Sentinţă civilă nr. 1199 din 14.03.2024

Data publicare portal 20.12.2024

Respinge plângerea formulată de petentul ##### ###, CNP #############, cu domiciliul în #### #### ###, în contradictoriu cu intimatul ######## ###, cu sediul în #######, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare la Tribunalul ###, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei astăzi, 14.03.2024.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 27.07.2023 cu nr. ####/311/2023, petentul ##### ### în contradictoriu cu intimatul ######## ### a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contraventiei seria …., nr. ….. din 25.07.2023.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat s-a dispus măsura complementară a reținerii permisului de conducere şi a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 580 lei întrucât s-a reținut că în timp ce conducea autoturismul marca OPEL, cu numărul de înmatriculare #########, pe bulevardul ……. din localitatea #######, în zona imobilului cu nr. …., nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului şi şi-ar fi continuat deplasarea pe direcția de mers înainte.

A susţinut că nu a nesocotit culoarea roșie a semaforului, așa cum în mod eronat s-a consemnat în procesul verbal.

Agentul de poliţie care a întocmit procesul verbal, circulând în spatele său, s-a deplasat foarte aproape de autoturismul său, împingându-l practic de la spate, pentru ca ulterior să fie oprit în trafic şi acuzat că a circulat pe culoarea roșie a semaforului

A apreciat că modalitatea în care agentul de poliţie a înțeles să descrie în cuprinsul procesului verbal presupusa fapta contravențională, cât şi sancțiunile pe care acesta a înțeles să i le aplice, nu reflectă realitatea şi totodată, sunt mult prea aspre, sancțiunea avertismentului, în cazul în care se presupune ca ar fi încălcat vreo regula de la regimul circulației, pe drumurile publice, fiind suficientă pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce îi revin conform ….

OUG ######## .

A invocat art. 6 ####.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 18.10.2023 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii a arătat instanței că în fapt, la data de 25.07.2023, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal de contravenţie contestat, reţinându-se în sarcina sa comiterea faptelor prevăzute de art. 102 alin (3) lit. d) din OUG nr ######## republicată, constând în aceea că a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare ## ## ###, şi nu a respectat culoarea roşie a semaforului electric aflat în funcţiune, aflat în dreptul imobilului cu nr. 7-9, de pe bd.. #### din #### #######, jud. ####

Fapta reţinută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către poliţistul rutier.

A invocat jurisprudența #### şi doctrină s în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, susţinând că în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

Totodată, a solicitat instanţei să constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ.

A redat conţinut dispoziţiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă şi a susţinut că rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.

Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele considerente:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ##### #### ### ####### întocmit la data de 25.07.2023, petentului ##### ### i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 580 lei și sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile în temeiul art. 100alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 pentru că la data de 25.07.2023, ora 15:34 a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare ####### pe bld..####, iar la semaforul din dreptul imobilului cu nr. … nu a respectat semnificaţia culorii roşii a acestuia, continuându-şi deplasarea pe direcţia înainte.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii și a despăgubirii stabilite.

Potrivit art. 100 alin.3 lit. d din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal atacat, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, în speţă nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza ######### c.

Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c.

Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.

Franţei, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, iar respectarea condiţiilor impuse de acest act normativ are implicaţii majore asupra garantării dreptului la viată şi la integritate al persoanelor şi bunurilor şi pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societăţii în respectarea acestor norme este de importanţă capitală.

În acelaşi timp, însă, persoana sancţionată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita de proporţionalitate între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza ###### c.

României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 şi ######## ######## împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În cauză, instanţa constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanţă, respectiv proba cu înscrisuri.

Prin probele propuse, petentul nu a răsturnat prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal, deşi avea această obligaţie potrivit principiului „onus probandi incumbit actori” (cel care face o susţinere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească).

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunile fiind situate între limitele legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. #/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravenționlă reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.