Sentinţă civilă nr. 2427 din 30.05.2024

Data publicare portal: 06.09.2024

Respinge cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta ####### #######-#######, cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat ####### #### cu sediul în #######, #### ### în contradictoriu cu pârâtul #### ###### cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat #### ##### cu sediul în #######, #### ##### ###, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 30.05.2024.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei #######, la data de 17.05.2024 cu nr.####/311/2024, reclamanta ####### #######-####### în contradictoriu cu pârâtul #### ###### ######, a solicitat instanței, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună modificarea provizorie a masurilor dispuse cu privire la minorul #### ##### ######, născut la data de ##########, masuri dispuse prin sentința civila nr.###/13.02.2024, pronunțată în dosarul ####/311/2023 de către Judecătoria #######, astfel - sâmbăta, din două în două săptămâni, în intervalul orar 11:00-13:00 într-un loc public/loc de joacă, în prezența mamei, ####### #######-#######, fără legături telefonice cu minorul.

De asemenea reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civila nr.###/13.02.2024, pronunțată în dosarul ####/311/2023 de către Judecătoria ####### s-a stabilit următorul program de vizita pentru minorul #### #####-######, născut la data de ##########:

I. în primele 6 luni de la pronunțarea sentinței civile,

- sâmbăta, din două în două săptămâni, în intervalul orar 11:00-16:00 sau în orice altă zi convenită de părți, într-un loc public/loc de joacă, fără prezența pârâtei-reclamante,

- legături telefonice între orele 18:00-18:30, de 3 ori pe săptămână, respectiv luni, miercuri, vineri sau în orice alte zile convenite de părți,

- ori de câte ori părțile vor fi de acord în acest sens, cu obligația pentru reclamantul -pârât de a prelua minorul de la locuința acestuia și de a-l readuce la sfârșitul programului

II. după primele 6 luni, până la împlinirea termenului de 1 an de la pronunțarea sentinţei civile

- sâmbăta și duminica, din două în două săptămâni, în intervalul orar 11:00-16:00, sau în orice alte zile convenite de părți, cu preluare la domiciliul pârâtului, fără prezența pârâtei-reclamante, legături telefonice între orele 18-18.30, de 3 ori pe săptămână, respectiv luni, miercuri, vineri sau în orice alte zile convenite de părți,

- ori de câte ori părțile vor fi de acord în acest sens, cu obligația pentru reclamantul-pârât de a prelua minorul de la locuința acestuia și de a-l readuce la sfârșitul programului

III. după respectarea programului de vizitare stabilit pentru primul an de la pronunțare sentinței civile:

- două weekenduri pe lună, săptămâna 1 și săptămâna 3, de sâmbătă, ora 10:00 până duminică, ora 18:00, cu preluare la domiciliul pârâtului.

- două săptămâni în vacanța de vară, respectiv în luna august,

- câte 3 zile în vacanțele intersemestriale,

- a doua zi de ##### și a doua zi de ####### în anii pari, prima zi de ##### și prima zi de ####### în anii impari,

- câte 3 ore la ziua de naștere și onomastica minorului, legături telefonice între orele 18:00-18:30, de 5 ori pe săptămână, respectiv luni, miercuri, vineri, sâmbătă, duminică sau în orice alte zile convenite de părți

- ori de câte ori părțile vor fi de acord în acest sens, cu obligația pentru reclamantul-pârât de a prelua minorul de la locuința acestuia şi de a-l readuce la sfârșitul programului de legături personale.

Prin prezenta ordonanță a solicitat încuviințarea următorului program de vizita provizoriu, cu mențiunea expresa ca pârâtul nu a respectat programul stabilit în hotărârea nr. …/13.02.2024, pronunțată în dosarul ####/311/2023 de către Judecătoria #######.

- sâmbăta, din două în două săptămâni, în intervalul orar 11:00-13:00 într-un loc public/loc de joacă in prezenta mamei ####### #######-#######.

Solicitarea de modificare provizorie a programului de vizita acordat pârâtului prin sentința civila, până la pronunțarea unei noi sentințe civile, survine exclusiv din cauza pârâtului, astfel că în primul an solicită ca legăturile personale ale pârâtului să fie efectuate exclusiv în prezenta sa şi fără legături telefonice.

Minorul acuză că pârâtul nu are un comportament adecvat faţă de acesta în lipsa mamei, în sensul că este agresat fizic, aspect observat de altfel şi de ea atunci când pârâtul preia copilul pentru întâlnirile stabilite de către instanța de judecată.

#### în primele 6 luni întâlnirile dintre tata-fiu ar trebui realizate între 11:00 şi 16:00, pe o durata de 5 ore, pârâtul aduce minorul după 1 ora, aspect ce denota ca acesta nu dorește sa petreacă timp cu minorul, iar totul este o șicanare din partea acestuia, însă în detrimentul vizibil al minorului.

Mai mult, legăturile telefonice sunt inutile, câtă vreme pârâtul apelează minorul cu scopul de a se interesa de relația acesteia, de a jigni etc.

Scopul legăturilor telefonice stabilite de instanța de judecata a fost acela de a menține o legătură între tata-fiu, însă după cum denota din înregistrările audio, pârâtul nu a înțeles acest aspect, situaţie ce afectează buna creștere a minorului.

Pârâtul prin atitudinea sa nu face altceva decât să confirme în continuare posibila violență fizica şi verbală asupra sa şi copilului nostru minor, așa cum s-a constatat în trecut si din hotărârile pronunțate de instanțele de judecată anexate.

Judecătoria ####### prin sentința civila nr. ###/13.02.2024 a stabilit ca legăturile personale ale pârâtului să fie fără prezenţa sa aspect ce a intuit că va fi greu de realizat, însă a considerat că trebuie să fie de buna credință, să nu apeleze sentința civilă sub acest aspect şi să încerce să respecte sentința instanței de fond.

Din păcate, cele inserate în sentința civila nu pot fi respectate, minorul refuza categoric să rămână singur cu pârâtul, iar legăturile telefonice nu au scopul celor fireşti.

De altfel, aspectele acestea au fost consemnate şi în procesul verbal nr. 1/29.02.2024 încheiat de psihologul clinician (proces verbal pe care l-a ataşat la cerere).

Condițiile exercitării procedurii ordonanței președințiale sunt îndeplinite din punctul său de vedere, acestea fiind:

a) Urgenta: condiție care justifica utilizarea procedurii in chestiune, caracterizata printr-o procedura de judecata mai sumara.

Şi în reglementarea art. 581 alin. (1) CPC 1865, cat si in cea a art. 996 alin. (1) NCPC s-a reținut ca exista îndeplinită aceasta condiție când măsura provizorie este necesara ”pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ... ori... pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări"

Urgenta consta in evitarea unor traume cauzate minorului, care plânge, nu doarme noaptea, nu dorește să vina ziua în care tatăl are drept de vizita, nu dorește să fie singur în prezenta tatălui, fără mama.

b) Măsura dispusa sa aibă caracter provizoriu (vremelnic): masurile încuviințate nu sunt de natura să conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natura să mențină o situaţie de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar - sunt limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului.

c) Condiția de a nu prejudeca fondul: cu titlu de noutate, este expres reglementata în NCPC (art. 996 alin. 5 NCPC).

Chiar daca aceasta condiție nu era expres reglementata, ea exista şi în reglementarea CPC 1865, necesitatea acesteia fiind consacrata în doctrina şi dedusa din cea de-a doua condiție (caracterul provizoriu).

S-a reținut ca, datorita faptului ca ordonanța presupune urgenta si adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului dar - pentru ca totuși soluția să nu fie arbitrara - este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, sa pipăie fondul.

d) Existenta unei "aparente de drept” in favoarea reclamantului, condiție noua, legiferata la art. 996 alin. (1) NCPC.

S-a reținut ca aceasta condiție trebuie analizata în mod prioritar de către instanța, aceasta din urma fiind ținută să nu dispună nicio măsură provizorie până ce nu își creează convingerea că în favoarea reclamantului exista ”aparenta de drept". #### vreme inițierea demersurilor juridice vizează apărarea intereselor minorului, apreciază ca si aceasta condiție este îndeplinită.

Programul actual oferă posibilitatea reclamantului să exercite în continuare asupra minorului violente verbale, temeri si posibil violente fizice.

Apreciază ca raportat la tot materialul probator este în interesul minorului, pentru evitarea unor traume, ca acest program de vizita să fie derulat în prezenta sa şi să fie diminuat.

În susţinerea cererii reclamanta a ataşat înregistrările video şi audio de la ultimele întâlniri dintre pârât şi minor.

În legătură cu menținerea legăturilor telefonice a solicit să se observe ca acestea sunt inutile şi nu sunt în interesul minorului, atitudinea pârâtului fiind deplorabila.

Interesul pârâtului atunci când ia legătura cu minorul este despre situația personală a sa, adresand unui minor, aflat în creștere si dezvoltare, cuvinte greu de reprodus .

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtului şi proba testimonială.

La data de 27.05.2024 pârâtul a depus întâmpinare prin care a învederat că cererea formulată de reclamantă este prematură şi făcută de rea credință, în condițiile în care, hotărârea de divorț a rămas definitiva prin neapelare în data de 01.04.2024, astfel că, nici măcar prima parte a programului încuviințat de instanță, cel pentru primele 6 luni de la pronunțarea sentinței civile, nu a fost epuizat.

Astfel, după ce hotărârea de divorț a rămas definitiva în data de 09.04.2024, pârâtul a formulat o notificare către reclamantă prin care îi solicita „să procedeze la luarea masurilor pentru ca programul pentru primele 6 luni de la pronunțarea hotărârii să se desfășoare în condiții de normalitate”

Anterior, în 11.03.2024 reclamanta l-a invitat pe pârât în domiciliul conjugal şi acolo a petrecut câteva ore cu minorul, fără să fie niciun fel de probleme şi a acceptat atribuirea provizorie a locuinței bun comun, până la soluționarea partajului.

Pârâtul a avut o prima întâlnire cu minorul în 04.05.2024 când a plecat cu acesta la locurile de joaca fără prezenta reclamantei, iar înregistrarea modului cum şi-a petrecut timpul cu minorul şi atitudinea minorului, înregistrata pe cd-ul din 04.05.2024 demonstrează dimpotrivă că, în prezenta mamei atitudinea este de respingere a tatălui, iar atunci când este doar cu acesta fără să fie supravegheat de mama şi filmat eventual de martora ######## ########, comportamentul copilului este normal, de acceptare a tatălui şi de petrecere cu acesta a timpului liber în condiții de normalitate.

Ulterior, în 18.05.2024 când tatăl a mers din nou după minor, refuzul mamei de a-l lasă singur şi atitudinea minorului care lovea cu picioarele în mașină ( cd-ul cu înregistrarea din 18.05.2024) demonstrează ca, minorul are teama si spaima datorita atitudinii mamei şi nu pentru ca atitudinea tatălui ar fi vătămătoare.

Şi convorbirea telefonica înregistrată şi depusa dovedește aceeași atitudine a mamei.

A făcut analiza acestor împrejurări în speranța ca, instanța va constata ca s-a procedat la formularea acestei cereri de chemare în judecata nu în scopul protejării interesului minorului care ar fi vătămat ci, datorita faptului că, s-a procedat la deschiderea dosarului de executare silita pentru realizarea obligației de a i se permite pârâtului să aibă legături personale cu minorul.

Cum procedura de executare silita este speciala şi cu siguranță mama s-a informat ca urmează un program de lunga durata de consiliere psihologica care va presupune şi ședințe în lipsa acesteia, a preferat să recurgă la aceasta cerere de chemare în judecată, care este motivata cu totala rea credință aspect ce urmează ca instanța să îl constate fie şi doar vizionând înregistrarea din 04.05.2024 si chiar si cea din 18.05.2024 şi înregistrarea convorbirii telefonice.

În drept au fost invocate disp. art. ### ##### CPciv.

În dovedirea întâmpinării pârâtul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu înregistrări audio/video.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relația de căsătorie dintre reclamantă şi pârât a rezultat minorul #### #####-######, născut la ##########.

Prin sentinţa civilă nr. ### pronunţată la data de 13.02.2014 de către Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2023 rămasă definitivă prin neapelare la data de 01.04.2024, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi prin divorţ, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului, stabilirea domiciliului minorului la mamă şi stabilirea unui program de legături personale ale tătălui cu minorul.

În ceea ce priveşte programul de legături personale dintre tată şi minor, instanţa fondului a stabilit un program etapizat, desfăşurat în toate etapele fără prezenţa mamei, şi care în mod gradual să consolideze relaţia tată-fiu.

Cererea reclamantei din cauza pendinte, formulată la data de 17.05.2024, are la bază solicitarea acesteia de modificare a programului de vizitare stabilit prin Sentinţa civilă nr. ###/13.02.2024 în sensul ca vizitele tatălui să se desfăşoare în prezenţa mamei şi totodată, să fie înlăturat dreptul pârâtului la legături telefonice cu minorul.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 401 din Codul civil, „în cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”.

În același sens sunt si dispozițiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora „copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament” iar în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 “copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului” instanța putând limita acest drept „dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului” (art. 19 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).

Ordonanța președințială, prin esența ei, reprezintă o procedură specială prin care legea permite să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.

Astfel, conform art. 997 alin. 1 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Dispozițiile susmenționate prevăd necesitatea îndeplinirii, pe lângă condițiile generale ale oricărei acțiuni civile, a anumitor condiții speciale privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță (cazuri grabnice), caracterul vremelnic al măsurii și, astfel cum s-a punctat și în literatura de specialitate, neprejudecarea fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce privește cerința urgenței, instanța reține că, potrivit art. 920 C.proc.civ., instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Referitor la vremelnicia măsurii ce se solicită a fi luată, instanța amintește că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți.

Cât privește condiția neprejudecării fondului, se impune subliniat faptul că aceasta este în strânsă legătură cu cerința deja analizată referitoare la vremelnicia măsurii.

Prin urmare, instanța nu își propune să cerceteze fondul dreptului discutat între părți, ci doar examinează aparența acestui drept pentru ca soluția să nu fie arbitrară.

Instanța urmează a verifica doar îndeplinirea exigențelor legale privind ordonanța președințială.

Instanța reține că orice măsură cu privire la minori trebuie luată cu luarea în considerare a interesului superior al acestora.

Potrivit dispoziţiilor art 2 din Legea 272/2004, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică si morală normală, la echilibru socio afectiv şi la viaţa de familie, iar alin 4 al aceluiaşi articol prevede că principiul interesului superior va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În cuprinsul art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 sunt enumerate criteriile ce trebuie să fie avute în vedere pentru a se determina interesul superior al copilului: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență̆ la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență̆ asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează̆ să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față̆ de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

În speță, în procedura ordonanței președințiale, interesul minorului trebuie analizat prin prisma unei nevoi imperioase și urgente a acestuia de a păstra legătura cu tatăl, potrivit solicitărilor mamei de modificare a programului, respectiv desfăşurarea acestuia în mod exclusiv în prezenţa ei şi lipsa legăturilor telefonice dintre tată şi minor.

Dreptul de a menține legături personale cu tatăl este un drept conferit copilului, iar acesta se apreciază în funcție de interesul superior al copilului.

Or, reclamanta nu a dovedit necesitatea imperioasă pentru ca instanța, pe calea acestei proceduri excepţionale, să stabilească în favoarea acestuia un alt program de vizitare al minorului, cu atât mai mult cu cât, tatăl are stabilit deja un asemenea program , contextul factual analizat cu ocazia dispunerii respectivului program nefiind modificat substanţial pentru a se impune ajustarea programului de vizitare.

Astfel, se reţine că programul de vizită a cărui modificare se solicită a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. ### pronunţată la data de 13.02.2014 de către Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2023 rămasă definitivă prin neapelare la data de 01.04.2024, respectiv cu mai puţin de două luni în urmă faţă de cererea din cauza pendinte.

Cu privire la existenţa unei aparenţe de drept ȋn favoarea reclamantei instanţa constată următoarele: Aparenta de drept afirmată de părţi în urma unei sumare analize a situaţiei de fapt a fost dovedită prin probele administrate în cauză.

Această situaţie de fapt trebuie însă analizată în raport de interesul superior al copilului.

Condiţia urgenţei măsurii solicitate, care trebuie să persiste pe toată durata procesului, până la pronunţarea hotărârii, nu este îndeplinită.

Urgenţa ar putea fi justificată atunci când dreptul în sine ar suferi limitări serioase, care să tindă spre suprimarea acestuia.

Condiţia urgenţei urmează a fi analizată concomitent cu aparenţa de drept.

Reaminteşte instanţa că in jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ȋn numeroase hotărâri importanţa celerităţii ȋn procedurile cu minori.

Instanţa reţine de asemenea faptul că ####### a fost condamnată pentru încălcarea articolului 8 din Convenție ȋn cauza ######## vs. ####### (petiția numărul 31703/05, hotărârea din 13 octombrie 2009) ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătorești prin care i se acordau reclamantului drepturi de vizitare a celor două fiice minore ale sale.

De asemenea, reţinem incidenţa dispoziţiilor art. 263 C.civ, care arată că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, iar procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.

Din probatoriul cauzei, respectiv înscrisuri, interogatoriile părţilor şi depoziţiile testimoniale, înregistrările video şi audio pe suport CD, nu a rezultat existenţa unor împrejurări de fapt sau a unor fapte concrete abuzive, comise de către pârât, de natură să justifice modificarea pe calea ordonanţei preşedinţiale a măsurilor stabilite cu privire la minor prin hotararea judecătorească menţionată anterior.

Reclamanta a insistat pe faptul că pârâtul nu a respectat întocmai orele programului de vizitare, însă acest aspect nu poate fi considerat un abuz, un element definitoriu care să convingă instanţa de necesitatea prezenţei mamei în timpul programului stabilit în favoarea tatălui sau de necesitatea suprimării dreptului la legături telefonice cu minorul #####.

Motivul principal pentru care acest program nu este respectat este incapacitatea părţilor de a colabora pentru binele minorului.

Prezenţa mamei la întâlnirile tatălui cu minorul nu va schimba situaţia, în condiţiile în care, reclamanta continuă să-l acuze pe pârât de lipsa interesului în a-şi vedea copilul, iar pârâtul de a o acuza pe reclamantă că nu doreşte ca el să aibă legături cu acesta, subliniind faptul că minorului i-ar fi frică de tatăl său.

Solicitarea ca programul de legături personale să se desfăşoare numai în prezenţa mamei nu este în acord cu interesul superior al minorului, fiind o imixtiune nerezonabilă în relaţia dintre tată şi copil.

Sub monitorizarea permanentă a mamei, relaţia dintre copil şi tată nu se poate dezvolta în mod firesc, cu atât mai mult cu cât între părţi au existat şi există conflicte.

În cauză a fost depus şi un raport de evaluare psihologică (f.84) întocmit la data de 07.10.2023, raport care a fost depus şi în dosarul nr. ####/311/2023, instanţa de fond ţinând cont de concluziile acestui raport la pronunţarea sentinţei civile nr. ###/13.02.2014.

Totodată, reclamanta a depus şi un proces verbal încheiat la data de 29.02.2024 întocmit de dna. psiholog ####### ######, prin care este consemnat rezultatul şedinţei de consiliere psihologică din data de 29.02.2024 la care au participat minorul #### ##### ###### şi părinţii săi, părţile acestei cauze.

Concluziile acestui raport sunt în sensul în care „copilul a refuzat să comunice cu tatăl la întâlnirea cu acesta, reproşându-i că s-a purtat urât cu el, că „a plecat cu o altă femeie” precum şi că a „lipit” de trei ori uşa apartamentului”.

Instanţa apreciază că acest raport dovedeşte faptul că minorului i se vorbeşte în mod negativ despre tatăl său, întrucât instanţa apreciază că un copil de 7 ani nu are proprietatea termenilor „ai plecat cu altă femeie”.

Ambele părţi au depus mai multe înregistrări pe suport CD la dosarul cauzei, înregistrări făcute cu ocazia întâlnirilor dintre aceştia ( 2 întâlniri).

Prin analiza acestora, instanţa constată că prezenţa mamei pe parcursul programului de vizită încuviinţat tatălui duce la o relaţionare foarte dificilă între minor şi tatăl acestuia, copilul devenind agresiv şi anxios în prezenţa celor doi.

Cu privire la înregistrarea video din data de 18.05.2024, se remarcă faptul că reclamanta iese din blocul în care locuieşte împreună cu minorul pentru a preda minorul tatălui său, iar aceasta este însoţită de sora sa, martora din prezenta cauză, …, care filmează întrega întâlnire.

Pe de cealaltă parte, întâlnirea este filmată şi de pârât.

În timp ce se filmează reciproc, părţile se angajează într-o discuţie ostilă şi provocatoare, presărată cu injurii şi reproşuri din partea tuturor celor 3 adulţi, discuţie purtată fără niciun fel de grijă şi fără pic de responsabilitate în faţa minorului de 7 ani.

În tot acest timp, minorul devine agresiv fizic şi verbal cu tatăl său, ajungând inclusiv să îl scuipe, fără ca mama să aibă o intervenţie fermă pentru a stopa acest comportament.

Este fără de putinţă de tăgădă faptul că între părţi există o stare tensionată inerentă destrămării familiei, însă cei doi ar trebui să conlucreze pentru ca minorul să nu aibă de suferit.

Apreciază instanța că, indiferent de escaladarea conflictului dintre părţi, este in interesul superior al minorului să aibă legături de afecţiune cu ambii părinţi, iar aceştia să poată contribui la creşterea şi educarea minorului.

Reaminteşte instanţa că pentru asigurarea unei evoluţii frumoase a copilului este esenţială menţinerea legăturii cu ambii părinţi.

Prin comparaţie, instanţa observă, din analiza înregistrării depuse de pârât, ce priveşte singura întâlnire în care acesta a fost singur cu minorul, că acesta este relaxat, entuziasmat se joacă împreună cu tatăl său.

Instanţa nu poate primi susţinerile reclamantei că pentru această întâlnire minorul a fost luat cu forţa, închis în maşină, întrucât filmarea arată un copil care se bucură de activităţile de joacă împreună cu părintele său.

Cu privire la presupusul incident de agresiune la care ar fi fost supus minorul din partea tatălui cu ocazia întâlnirii din data de 04.05.2024, instanţa apreciază că nu există nicio dovadă certă a acestui fapt.

Într-adevăr, există o filmare a minorului în care acesta povesteşte că a fost agresat de tată (depusă la dosar de reclamantă) în cursul întâlnirii din data de 04.05.2024, însă instanţa nu îşi poate forma convingerea că cele relatate de minor corespund realităţii, pentru următoarele considerente.

Pe de o parte, instanţa observă că pârâtul a negat total acest incident, inclusiv în faţa minorului pe înregistrare îl întreabă „de ce minţi?”.

Pe de altă parte, instanţa remarcă faptul că, în timp ce minorul povesteşte despre faptul că ar fi fost bătut, mama nu pare îngrijorată, speriată, revoltată, ci din contră întreabă „ dar unde aţi fost?”.

Totodată, aceasta nu depune plângere penală pentru violenţă în familie, nu prezintă minorul la IML pentru examinare fizică, invocând prin concluziile scrise faptul că a preferat să achite onorariu de avocat pentru prezenta ordonanţă şi nu pentru alte proceduri, deşi formularea unei plângeri penale nu este condiţionată de plata vreunei sume de bani.

În acelaşi sens, instanţa remarcă faptul că de-a lungul timpului, reclamanta a apelat la concursul instituţiilor statului (formulare de plângeri penale, cereri în instanţă, raport psihologic, etc) de fiecare dată când a apreciat necesar.

Astfel, instanţa apreciază că pasivitatea reclamantei de la acest moment nu poate fi justificată decât prin faptul că ea însăşi nu a dat crezare minorului cu privire la acest incident.

Instanţa reţine că reclamanta, în calitate de părinte învestit cu încredere din partea minorului, ar trebui să îl pregătească pe minor în vederea realizării întâlnirilor cu tatăl său, în sensul căutării unor metode blânde, pentru a îl apropia de acesta, şi încurajării copilului să păstreze legătura cu pârâtul astfel ca minorul să aibă sentimentul de siguranţă.

Copilului nu-i poate fi refuzat dreptul de a construi o relaţie frumoasă şi cu celălalt părinte.

Iar, tatăl, de cealaltă parte, are obligaţia de a ţine cont de nevoile copilului şi de a avea răbdare cu acesta.

Totodată, atât tatăl cât şi mama ar trebui să se abţină de la a-şi aduce jigniri reciproce prin intermediul copilului.

Copilul trebuie să fie depozitarul iubirii acestora pentru el, grijii şi responsabilităţii, şi nicidecum un mesager al injuriilor pe care aceştia înţeleg să şi le adreseze.

Astfel, ambele părţi trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului şi să rămână în poziţia de adult atunci când este vorba de copil.

Amândoi părinţii trebuie să vegheze la interesul superior al minorului, lăsând la o parte eventuale ambiţii personale care nu îşi au locul în creşterea şi educarea armonioasă a minorului şi nu pot fi în interesul acestuia.

În continuare, instanţa reţine că este în interesul minorului să se bucure de legături telefonice constante cu tatăl său, pentru a-i asigura un echilibru emoţional, contrar susţinerilor reclamantei.

Îndepărtarea copilului de celălalt părinte poate avea repercusiuni serioase asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului, cum de altfel s-a şi demonstrat în cauză.

Astfel că, părţile ar trebui să facă un efort să se înţeleagă sub toate aspectele ce îl privesc pe minor şi să îi asigure acestuia un climat armonios, lăsând la o parte diferendele dintre ei.

Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

În acest context, instanţa consideră că nu se poate reţine că tatăl pârât ar influenţa negativ dezvoltarea minorului, ci, din contră, tatăl reprezintă un element pozitiv în universul copilului.

Reţine instanţa că relaţia firească dintre ##### şi tată trebuie menţinută, în interesul superior al copilului printr-un efort comun al ambilor părinţi.

Ar fi greşit să fie încurajată concepţia că doar tatăl va trebui în viitor să se preocupe pentru ca această relaţie să se dezvolte armonios.

Contribuţia mamei este la fel de importantă pe cât este şi a tatălui, din acest punct de vedere.

Tatăl nu este decăzut din dreptul de a menţine legături personale cu #####, iar interesul superior al copilului este acela care guvernează decizia instanţei.

Importanţa menţinerii raporturilor personale dintre ##### şi tatăl acestuia, reconsolidarea relaţiei tată-copil, care a avut de suferit în ultima perioadă, este deosebit de importantă pentru bunăstarea psiho-emoţională a minorului, pentru sănătatea lui fizică şi psihică şi nu are cum să nu fie înţeleasă de apelantă, la o matură chibzuinţă.

Totodată, instanţa reţine şi faptul că de la data rămânerii definitive a hotărârii fondului, respectiv 01.04.2024 şi până la data formulării prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială au trecut mai puţin de 2 luni, timp în care s-au desfăşurat doar 3 întâlniri, timp insuficient pentru a ajunge la convingerea că se impune repoziţionarea/modificarea programului stabilit prin sentinţa civilă nr. ### pronunţată la data de 13.02.2014 de către Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2023 rămasă definitivă prin neapelare la data de 01.04.2024.

Pentru ca modificarea să justifice intervenţia grabnică a instanţei, această împrejurare nouă trebuie să fie de o amploare semnificativă şi să genereze aparenţa că afectează prin ea însăşi dezvoltarea psihoemoţională a minorului.

Or în prezenta cauză, prin raportare la probatoriul administrat, cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale apare ca neîntemeiată.

Având în vedere soluţia dată în cauză, în temeiul art 453 alin 2 Cod Procedură Civilă, instanţa va dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.