Hotărâre nr. 3649 din 04.10.2023

Data publicare portal: 06.09.2024

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect „modificare măsuri privind copilul” formulată de reclamanta ######## ##### (CNP #############), cu domiciliul în #######, în contradictoriu cu pârâtul ######## ###### (CNP #############), cu domiciliul în #######, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 04.10.2023.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 20.12.2022 cu nr.#####/311/2022, reclamanta ######## ##### în contradictoriu cu pârâtul ########## a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună

- modificarea măsurii în ceea ce îl privește pe minorul ######## ##### născut la data de ######### din relația de căsătorie a sa cu pârâtul, în sensul ca acesta sa locuiască împreună cu reclamanta la domiciliul său

- autoritatea părintească în ceea ce îl privește pe minor să fie exercitata exclusiv de către reclamanta

- obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătura si pregătire profesionala a minorului

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, s-a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria încetând prin divorț, conform certificatului de divorț nr. … din data de 21 11.2022, eliberat de notar.

Din căsătoria lor a rezultat minorul ######## născut la data de #########

În momentul în care au divorțat, a convenit cu paratul ca minorul sa locuiască cu el, însă aceasta să aibă posibilitatea de a-l lua pe minor oricând in domiciliul său sau în alta locație din țară, cu respectarea cerințelor în ceea ce privește programul de activități școlare /extrașcolare si a programului de odihna

După încheierea acordului, între părţi nu au existat neînțelegeri, minorul stand împreună cu aceasta ori de cate ori îi permitea programul de lucru, însă, înainte cu doua săptămâni a luat minorul pentru doua zile, conform înțelegerii cu tatăl sau, urmând ca acesta sa vina sa îl ia pentru a putea sa se ducă la serviciu.

După ce au trecut cele două zile, l-a sunat pe pârât să vină sa ia minorul deoarece nu are cu cine sa îl lase, însă paratul nu i-a mai răspuns la telefon, astfel încât minorul a rămas la aceasta, fiind nevoită sa apeleze la o prietena sa stea cu minorul.

A încercat să îl sune pe pârât în fiecare zi, însă acesta nu i-a răspuns.

Astfel, reclamanta a considerat că sunt îndeplinite condițiile privind modificarea măsurii în ceea ce îl privește pe minor, astfel încât a solicitat admiterea acţiunii așa cum a fost formulată.

În drept a invocat prevederile art. 403 Cod civil.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. (7-15)

La data de 03.03.2023 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că prin convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, la B.N .P. ####### ####### #######, autentificată sub nr. 1612/18.1 1.2022, părțile, au hotărât să divorțeze prin acord și s-au înțeles inclusiv cu privire la cererile accesorii divorțului, eliberându-se în acest sens certificatul de divorț nr. …/21.11.2022.

Domiciliul minorului a fost stabilit la adresa sa, iar reclamanta avea posibilitatea ori de câte ori dorește, să aibă legături personale cu minorul, să vină și să-l ia, ceea ce s-a și întâmplat, așa cum recunoaște reclamanta în cererea formulată.

In momentul în care, se întorcea cu minorul îl lăsa în grija sa, iar atunci când era la serviciu, îl lăsa mamei sale care, le-a fost de un real ajutor încă de la nașterea minorului.

Susținerea reclamantei din acțiunea introductivă, potrivit cu care, ar fi fost cel care nu a mai răspuns la telefon, nu are nici un suport real și logic, atât timp cât, așa cum a arătat mai sus, în situația în care, era la serviciu, reclamanta lăsa minorul în grija mamei acestuia.

După ce reclamanta a luat minorul la sfârșitul anului trecut, aceasta nu l-a mai adus înapoi și nici nu a mai răspuns la telefon, fapt ce l-a îngrijorat foarte mult și a anunțat poliția prin serviciul 112.

Pe data de 17.01 .2023, după apelul efectuat, a sosit un echipaj de poliție cu care a mers la domiciliul părinților reclamantei din Movileni, unde se afla minorul însă, părinții reclamantei nu le-au permis accesul în curte.

Având în vedere cele arătate mai sus, a apreciat că, nu s-au schimbat condițiile pentru care domiciliul minorului a fost stabilit, de comun acord la acesta, astfel încât să apară premisele introducerii unei noi cereri.

Reclamanta a solicitat ca domiciliul minorului să fie stabilit la aceasta, însă nu a indicat în mod expres unde, prin acțiunea introductivă indicând un alt domiciliu față de cel învederat la poliție, respectiv #### ########, la părinții acesteia, unde susține că ar locui împreună cu minorul.

Ori, în măsura în care este vorba de domiciliul părinților acesteia, de la …, pârâtul consideră că, acesta este impropriu traiului pentru minor din punct de vedere al condițiilor de locuit, în acel domiciliu locuind părinții reclamantei și sora tatălui reclamantei, care are grad de handicap l.

Mama reclamantei consumă frecvent băuturi alcoolice, nici unul dintre părinții reclamantei nu realizează venituri, trăind exclusiv din indemnizația de handicap a persoanei respective.

Casa este compusă din trei camere dintre care doar două sunt locuibile, igiena este deficitară din cauza condițiilor de trai, apa potabilă o aduc de la fântâna care se află în grădină, wc-ul este în grădină, curtea nu este betonată, fiind acoperită cu balastru.

#### este vorba de domiciliul din acțiunea introductivă să se aibă în vedere faptul că, serviciul reclamantei, care este și de noapte, lucrând câte 12 ore, nu-i permite să lase minorul nesupravegheat în condițiile în care ar locui cu acesta în alt loc decât domiciliul părinților ei, situație în care, cu atât mai mult se impune respingerea cererii.

Reclamanta mai are și alte ocupații care nu-i permit să petreacă mult timp cu minorul, aceasta practicând cu regularitate sporturi de contact, făcând antrenamente la sală și mergând în turnee în diverse locații din țară.

A mai arătat pârâtul că minorul a suferit două intervenții minim invazive (fimoză), situație în care, era obligatorie o igienă corespunzătoare o anumită perioadă de timp.

Din cauza lipsei de igienă, în perioada în care, minorul, a fost în grija reclamantei, a fost nevoie de o altă intervenție a medicului, care a aplicat o procedură specifică în astfel de cazuri.

Ori, în aceste situații, pârâtul a apreciat că este în interesul superior al minorului ca domiciliul acestuia să rămână la acesta, care are condițiile necesare pentru a-i asigura în primul rând o igienă corespunzătoare, garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea acestuia, fiind ajutat inclusiv de mama sa.

Un ultim aspect de precizat este și faptul că, reclamanta nu a mai dus minorul la creșă, după ce aceasta l-a luat, situație care nu este deloc în interesul minorului.

Cu privire la solicitarea reclamantei ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către aceasta, urmează a fi respinsă, aceasta nefăcând dovada excepției de la regula exercitării în comun a autorității părintești.

Faţă de toate cele arătate mai sus, consideră că, acțiunea formulată este neîntemeiată și, urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedirea susținerilor de mai sus, pârâtul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială cu martora ######## #####.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială, sens în care au fost audiați martorii ###### #####, propusă de reclamanta şi ######## #####, propusă de pârâtă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părțile au divorțat la data de 21.11.2022, conform certificatului de divorț nr. … eliberat de B.N.P. (f. 9-14).

Din relația părților a rezultat minorul ######, născut la data de ####### (f. 7) în privința căruia foștii soţi au stabilit, cu ocazia soluționării divorțului, ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, iar ca domiciliul acestuia sa rămână la tată cu posibilitatea mamei de a-l lua pe acesta oricând la domiciliul său precum și în alte locații.

La data de 20.12.2022 reclamanta a introdus prezenta acțiune prin care a solicitat exercitarea autorității exclusiv de către aceasta precum și stabilirea domiciliului minorului la mamă cu consecință obligării pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și educare a minorului, motivând ca pârâtul vorbește urât cu aceasta de faţă cu minorul și nu o consulta în ceea ce privește deciziile referitoare la copil.

Potrivit raportului de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară ####### la domiciliul tatălui (f. 49), minorul locuiește cu tatăl său şi cu bunica paternă, într-un apartament cu două camere, plus dependinţe, mobilate şi curat întreţinute.

Conform raportului de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară ####### la domiciliul mamei (f. 49), rezultă că aceasta locuieşte singură într-o garsonieră curat întreținută.

Din declarațiile coroborate ale martorelor audiate în cauză (mamele celor două părți - f. 59 și 60) reiese că în prezent relația celor doi foști soti se rezumă doar la a discuta despre copilul lor minor, însă și aceasta prezintă deficienţe.

Astfel, mama reclamantei a notat cum aceasta locuiește în casa părintească situată în mediul rural unde a și adus minorul în luna decembrie, minorul rămânând în această locație până când a fost înapoiat tatălui prin intermediul executorului judecătoresc.

Din declarația celeilalte martore audiate, mama pârâtului, a reieșit ca minorul petrece cel mai mult timp la domiciliul bunicilor materni atunci când este preluat de mamă, iar în luna decembrie cât minorul era la mamă, pârâtul nu a fost lăsat nici măcar să vadă copilul.

Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

În ceea ce priveşte exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către mama reclamantă, în drept, potrivit dispoziţiilor art. 397 cod.civ. şi art. 503 cod.civ., regula în materie este că autoritatea părintească asupra copilului se exercită de către ambii părinţi, sub acest aspect fiind consacrat principiul egalităţii părinţilor.

Doar în mod excepţional autoritatea părintească poate fi exercitată în condiţiile art. 398 sau 399 Cod.civ., dar aceste situaţii de excepţie ( care derogă de la principiul egalităţii şi de la regula exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi) nu pot fi reţinute de instanţă doar pe baza susţinerilor uneia dintre părinţi sau a unui acord între părinţi, trebuind a fi argumentate şi probate (art. 398 are ca situaţie premisă „pentru motive temeinice” iar art. 507 cod.civ. menţionează cazurile în care autoritatea părintească se poate exercita de către un singur părinte).

În prezenta cauză reclamanta a învestit instanţa cu cererea de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti, însă nu a făcut dovada motivelor temeinice care să conducă la privarea tatălui în a-şi exercita drepturile părinteşti faţă de minor.

Referitor la locuinţa minorului, potrivit art. 496 C.civ., Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) #### părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.

Instanța reține că minorul are o vârstă de 3 ani, având, astfel, o minte mult prea fragedă pentru a înțelege motivul disensiunilor dintre părinții săi.

În aprecierea interesului sau superior care va conduce la stabilirea locuinței, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de articolul 21 din Legea ######## potrivit căruia: la evaluarea interesului superior al minorului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute de articolul 2 alineatul 6 aspecte precum: "a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea legăturilor personale; c) situația locativă din ultimii 3 ani ai fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violenţa părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanța dintre locuința fiecărui părinte şi instituția care oferă educaţie copilului."

Astfel, ambii părinți prezintă garanții morale în ceea ce privește creșterea minorului, fiind ambii angajați cu contract individual de muncă și având o locuință asigurată, susținerile reciproce ale martorelor cu privire la modul în care se prezintă minorul când stă la fiecare părinte rămânând simple alegaţii fără suport probator.

Cat privește modul în care fiecare părinte îl implică pe celălalt în viața minorului, instanța constată, cel puţin pentru momentul de faţă, că lipsește comunicarea dintre cei doi foști soţi, preocuparea acestora fiind de a-și face reproșuri (f. 55, 57) și mai puţin de a discuta despre cum sa îngrijească un copil de 3 ani.

Referitor la evenimentul din decembrie 2022 care a și condus la existenţa prezentului litigiu, instanța constată că acesta nu este în măsură sa conducă la modificarea domiciliului minorului.

Instanța are în vedere faptul că minorul se afla la bunicii materni, iar tatăl sau a încercat sa îl vadă însă a fost refuzat pe motiv ca minorul nu dorește acest lucru (aspect învederat de mama reclamantei) iar înapoierea acestuia a avut loc doar cu ajutorul executorului judecătoresc, ori este de datoria părintelui la care se află copilul să nu amplifice reticenţa pe care o poate manifesta copilul faţă de celălalt părinte, ci dimpotrivă să orienteze gândirea copilului către aspectele pozitive ale fostului partener de viață.

Cat privește modul în care pârâtul o implică pe reclamanta în deciziile referitoare la copil, din declarațiile martorelor a reieșit că acesta nu a împiedicat-o niciodată pe reclamanta să preia minorul.

Instanţa constată că reclamanta, deşi avea sarcina probei în temeiul art. 249 C.proc.civ., nu a dovedit schimbarea împrejurărilor după finalizarea procedurii de divorţ, astfel cum impun dispoziţiile legale, instanţa considerând că este în interesul superior al copilului ca acesta să locuiască în continuare cu tatăl.

Referitor la pensia de întreţinere instanţa retine că prin articolul 529 Cod civil se stabileşte cuantumul întreţinerii: întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Având în vedere că instanţa va respinge solicitarea de modificare a domiciliului minorului, va respinge ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind pensia de întreţinere.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reţinând culpa procesuală a reclamantei în generarea acestui litigiu, o va obliga pe aceasta la plata către pârât a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu avocat ( achitat conform dovezilor de la f. 34, 35, 52).