Sentinţă civilă nr. 3973 din 04.10.2024

Data publicare portal 20.12.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a dispus:

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul …. în contradictoriu cu intimatul …...

Anulează toate actele de executare emise în dosarul de executare nr. …...

Admite în parte cererea de restituire a taxei de timbru şi în baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea taxei de timbru către contestator, respectiv suma de 50 lei, achitată conform chitanţei seria …../24.05.2024 în cadrul dosarului ……/311/2024 al Judecătoriei Slatina, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă intimatul la plata către contestator a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă intimatul către BEJ …… la plata sumei de 409,36 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare nr. …...

Prezenta hotărâre se va comunica din oficiu şi executorului judecătoresc, după rămânerea definitivă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria …...

Pronunţată astăzi, 04.10.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 29.04.2024 sub nr. ####/311/2024, contestatorul ###### ##### în contradictoriu cu intimata ####/, a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat instanței anularea încheierii nr. #### din 01.04.2024 pronunțată de Judecătoria #######, prin care a fost încuviințat contractul de credit nr ######## din 18.09.2009; anularea somației emisă în dosarul ####/și a tuturor actelor de executare emise de către executorul judecătoresc ######## #### ###### privind debitul în cuantum de 1.491,38 lei, să se constate prescris dreptul de a obține executarea silită, să se dispună restituirea taxei de timbru achitată în prezenta cauză şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată

În motivarea cererii, a arătat că în fapt, la 18.09.2009 a contractat împrumutul nr. ####/ din, 18.09.2009 şi întrucât de la data la care a efectuat împrumutul și până în prezent a trecut o perioadă mare de timp, a arătat că nu-şi aminteşte dacă a achitat sau nu întreg creditul.

În baza dispoz. art 704 c.p.civ. a învederat instanţei faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal precum și a actelor de executare subsecvente.

Pentru a interveni anularea actelor de executare silită este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții prevăzute de art. 712 alin. 1 coroborat cu art. 175 c.p.civ., respectiv să existe nerespectarea dispozițiilor legale însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, să se fi produs o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim și această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului.

Prin încheierea nr. #### din 01.04.2024 pronunțată de Judecătoria ####### a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ####/din 18.09.2009 .

Contestatorul a menţionat faptul că potrivit dispoz. art. 665 C.p.civ. înregistrarea cererii de executare se face la executorul judecătoresc de îndată ce primește cererea de executare, iar acesta prin încheiere dispune înregistrarea cererii și dosarul de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea dosarului de executare.

##### în vedere înscrisurile comunicate, precum și dispozițiile art. 665 c.p.civ, apreciază că această executare a fost admisă și înregistrată de către ### ######## #### ###### după împlinirea termenului de prescripție de trei ani privind dreptul intimatei ####/de a solicita executarea silită.

Prin urmare, la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită, contractul de credit nu mai avea caracter executoriu, intimata ####/ nemaiavând dreptul de a solicita executarea silită a contractului de credit nr. ####/din 18.09.2009 .

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită; în cazul contractelor de credit, termenul începe să curgă de la scadența creditului.

Din punctul său de vedere sumele solicitate în baza contractului de credit nr. ####/din 18.09.2009 sunt prescrise.

Astfel se prevede în art. 706 c.p.civ., aplicabil sub aspectul calculului termenului de prescripție (1) că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.

În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani: (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data la când se naște dreptul de a cere executarea

Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.

Potrivit art. 707 N.c.p.civ (1) prescripția nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate; (2) Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.

Așadar, potrivit art 706.c.p.civ. dreptul creditorului de a obține executarea silită a obligației de plată stabilită în titlul executoriu este supus termenului de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data ultimei plăți, reieșind astfel că termenul de prescripție s-a împlinit la încă din anul 2009.

Cum termenul de prescripție s-a împlinit la data menționată, a solicitat instanţei să constate că la data formulării cererii către executor, era prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită a titlului executoriu.

Or, îndeplinindu-se termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, potrivit textelor de lege, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit și-a pierdut puterea executorie, iar prin începerea executării silite pe temeiul unui titlu care nu are putere executorie se încalcă atât art. 632, cât și art. 707 c.p.civ.

De asemenea, apreciază că sumele solicitate de către intimată nu sunt certe lichide și exigibile.

####### nu este certă, deoarece întinderea și determinarea ei nu rezultă din nici un înscris transmis de către executorul judecătoresc.

Conform prevederilor art. 662 alin. 1, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă lichidă și exigibilă.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

având în vedere că, în cazul de față suma solicitată este îndoielnică, a solicitat instanţei să constate caracterul incert al sumei pentru care s-a început executarea silită.

A învederat faptul că nu a fost notificat la momentul la care s-a procedat la cesionarea contractului de credit către intimată şi a arătat că intimata nu putea să procedeze la calculul de dobânzi dat fiind faptul că nu este instituție bancară.

Faţă de considerentele menționate anterior, a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pe care le-a în copie certificată în dublu exemplar în vederea comunicării.

În drept, a invocat disp.art.712 și următoarele c.p.civ.

La data de 04.08.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea contestatiei la executare, ca urmare a admiterii exceptiei netimbrării contestatiei la executare, iar pe fondul cauzei să dispună respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și mentinerea actelor de executare din dosarul executional nr. ####/, aflat pe rolul ### ######## #### ######.

În susținerea întâmpinării a arătat că în fapt, în data de 30.09.2009 s-a încheiat contractul de credit nr. ####/, intre ######### ###### #### SA in calitate de împrumutător si ###### ##### in calitate de împrumutat.

Ca urmare a faptului ca debitorul nu a achitat in termenul stabilit in contract creditul acordat, ######### ###### #### SA a cesionat creanţa reprezentând credit, dobanda si comisioane aferente ce rezultau din contractul de credit către ### ### ##### ## S.R.L. in temeiul contractului de cesiune de creante din data de 27.01.2016.

Ulterior, la data de 20.09.2016, ####/ a cesionat creanta catre ####/, iar intimata a demarat procedura execuţională, formându-se dosarul nr. ####/, aflat pe rolul ### ######## #### ######.

Pe cale procesuală, intimata a solicitat instanţei admiterea excepţiei netimbrării contestaţiei la executare în temeiul dispozitiilor Art. 197 Cod proc. Civ. raportat la art. 10 al. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Având în vedere cele expuse, a solicitat instanței admiterea exceptiei netimbrării și, pe cale de consecință, anularea contestației la executare ca netimbrată.

Cu privire la excepţia nulităţii formulării contestatiei la executare, pentru lipsa semnăturii potrivit dispozitiilor art. 196 din CPC, având în vedere că semnatura diferă de cea aplicată pe contractul de credit.

In consecință, în termenul stabilit de instanță, petentul trebuie să complinească lipsa semnăturii cererii fie prin transmiterea prin poștă sau curier a cererii sale, fie prin aplicarea semnăturii pe exemplarul-copie aflate deja la instanță.

Pe cale de consecință a solicitat admiterea excepției pentru motivele mai sus mentionate

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creanţei, având în vedere următoarele aspecte:

Cu privire la prescriptie, trebuie făcută de la început distinctie între prescriptia dreptului material la actiune si prescriptia dreptului de a cere executarea silită.

In cauză nu este incidentă prescriptia dreptului material la actiune, contractul de credit reprezentând titlu executoriu, astfel încât in cauză sunt incidente dispozitiile referitoare la prescriptia dreptului de a cere executarea silită.

Pe parcursul procesului de executare silita ### ######## #### ###### a depus toate diligentele necesare în vederea înfrângerii potentialei interventii a prescriptiei, astfel cum reiese din multitudinea de acte executionale emisc si atasate materialului probator.

De asemenea, dupa cum va observa instanta in urma analizarii materialului probator, au fost efectuate si consemnari in cadrul dosarului executional.

Prin urmare, a solicitat instanţei sa constate faptul ca termenul de prescriptie a fost întrerupt la momentul formulării cererii de executare potrivit art. 709 (1) p. 2 Cod pr.

Civ pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent.

Astfel încat, in mod gresit incearca, contestatorul sa se prevaleze de propria sa culpa in neachitarea creditului, sens in care considera ca a intervenit prescriptia prin simpla trecere a timpului, deoarece, contractul de credit, care are putere de lege intre parti, a continuat sa produca efecte juridice, nefiind incetat

De asemenea, deşi contestatorul spera că neîndeplinindu-şi obligaţia contractuală asumată este liberat de această obligaţie, a solicitat instantei să constate că acesta nu a făcut dovada încetării contractului în condiţiile mai sus arătate, deşi sarcina probei îi aparţine ptv. disp. art. 249 C.pr.Civ.

De asemenea, a atras atenţia instantei asupra principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans potrivit caruia nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa.

Or, în situatia data, raportandu-se la starea de pasivitate a contestatorului care avea cunostinta de faptul ca a încheiat un contract de credit pe care nu l-a respectat, a considerat ca este incident principiul mai sus mentionat. reaua-credinta a acesteia fiind evidenta.

Astfel, consideră necesara analizarea situatiei in contextul apărării unui interes legitim al creditorului: acela de a-si vedea realizata creanta.

Mai mult decat atât, raportandu-se la art. 711 C.pr.Civ.. ”împotriva executării silite, precum și împotriva oric:ărui act de executare se poate face contestație de către cei interesati sau vătămaţi prin executare”, or, in lipsa dovezii achitării integrale a creditului, consideră, in speta de fata, ca singurul prejudiciat este creditorul.

Mai mult decat atât, a apreciat faptul ca, prescriptia dreptului de a obtine executarea silita nu poate fi invocata decat pe calea contestatiei la executarea propriu-zisa, cu respectarea termenului prevazut la art. 715 alin. (l ) pct. 3 NCPC, întrucat invocarea acesteia viciaza însăşi declansarea executarii silite, neputând fi astfel opusa într-un stadiu ulterior al executarii silite.

În concluzie, cu privire la situația de fapt supusă judecării, a solicitat instanței de judecată să constate faptul că, creditoarea a dat dovadă de diligentă în urmarirea creanţei și, pe cale de consecință, să respingeți excepția prescripției dreptului de a obrine executarea silită a titlul executoriu invocată de către debitor.

Cu privire la mentiunea contestatorului reteritoare la încheierea de încuviinţare a executarii silite, a solicitat instantei de iudecata sa respinga ca neintemeiat si nedovedit capatul de cerere.

A evidenţiat faptul ca debitorul-contestator, se afla in eroare cu privire la încuviintarea executarii silite, in acest sens a reamintit faptul ca executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria #######, prin incheierea din data de 01.04.2024 data in dosarul nr. ####### ######.

A învederat instantei faptul ca a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, intrucat apreciază faptul ca Judecatoria #######, la momentul pronuntarii încheierii de încuviintare a staruit prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale., astfel se constata ca au fost indeplinite conditiilc art. 666 alin.

I Cod proc.

Civ.

A precizat şi a solicitat instanţei sa constatate faptul ca debitorul nu poate invoca nelegalitatea încheierii de incuviintare a executarii pe motivul intervenirii prescriptiei, având in vedere faptul ca cererea de executare a fost introdusa in interiorul termenului de 3 ani

Un alt aspect criticat de contestator vizează lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei:

A învederat faptul ca aceste aspecte au fost analizate de catre instanta de executare, atunci cand a admis cererea de incuviintare a executarii silite formulata impotriva debitorului-contestator.

Potrivit art. 663 alin. (1) Cod proc. Civ. Executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila.

Pin examenul initial realizat de catre instanta de judecata ce a solutionat cererea de încuviinţare a executării silite demarata in temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul nr. ####/din 30.09.2009, din cadrul dosarului nr. ####/311/2024, s-a constatat faptul ca, Contractul de credit indeplineste toate conditiile de fond si de forma pentru a constitui titlu executoriu, sens in care rugam instanta sa respinga exceptia invocata de catre contestator.

Referitor la caracterul cert al creantei, precizam faptul ca existenta ei rezulta neindoielnic din insusi titlul executoriu reprezentat de Contractul nr. ####/din 30.09.2009.

De asemenea, creanta este una lichida, obiectul ei fiind unul determinat si dovedit prin înscrurile depuse la dosar.

Analizand contractul de credit, se pot observa, fara putinta de tagada, ca acesta contine clauze clare prin care se poate determina cuantumul creantei.

In plus, conform dispozitiilor alin. (4) al art. 663 Cod proc. Civ., creanţa este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.

Având, in vedere faptul ca debitorul nu si-a respectat obligatiile prevazute in contractul de credit, a solicitat instanţei sa constate faptul ca aceasta creanta îndeplineste conditia exigibilitatii.

In ipoteza in care instanta de incuviintare ar fi identificat lipsa unuia dintre atributele expuse mai sus, ar fi pronuntat o încheiere prin care ar fi dispus respingerea cererii de incuviintare, in conformitate cu prevederile art. 666 alin. (5) pct. 4 Cod proc.

Civ.

Exigibilitatea debitului reiese, in primul rand, din cuprinsul contractului de credit, din forta sa juridica, acesta avand putere de lege intre parti.

Contestatorul nu poate invoca culpa creditorului pentru a acoperi propria culpa care consta in neexecutarea contractului.

Nu in ultimul rand, caracterul exigibil al creantei rezida si din faptul ca împrumutatorul a acordat cu titlu de imprumut o suma de bani pe care debitorul-contestator si-a insusit-o, fara a respecta obligatia de restituire. in conditiile expuse in contractul de credit, conditii asumate sub semnatura.

Având in vedere considerentele expuse anterior, intimata a atras atentia asupra netemeiniciei motivelor pe care se sprijina cererea de constatare a lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creantei si a solicitat respingerea criticilor care vizeaza acest aspect ca neintemeiate.

Referitor la capătul de cerere care priveşte anularea formelor de executare silită a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, având în vedere următoarele argumente:

A învederat faptul că ### ### ####### SRL, nu acţionează în calitate de reprezentant convenţional, ci a solicitat instanţei să constate că ### ### ####### SRL, nu reprezintă creditorul ####/în calitate de reprezentant legal, ci acesta acţionează în calitate de administrator al activelor.

Decizia ICCJ nr. 9 2016 are in vedere reprezentarea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau reprezentantul acesteia in fata instantei, deci cu ocazia judecarii cauzei.

In ceea ce priveste etapa executarii silite, respectiv formularea cererii de executare silita, semnarea acesteia de catre o alta persoana juridica, acest lucru a fost efectuat in mod legal si valabil, anterior pronuntarii Deciziei nr. #/2016.

Decizia ICCJ nr. 9/2016 are in vedere reprezentarea unei persoanei juridice de catre o alta persoana juridica sau reprezentantul acesteia in fata instanlei, deci cu ocazia judecarii cauzei.

Potrivit prevederilor art.810 Cod Civil ”administratorul poate sta in justitie pentru orice cerere sau actiune ręferitoare la adnłinistrarea bunurilor si poate interveni in orice cerere sau actiune avand drept obiect bunurile administrate

Mai departe, prin Decizia nr. ##/2018 ICCJ a stabilit faptul ca, in interpretarea si aplicarea art. 664 alin.(2) Cod proc.

Civ, reprezentarea conventionala a persoanei juridice nu ## ##### #### #### ######## ######## ########, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma, potrivit art. 84 alin. (l) Cod proc.

Civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia ICCJ nr. 9 2016.

Totodata, a învederat instanţei ca Decizia nr. ##/2018 face referire strict la faza sesizarii executorului judecatoresc, creditorul, fie si el o #####, nu poate mandata o persoana juridica, ori in speta de fata sesizarea executorului judecatoresc a fost facuta anterior pronuntarii deciziei despre care contestatorul face vorbire.

Prin urmare, aceasta nu este aplicabila in speta si nici nu se aplica retroactiv asupra executărilor începute anterior intrarii in vigoare.

Drept urmare, coroborând dispozitiile celor doua Decizii ICCJ, ### ### ####### SRL poate reprezenta creditorul ####/ca si administrator al activelor.

##### in vedere cele expuse anterior, a solicitat respingerea acestui capat de cerere.

Relativ la susţinerile privind necomunicarca notificării cesiunii de creanţa, a învederat instanţei următoarele:

Ca urmare a faptului ca debitorul nu a achitat in termenul stabilit in contract creditul acordat, ######### ###### #### SA a cesionat creanţa reprezentând credit, dobânda si comisioane aferente ce rezultau din contractul de credit către subscrisa.

Prin contractul de cesiune se transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată si drepturile de garanjic şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate, conform art. 1568 Cod civ.

Conformandu-se dispoziţiilor legale, s-a trimis notificarea cesiunii către debitor, la adresa de domiciliu a acestuia, asa cum reiese din documentaţia depusa la dosar:

A precizat faptul ea notificarea cesiunii de creanţa a fost predata soţiei debitorului la data de 04.10.2016, astfel încât contestatorul nu poate invoca faptul ca nu a fost instiintat cu privire la cesiunea intervenita.

Mai mult decât atat in vederea opozabilităţii fata de terţi, cesiunea a fost Înscrisa in Arhiva Electronica de Garanţii Mobiliare cu următorii indicatori: ###################/# ####.

Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 1270 alin. (1) Cod Civil.

Contractul valabil încheiat are putere de lege intre părţile contractante iar in conformitate cu art. 1170 Cod Civil.

Părţile trebuie sa acţioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheicrea contractului, cat si pe tot timpul executării sale.

Ele nu pot înlătura sau limita aceasta obligaţie.

#### cesiunea de creanţă intervine fara a se cere consimţământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta îşi păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepţiile pe care le putea opune si cedentului: nulităţile, rezilierea, prescripţia, autoritatea de lucru judecat, etc.

#### contestatorul susţine ca nu i-a fost notificată cesiunea de creanţă, intimta a considerat ca acest aspect nu atrage nulitatea actelor de executare, deoarece lipsa notificării cesiunii de creanţa către debitorul cedat nu este sancţionată cu nulitatea actului de cesiune, ci cu inopozahilitatca cesiunii faţă dc debitorul cedat, acesta din urma putând plăti creanţa doar creditorului iniţial (cedentului). nu si cesionarului.

Or, in speţa de fală, contestatorul nu a făcut dovada efectuării unor plăţi din ratele de credit către creditoarea cedenta si nici nu a transmis documente din care sa reiasă modificarea domiciliului sau.

Cu privire la petitul ce vizează obligarea la suportarea cheltuielilor de judecata de către intimată, aceasta a înţeles să invoce prevederile art. 452 alin. 1 C.proc.civ: "Partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca, in condiţiile legii, dovada existentei si intinderii lor pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului".

De asemenea, a invocat prevederile art. 451 alin.2 C.proc.civ: „Instanţa poate, chiar si din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaţial, atunci cand acesta este vădit disproporţionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurata de avocat, tinand seama si de circumstanţele cauzei."

In concluzie, având în vedere toate cele menționate mai sus, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să respingă în integralitatea contestația la executare formulată de către debitorul contestator ###### ##### si mentinerea actelor de executare silita efectuate in dosarul de executare silita nr. ####/, aflat pe rolul ### ######## #### ######.

În drept, a invocat disp. art. 197, art. 205, art. 249, art. 622 si urmatoarele C. pr. Civ., Decizia ICCJ nr. 9/2016.

In dovedire, a solicitat încuviintarea probei cu inscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată cu suma de 103 lei, conform chitanţei aflate la fila 20.

În şedinţa din data de 26.09.2024, instanţa a respins excepţiile invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 18.09.2009, între ###### #### şi contestatorul ###### ##### a fost încheiat contractul de credit cerere card de credit (f. 51-57) pentru acordarea unui credit în sumă de 3.500 lei.

Cererea de executare silită a fost formulată la data de 26.03.2024 de către ####/, prin reprezentant convenţional Avocat ###### ##### (f. 48-49), contrar susţinerilor contestatorului.

În continuare, prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr. ####//01.04.2024 pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2024, instanţa a încuviinţat executarea silită a contractului de credit pentru realizarea creanţei în cuantum de 907,40 lei (f. 156), formându-se dosarul de executare nr. ####/pe rolul ### ######## #### ######.

În ceea ce priveşte motivul necomunicării cesiunii de creanţă

Prin urmare, la data de 20.09.2016, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe încheiat între ####, în calitate de cedent şi ### ### ####### SRL, iar la data de 28.09.2016 s-a încheiat contractul de cesiune între ### ### ####### SRL şi ### ########## ## #### SRL, în calitate de cesionar (f. 58-143) – fiind notificate cele două cesiuni către contestator la data de 04.10.2016 (f. 144-147).

În ceea ce priveşte legea aplicabilă contractului, instanţa reţine că, potrivit art. 3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, „actele şi faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.

De asemenea, potrivit art. 117 alin. 1 din acelaşi act normativ, „creanţa transmisă prin cesiune sau subrogaţie, intervenită după data intrării în vigoare a Codului Civil, îşi păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data naşterii creanţei”.

#### de aceste dispoziţii, având în vedere data contractului de credit din 18.09.2009, prin care a luat naştere creanţa în discuţie, instanţa apreciază că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Cod Civil 1864.

Potrivit art. 1393 C. civ. 1864, „cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea. Acelaşi efect va avea acceptarea cesiunii făcută de debitor într-un act autentic.

Potrivit art. 1395 C.civ. 1864, „dacă mai înainte de notificarea cesiunii făcută de cedent sau de cesionar debitorului, acesta plătise cedentului, liberarea sa va fi valabilă.

Analizând actele dosarului, instanţa constată că a fost făcută dovada comunicării cesiunii intervenite şi va respinge susţinerea, ca neîntemeiată.

Totodată, executarea silită împotriva contestatorului a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu. Prin cesiunea de creanţă contractul de credit şi contractele de ipotecă nu îşi pierd caracterul de titlu executoriu.

În considerentele deciziei nr. #/2014 pronunţată de Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-au reţinut următoarele:

„Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective.

În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa”.

Prin urmare, instanţa reţine că în urma cesiunii contractul de credit în temeiul căruia s-a început executarea silită împotriva contestatorului nu şi-a pierdut caracterul de titlu executoriu, urmând a respinge, pe cale de consecinţă, apărarea contestatorului în acest sens.

În al doilea rând, contestatarul a invocat faptul că s-a împlinit dreptul de a solicita executarea silită.

Astfel, cererea de executare silită a fost formulată la data de 26.03.2024 de către ####/, prin reprezentant convenţional Avocat ###### ##### (f. 48-49).

La data de 20.09.2016, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe între ###### ####, în calitate de cedent şi #######, în calitate de cesionar – fiind notificată către contestator la data de 04.10.2016 (f. 147).

Cu privire motivul de contestație vizând prescripția, instanța subliniază că în dreptul românesc există două prescripții extinctive diferite, cu termene deosebite: pe de o parte, o prescripție pentru valorificarea drepturilor subiective, fie prin acțiune în justiție, fie pe alte căi care duc la obținerea titlului executoriu, iar, pe de altă parte, o prescripție pentru punerea în executare a acestuia. #### vorba mai întâi despre prescripția dreptului la acțiune (dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz).

După ce s-a obținut, în temeiul acțiunii exercitate, o hotărâre executorie, începe să curgă o prescripție nouă, prescripția dreptului de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu.

Aceasta nu este însă o continuare a prescripției dreptului la acțiune, ci o prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a obține executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face corespunzător obiectului obligației.

Această concepție care distinge între dreptul la acțiune, instituție de drept material, și dreptul de a obține executarea silită, instituție de drept procesual civil, constituie justificarea reglementării distincte a celor două prescripții în codul civil (sau în decretul nr. 167/1958), în primul caz, respectiv în codul de procedură civilă, în al doilea caz.

Prescripția dreptului de a obține executarea silită este reglementată de dispozițiile art. 706-711 din codul de procedură civilă, prevederi care se completează cu dreptul comun în materia prescripției extinctive reprezentat de prevederile noului cod civil pentru prescripțiile începute după intrarea acestuia în vigoare și cu cele ale decretului nr. 167/1958 pentru prescripțiile începute înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a dispoziților art. 6 alin. 4 din noul cod civil și art. 201 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil.

Din punctul de vedere al legii procesual civile aplicabile în cauză instanța constată că, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată la data de 26.03.2024, în cauza pendinte sunt incidente prevederile noului cod de procedură civilă.

Potrivit art.712 alin.1 C.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”

Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (art. 706 alin. 1 teza I din codul de procedură civilă). #### din momentul obţinerii titlului executoriu și stabilirii exigibilității creanței sale creditorului îi incumbă obligația de a se adresa, în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, executorului judecătoresc pentru declanșarea executării silite (art. 622 alin. 2 și art. 664 din codul de procedură civilă).

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită (art. 706 alin. 2 din codul de procedură civilă).

În cauza de față, termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă cel mai târziu la data la care a fost cesionată creanţa, respectiv 20.09.2016, având în vedere că nu s-a făcut dovada scadenţei anticipate sau a unor plăţi voluntare şi s-ar fi împlinit la data de 20.09.2019, cesiunea creanţei neavând efectul unui caz de întrerupere a termenului de prescripție, iar cererea de executare silită din data de 26.03.2024 a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie.

Efectele prescripţiei împlinite sunt următoarele (art. 2506 C.civ.):

- prescripţia nu operează de plin drept.

- după împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea

- cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

În cauză, instanta observa ca dreptul de a obtine executarea silita s-a nascut cel mai tarziu la data de 20.09.2016, iar executarea silita ce face obiectul analizei acestei cauze a fost demarata in afara termenului de 3 ani prev. de art. 706 al. 1 Cod procedura civila.

Sunt aplicabile asadar prevederile art. 709 al. 1 pct. 2 si al. 3 Cod procedura civila:

Întreruperea prescripției: Cursul prescripției se întrerupe: 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; (3) Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Prin urmare, termenul de prescripţie (de 3 ani) cu privire la dreptul intimatei de a obţine executarea silită s-a împlinit în anul 2019.

Or, cererea de executare silită a fost formulată prima oară în anul 2024 (f. 48), deci după împlinirea termenul de prescripţie al dreptului intimatei de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu menţionat, întrucât în perioada ######### nu a fost efectuat un alt act de întrerupere a cursului prescripţiei.

Prin urmare, instanţa va admite motivul intervenirii prescripţiei invocat în cauză.

În ceea ce priveşte cuantumul debitului, instanţa constată că debitorul nu a solicitat proba cu expertiza contabilă şi deşi avea sarcina probei, nu a dovedit sumele achitate, în temeiul art. 254 C.proc.civ., astfel încât instanţa nu are posibilitatea de a calcula această sumă.

Faţă de cele arătate, având în vedere că la data declanșării executării silite – 26.03.2024 - termenul de prescripție era deja împlinit, instanţa urmează să admită contestaţia la executare și să anuleze executarea silită, respectiv toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. ####/.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a taxei de timbru, instanţa aminteşte că potrivit art. 45 alin.1 lit. f) din OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

În baza acestui articol, instanţa va admite în parte cererea de restituire a taxei de timbru şi va dispune restituirea taxei de timbru către contestator, respectiv suma de 50 lei, achitată conform chitanţei seria ##########.05.2024 (f. 20) în cadrul dosarului ####/311/2024 al Judecătoriei #######, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, având în vedere că a fost admis un singur motiv al contestaţiei la executare.

Referitor la cheltuielile efectuate de executorul judecătoresc pentru fotocopierea actelor din dosarul de executare, instanţa va obliga intimatul către ### ######## #### ###### la plata sumei de 409,36 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare nr. ####/ (f. 47).

În acest sens, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 717 alin. 2 C.pr.civ., cât şi faptul că acestea au natura unor cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 451 și art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat, dacă există o cerere în acest sens, instanţa va obliga intimatul la plata către contestator a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (f. 13).

În temeiul art. 720 alin.4 C.pr.civ., prezenta hotărâre, rămasă definitivă, se va comunica de îndată şi din oficiu, executorului judecătoresc.