de facilitare credit şi garanţie.

În susţinerea primului petit al notificării, respectiv acela al reechilibrării contractului, oferta lor era de aplicare a unui discount de 35% din soldul rămas de rambursat:

„In ceea ce priveste ofertele noastre avem urmatoarele mentiuni:

1. Dorim ca viitoarele clauze contractuale sa fie stabilite in urma negocierilor dintre parti.

2.

Prin adresa nr….. si … din 21.1 1.2023 v-am invitat in data de 28.12.2023 , ora 09:30 si in data de 29.12.2023 , ora 09:30 la sediul notarului public ###### ######## in vederea negocierii - reechilibrarii clauzelor contractuale in conformitate cu prevederile Legii nr 52/2020, care modifica si completeaza Legea nr 77/2016.

Va rog sa confirmati aceasta invitatie.

3. Cea mai buna oferta de conversie a fost pregatita de banca dvs.

Prezint mai jos un exemplu din pliantul bancii pentru un credit de 100.000 CHF.

Oferta permitea reechilibrarea contractului si evita supraindatorarea clientului.”

În susţinerea celor arătate în notificare sunt îndeplinite cumulat:

- dispozitiile Legii 77/2016 astfel cum a fost modificata prin Legea 52/2020;

- conditiile impreviziunii, astfel cum au fost configurate de doctrină şi jurisprudenţă sub imperiul Vechiului Cod Civil;

- dispoz. art. 969-970 Cod Civil 1864;

- Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/2016.

La data încheierii contractului de credit cursul CHF/RON era de 2,2791 lei/CHF, iar la data transmiterii notificării 21.11.2023 cursul CHF/RON era de 5,1384 lei/CHF, cursul CHF a crescut cu un procent de 106,31% creştere care s-a menţinut şi în ultimele 6 luni anterior comunicării notificării.

Astfel, în temeiul art. 4 alin. 1 indice 3 coroborat cu alin. 3 din Legea nr. 77/2016 reclamanţii se bucură de o prezumţie absolută de impreviziune, care nu poate fi înlăturată prin proba contrară.

Curtea Constituţională a precizat în decizia nr. ###/2020 par.52 stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietar către creditor echivalează cu încetarea contractului, însă art. 4 alin. 4 din lege stabileşte că aceasta reprezintă o ultimă soluţie aplicabilă în situaţia constatării impreviziunii, astfel că părţile trebuie să depună toate diligenţele pentru menţinerea utilităţii sociale a contractului, iar instanţa judecătorească să urmărească, în mod firesc, continuarea contractului.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2017 la par.49 s-a statuat că „aceasta (instanţa) are posibilitatea de a interveni asupra contractului în mod firesc, fie în sensul încetării executării sale, fie în cel al adaptării sale noilor condiţii, cu efecte juridice doar pentru viitor, prestaţiile deja executate rămânând câştigate contractului.

Adaptarea la noile conditii se poate efectua inclusiv printr-o conversie a ratelor de plată în circumstanţele concrete ale cauzei în scopul reechilibrării obligaţiilor, curs valutar care poate fi cel de la data încheierii contractului, cel de la data survenirii evenimentului imprevizibil sau cel de la data efectuăriii conversiei.

Instanţa, după constatarea impreviziunii trebuie să analizeze posibilitatea continuării contractului de credit, inclusiv prin stabilirea unui curs care să ajute la reechilibrarea contractului între cele două părţi, având în vedere că modificarea acestuia este elementul care a determinat existenta impreviziunii.

Astfel, echilibrarea se poate realiza doar începând cu momentul solicitării formulate în acest sens de către una dintre pârțile contractuale, moment apreciat chiar de către parte ca fiind cel în care, urmare onerozităţii excesive, a ajuns în imposibilitatea executării contractului.

În cauza de faţă, reclamantii au solicitat adaptarea contractului prin notificarea comunicată la data de 21.11.2023 şi adresată către creditorul obligatiei, astfel că aceasta este data pe care instanţa o va avea în vedere, adaptarea contractului neputând fi pronunțată cu efect retroactiv.

A învederat faptul că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 4 alin. 1 din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, respectiv:

a) Reclamanţii sunt consumatori, în înțelesul legislaţiei protecţiei consumatorilor, întrucât în vederea contractării creditului au acţionat în scopuri exclusiv personale, exterioare oricărei activităţi comerciale, industriale sau de producţie, artizanale sau liberale, iar ##### este instituţie de credit care a acţionat în cadrul activităţii sale comerciale.

b) Cuantumul sumei împrumutate prin contractul de credit nr.103046 nu depăşea, la momentul acordării creditului, echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro.

c) Creditul a fost contractat de consumatori cu scopul de achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de lucuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu ce puţin un imobil având destinaţia de locuinţă.

d) Reclamanţii, în calitate de consumatori, nu au fost condamnaţi printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul care face obiectul prezentei notificări.

Cu privire la condiţiile de formă ale notificării transmise de către reclamanţi, dispuse de art.5 din Legea nr. 77/2016, au observat că:

Notificarea este transmisă prin intermediul unui avocat (Cabinet de Avocat ####### #####) , fiind stabilite două date, respectiv 28.12.2023 ora 09.30 şi 29.12.2023 ora 09.30 la BNP ###### ###, iar din cuprinsul ei reiese că se doreşte, în principal, reechilibrarea contractului de credit, iar în subsidiar, transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriilor izvorând din contractul de credit încheiat între părți.

Au considerat aplicabil Codul Civil din 1864 in cauza de faţă, în raport de data încheierii contractului …. şi abordarea Curţii Constituţionale în Decizia nr. ###/2016 publicată în M.OF nr. 53/18.01.2017, decizie obligatorie pentru instanţele de judecată: Curtea reţine că sub imperiul Codului civil din 1864, atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părților ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului.

Or, astfel cum reţine şi Curtea Constituţională în decizia sus-citată, sub regimul Codului civil din 1864, teoria impreviziunii era fundamentată pe prevederile art. 970 C. civil, potrivit cărora „conventiile trebuie executate cu bună credinţă.

Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţie după natura sa”.

Impreviziunea vizează numai riscul supra- adăugat şi, în condiţiile intervenirii acestuia, ea nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la acelaşi moment, fiind, aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.

Sub aspectul impreviziunii instanţa de fond trebuie să verifice următoarele evenimente:

1.

Pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit.

În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de B.N.R. la data transmiterii notificării de dare în plată şi cursul de schimb publicat de BNR la data încheierii contractului de credit.

2. Pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă”.

Astfel, prin prisma mai multor decizii CCR din ultima vreme pe Legea 77/2016, instanţele trebuie să analizeze nu numai capacitatea de plată a debitorului, ci strict dezechilibrul contractual, de altfel, CCR înlocuiește notţiunea de „ruină a debitorului” cu noţiunea de „ruină contractuală”.

În prezenta cauză, argumentele intimaţilor privind supraevaluarea monedei CHF în raport de data contractării, ca urmare a crizei economice mondiale, se impune a fi analizată prin raportare la riscul supra-adăugat, căci nu contestă că, prin încheierea unui contract în moneda străină există un risc minim asumat de ambele părți şi, astfel cum a precizat, clauzele contestate impun exclusiv reclamantului suportarea riscului valutar.

Prin urmare, în cazul acestui contract de credit, a avut loc, ulterior contractării, o creştere foarte mare raportată la valoarea monedei naţionale.

Sub aspectul impreviziunii au solicitat instanţei de judecată, raportat la cele relatate mai sus, să verifice două aspecte: pe de-o parte, dacă evenimentul survenit ulterior încheierii contractului, ce a determinat această creştere, nu putea fi prevăzut, în mod rezonabil, la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale; pe de altă parte, dacă această creştere face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor reclamantului.

Cât priveşte primul aspect, au solicitat instanţei să reţină că, prin raportare la alte contracte de credit încheiate în monedă străină, doar moneda CHF a avut o creştere spectaculoasă, ca urmare a deciziei Băncii Centrale a Elveţiei de a nu mai susţine plafonul minim de schimb valutar al francului elveţian faţă de euro.

În legătură cu impreviziunea, banca însăși a considerat aprecierea francului elveţian drept un eveniment de risc supraadăugat. #### o interpretare directă a faptului că banca a propus clienţilor săi măsuri pentru reechilibrarea contractelor de credit. ##### a lansat o ofertă de conversie a creditelor în franci elveţieni, sub forma unui pachet de măsuri care cuprinde:

1. Conversia creditelor din franci elveţieni în lei sau euro (la cursul zilei);

2. Returnarea comisionului de administrare plătit efectiv de client pe tot parcursul derulării creditului.

Dincolo de denumirea comercială a operaţiunii, reducerea soldului a reprezentat o reechilibrare de contract, prin faptul că:

- s-a aplicat exclusiv clienţilor cu credite in CHF;

- s-a aplicat (egal) clienţilor bun-platnici/rău platnici (cu restanţe la plata ratelor);

- s-a aplicat indiferent de valoarea soldului (fără plafon);

- s-a aplicat indiferent de nivelul veniturilor clientului.

Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert raportat la puterea de înțelegere a consumatorului, întrucât acesta nu are cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar bancar care să-i permită anticiparea unei creşteri accelerate a cursului de schimb şi, în consecinţă, asumarea în cunoştinţă de cauză a riscului valutar.

Referitor la cea de-a doua condiţie, au solicitat instanţei să verifice căci în cauza de faţă există o creştere cu 96% , respectiv 80% a monedei CHF în raport de moneda naţională cauzând o onerozitate excesivă a obligaţiilor reclamantului, prin comparaţie cu obligaţiile băncii.

Potrivit dispoz. art. 970 C. civil de la 1864, în lumina teoriei solidarismului contractual, au considerat îndeplinite atât aspectul obiectiv al echităţii, cât şi componenta subiectivă (slăbiciunea debitorilor) .

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nu are drept scop revenirea la prestaţiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la acelaşi moment, fiind aşadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.

De asemenea, au solicitat instanţei să aibă în vedere că moneda creditului, convenită de către părți în CHF, este un element esenţial al contractului, constituind însuși obiectul prestaţiei actului juridic, condiţie în lipsa căreia banca, cel mai probabil, nu ar fi încheiat contractul de împrumut în aceleaaşi condiţii, astfel cum se poate observa în prezenta cauză.

Totodată, au solicitat instanţei să reţină, faptul că singurul aspect ce atrage dezechilibrul contractual în cauză, este valoarea monedei CHF de la data fiecărei plăţi lunare a dobânzii contractuale.

Faţă de cele relatate mai sus, au solicitat admiterea acţiunii, împărțirea riscului valutar între cele două părți ale contractului, sens în care stabilirea unui curs mediu pentru CHF , medie stabilită între cursului francului de la data notificare şi cursul francului de la data contractării creditului apare ca justa şi proporţional, rezultând un curs de schimb valutar de 3,3499 lei/1 CHF, contractual urmând a fi derulat prin folosirea - începând cu data comunicării notificării formulate în temeiul Legii nr. 77/2016, respectiv 21.11.2023, a acestui curs de schimb valutar pentru sumele devenite exigibile ulterior acestui moment.

Adaptarea contractului de credit începând cu data de 21.11.2023 în sensul că plata sumelor datorate în moneda CHF în temeiul acestui contract se va realiza la cursul de schimb de 3,3499 lei/1 CHF.

În susţinerea celor relatate mai sus au solicitat proba cu înscrisuri, cele depuse şi cele care urmează să fie depuse.

Au depus alăturat în doua exemplare, unul pentru instanţă şi unul pentru comunicare: copie contract credit şi ipotecă, copie notificare nr. 807 şi 808 din 21.11.2023 şi confirmare de primire, copie grafic de rambursare, copie cerere nr. 1304/28.09.2023.

Pârâtul ###### ###### #### In conformitate cu prevederile art. 205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de ##### #### ###### şi ##### ####-########, ambii cu domiciliul în #######, ####, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat ####### #####-###### situat în #######, prin care a solicitat instanţei respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că în fapt, în data de 28.02.2008, între ###### ###### ######## ### , în calitate de creditor și reclamanţi, s-a încheiat contractul de facilitate de credit și de garanție nr. 103046.

În vederea garantării rambursării sumei împrumutate în cuantum de … CHF, precum și a dobânzilor, a comisioanelor și a oricăror alte sume datorate în temeiul contractului de credit, debitorii au constituit în favoarea creditorului o ipotecă de rang I asupra imobilului - apartament ###, avand nr. cadastral …, intabulat in Cartea Funciară Individuală nr.. … a #### #######, Cartea Funciară Colectivă nr…..a #### #######, compus din 3 (trei) camere de locuit si dependinţe, cu o suprafaţă utila de 63,60 mp şi balcon în suprafaţă de 8,70 mp, rezultând o suprafaţă totală de 72,30 mp, împreună cu dreptul de coproprietate asupra părților din imobil.

Prin acţiunea formulată, reclamanţii au solicitat instanţei:

„Să dispună adaptarea contractului de credit nr. …. începând cu data de 21.11.2023 ca urmare a constatării impreviziunii, în sensul stabilirii unui curs valutar mediu pentru CHF, medie stabilită între cursul francului de la data comunicării notificării şi cursul francului de la data contractării ca justă şi proporţională, contractul urmând a fi derulat prin folosire începând cu data notificării formulate în temeiul Legii nr. 77/2021, respectiv 21.11.2023, a acestui curs de schimb pentru sumele devenite exigibile ulterior acestui moment.''

Cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, raportat la Legea 77/2016.

A solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât aceasta este întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016 privind darea în plată, însă debitorii nu au respectat procedura prealabilă, în sensul că nu i-au trimis o notificare prin care să o cheme la notar pentru a lua în plată imobilul, ci au chemat-o la notar pentru a negocia, ceea ce nu se circumscrie prevederilor cuprinse în Legea nr. 77/2016.

Potrivit art. 4 alin. (1) 1, lit. a) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, „reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6 /00 faţă de data încheierii contractului de credit.

În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de ##### Naţională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de ##### Națională a României la data încheierii contractului de credit”.

După cum rezultă din economia textului de lege citat, acesta nu reglementează în niciun caz posibilitatea debitorului de a chema în judecată creditorul pentru adaptarea contractului.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 „În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și conditiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4".

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (6) din Legea nr. 77/2016 „(1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege (...) (6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia.

Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată”.

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 „În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor".

Astfel, interpretând sistematic normele legale enunțate mai sus, rezultă că procedura specială de dare în plată instituită de Legea nr. 77/2016 se aplică conform următorului mecanism:

- consumatorul transmite profesionistului o notificare prin care își exprimă dorința de a îi transmite proprietatea imobilului ipotecat în vederea stingerii creanței izvorâtă din contractul de credit;

- de la momentul primirii notificării de dare în plată orice plată sau procedură de executare silită este suspendată de drept până la dezlegarea definitivă a contestației formulată de profesionist;

- în situația în care apreciază că nu îndeplinește condițiile instituite de lege, profesionistul are dreptul de a învesti instanța de judecată cu o contestație prin care să solicite pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate neîndeplinirea condițiilor de către debitor și repunerea părților în situația anterioară transmiterii notificării de dare în plată;

- în ipoteza în care contestația formulată de profesionist este admisă în mod definitiv, atunci părțile vor fi repuse în situația anterioară transmiterii notificării de dare în plată;

- în situația în care contestația formulată de profesionist este respinsă în mod definitiv, atunci profesionistul are obligația de a se prezenta la notarul indicat de consumator pentru a încheia actul de dare în plată prin care se transmite proprietatea imobilului ipotecat în vederea stingerii creanței generate de contractul de credit;

- în condiţiile în care profesionistul a cărui contestaţie a fost respinsă în mod definitiv, refuză să se prezinte la notar pentru a încheia actul de dare în plată, atunci consumatorul are dreptul de a formula o acțiune în constatare prin care să se dispună fie adaptarea contractului de credit, fie încetarea acestei convenții.

În consecință, legea îi recunoaște debitorului dreptul de a formula acțiunea în, numai pentru a obține darea în plată a imobilului și stingerea tuturor datoriilor, nu și pentru a constrânge creditorul la acceptarea unei soluții de adaptare care nu este rezultatul negocierilor și al voinței lor comune.

Protecția socială derogatorie conferită prin Legea dării în plată nu se aplică și acelor ipoteze în care debitorii recurg la acest mijloc pentru a obține într-un cadru judiciar fundamentat pe Legea 77/2016 adaptarea Contractului de credit după formula pe care o propun din rațiuni eminamente subiective.

Având în vedere că demersul debitoarei excede scopului prevăzut de Legea nr. 77/2016, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fond, referitor la teoria impreviziunii ca şi temei invocat de reclamanţi:

În doctrina și jurisprudența anterioare Codului Civil au fost folosite diverse fundamentări care ar putea atrage posibilitatea judecătorului de a interveni în contractul încheiat de părți.

În cadrul acestei secțiuni va analiza separat unele din fundamentele invocate: existența unei clauze rebus sic stantibus (i), buna-credință și echitatea (ii), cauza contractului (iii) și forța majoră (iv).

(i) Existenta unei clauze rebus sic stantibus

Clauza rebus sic stantibus - ”dacă lucrurile - situația economică - vor rămâne neschimbate -, considerată drept o clauză subînțeleasă în contract, presupune că obligațiile rămân nemodificate numai atât timp cât și condițiile avute în vedere de părți la încheierea acestuia rămân nemodificate (omnis convention intelligitur rebus sic stantibus).

Așadar, se presupune că intenția părților a fost de a se obliga doar prin raportare la contextul faptic contemporan încheierii contractului, iar în ipoteza în care acest context se schimbă în mod fundamental, intenția părților este de a nu mai fi legate de manifestarea inițială de voință.

Interpretând contractul după intenția ###### # ########, s-ar putea ajunge la admisibilitatea revizuirii efectelor contractului.

O asemenea abordare nu este oportună, interpretarea raportându-se la intenția ###### # ######## ## ## , judecătorul neputând ”denatura înscrisul” prin considerarea ca subînțeleasă a acestei clauze, moment la care nu se poate presupune că părțile au urmărit că împrejurările se vor schimba în mod fundamental.

Mai mult, se poate considera că doar debitorul este interesat să nu execute o obligație excesiv de oneroasă, iar ”clauza nu poate fi prezumată în intenția unei singure părți".

De asemenea, interpretarea este o operațiune care intervine când prevederile nu sunt clare, ”instantele (...) nu pot modifica o prevedere contractuală clară” .

Astfel, în mod logic ”clauza rebus sic stantibus este contrară naturii economice a contractului, care este un act de previziune".

(ii) ####-credinţă și echitatea

Art. 970 C. civ. prevede obligativitatea executării cu bună-credință a contractelor. În doctrină s-au formulat opinii în sensul că buna-credință și echitatea pot fi considerate fundamente ale aplicării teoriei impreviziunii.

Astfel, s-a apreciat că atitudinea subiectivă a părților, manifestată în sensul executării cu bună-credință a contractului legal încheiat, nu trebuie să se manifeste în sensul solicitării unui preț care depășește cu mult valoarea contraprestației, dat fiind faptul că disproporția este una cauzată de evenimente imprevizibile, independente de voința părților.

Așa cum s-a statuat în doctrină, executarea cu bună-credință implică o obligație a părților de a colabora în vederea atingerii scopurilor vizate la momentul contractării, obligație ce ar putea implica și renegocierea contractului în ipoteza în care una din prestații devine excesiv de oneroasă.

Ca un contraargument al acestei teze, se poate susține că, o componentă a obligației de a executa contractul cu bună-credință este obligația de fidelitate în executarea contractului, care presupune o executare întocmai a obligației asumate prin intermediul contractului, ”cu toate dificultățile mai mult sau mai puțin serioase ce are putea să se ivească pe parcursul executării".

(iii) Cauza contractului

O altă teorie înaintată este teoria cauzei, care presupune faptul că la momentul la care în cadrul contractului ”echilibrul a fost rupt, una dintre prestații nu va mai avea cauza, deoarece prestația nu mai este echivalentă".

Această teorie nu poate fi primită, cauza este o condiție de validitate a contractului a cărei îndeplinire se raportează la momentul încheierii acestuia, prestația trebuind să aibă „întinderea dorită de contractanți la momentul încheierii” contractului, nu la momentul executării acestuia.

(iv) Forţa majoră

Plecându-se de la premisa că dezechilibrul contractual este generat de împrejurări obiective, inevitabile, independente de voința părților, un alt mod de a fundamenta aplicabilitatea teoriei impreviziunii a fost reprezentat de forța majoră.

Chiar dacă intervenția forței majore atrage o imposibilitate absolută de executare, s-a considerat izolat că există o diferență doar cantitativă între imposibilitate absolută de executare și onerozitate excesivă.

Totuşi, în privința perioadei de după 1989 și până la adoptarea Noului Cod civil, s-a încercat o atenuare a regulii obligativității contractelor. #### respinsă teoria impreviziunii, a fost consacrată legal posibilitatea de readaptare a contractelor prin acordul de voință liber exprimat al părților contractante.

Această idee se baza, totuși, pe vechiul principiu mutuus consensus, mutuus dissensus din dreptul roman, consecință a forței obligatorii a contractului și a libertății de a contracta, intervenția judecătorului pentru modificarea contractului fiind posibilă numai dacă părțile ar fi inserat în contract o clauză de impreviziune.

În această perioadă, jurisprudența națională a admis impreviziunea cu precădere în două domenii: majorarea chiriilor în contractele de închiriere (CSJ, secț. com, dec. nr. 21/1994) și actualizarea prețului unor mărfuri livrate și neachitate (CSJ, secț. com, dec. nr. 4456/1999).

###### preponderentă însă, opinie la care se raliază, este că instituția analizată nu poate fi asimilată impreviziunii, dat fiind faptul că intervenția evenimentului imprevizibil nu face imposibilă executarea, ci atrage doar efectul ruinător al contractului pentru una din părți, forța majoră fiind aplicabilă „numai în cazul imposibilității absolute, nu și atunci când se onerează” obligația.

Astfel cum se poate observa, aceste fundamente au aptitudinea, în mai mare sau mai mică măsură, de a justifica aplicarea mecanismului impreviziunii.

Cu toate acestea, faptul că aceste fundamente sunt apte de critici, coroborat cu faptul că jurisprudența și doctrina nu au ajuns la un consens cu privire la fundamentul, condițiile și aplicarea teoriei impreviziunii subliniază existența unor incertitudini cu privire la existența impreviziunii în sistemul anterior Codului civil.

Chiar şi în optica Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623/201 6, dificultatea în aplicarea teoriei impreviziunii ca fundament pentru posibilitatea judecătorului de a modifica un contract rezidă tocmai în faptul că legea folosește noțiuni cu un anumit grad de relativitate precum: „obligație mai oneroasă” (când contractul trebuie executat chiar și în aceste condiții) și respectiv „excesiv de oneroasă” (când contractul poate fi reașezat în temeiul regulii rebus sic stantibus), fără a oferi o distincție clară, fapt ce poate duce la o practică judiciară inconstantă.

În literatura de specialitate, se consideră că se poate califica o obligație drept excesivă, atunci când reiese cu claritate că una din părți nu ar fi contractat dacă ar fi prevăzut această situație anterior încheierii contractului.

Simplele modificări obişnuite ale prețurilor sau ale costurilor, variații normale ale cursurilor de schimb nu constituie situații de impreviziune.

Principiul forței obligatorii a contractului este reiterat în art. 1271 alin. 1 C.civ., tocmai pentru a sublinia caracterul excepțional al situațiilor în care adaptarea contractului, pentru impreviziune, este admisibilă.

O altă problemă analizată în doctrină este reprezentată de faptul că nu se precizează caracterul extrinsec al schimbărilor.

Cu toate acestea, având în vedere principiul bunei-credințe, reglementat expres de art. 1170 C.civ. în materie contractuală, se poate concluziona că nu se poate invoca impreviziunea de către debitorul care a creat el însuși dezechilibrul prin conduita sa culpabilă.

Astfel, motive ce ţin de o minimă previziune raportat la o lungă perioadă de timp (posibila scădere a veniturilor, deteriorare a stării de sănătate, posibilitatea de supravieţuire a unei afaceri pe termen lung, naşterea de copii) nu pot fi considerate ca şi motive mai presus de minima diligenţă.

Propunerile reclamanţilor de adaptare a contractului de credit nu pot fi primite

Codul civil român, în cadrul efectelor produse de contract între părți, relevă cu titlu de exemplu impreviziunea, în cadrul art. 1271.

Potrivit acestuia, părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.

Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, instanța poate să dispună următoarele soluții, în conformitate cu alin. (2):

- adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

- încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.

A subliniat că banca a încercat o soluţionare pe cale amiabilă, propunând în acest sens o remitere parțială de datorie in procent de 10%, aşa cum rezultă şi din oferta nr. …/05.10.2023, pe care reclamanţii nu au acceptat-o.

A subliniat că riscul majorării cursului de schimb cu mai mult de 52,6%, trebuie suportat în mod egal de comerciant şi consumator, fiind evident că peste acest prag impreviziunea acţionează pentru ambii cocontractanţi, aceştia nefiind în măsură a anticipa variaţia monedei în care a fost acordat creditul.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel ###### în dosarul #####/, prin care instanţa a adaptat contractul de credit prin împărțirea riscului valutar supra-adăugat între părțile cocontractante reprezintă un exemplu elocvent. ##### a adaptat contractul de credit prin împărțirea în mod egal între bancă şi debitor a riscului reprezentat de mąjorarea cursului valutar ce depășeste valoarea cursului de la acordare + 52,6%.

De asemenea, Tribunalul ###### in dosarul nr. ####/, ”Admite apelul.

Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că dispune adaptarea contractului de facilitate de credit și de garanţie nr. ...../19. 03.2008, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data notificării de dare în plată, 18.06.2020, în sensul că sumele datorate de debitori se vor calcula la cursul CHF de la momentul încheierii contractului de credit, la care se adaugă un procent de 52, 6% din această valoare (cursul CHF de la momentul încheierii contractului de credit), la care se adaugă un procent de 50% din diferenţa dintre cursul CHF de la data scadentei fiecărei rate și cursul de schimb de la data de 19.03.2008.

Mentine în rest hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

Definitivă.

În acest sens si Tribunalul ######### prin Decizia Civila nr. # …/25.10.2023 pronuntata in Dosarul nr. ####/a decis in sensul « Admite apelul formulat de #### (###. împotriva sentinţei civile nr. ##/, pronunţată de Judecătoria ####.

Schimbă în parte sentinţa apelată.

Dispune adaptarea contractului de credit nr. . din data de 26.03.20()8, în sensul că, începând cu dala de 03.10.2022, sumele datorate de intimaţii-reclamanţi în temeiul contractului de credit menţionat se vor calcula după următoarea formulă: valoare rată curs impreviziune + 1/2 (curs la data scadentei ratei - impreviziune), unde curs impreviziune = curs CHF la data acordării creditului + 52, 6% ”

De asemenea Judecatoria …. in dosarul nr. ####/a dispus in sensul «Respinge ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă.

Admite in parte cererea de chemare în judecată.

Dispune adaptarea contractului de credit nr. din 04.08.2008, ca urmare a intervenirii impreviziunii, în sensul că sumele datorate de debitor în temeiul convenţiei de credit menţionate anterior se vor calcula la valoarea CHF din momentul încheierii contractului la care se va adăuga 52,6 % din valoarea CHF din momentul încheierii contractului la care se va adăuga 50% din diferenţa dintre valoarea CHF din momentul scadentei și valoarea CHF din momentul încheierii contractului majorată cu 52, 6%.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria ….

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de grefa instanţei, astăzi, 20.

I l. 2023.

Tot in sensul mentionat anterior Judecatoria ###### in dosarul nr. #####/a dispus in sensul «Admite, în parte, cererea privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâtele ###### ###### si ###### ######.

Dispune, în contradictoriu cu ######., adaptarea pentru viitor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a contractului de credit nr. ../10.04.2008 în sensul că toate sumele datorate de reclamantă în temeiul contractului se vor calcula la o valoare CHF compusă din valoarea CHF de la data contractării plus 52, 6%, respectiv suma de 3, 5549 lei la care se adaugă jumătatea diferenţei dintre 3, 5549 lei si cursul de schimb de la data plătii.

Recent, la data de 13.02.2024 Tribunalul ####### in dosarul nr. #####/a dispus tot in sensul „Admite în parte apelul ....... #### .

Respinge apelul .. .....ca nefondat.

Dispune adaptarea pe viitor a contractului de facilitate credit și garantie nr. ... ..../30.01.2008, în sensul că sumele datorate de apelanţii ... ulterior datei de 29. 10. 2020, se vor calcula la valoarea CHF din mementul încheierii contractului (2,3090 lei/l CHF), la care se adaugă un procent de 52,6% din valoarea CHF din momentul încheierii contractului (1,2150/1 CHF), la care se adaugă un procent de 50%, care rezultă din diferenţa dintre valoarea CHF de la momentu lfiecărei plăti și suma de 3, 5240/1 CHF.

Definitivă. ”

Referitor la acest aspect, Judecatoria ###### in dosarul nr. ###/a statuat in sensul « ...Dispune adaptarea pentru viitor a contractului de facilitate de credit și de garantie nr. … din 09.06.2008, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în sensul că toate sumele datorate de reclamantă în temeiul contractului se vor calcula la o valoare CHF compusă din valoarea CHF de la data contractării (l CHF=2,2853 lei) plus 52,6%, adică un curs de 3,4873 lei pentru un CHF, la care se adaugă jumătatea diferentei dintre 3,4873 lei ? i cursul de schimb de la data scadentei fiecărei plăti.

Aceeasi instanta in dosarul nr. ####/a hotarat in sensul «Dispune adaptarea pentru viilor, începând cu dala rămânerii definitive a prezentei sentinle, a contractului de credit nr. . ../12.03.2008, în sensul că toate sumele datorate de reclamantă în temeiul contractului se vor calcula la o valoare CHF compusă din valoarea CHF de la dala contractării plus 52,6%, respectiv suma de 3,5427 lei, la care se adaugă jumătatea diferenţei dintre 3, 5427 lei si cursul de schimb de la data plătii.

Foarte recent, la 27.02.2024 Tribunalul … prin Decizia Civila nr. ## pronuntata in dosarul nr. ####/a dispus in sensul «Admite cererea de apel formulată de contestatoarea intimată ###### ###### #### ## S.A. împotriva sentintei civile nr. ####/02.05.2023, pronunțată de către Judecătoria …. în dosar nr. ####/.

Schimbă în parte senlin(a apelată în sensul că: dispune adaptarea contractului de facilitate credit și de garantie nr. ../27.06.2008 încheiat între ###### ###### ########.

SI ... .....în calitate de împrumutat și codebitorii... ....., în sensul că, începând cu data comunicării notificării (19.06.2020), cursul valutar al CHE în vederea restituirii împrumutului. va fi calculat după formula: cursul de la data încheierii contractului de credit + 52, 6% din acest curs + jumătate din diferenta dintre cursul de la data plătii si cursul de la dala încheierii contractului de credit + 52, 6 0 0 din acest curs (în vederea determinării acestei diferente, sintagma „cursul de la dala plătii ” având valoare de descăzut, iar „ cursul de la data încheierii contractului de credit + 52, 6% din acest curs ” având valoare de scăzător).

De asemenea, in Dosarul nr. #####/aflat pe rolul Judecatoriei ###### respectiv Tribunalului … atat instanta de fond cat si instanta de apel s-au pronuntat in sensul aplicarii formulei pe care subscrisa am propus-o.

Aceeasi practica o intalneşte si la Judecatoria … in Dosarul nr. ..…care ”Dispune adaptarea Contractului de credit de facilitate credit și de garanție nr. ...., începând cu data comunicării notificării 20.08.2021 și până la data rambursării integrale a creditului, prin împărțirea între părțile contractante a riscului valutar, respectiv orice creștere a cursului de schimb CHF peste valoarea de 50% în raport de cursul de schimb de la data încheierii contractului (08.08.2008) va fi suportat în mod egal, adică 50% de către debitoriireclamanți și 50% de către creditoare-pârâtă.”, solutie ramasa definitive prin respingerea apelului de Tribunalul…..

Si Judecatoria …, in Dosarul nr. #####/, dispune aplicarea aceleiasi fomule prin Hotararea # # ##### #.07.2022, solutie care ramane definitiva la Tribunalul ##### prin respingerea apelului formulat de debitori.

De asemenea, in paralel cu solutiile pronuntate de instantele de la ####, si a mentionat aici Dosarul nr. ###/, care au aplicat formula propusa de subscrisa, trebuie menționată adresa Curții de Apel #### ###### prin care s-au exprimat opiniile judecătorii de la Curtea de Apel #### ###### si a instanțelor arondate cu privire la formula de adaptarea a contractului de credit și care au decis cu majoritate că adaptarea contractului de credit trebuie să vizeze doar riscul supraadăugat, adică variația de curs care depășește pragul de 52,6% calculat din cursul de la acordare și care se adaugă cursului de la acordare.

Cu alte cuvinte, decizia judecătorilor de la Curtea de Apel #### ###### se traduce prin formula matematică de stabilire a cursului valutar și pe care am menționat-o anterior: cursul de la acordare + 52,6% + { 1/2 * [cursul actual - (cursul de la acordare + 52,6%)]}.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozitiile art. 205 Cod procedură civilă, precum şi pe celelalte dispoziţii legale invocate.

Probe: a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

A depus prezenta întâmpinare în doua exemplare, dintre care unul urmează a fi comunicat reclamantilor.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, potrivit contractului de credit nr. 103046/28.02.2008, încheiat între reclamanţi, în calitate de debitori, şi pârâta în calitate de creditor, banca a acordat un împrumut în valoare de 91.750 CHF pe o durată de 360 de luni.

La data de 21.11.2023, reclamanţii au notificat contestatoarea, în temeiul Legii nr.77/2016, solicitând prezentarea la notar pentru negocierea şi adaptarea soldului creditului contractat sau pentru încheierea actului translativ de proprietate asupra imobilului, prin care să fie stinse datoriile derivând din contract, notificarea fiind primită de pârâtă la data de 23.11.2023 (f.22).

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de echilibrare a contractului, instanţa reţine că Legea nr. 77/2016 nu prevede aspecte precum cele invocate de pârâtă, astfel încât, debitorul, poate solicita pe cale principală adaptarea contractului, chiar dacă, sub acest aspect, sunt incidente regulile de drept comun.

Într-adevăr, Legea nr. 77/2016 reglementează expres remediul dării în plată prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, cu consecinţa stingerii obligaţiilor rezultate din contractul de credit.

Cu toate acestea, echilibrarea şi continuarea contractului de credit este principalul scop al Legii nr. 77/2016, aspect reglementat expres în cuprinsul art. 4 alin. 4 din lege.

Interpretarea limitelor analizei instanţei de judecată, învestită cu o cerere din partea debitorului, întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 77/2016, este dată prin considerentele Curţii Constituţionale, expuse la paragrafele nr. 49 – 50 din Decizia nr. ###/2021.

Astfel, conform Curţii Constituţionale, odată constatată impreviziunea, efectele acesteia nu implică automat încetarea contractului, iar instanţa de judecată trebuie să analizeze prioritar adaptarea contractului, chiar prin aplicarea dispoziţiilor art. 969-970 C.civ. din 1864 sau art. 1271 C.civ., cu scopul menţinerii utilităţii sociale a contractului.

Cererea formulată în temeiul art. 8 din Legea nr. 77/2016 are ca finalitate extremă transferul dreptului de proprietate asupra imobilului şi încetarea contractului, judecătorul având însă obligaţia de a da prioritate continuării (salvării) contractului.

De asemenea, în cuprinsul aceleaşi decizii, în paragraful nr. 51, este menţionat faptul că debitorul are dreptul de a formula o cerere de adaptare a contractului, pe cale reconvenţională, chiar în cadrul contestaţiei promovate de creditor.

Pe fondul cauzei, reţine instanţa că potrivit art.4 din Legea nr.77/2016, pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către ##### Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi;

e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea.

Reprezintă impreviziune:

a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit.

În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de ##### Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de ##### Naţională a României la data încheierii contractului de credit;

b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

Prin Deciziei nr.###/17 iunie 2021, Curtea Constituţională a statuat că fluctuaţia valutară de 52,6 % reprezintă un caz de impreviziune, constatarea stingerii datoriilor izvorâte din contract şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor reprezintă finalitatea extremă ce poate rezulta din impreviziune iar judecătorul are obligaţia legală de a da prioritate soluţiei de continuare a contractului, cererea de adaptare a contractului putând fi formulată atât în contestaţie cât şi în acţiunea în stingerea obligaţiei.

Curtea a decis că odată constatată impreviziunea potrivit dispoziţiilor art.4 alin.1 ind.1-3 din Legea nr.77/2016, instanţa de judecată poate dispune adaptarea contractului de credit iar în măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor, fiind imposibilă/iraţională continuarea sa, instanţa va dispune stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor.

Analizând evoluţia cursului valutar astfel cum rezultă din arhiva BNR, instanţa constată că la data de 28.02.2008, când a fost încheiat contractul de credit, 1 CHF = 2,2791 lei, la data de 21.11.2023, când a fost formulată notificarea, 1 CHF = 5,1384 lei.

În consecinţă, instanţa reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.4 din Legea nr.77/2016, în sensul că reclamanţii au calitatea de consumatori, cuantumul sumei nu depăşeşte valoarea de 250.000 euro, creditul a fost garantat cu un imobil cu destinaţie de locuinţă, nu există dovezi că reclamanţii ar fi fost condamnaţi penal iar cursul de schimb valutar, la data transmiterii notificării, a suferit o creştere de peste 52,6% faţă de cursul valutar la data încheierii contractului.

În consecinţă, instanţa constată că această situaţie reprezintă un caz de impreviziune, astfel că va admite cererea formulată.

În continuare, instanţa reţine că, odată constatată impreviziunea, debitorul are dreptul la adaptarea contractului sau la încetarea acestuia, ca măsură subsidiară, măsură care implică transferul dreptului de proprietate asupra imobilului oferit spre dare în plată.

Adaptarea contractului este un remediu prin care se urmăreşte ca efectul impreviziunii, care a generat onerozitate excesivă la nivelul obligaţiei ce îi incumbă debitorului, să fie suportat de ambele părţi.

Cu referire la cererea de adaptare a contractului conținută în notificarea de dare în plată:

Reclamanţii au indicat prin notificarea transmisă pârâtei faptul că doresc adaptarea acestui contract.

Prin Decizia ######## Curtea Constituțională a constatat că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă cerinţele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât stabileşte în mod clar că soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluţii, oferă instanţei judecătoreşti un criteriu raţional, şi anume aprecierea posibilităţii continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestațiile la care părţile s-au obligat.

Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituție pentru că atât debitorul, cât şi creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului.

Prin urmare, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie (par. 56).

Trebuie subliniat că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a României a arătat că situaţia patrimonială a debitorilor nu ar trebui să fie luată în considerare la analiza apariţiei impreviziunii, socotită fiind ca o instituţie care operează diferit faţă de analiza situaţiei falimentului personal al debitorilor.

De asemenea, s-a subliniat că impreviziunea vizează numai o ruină contractuală, care afectează utilitatea socială a contractului de credit, şi nicidecum o ruină personală a debitorului.

Astfel, în evaluarea impreviziunii se vor analiza, exclusiv, prestaţiile părţilor din contractul de credit de natură să determine ruină contractuală a debitorului, şi nu se vor avea în vedere aspectele financiare/materiale care nu se află în legătură cu contractul de credit.

Așadar, instanţa judecătorească, în evaluarea impreviziunii, nu poate împrumuta elemente/criterii specifice procedurii insolvenței persoanei fizice.

În ceea ce priveşte modul de adaptare a contractului, reclamanţii au solicitat ca suportarea variației de curs valutar să fie suportat în mod egal de părțile contractante; se reține deci că prejudiciul decurgând din producerea riscului valutar nu se cere a fi înlăturat, ci doar înjumătăţit.

Practic, debitorii solicită să suporte în continuare riscul valutar, însă nu în mod exclusiv.

Instanța apreciază că modalitatea de echilibrare a contractului solicitată de intimaţi este echitabilă, soluția fiind posibilă doar în măsura în care sunt avute în vedere considerentele enunțate de Curtea Constituțională: chiar dacă legea nu reglementează, în mod expres, adaptarea contractului ca soluţie pe care instanţa ar putea să o pronunțe nu înseamnă că efectele impreviziunii în mod inexorabil echivalează cu încetarea contractului.

Din contră, odată stabilită existenţa impreviziunii conform art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa judecătorească trebuie să fie preocupată de menținerea utilității sociale a contractului chiar prin aplicarea în temeiul textului criticat a dispozițiilor art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864 sau ale art. 1.271 din Codul civil, după caz, astfel că aceasta va putea dispune fie adaptarea, fie încetarea contractului de credit.(par. 49 din Decizia ###/2021).

Având în vedere acest aspect, reţine instanţa că ambele părţi sunt datoare a suporta riscul valutar, motiv pentru care va dispune adaptarea contractului de credit în sensul că rambursarea ratelor de credit stabilite în franci elvetieni (CHF), scadente începând cu data de 21.11.2023 (data notificării ) să fie efectuată la un curs valutar de 4,30 lei/CHF ce reprezintă [2,2791 lei/CHF + (52,6% x 2,2791 lei/CHF) +0,83 lei reprezentând 50% din diferenţa dintre cursul de 5,13 lei /CHF de la 21.11.2023 şi cursul de 3,47 lei /CHF].

În acest sens, instanţa va reţine că potrivit Deciziei ######## nu se face nici o referire la o modalitate concretă de adaptare a contractului, ci doar referiri generice la prestaţiile părţilor, trecute sau viitoare, şi la echilibrul dintre acestea.

Astfel, instanţa reţine că potrivit jurisprudentei CCR adaptarea contractului trebuie făcută într-o modalitate ce presupune reducerea prestaţiilor viitoare ale debitorului. #### de propunerile de adaptare ale contractelor propuse de părţi, instanţa reţine că reducerea cursului valutar la care se va face raportarea ratelor rămase de achitat este o metodă în legătură directă cu cazul de impreviziune care a fost considerat incident de către instanţă, şi anume creşterea cursului cu 52,6% faţă de momentul acordării creditului.

Instanța apreciază că aceasta este o adaptare echitabilă a contractului, în sensul că prejudiciul decurgând din producerea riscului valutar va fi suportat de ambele părți din contract.

Aceasta modalitate de reechilibrare a contractului, acoperă inclusiv ipoteza devalorizării monedei CHF, caz în care echilibrul intre prestațiile reciproce va fi păstrat prin aplicarea acestui curs.

Potrivit art. 451 și art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat, dacă există o cerere în acest sens.

În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a obliga pârâta să plătească reclamanţilor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.