Sentinţă civilă nr. 749 din 28.02.2022

Data publicare portal 20.12.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a dispus:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal seria ……. nr. ……...

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la sediul Judecătoriei ……..

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 28.02.2022.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 19.11.2021 sub nr. #####/311/2021, petentul ###### ###### ###### în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE ######## ###, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancţionare a contravenţiilor seria #### nr. ##########., pe care îl consideră nelegal și netemeinic, precum şi exonerarea de la plata amenzii contravenționale.

În motivarea cererii petentul a arătat că in fapt, prin procesul verbal sus menţionat s-a retinut că în data de 03/04.11.2021, orele 21-01, a pătruns pe fondul cinegetic nr. 12 ........, însoțit fiind de un câinet rasa ogar,

Contravenția fiind prevăzută de art. 48 alin. (1) lit. (e) din L 407/2006.

Agentul constatator, stabilind doar sancțiunea, fără a stabili în drept, ce normă a încălcat care ar justifica aplicarea sancțiunii pecuniare.

##### de fapt nu se circumscrise nici unui temei sancționatoriu.

#### adevărat că a fost oprit de un echipaj de poliție, dar în zona adiacentă târgului săptămânal din ########, nicidecum în alte împrejurări.

În aceea seară, a însoțit pe numitul ####### ###### din ########, să ia un câine de la ##### ######, pentru montă.

Pentru aceeași presupusă faptă a fost sancționat și numitul ####### ######, din ########.

Actul sancționator este nelegal sub toate aspectele.

Cu privire la starea de fapt, acesta nu este dovedită iar agentul constatator a procedat la întocmirea în lipsă a actului sancționator, fără să-i divulge intentia sub acest aspect odată cu oprirea și legitimarea.

Nu cunoaşte de existența unei situații ce ar justifica aplicarea unei astfel de sancțiuni, iar modalitatea de întocmire în lipsă are un caracter neloial si îndoielnic.

Consideră că această sancțiune este aplicată exclusiv cu scop statistic privind activitatea desfășurată. fără să aibă corespondent justificativ.

Pentru motivele mai sus arătate solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, să se constate nelegalitatea actului sancționator și pe cale de consecință să înlăturați sancțiunea contravențională pecuniară.

În drept, art. 31 din OG 2/2001.

În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială, respectiv audierea martorului ####### ######, domiciliat în ########, #### ########### ### #, #### ###, ##### ######, domiciliat în ######, domiciliat în ## #######

De asemenea în temeiul art. 411 al. 2 rap. la art. 583 NCPC solicită judecarea cauzei în lipsă, urmând ca eventuale obligații să-i fie comunicate în scris la sediul procesual ales.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE ######## ###, în conformitate cu dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul ###### ###### ###### împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ##### #### ########## din data de …… încheiat de un agent constatator din cadrul instituției, pe care solicită să se respingă, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Ca o chestiune prealabilă, având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 1-3, în situația în care martorul propus de petent va face parte din aceste categorii, învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, se împotriveşte la audierea acestuia.

Petentul solicită audierea în calitate de martor a d-lui ####### ######, persoană care este menționată de agentul constatator în raportul său nr. ……., ca fiind identificat împreună cu petentul la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului.

Ca atare declarația sa poate fi cel puțin subiectivă, motiv pentru care se opune la audierea sa în calitate de martor, acesta neputând furniza date care să conducă la o justă soluționare a prezentei cauzei.

În fapt, s-a reţinut în sarcina petentului că la data de 03/04.11.2021 a pătruns pe raza fondurilor cinegetice nr. 12 ........ și nr. 26 …….., ambele din judelul ###, fiind însoţit de un câine ogar.

Prin fapta sa, petentul a încălcat prevederile art.48 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 407/2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic (modificată).

Art. 48 alin. (1) lit. e). din Legea nr. 407/2006 prevede:

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte și se sancţionează după cum urmează:

e) accesul în fondurile cinegetice cu laturi, ogari sau metiși de ogari, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

În declarația dată în fața agentul constatator, petentul recunoaște că a fost însoțit de câini ogari, în autoturism, dar că nu cunoștea că este interzis accesul cu câini din rasa ogar pe fondurile cinegetice.

Se pune întrebarea: Oare ce căuta petentul tocmai pe fondurile cinegetice, însoțit de alte persoane si câini ogari, cu un autoturism care nu avea aplicate plăcuțele de înmatriculare (aspect declarat chiar de petent și reținut în declarația sa)?

Cu siguranță nu se aflau la plimbare, la oră târzie, în noapte, fix pe fondurile cinegetice.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulităţii absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. ##/23.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poală fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poale înlătura decât prin anularea acelui act").

##### în vedere dispozițiile art. 269 alin. (l ) din Codul de Procedură Civilă conform cărora „Inscrisul autentic este înscrisul întocmit sau. după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condiţiile stabilite de lege", cât și prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autantic face deplină dovadă fală de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în conditiile legii", procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plangerea contravențională adresată instanței de judecată.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijentă a unor împrejurări nereale. agentul este expus unor posibile sancțiuni. de natură disciplinară sau chiar penală.

Potrivit jurisprudenței #### în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit în cauzele care au ca obiect contestarea faptelor contravenționale și incidența dispozițiilor art. 6 ale Convenției. #### de aceste aspecte se pune problema forței probante a procesului verbal de contestare a contravenției, respectiv dacă aceasta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumţiile de fapt și de drept, Convenţia nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.

In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumtii în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului.

În concluzie, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat, ca temeinic și legal, în vederea atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenient.

In susținerea întâmpinării, solicită ca probe înscrisurile atașate precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct.2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin procesul verbal de contraventie seria #### nr. ##########.petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 6000 lei, reţinându-se în sarcina sa faptul că în data de 04.11.2021, respectiv în noaptea zilei de 03/04.11.2021, a pătruns pe raza fondurilor cinegetice nr. 12 ........ și nr. 26 ……, ambele din judelul ###, fiind însoţit de un câine ogar.

Prin fapta sa, s-a reţinut că petentul a încălcat prevederile art. 48 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, text de lege care prevede:

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte și se sancţionează după cum urmează:

e) accesul în fondurile cinegetice cu laturi, ogari sau metiși de ogari, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

În declarația dată în fața agentului constatator (fila 28 şi urm. dosar), petentul recunoaște că a fost însoțit de câini ogari, în autoturism, dar că nu cunoștea că este interzis accesul cu câini din rasa ogar pe fondurile cinegetice.

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Cât priveşte legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG 2/2001 cu modificarile şi completările ulterioare, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, menţiuni a căror lipsă atrage sancţiunea nulităţii actului constatator, nulitate care poate fi constatată şi din oficiu de către instanţă.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că, deşi actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de o prezumţie de temeinicie, relativitatea acesteia permite răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.

Astfel, dovezile administrate de petent în argumentarea temeiniciei plângerii pot releva o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin actul atacat. În cauză, petentul nu a făcut dovada unei alte situaţii de fapt.

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie, asimilabilă dreptului penal, din perspectiva convenţională, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta, iar prin aplicarea de iure a celor susţinute de petent în plângere s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, în sensul imposibilităţii constatării şi sancţionării unor fapte antisociale din punct de vedere rutier de către organele statului a unor fapte apreciate de către legiuitor ca fiind de un grad de pericol social redus.

Prin urmare, se impunea că şi petentul să facă dovada celor afirmate în plângere, respectiv a faptului că cele menţionate de agentul constatator au fost eronate şi fără bază reală, lucru care nu s-a realizat, deşi instanţa a acordat această posibilitate.

A menţionat petentul că agentul constatator, stabilind doar sancțiunea, fără a stabili în drept ce normă a încălcat, care ar justifica aplicarea sancțiunii pecuniare, fără a expune dacă acesta este sau nu un motiv de nulitate al actului contestat, sens în care instanţa reţine, conform art. 22 din C.pr.civ., că petentul invocă nulitatea procesului verbal pentru neindicarea temeiului de drept încălcat, respectiv încălcarea art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, care prevede că procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea.

Încălcarea acest text de lege nu este sancţionată cu nulitatea absolută, ci relativă, condiţionată de existenţa şi dovedirea vătămării.

Din cuprinsul actului sancţionatoriu rezultă că agentul constatator a menţionat textul legal aplicabil speţei, respectiv art. 48 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 407/2026, care dispune că accesul în fondurile cinegetice cu laţuri, ogari sau metişi de ogari constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

Petentului i-a fost aplicată sancţiunea maximă de 6.000 lei.

Prin urmare agentul constatator a indicat în mod cert şi exact care este temeiul de drept avut în vedere la sancţionarea sa conform procesului verbal contestat.

Din economia textului de lege indicat anterior şi care a stat la baza sancţionării contravenientului petent instanţa constată că aceasta este o contravenţie de pericol, care sancţionează accesul în fondurile cinegetice cu laţuri, ogari sau metişi de ogari şi nu să se realizeze efectiv şi o activitate în acest sens, care ar presupune existenţa infracţiunii de braconaj.

Latura obiectivă a contravenţiei o formează acţiunea sau inacţiunea producătoare a urmărilor socialmente periculoase sau care ameninţă, pun în pericol anumite valori şi care este prevăzută ca ilicită în actul normativ de stabilire a contravenţiei.

Aşa fiind, contravenţia reţinută în sarcina petentului este una de pericol, sens în care prezenţa acestuia în fondul cinegetic cu un animal de natura celui descris de lege, confrimată de petent, aşa cum rezultă din cuprinsul declaraţiei sale date în faţa organelor de poliţie, confirmă teza agentului constatator, motiv pentru care proba testimonială propusă de petent nici nu avea utilitate practică.

Susţinerea sa că este adevărat că a fost oprit de un echipaj de poliție, dar în zona adiacentă târgului săptămânal din ########, nicidecum în alte împrejurări, nu poate fi primită de instanţă în contextul în care acesta circula într-un vehicul care avea demontate plăcuţele de înmatriculare, noaptea târziu şi la sosirea agenţilor de poliţie a părăsit fără nicio justificare această maşină, prin urmare fiind o chestiune prezumată ca fiind în defavoarea petentului, conduita sa nefiind una care să certifice totala sa nevinovăţie (petentul, în declaraţia sa, în special fila 29 dosar, arată că s-a speriat, fără să indice nici atunci şi nici în cuprinsul plângerii care au fost resorturile interne pentru un asemenea comportament).

Aceste chestiuni de fapt rezultate din cuprinsul raportului agentului constatator (fila 27 dosar) conduc instanţa la concluzia că petentul nu a fost surpins în zona de care face vorbire în plângere, de fapt folosirea adjectivului adiacent (care înseamnă alăturat, continuu) nu este de natură că conducă la o altă concluzie.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, faţă de prev. art. 5 şi art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanţa constată că aceasta a fost dozată corespunzator, respectându-se astfel proporţionalitatea cu gradul de pericol social concret al faptei.

Pentru considerentele astfel expuse, în baza art. 34 din OG 2/2001, instanţa urmează să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată, menţinând procesul verbal de constatare a contravenţiei.