Sentinţă civilă nr. 1799 din 17.04.2024

Data publicare portal 20.12.2024

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul ########## ######, CNP #############, cu domiciliul procesual ales la ######### ###### din, #### ##### ##### ### ##, ### ##, ### în contradictoriu cu intimatul ###, cu sediul în #######, formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria ….. nr. ……. emis la data de 28.09.2023, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 17.04.2024.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 02.10.2023 sub nr. ####/311/2023, petentul ########## ###### în contradictoriu cu intimatul ######## ###, a solicitat instanței anularea procesului verbal ##### #### ### ####### din data de 28.09.2023:

1. instanţa sa constate ca nu a savarsit fapta contraventionala prevazuta de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice (OUG nr. 195/2002);

2. să dispună înlăturarea sanctiunii contraventionale de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile;

3. obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului demers procesual.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în fapt, la data de 28.09.2023, in jurul orei 18.58, se deplasa pe DN65, km 76+200, conducand autoturismul marca ######## Benz, autoturismului avand numar de inmatriculare ….

Conform mentiunilor din procesul verbal, pe segmentul de drum DN65, km 76+200, a fost oprit de catre un echipaj de politie, care i-a solicitat sa prezinte documentele, i-a comunicat faptul ca ar fi inregistrat o depasire a vitezei legale aplicabila pe acel sector de drum de 58 km/h, circuland cu pretinsa viteza de 108 km/h.

In acest sens, agentul constatator a intocmit procesul verbal (ataşat în copie), constatand faptul ca ar fi incalcat prevederile art. 121 si art. 147 din Hotararea de Guvern nr. ######### pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, sanctionate conform art. 102 alin (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

In fapt, nu a depasit viteza de aproximativ 100 km/h, dar se afirma ca a circulat cu viteza de 108 km/h care, ce este doar cu este sub limita de 10 km/h-eroare, peste limita de viteza aplicabila, pe sectorul de drum in discutie, respectiv 50 km/h.

Inregistrarile aparatului radar suporta erori considerabile.

Solicită instanţei sa constate faptul ca, potrivit mentiunilor din procesul verbal, viteza sa de deplasare a fost inregistrata cu un aparat radar TRUCAM II TC 0l0232, Conform art. 3.1.1 din Normele de metrologie legala nr.

NML ### # ## din 23 noiembrie 2005 aplicabile pentru aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobate prin Ordinul Biroului ##### de Metrologie Legala nr. 301/2005 (NML 021-05), eroarea maxima tolerata pentru masurarea vitezei autovehiculelor aflate in trafic, pentru cinemometrele care functioneaza in regim de deplasare este de + 4 km/h pentru viteze pana la 100 km/h, respectiv + 4 % din valoarea masurata pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

In conditiile in care nu se deplasa cu o viteza de peste 100 km/h, eroarea cu care aparatul radar ar fi putut masura viteza sa de deplasare este de peste considerabilă.

Conform art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Astfel, in ipoteza in care subsemnatul ar fi depasit, intr-adevar, viteza legala aplicabila pentru respectivul segment de drum cu 58 de km/h, deci cu 8 km/h peste pragul de viteza ce determina aplicarea sanctiunii de suspendare a dreptului de a conduce, agentul constatator trebuia sa aiba in vedere faptul ca aparatul radar inregistreaza o eroare considerabila in masurarea vitezei de deplasare a subsemnatului si sa aplice o sanctiune contraventionala corespunzatoare vitezei inregistrate de aparatul radar, diminuata cu valoarea erorii maxime admise.

Prin urmare, este extrem de posibil ca, in fapt, viteza reala cu care se deplasa sa nu determine aplicarea sanctiunii prevazute de art. 102 alin. (3) lit. e) OUG nr.195/2002.

In atare situatie, exista dubii cu privire la fapta contraventionala savarsita, neputandu-se proba cu exactitate faptul ca aveam o viteza ce depasea cu 51 km/h viteza legala aplicabila respectivului segment de drum.

Solicită instanţei sa aiba in vedere faptul ca, in lumina jurisprudentei #### (cauzele ##### c.

Olandei, #### c.

Germaniei, ##### c.

Slovaciei si Kadubec c.

Slovaciei), contraventiile referitoare la circulatia pe drumurile publice intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al articolului 6 ####.

In consecinta, petentului îi sunt recunoscute si garantiile specifice in materie penala din art. 6 Conventie printre care prezumtia de nevinovatie, deci orice indoiala privind savarsirea faptei contraventionale va profita petentului, conform principiului de drept in dubio pro reo.

Aceste aspecte nu ar putea fi contracarate prin invocarea prezumtiei de legalitate a procesului verbal, intrucat aceasta prezumtie nu poate opera cu incalcarea drepturilor subsemnatului, inclusiv a dreptului ca orice dubiu sa fie interpretat in favoarea sa.

Mai mult, in cauza ###### contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in sensul ca prezumtia de legalitate si de adevar a procesului verbal de contraventie este o prezumtie ”lipsita de rezonabilitate” si ca, astfel, ea eludează art. 6 al Conventiei, respectiv dreptul la un proces echitabil.

In opinia Curtii, modul in care prezumtia de legalitate in materie contraventionala este perceputa de unele instante de judecata din tarile europene, printre care si cele din #######, echivaleaza cu o nerespectare a prezumtiei de nevinovatie.

Se apreciaza ca ”nerespectarea garantiilor fundamentale - printre care prezumtia de nevinovatie - care protejeaza indivizii in fata posibilelor abuzuri ale autoritatilor, impune in privinta aceasta o problema pe baza art. 6 din Conventie”, incalcand dispozitiile acestuia.

Curtea mai constata faptul ca finalitatea art. 6 din Conventie nu este de a inlatura prezumtiile, ca cea de legalitate, din materie contraventionala, ci de a determina statele "sa includa aceste prezumtii in limite rezonabile luand in calcul gravitatea mizei si pastrand dreptul la aparare”.

Aceasta solutie a fost confirmata si de practica instantelor judecatoresti in #######, care au statuat:

”##### in vedere ca, ipotetic, este posibil ca la momentul înregistrarii vitezei cu care circula autovehiculul condus de petenta aparatul radar sa fi inregistrat o eroare de + 6 km/h, in limita erorilor maxime admise de 4 % din valoarea masurata, situatie care ar fi atras depasirea celor 50 km/h la care face referire art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 pentru a se dispune si masura complementara a retinerii permisului petentei, instanta a luat in considerare, la stabilirea sanctiunilor pentru fapta contraventionala savarsita de petenta, viteza de 108 km/h (108 km/h - 8 km/h).

In consecinta, in temeiul art. 108 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 (potrivit caruia depasirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numarde 6 puncte de penalizare), art. 102 alin. 2 din acelasi act normativ (in baza caruia amenda contraventionala prevazuta in clasa a III - a de sanctiuni se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)) si prevederilor art. 98 alin. 3 lit. c) in baza carora clasei III -a de sanctiuni ii corespund de la 6 la 8 puncte-amenda, instanta a admis in parte plangerea formulata de petenta si a dispus inlocuirea sanctiunii complementare a retinerii permisului de conducere cu sanctiunea complementara a aplicarii a 6 puncte de penalizare, mentinand ca legale si temeinice restul prevederilor procesului verbal de contraventie.

Instanta este rugata sa aiba in vedere faptul ca agentul constatator nu i-a prezentat, la momentul aplicarii sanctiunii contraventionale si intocmirii procesului verbal, certificatul de omologare si buletinul de verificare metrologica al aparatului radar.

Întelege să invoce nulitatea absolută a procesului verbal ##### #### ### ####### din data de 28.09.2023 în raport de următoarele aspecte :

Se observa diferența inserată în datele din procesul verbal contestat privind data întocmirii acestuia și data când este descrisă fapta contravențională pretins săvârșită de petent.

Astfel, se impune ca intimata să transmită o copie a procesului verbal, intrucat mentiunile agentului constatator sunt partial ilizibile și este necesară să stabilească exact datele inserate în documentul contestat.

##### in vedere argumentele prezentate anterior, precum si probele ce urmeaza a fi administrate in cauza, solicită instanţei sa admită prezenta plangere contraventionala, sa constate ca petentul nu a savarsit fapta contraventionala prevazuta de art. 102 alin. (3) lit. e) OUG nr. 195/2002, sa dispună inlaturarea sanctiunii contraventionale de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, precum si obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului demers procesual.

In drept: art. 31 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001, Normele de metrologie legala nr.

NML ### # ## din 23 noiembrie 2005 aplicabile pentru aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre), aprobate prin Ordinul Biroului ##### de Metrologie Legala nr. 301/2005, art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002,

In temeiul prevederilor art. 293 Cod proc. civ., solicita proba cu inscrisuri şi instanta sa puna in vedere intimatei sa depuna la dosarul cauzei urmatoarele documente:

a) transcrierea procesului verbal, intrucat mentiunile agentului constatator sunt partial ilizibile;

b) dovada faptului ca modelul de cinemometru cu care s-a efectuat constatarea contraventiei, era aprobat de catre Institutul de Metrologie Legala;

c) dovada efectuarii verificarii metrologice initiale a cinemometrului in cauza;

d) dovada efectuarii verificării metrologice periodica (buletin de verificare metrologica) a cinemometrului ROM in cauza;

e) dovada faptului ca aparatul radar a fost verificat de o persoana autorizata si a faptului au fost respectate cerintele metrologice si tehnice din NML 021-05;

f) dovada faptului ca agentul constatator are calitatea de operator calificat in sensul prevazut in NML 021-05;

g) plansa foto cu momentul in care a fost surprins in trafic circuland cu viteza menționată în procesul verbal contestat;

h) inregistrare care sa contina mentiunile obligatorii din NML 021-05.

Mentionează ca, in functie de inregistrarea video ce urmeaza a se infatisa de intimata, îşi rezervă dreptul de a formula critici suplimentare.

În temeiul art.223 alin.3 CPC solicită judecata cauzei și în lipsa petentului.

Depune în anexă copie a procesului verbal ##### #### ### ####### din data de 28.09.2023, o copie de pe actul de identitate, cât și dovada calității de reprezentant a avocatului ######### ######-împuternicirea avocațială.

Intimatul ######## ###, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravenţională formulată de petentul ########## ######, prin care contestă procesul-verbal de contravenţie seria POTX nr. ##########.09.2023, întocmit de un agent constatator din cadrul instituţiei.

Chestiune prealabilă

Solicită instanţei să cunstate că starea de fapt consemnată în cuprinsul actului sancţionator rezultă în mod evident prin mijloacele de proba, pe care le înaintează alăturat, respectiv înregistrare video şi planşe foto.

Raportat la mijloacele de probă propuse de instituţie, în temeiul art. 12 alin. (2) C.proc. civ., raportat la art. 187 alin. (1) pct. (1) lit. a) C proc. civ., solicită instanţei să analizeze oportunitatea sancţionării petentultii cu amenda judiciara în cuautum maxim, pentru formularea cu rea-credinţă a unei plângeri contravenţionale vădit netemeinice.

Reaua-credinţă este dovedită chiar de susţinerile din cuprinsul rubricii „alte menţiuni" a procesului-verbal de contravenţie, potrivit cărora petentul nu a avut ceva de obiectat cu privire la fapta constatata, recunoscând aşadar, faptul ca a depăşit limita de viteză, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să îşi conteste propriile susţineri din cuprinsul actului sancţionator.

Astfel, petentul a introdus cu rea-credinţă plângerea contravenţională, numai în scopul de a suspenda măsura complementara dispusă prin actul sancţionator contestat.

În acest sens, solicită instanţei ca, la pronunţarea hotărârii, să aibă în vedere şi practica judiciară.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. ##/19.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Totodată, din analiza dispoziţiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.

Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

In susţinerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile ataşate, planşele foto, înregistrarea video pe suport CD, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie ##### #### emis la data de 28.09.2023 întocmit de către intimată, petentul ########## ###### a fost sancţionat contravențional cu amendă şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina sa că, în data de 28.09.2023, pe DN 65 pe raza comunei Negreni, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-105-RCA având viteza de 108 km/h, pe un sector de drum cu limita maximă de viteză admisă de 50 km/h.

Agentul constatator a reţinut că acţiunea petentului întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art.102 alin.(3) lit.e din O.U.G. nr. 195/2002.

În urma verificării realizate din oficiu, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa reține că plângerea a fost formulată la data de 02.10.2023, în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenţiei, conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, petentului fiindu-i înmânat procesul-verbal de contravenție la data de 28.09.2023, cu ocazia întocmirii acestuia.

Verificând în conformitate cu art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa constată că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârșite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Nulitatea se constată şi din oficiu.

Instanţa constată că niciuna dintre acestea nu este incidentă în cauza de faţă, întrucât agentul constatator a trecut în procesul-verbal numele, prenumele şi calitatea sa, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârșită şi data comiterii acesteia, iar actul conţine semnătura agentului constatator.

Instanţa reamintește că situaţiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres şi limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar cu privire la mențiunile obligatorii ale procesului verbal, instituite de alte articole din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se sublinieze că nulitatea acestora nu poate fi constatată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, concluzie ce se desprinde din Decizia ICCJ nr.

XXII/19.03.2007 ## ######## ## # #.

Sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate de petent, acestea sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte critica petentului în sensul că există neconcordanţe între data întocmirii procseului verbal de contravenţie şi data săvârşirii pretinsei contravenţii de către petent, instanţa reţine că este nefondată această suţinere, data întocmirii procesului verbal de contravenţie este 28.09.2023 iar din cuprinsul acestuia rezultă că data săvârşirii contravenţiei este 28.09.2023.

Cu privire la faptul că este ilizibil procesul verbal de contravenţie, instanţa reţine că intimata a depus o copie lizibilă, putând fi astfel observate toate datele inserate în cuprinsul acestuia.

Concluzionând, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit în mod corespunzător, acesta fiind legal întocmit.

Instanța reține că la rubrica destinată mențiunilor formulate de contravenient, acesta a arătat, sub semnătură olografă, că nu are mențiuni.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că, potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noţiune autonomă) beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, jurisprudenţa #### a instituit trei criterii (criteriile #####): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura şi gradul de severitate al sancţiunii.

În cazul concret, deşi materia contravenţională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura şi severitatea sancţiunii principale aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancţiunilor penale, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, precum şi faptul că, deşi norma sancţionatoare se adresează unui grup specific de persoane (conducătorii auto), prin pedepsirea acestora se urmăreşte apărarea unui interes general al societăţii (siguranţa şi securitatea celorlalte persoane participante la trafic), instanţa apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.

De asemenea, jurisprudenţa #### a statuat că, atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane – iar potrivit dispoziţiilor OG nr. 2/2001, amenda contravenţională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârşirea faptei contravenţionale, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În acest sens, instanţa apreciază că a fost respectat acest principiu, faţă de împrejurarea că petentului i s-a acordat posibilitatea să-şi pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susţinerilor sale, iar instanţa nu a plecat de la ideea preconcepută că petenta a comis fapta atribuită (Hot. din data de 04.11.2007, ###### c.

României, parag. 54).

Împrejurarea că, în principiu, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatului, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură să conducă, automat, la admiterea plângerii formulate şi la anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În prezenta cauză, deşi petentul a propus probe - înscrisuri în apărarea sa, instanţa apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal contravenţional, iar aceasta corespunde temeiului legal în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal, respectiv art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, a următoarelor fapte: e). depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

De asemenea, potrivit art. 121 alin.1 din H.G nr. 1391/2006: “Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus”.

Instanţa reţine că, spre deosebire de procesul-verbal întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor personale, care se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, procesul-verbal întocmit cu ajutorul unui probatoriu tehnic nu beneficiază de această prezumţie, sarcina probei revenind în totalitate emitentului procesului-verbal, care are obligaţia să pună la dispoziţia instanţei înregistrările şi toate înscrisurile întocmite în baza lor.

Astfel, există o prezumţie relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în sensul că acesta reflectă adevărul, în cazul în care acesta este însoţit de dovada înregistrării faptei cu mijloacele tehnice menţionate în procesul-verbal.

Din înregistrarea video (f.41) reiese că autoturismul petentului cu nr. de înmatriculare B-105-RCE a fost surprins de aparatul radar cu viteza de 108 km/h, la data de 28.09.2023, putându-se observa în mod clar numărul de înmatriculare al vehiculului surprins în mers, data şi ora înregistrării, precum şi viteza constatată, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.

De asemenea, viteza a fost înregistrată cu aparatul radar TRUCAM TC 010232 aparat omologat şi verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. ##########.11.2022 ataşat la dosar (f. 40), aflat în perioada de valabilitate la momentul constatării faptei.

Aşadar, instanţa reţine faptul că, din probele administrate, respectiv din înregistrarea video depusă la dosar, rezultă că petentul a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare B-105-RCE pe DN 65 în interiorul localității Negreni, #### ###, pe un segment de drum unde limita de viteză este de 50 km/h.

Cu privire la obiecţia petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar, instanţa arată că prin Decizia nr #/2018 ÎCCJ s-a arătat că acea marjă a cinemometrului este aplicabilă doar în procedura de atestarea a aparatului radar de către entităţile prevăzute la art 4 din Ordinul directorului general al BML 301/2005, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului, deci nu şi în plângerea contravenţională, astfel cum a invocat petentul.

Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenţie pentru ca petentul să fie exonerat de răspundere, iar instanţa sesizată cu o plângere contravenţională în susţinerea căreia nu se prezintă nicio probă contrară, nu poate admite plângerea, în condiţiile în care probele administrate în cauză (înscrisurile şi înregistrarea video) indică culpabilitatea petentului.

Sub acest aspect, instanţa reţine că petentul nu a făcut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere.

Prin urmare, în mod legal fost reţinută răspunderea contravenţională a petentului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din OG 2/2001.

Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate petentului, instanţa constată că sancţiunea aplicată acestuia este proporţională cu gradul de pericol al faptei săvârşite şi este corect individualizată conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001.

Petentul a circulat cu o viteză de 58 km/h peste viteza maximă permisă pe acel sector de drum, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât şi pentru siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, impunându-se menţinerea sancţiunii amenzii aplicate.

Or, toate acestea sunt în opinia instanţei de natură să imprime contravenţiei reţinute în sarcina petentului un grad ridicat de pericol social, sancţiunea aplicată contravenientului pentru această contravenţie, fiind astfel proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Totodată, instanţa apreciază că prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale trebuie să se realizeze nu numai sancţionarea petentului pentru fapta săvârşită, dar şi atenţionarea acestuia asupra periculozităţii sociale a faptei comise.

Instanţa apreciază că acest gen de fapte contravenţionale este din ce în ce mai des întâlnit şi este necesară sancţionarea contravenţională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale.

Referitor la aplicarea sancţiunii complementare, aceasta este legală şi pe deplin justificată raportat la gradul de pericol social concret al faptei contravenţionale constatate.

Aplicarea unor astfel de sancţiuni care să aibă consecinţe concrete pentru contravenient se impune tocmai pentru ca acesta să înţeleagă gravitatea faptei comise şi pentru a se declanşa comportamentul preventiv al acestuia.

Mai mult, potrivit art. 111 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe o durată de 90 de zile este obligatorie în temeiul legii, nici agentul constatator şi nici instanţa de judecată nu au atribuţia de a înlătura această sancţiune pe motive de oportunitate sau proporţionalitate, ci doar pe motive de legalitate.

În caz contrar, instanţa s-ar substitui puterii legislative, în mod nelegal, deoarece este voinţa exclusivă a legiuitorului de a aprecia când şi cum se impune aplicarea unei sancţiuni, precum şi limitele între care instanţele de judecată au marjă de apreciere.

În același sens, potrivit Deciziei ICCJ nr. 5/2021, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, astfel încât, în temeiul art. 34 alin.1 din OG. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravenţională formulată de petent, ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională ##### #### ### ####### emis la data de 28.09.2023 fiind menţinut ca legal și temeinic.

Cu privire la solicitarea intimatei de a amenda petentul, instanţa o va respinge având în vedere că nu a fost dovedit abuzul procesual invocat.