Sentinţă civilă nr. 4731 din 13.11.2024

Data publicare portal: 31.03.2025

Respinge cererea ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria ……..

Pronunţată azi, 13.11.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 28.10.2024 cu nr.#####/, reclamantul ######## ######-##### în contradictoriu cu pârâta ######## ######## a solicitat instanței ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se stabilească provizoriu locuința minorului ######## ##### #########, născut la data de ########## la acesta, până la soluționarea definitivă a dosarului nr.#####/, având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei #######, cu termen de judecată la data de 14 noiembrie 2024.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna iulie 2024, în lipsa sa de la domiciliu, fără știrea sau acordul său și fără vreun motiv întemeiat, pârâta a luat minorul și a părăsit domiciliul conjugal.

A invocat faptul că prin S.

C. nr. … din data de 29.08.2024 pronunţată de Judecătoria ####### în dos. nr. #####, având ca obiect ordonanţă preşedinţială- stabilire domiciliu minor şi legături personale, i-a fost stabilit un program de legături personale cu minorul.

Astfel a reușit să-şi vadă cât de cât fiul și să țină legătura cu mare greutate cu acesta, pentru că pârâta îi permite după bunul său plac, împotriva dorinței minorului de a merge cu acesta sau de a-l duce și aduce el de la anumite activități extrașcolare (ex. antrenamente de fotbal).

După obținerea acelei hotărâri judecătorești, aproximativ după două luni de zile de la plecarea din domiciliu împreună cu pârâta, la revenire, minorul a început să plângă și l-a implorat să nu-l mai aducă la #######, motivând că nu-i place că a schimbat casa, școala, colegii, învățătoarea, spunându-i că este ținut captiv între patru pereți acolo unde locuiește cu mama sa.

A arătat că de fiecare dată când minorul i-a cerut, sau când a fost nevoie să-l ducă la antrenamentul de fotbal, sau când situația a impus, fie că nu avea cine să-l ia de la scoală, fie că mama era de serviciu, a fost lângă minor.

La fiecare despărţire de acesta, a plâns și l-a implorat să-l ia acasă, în domiciliul său, acolo unde el s-a născut, a crescut și acolo unde pentru el înseamnă acasă.

A mai invocat faptul că minorul a stat de vorbă și cu mama sa și cu mătușa maternă cărora le-a mărturisit că el nu mai dorește să locuiască în casa în care tocmai s-a mutat din nou cu mama sa, cu chirie și că dorește să locuiască cu tatăl, să meargă la școală cu colegii lui, cu care și-a petrecut deja doi ani de zile, în orașul ########.

Prin urmare, cu ocazia vizitei în domiciliul său, în vacanta intersemestrială, minorul i-a comunicat că nu mai dorește să plece la #######, că el vrea să-l înscrie din nou la doamna învățătoare a lui, că vrea să rămână în casa sa, cu verișorii și prietenii lui, cu mătușile lui și cu bunicii paterni, bunici pe care el îi simte ca și pe părinții lui, aceștia fiindu-i alături de la naștere, aceștia ocupându-se permanent de el, atât în prezența lor dar mai ales când erau la serviciu.

Urmare a refuzului categoric de a se mai întoarce după vacanta intersemestrială la ####### în domiciliul mamei și a dorinței exprimate de minor, a efectuate toate demersurile legale pentru ca acesta să poată continua semestrul la aceeași școală din ########, în același colectiv de colegi și la aceeași doamnă învățătoare, astfel încât în prezent minorul se află în domiciliul său, este încântat și foarte fericit.

Faţă de dorința minorului de a locui împreună cu el cât și de împrejurarea că acesta este îngrijit efectiv de bunica maternă sau mătușă sau alte cunoștințe, pârâta având loc de muncă cu un program de lucru ce nu-i permite a se ocupa îndeaproape de minor, consideră că este în interesul superior al acestuia să locuiască împreună cu tatăl.

Reclamantul apreciază că este în interesul minorului ca acesta să fie îngrijit de el și să se bucure de afecțiunea sa, ținând legătura cu mama sa după dorința lui.

Prin prisma dispozițiilor Legii nr.272/2004 este în interesul minorului ca acesta să beneficieze de un mediu familial normal și echilibrat, la această vârstă fragedă existând riscul să fie victima unui dezechilibru.

Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si audierea minorului.

În drept a invocat dispozițiile art.403, art.996, 997, 998 Noul Cod Civil.

La data de 08.11.2024 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat autoritate de lucru judecat, având în vedere că instanța s-a pronunțat definitiv, privind aceeași solicitare, prin Sentința civilă nr.####/29.08.2024 (dosar nr #####).

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea ordonanței președințiale, ca inadmisibilă (prin neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia) sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

De asemenea a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a învederat că există o ordonanță președințială definitivă, pronunțată la 29.08.2024.

Prin promovarea prezentei ordonanțe, se reiau aspecte analizate cu prilejul acelei ordonanțe.

Raportându-se strict la situația de după rămânerea definitivă și irevocabilă a Ordonanței din dosarul nr #####/a arătat pârâta că minorul, până la momentul vacanței intersemestriale de săptămâna trecută, și-a exprimat dorința de a locui împreună cu mama sa și de a merge în vizită la tatăl său.

Chiar reclamantul precizează că situația despre care face vorbire în prezenta ordonanță a intervenit în această vacanță de o săptămână, fapt ce l-a determinat să promoveze prezenta ordonanță.

A arătat pârâta că vacanța a început pe 28 octombrie, iar ordonanța a fost introdusă fix pe 28 octombrie, deși la această dată, minorul era plecat în ########, împreună cu tatăl său.

Având în vedere acest aspect, se poate observa cu ușurință că reclamantul luase deja hotărârea de a introduce ordonanța, înainte de a constata refuzul minorului de 8 ani și jumătate de a se întoarce la mamă, după această vacanță.

Vacanța petrecută împreună cu minorul, a avut drept scop chiar convingerea minorului ca acesta să nu se mai întoarcă în domiciliul mamei.

#### de la pronunțarea ordonanței anterioare, tatăl a comunicat mamei că va face tot ce-i stă în putință să ia acest copil în domiciliul lui și, cu prețul destabilizării emoționale a acestui copil de 8 ani și jumătate, a încercat să îl convingă pe acesta că (acestea fiind argumentele pe care copilul le-a expus mamei sale, fiind întrebat de ce nu se întoarce acasă, la #######):

-nu este bine pentru el să frecventeze cursurile unui liceu de top (###. I.#########) din #######, ci cursurile școlii generale din ########;

-nu este bine pentru el să-și petreacă 4 ore suplimentare, peste program, la forma de învățământ after scholl, că e prea multă școală;

-că, la domiciliul tatălui, are mult timp liber și este lăsat să facă tot ce vrea și că i s-a promis că i se cumpără tot ce își dorește.

În 8 ani și jumătate, tatăl lui nu i-a organizat copilului nicio vacanță - cu excepția celei de săptămâna trecută, mai mult chiar, a propus să îl înscrie într-o tabără de creație (modelaj în lut), pentru vara viitoare, iar reclamantul s-a opus categoric, spunându-i copilului că n-o să-i placă sigur.

Punctele lor de vedere au fost totdeauna divergente privind educația acestui copil.

Consideră că acest fapt se datorează și diferenței de vârstă între ea si tatăl lui, de 20 de ani.

Acesta se declara veșnic obosit, când propunea să desfășoare diverse activități împreună cu copilul, prefera să stea cu un pahar de băutură în față și pe diverse site-uri de socializare, pe telefon.

În chiar interogatoriul luat acestuia cu prilejul ordonanței precedente, a recunoscut că el nu dormea cu ea și copilul lor, că nu a dormit niciodată cu acesta, de altfel nici cu ea, chiar din momentul în care a rămas însărcinată.

Se invocă lipsa de stabilitate în ceea ce privește situația acestui copil, în contextul în care instabilitatea este provocată de chiar tatăl său.

Pârâta arată că este vorba despre un copil de 8 ani și jumătate, care, evident, este încântat să facă ce dorește, dar nu este și în interesul acestuia.

Tatăl lui nu înțelege că interesul copilului este să petreacă orele de după programul de școală, într-un cadru organizat, împreună cu colegii de vârsta lui, sub îndrumarea cadrelor specializate, unde desfășoară atât activități recreative, cât și pregătirea temelor pentru a doua zi, dar și servirea unei mese calde, diversificate și proaspete.

Pârâta a învederat că este farmacist şi şi-a organizat programul de așa natură încât să ducă copilul dimineață la școală și să îl ia de la after scholl, la finalul programului său și al lui, pentru a petrece timp de calitate cu acesta

De asemenea, fac temele suplimentare împreună, merg la antrenamente. De altfel, copilul totdeauna a preferat să își facă temele cu ea.

Reclamantul încearcă să inducă faptul că nu i-ar oferi o stabilitate locativă, lucru care este total eronat.

După ce a închiriat garsoniera în oraș, reclamantul a acuzat-o că este în alt cartier decât școala și că nu este destul de mare, deși era o locație modernă, curată, bine organizată, iar ea ducea cu mașina copilul la școală.

A încercat să facă mai mult în acest sens și a închiriat un apartament, chiar în vecinătatea ###. I #########, unde copilul frecventează de peste 2 luni cursurile.

Mai mult decât atât, este în același #### ## mătușa sa, de al cărui băiat, copilul lor este puternic atașat și care, de asemenea, petrece timp de calitate cu minorul.

Reclamantul încercă să convingă instanța că, interesul copilului este să petreacă orele de după programul de școală, la locuința acestuia, chiar și când nu este el acasă, liber să facă ce vrea, nesupravegheat, pentru că așa este el „încântat și fericit".

A arătat că la ###.

I. #########, au fost organizate activități şcolare desfăşurate în perioada 04.11-08.11.2024, respectiv drumeții la #######, dar și vizită la ####### în #######, dar reclamantul nu l-a lăsat pe minor să participe împreună cu colegii lui la această vizită.

A încercat să gestioneze situația cu calm, pentru a nu-l afecta pe băiat, dar, văzând că nu îl mai aduce săptămâna trecută, a fost nevoită să formuleze plângere penală pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești, la Parchetul de pe lângă Tribunalul #######.

Copilul îi era încredințat ei, iar el, deşi se întorsese din vacanță, a refuzat să îl aducă.

Comportamentul reclamantului este inexplicabil, în contextul în care, când locuiau împreună, nu petrecea timp cu copilul său, nu petrecea timp cu ei, familia lui, dormea separat de ei, petrecea cea mai mare parte a timpului cu părinții lui sau la muncă, iar în timpul liber, pe telefon, socializând cu diverse femei.

Minorul este puternic atașat de aceasta, locuind în permanentă cu ea de la naștere până în prezent, dormind împreună.

În susţinerea întâmpinării pârâta a depus la dosar înscrisuri, planşe foto.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială, sens în care a fost audiată martora Giogîrdan Narcisa #####, propusă de reclamant.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Instanţa reţine că potrivit art. 997 din codul de procedură civilă ,,instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale cumulative, şi anume: existenţa în favoarea reclamantului a unei aparenţe de drept, urgenţa, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Pe cale ordonanţei preşedinţiale nu poate fi soluţionat fondul dreptului.

Cu toate acestea, un examen sumar al litigiului este autorizat de lege şi chiar indispensabil, atât pentru a se stabili competenţa instanţei de a lua o măsură provizorie, cât şi pentru ca judecata să poată aprecia care dintre părţile litigante are în favoarea sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un interes legitim pentru a menţine o anumită stare de drept sau de fapt.

##### condiţie esenţială care este cerută de dispoziţiile art. 997 din codul de procedură civilă pentru folosirea ordonanţei preşedinţiale este concluzionarea de către instanţă, fără a prejudeca fondul, că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului.

În acest context aparenţa de drept are o conotaţie specifică : existenţa dreptului la un prim şi sumar nivel de aproximare, condiţie care în cazul litigiilor privitoare la minori are în vedere interesul superior al copilului care este determinant şi prevalează în raport cu orice alte circumstanţe atunci când se ia orice decizie privitoare la copil, această raţiune fiind justificată de situaţia specială în care se află copilul : dependenţă, grad de maturitate, statut juridic, posibilitate redusă de a-şi apăra ori face cunoscute propriile interese în raport cu adulţii.

Ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei formulate, aparenţa de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Toate măsurile ce urmează a fi dispuse de instanţă pentru reglementarea raporturilor dintre părinţi şi copiii lor minori trebuie să aibă în vedere principiul interesului superior al copilului care trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copilul.

Determinarea interesului superior al copilului se realizează prin investigarea împrejurărilor, situaţiilor, faptelor ce ţin de copil şi istoricul lui sau de alte persoane care urmează să se ocupe de creşterea şi educarea acestuia, trebuinţele copilului de ordin material, fizic, educaţional şi emoţional, precum şi nevoia de afecţiune şi siguranţă, elemente care concură la identificarea unui mediu stabil şi securizant pentru copil.

Legiuitorul a prevăzut că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament (art. 2 alin. 6 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).

Noţiunea de interes superior al minorului are un conţinut complex, instanţa trebuind să ţină seama de întregul context situaţional şi de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.

Criteriile consacrate de doctrină şi jurisprudenţă la stabilirea interesului superior al copilului în cazul stabilirii măsurilor care îl privesc sunt: vârsta copilului, posibilităţile părinţilor de a asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul părinţilor faţă de minor, precum şi al minorului faţă părinţi, grija manifestată de părinţi faţă copii în timpul convieţuirii cât şi după despărţirea în fapt.

Potrivit art. 496 alin. 1-3 Cod Civil: „Copilul minor locuieşte la părinţii săi. #### părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.

În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile”.

Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 „În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil.

La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.”

Cu privire la situaţia actuală a părţilor, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din relaţia de căsătorie a părţilor s-a născut minorul ######## #####-#########, născut la data de ##########, conform certificatului de naştere ##### ## ### ######, aflat la fila 11 a dosarului.

Instanţa reţine, conform relatărilor părţilor, că acestea sunt separate în fapt încă din luna iulie 2024, pe rolul Judecătoriei ####### aflându-se dosarul nr. #####/având ca obiect divorţ şi accesorii privind minorul.

Prin sentinţa civilă nr. #### pronunţată la data de 29.08.2024 de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul ######## ###### #####, a fost stabilit domiciliul minorului ######## #####-######### la mamă şi a fost stabilit un program de legături personale ale tatălui cu minorul.

Conform relatărilor părţilor, de la data de 27.10.2024, debutul vacanţei intersemestriale, reclamantul a dus minorul la domiciliul său din localitatea ######## conform programului de vizită stabilit de instanţă, însă nu a mai înapoiat copilul mamei, astfel cum avea obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. #### pronunţată la data de 29.08.2024 de Judecătoria ####### în dosarul nr. #####/.

A invocat reclamantul faptul că minorul a refuzat să se întoarcă la mamă în #######, dorind să rămână în ######## alături de tatăl său, chestiune care a determinat reclamantul să formuleze cererea pendinte prin care să solicite stabilirea domiciliului minorului la locuinţa sa.

Se reţine că reclamantul şi-a precizat cererea la termenul din data de 11.11.2024, arătând că starea de fapt s-a schimbat ulterior pronunţării sentinţei civile nr. #### la data de 29.08.2024, iar că prin cererea pendinte supune analizei instanţei doar aspecte petrecute ulterior datei de 29.08.2024, data pronunţării sentinţei anterior menţionate, respectiv refuzul minorului de a se întoarce la mamă şi dorinţa acestuia de a rămâne alături de tată în locuinţa acestuia din ########.

Conform susţinerilor părţilor, se reţine faptul faptul că reclamantul a luat minorul în data de 25 octombrie 2024 pentru programul de vizită şi nu l-a mai adus înapoi la domiciliul mamei, afirmând că minorul este cel care nu îşi mai doreşte întoarcerea în acest domiciliu.

Până la acest moment, minorul a locuit alături de mama sa în #######, fiind înscris la Colegiul Naţional ### ######### în clasa I, de la începutul acestui an şcolar, ulterior separării în fapt a părţilor.

Conform declaraţiei martorei ####### ######, minorul s-a adaptat foarte bine în #######, fiind înscris la activităţi sportive şi participând la mai multe activiţi recreative în #### #######.

Instanţa apreciază că aparenţa de drept este în favoarea mamei pârâte, întrucât minorul a locuit în permanenţă cu aceasta, iar prin sentinţa civilă mai sus amintită s-a stabilit locuinţa acestuia la ea.

Presupusul refuz al minorului de a se întoarce să locuiască în ####### alături de mama sa nu este un motiv suficient pentru ca instanţa să hotărască schimbarea domiciliului minorului, interesul superior al acestuia fiind să locuiască alături de mama sa, simpla dorinţă a minorului nefiind suficientă în acest sens, acesta neavând maturitatea necesară pentru a distinge care este interesul său.

Din analiza înregistrărilor audio-video de la dosarul cauzei, instanţa reţine că ambele părţi exercită presiuni emoţionale asupra minorului, prin adresarea de întrebări repetitive cu privire la potenţiala alegere a minorului între a locui cu mama sau cu tata în loc să îi ofere copilului un mediu securizant în care acesta să aibă o creştere frumoasă şi armonioasă.

Instanţa constată faptul că atitudinea reclamantului faţă de minor în această perioadă (respectiv 25.10.-prezent) este una lipsită de responsabilitate: nu a dus copilul la şcoală în mai multe zile motivat de faptul că acesta nu îşi doreşte, a permis ca minorul să nu participe la activităţile recreative organizate de şcoală ( vizitarea #######) tot pentru că minorul nu îşi doreşte.

La termenul din data de 11.11.2024, interpelat cu privire la locul unde se află minorul la acel moment, reclamantul a arătat că este în maşină, în faţa instanţei şi nu l-a dus la şcoală în acea zi întrucât minorul nu şi-a dorit.

Astfel, reclamantul trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului şi să rămână în poziţia de adult atunci când este vorba de copil.

Acest lucru presupune ca deciziile privitoare la educaţia minorilor să fie luate de adulţi şi nu lăsate la latitudinea unui minor în vârstă de 8 ani.

Vârsta minorului de doar 8 ani este una fragedă ce presupune o dezvoltarea emoţională insuficientă şi o vulnerabilitate sporită, ## ###### ####### ## ## ###### ## ######## .

Amândoi părinţii trebuie să vegheze la interesul superior al minorului, lăsând la o parte eventuale ambiţii personale care nu îşi au locul în creşterea şi educarea armonioasă a minorului şi nu pot fi în interesul acestuia.

Totodată, minorul traversează o perioadă dificilă cauzată de despărţirea părinţilor săi, mutarea într-un alt oraş, începerea unui an şcolar într-o altă unitate de învăţământ, astfel că nu se impune destabilizarea acestuia prin separarea de mamă, mai ales că de la pronunţarea sentinţei anterior menţionate prin care s-a stabilit domiciliul minorului alături de mamă a trecut o perioadă foarte scurtă, aproximativ 3 luni.

În aceste condiţii, stabilirea, la acest moment, a locuinţei copilului la tată, ar reprezenta o măsură care ar destabiliza minorul, prin despărţirea de mamă.

Astfel, nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie, impun ca minorul să continue să locuiască alături de mama sa.

Mai mult, instanţa reţine că, în timp ce mama a respectat hotărârile judecătoreşti şi a permis tatălui să aibă legături normale cu minorul, contribuind astfel la păstrarea legăturii dintre cei doi, tatăl a înţeles ca, în urma exercitării dreptului la program, să nu aducă minorul înapoi la domiciliul său legal.

În măsura în care aprecia că se impune schimbarea locuinţei minorului, acesta ar fi trebuit mai întâi să solicite această măsură instanţei, abia apoi, în urma încuviinţării să ia copilul din domiciliul mamei.

Instanţa mai constată şi faptul că, ulterior pronunţării sentinţei anterior amintite, reclamanta s-a mutat într-un imobil închiriat cu 2 camere, baie şi bucătărie, mobilate şi curat întreţinute, racordat la toate utilităţile (concluziile anchetei sociale f.106), imobil mai mare şi situat vizavi de unitatea şcolară a minorului, pentru a-i asigura celui mic tot confortul necesar.

Totodată, pârâta este angajată la S.C. ######## S.R.L. cu un program de muncă de 8 ore /zi, 40 de ore pe săptămână, realizând astfel venituri nete în sumă de 3500 lei.

Reclamantul locuieşte în localitatea ########, într-un imobil compus din două dormitoare, baie şi bucătărie, dotat cu toate cele necesare unui trai decent, astfel cum rezultă din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului (f.84).

Totodată, acesta realizează venituri din muncă în cuantum de 8561 lei, fiind jandarm.

Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că din probele dosarului rezultă că aparenţa de drept este în favoarea mamei pârâte şi nu a tatălui reclamant, astfel că va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului de stabilire a locuinţei minorului la domiciliul său.

Cu privire la condiţia urgenţei, aceasta este prezumată conform art. 920 cod procedură civilă, fiind necesară clarificarea situaţiei juridice a minorului, iar măsura este una provizorie, până la soluţionarea dosarului nr.#####/, însă cererea este neîntemeiată din perspectiva aparenţei de drept a reclamantului şi prin prisma interesului superior al copilului minor.

Cu privire la cheltuielile de judecată, faţă de soluţia din cauză şi dispoziţiile art. 453 cod procedură civilă, instanţa va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.