Sentinţă civilă nr. 4993 din 29.11.2023

Data publicare portal: 06.09.2024

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta ####### #######, CNP #############, cu domiciliul în #######, #### ############ ### #.

Jud. ### în contradictoriu cu intimata ######## ###, cu sediul în ########## formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria .…. nr. …. din …, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Slatina.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 29.11.2023.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 15.06.2023 sub nr. ####/311/2023, petenta ####### ####### în contradictoriu cu intimatul INS ######## ###, a solicitat anularea procesului-verbal ##### #### ### ####### încheiat la data de …, pe care îl consideră netemeinic și nelegal, anularea masurii complementare a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, exonerarea de plata amenzii contraventionale aplicate.

În motivarea cererii petenta a arătat că în fapt, la data de 02.06.2023, în jurul orei 08.50, s-a deplasat cu autoturismul marca ######## cu nr. ## ## ### pe DN65 și în localitatea … a fost oprită de un agent al poliției rutiere, care i-a spus că în urma cu circa 10 km ar fi fost înregistrată de aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/oră (cu 54 km/oră peste viteza legală) și că va fi sancționată cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.

A solicitat înregistrarea video, dar polițistul rutier a refuzat, cerându-i toate documentele (CI, permis de conducere, certificat de înmatriculare) și deplasându-se apoi cu acestea la autospeciala politiei rutiere.

După circa 10 minute, agentul s-a intors la autoturismul său și i-a comunicat că viteza cu care a circulat ar fi de 104 km/oră și că îi va reține permisul de conducere.

A negat in fața agentului de poliție rutieră faptul că ar fi circulat cu viteza de 104 km/ora, susținând că a circulat cu o viteză inferioară, dar s-a încheiat procesul-verbal de contravenție atacat, pe care l-a semnat la rubrica luat la cunoștință și a primit p-v fără să formuleze vreo obiecțiune în acel moment, deoarece nu era în posesia înregistrării video a faptei care i se imputa.

Din lectura procesului-verbal de contravenție atacat a observat că fapta contravențională care i se imputa ar fi comis-o pe DN 65 la km 75 +200 m, aceasta fiind înregistrată de aparatul radar TruCAM ##### ## ######.

Procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate absolută.

Au fost incalcate dispozitiile imperative ale art. 16 alin. 1 teza 1 O.G. 2/2001 referitoare la procedura întocmirii actului sanctionator, descrierea faptei contraventionale și a circumstanțelor savârșirii acesteia, procedurile menționate fiind efectuate cu încălcarea legii.

Din cuprinsul procesului verbal atacat nu reiese locul săvârșirii faptei, respectiv un punct de reper geografic (localitate, oraș, sat, comuna), ci numai o precizare tehnică, respectiv "la km. 75 +200 pe DN 65", ceea ce contravine prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, o astfel de identificare a locului săvârșirii faptei nefiind clara, precisă și pe înțelesul oricărei persoane, fiind necesara efectuarea de demersuri scriptice si faptice pentru identificarea locului săvârșirii faptei contraventionale.

Locul săvârșirii faptei este esential în speță, deoarece numai astfel se poate verifica limita maximă de viteză admisă pe tronsonul de drum respectiv, iar sancțiunea aplicată, respectiv "avertisment", raportat la fapta contravențională constatată (viteza de 104 km/h pe un tronson de drum cu limitare de 50 km/h, este nelegală, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale in suma de 1304 lei fiind obligatorie.

De asemenea, din cuprinsul procesului verbal atacat nu reiese numarul de inmatriculare și marca vreunei autospeciale de poliție pe care ar fi fost instalat aparatul radar cu care ar fi fost înregistrata viteza autoturismului său.

Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat nu reiese dacă aparatul radar utilizat de agentul de poliție care a inregistrat viteza de 104 km/oră este un aparat fix sau unul mobil, "la purtător" (de tip pistol), și nici modalitatea concretă de înregistrare a contravenției, respectiv dintr-o autospecială staționată ori aflată în mers, ori cu dispozitivul tip "pistol".

De asemenea, procesul-verbal atacat nu conține mențiunile esențiale pentru a putea permite identificarea instrumentelor/dispozitivelor de mesurare a vitezei, fiind menționată numai marca TRUCAM și ##### ## ###### fără a se indica numărul suportului optic/magnetic (sau hardului) pe care ar fi fost stocată înregistrarea.

Astfel, devine imposibilă verificarea legalității operațiunii de constatare a vitezei de rulare, precum și a existentei sau inexistenței verificării metrologice a aparatului radar respectiv.

Agentul constatator care a aplicat sancțiunea și a întocmit procesul-verbal atacat nu este același agent care a constatat personal săvârșirea faptei contravenționale, din cuprinsul procesului-verbal reieșind că de fapt contravenția ar fi fost constatată personal numai de operatorul radar, ceea ce atrage nulitatea procesului-verbal atacat.

Au fost incalcate astfel dispozitiile art. 4.4 din ##### de metrologie legala NML 021 - 05, referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca masuratorile efectuate cu un cinemometru pentru a fi admise ca probe in instanta; totodata, in mod indirect, au fost incalcate disp. art. 16 din O.G. 2/2001, procesului-verbal contestat lipsindu-i o serie de mentiuni absolut esentiale pentru insasi calificarea faptei ca si contraventie.

In ceea ce priveste sarcina probei in materie contraventionala, avand in vedere prevederile art. 34 alin. 1 din O.G.2 / 2001, potrivit instanta administreaza orice probe prevazute de lege necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, reiese faptul ca, in ceea ce priveste solutionarea plangerilor contravenţionale, sarcina probei nu apartine in totalitate petentului, ci in aceasta materie este reglementat un pregnant caracter al oficialitatii probatoriului.

De altfel, in cauza ###### c. Romaniei, C.E.D.O. a asimilat procedura contraventionala unei proceduri penale, asa incat sarcina probei revine acuzarii iar dubiul profita acuzatului.

Prin urmare, solicita în probațiune emiterea unei adrese către intimat pentru a comunica instantei:

- captura / inregistrarea video a momentului surprinderii pretinsei contraventii;

- ordinul de serviciu al echipajului respectiv, precum și:

- certificarea metrologica a dispozitivului radar utilizat, precum si atestarea valabila a operatorului radar, potrivit art. 4 pct. 4.1 din N.M.L. 021-05 referitoare la utilizarea cinemometrelor;

- care este marja de eroare a aparatului de înregistrare, atestată de instituția care a efectuat verificarea și calibrarea metrologică a aparatului radar (cinemometrului).

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, apreciază ca aspectele consemnate de catre agentul de politie nu corespund realitatii, petenta fiind inregistrata pe un tronson de drum fără restrictive de viteza de 50 km/ora, cauzele care au determinat aceasta inregistrare putand fi ori de natura tehnica, fie din pricina operarii defectuoase a aparatului radar de catre operatorul radar.

Pentru aceste considerente, solicită înaintarea de catre Politie atat a documentelor de functionare si verificare metrologica a dispozitivului, cat si a materialului prelucrat (film/ fotografie), in vederea verificarii atat 8 legalitatii constatarii, cat si a temeiniciei celor constatate.

Nu în ultimul rând, înțelege să invoce și faptul că agentul constatator nu a ținut seama de marja de eroare a aparatului de înregistrare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că domeniul răspunderii contravenționale, astfel cum este reglementat de dreptul intern român, intră în sfera acuzaţiilor de natură penală, contravenientul beneficiind de toate garantiile oferite de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv cu privire la respectarea principiului in dubio pro reo.

Orice aparat de măsură, inclusiv cinemometrele, prezinta o marjă de eroare a măsurătorilor efectuate.

Acest aspect prezintă un caracter notoriu, dar este și confirmat de adresele Biroului ##### de Metrologie Legală, în care se indica erorile înregistrate de aparatele radar la momentul testării acestora.

În aceste condiții, viteza indicată de aparatul radar la momentul înregistrarii faptei nu exprimă viteza reali de deplasare a autovehiculului.

Viteza reală de deplasare a autovehiculului este cuprinsă într-un interval având drept valoare inferioară (minimă) viteza indicată, din care se scade marja de eroare a aparatului radar, iar ca valoare superioară (maximă) viteza indicată, la care se adaugă marja de eroare a aparatului radar.

Or, în aceste condiții, respectarea principiului potrivit căruia îndoiala profită acuzatului ar impune să se retină că viteza sa de deplasare a fost cea mai mică viteză posibilă/probabilă, adică viteza înregistrată de aparatul radar din care se scade marja de eroare a aparatului radar.

În acest sens sunt și prevederile Directivei (UE) 2015/413 a Parlamentului ######## și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informalii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranța rutieră și consideră că, deși domeniul de aplicare al directivei este limitat la schimbul transfrontalier de informații, aceasta neavând aplicare în speță, este relevant fagul ca la nivel european necesitatea stabilirii vitezei de circulație implică luarea în considerare a vitezei corectate cu marja de eroare.

#### evident greu de acceptat și lipsit de justificare ca pentru resortisantii unui alt stat membru al Uniunii Europene care săvârșesc contraventia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 să se ia în considerare viteza corectata cu marja de eroare, iar pentru cetățenii români aflați în aceeași situație să se ia în considerare viteza indicata de cinemometru.

In drept, Întemeiază prezenta contest8tie pe dispozitiile legale invocate in cuprinsul acesteia.

In dovedirea motivelor plangerii, intelege sa se folosească de proba cu înscrisuri precum si orice alt mijloc probatoriu a carui utilitate va reiesi din dezbateri.

Depune prezenta contestatie in doua exemplare, unul pentru instanta de judecata iar celalalt spre a fi comunicat intimatei; atasează, de asemenea in original procesul-verbal de contraventie ##### #### ### ####### încheiat la data de 02.06.2023, precum si dovada achitarii taxei judiciare de timbru in original.

Intimatul ######## ###, în conformitate cu dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravenţională formulată de petenta ####### #######, prin care contestă procesul-verbal de contravenţie seria … nr. ##########, întocmit de un agent constatator din cadrul instituţiei.

Chestiune prealabilă: Solicită instanţei să constate că starea de fapt consemnată în cuprinsul actului sancţionator rezultă în mod evident prin mijloacele de probă, pe care le înaintează alăturat.

Raportat la mijloacele de probă propuse de instituţie, în temeiul art. 12 alin. (2) C. proc.

Civ., raportat la art. 187 alin. (1) pct. (1) lit. a) C. proc. civ., solicită instanţei să analizeze oportunitatea sancţionării petentei cu amendă judiciară în cuantum maxim, pentru formularea cu rea-credinţă a unei plângeri contravenţionale vădit netemeinice.

Reaua-credinţă este dovedită chiar de susţinerile din cuprinsul rubricii „alte menţiuni" a procesului-verbal de contravenţie, potrivit cărora petentul nu a avut ceva de obiectat cu privire la fapta constatată, recunoscând, aşadar, faptul că a depăşit limita de viteză, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să îşi conteste propriile susţineri din cuprinsul actului sancţionator.

Astfel, petenta a introdus cu rea-credinţă plângerea contravenţională, numai în scopul de a suspenda măsura complementară dispusă prin actul sancţionator contestat.

În acest sens, solicită instanţei ca, la pronunţarea hotărârii, să aibă în vedere şi practica judiciară, respectiv:

-Sentinţa civilă nr. ####/17.04.2019, pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ###/311/2019;

-Sentinţa civilă nr. ####/17.04.2019, pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul #####/215/2018;

-Sentinţa civilă nr. ####/25.09.2019, pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2019.

#### de cele solicitate de petenta prin plângerea contravenţională, solicită instanţei respingerea plângerii ca neîntemeiate.

În fapt, la data de 02.06.2023, petenta a fost sancţionată contravenţional prin procesul-verbal de contravenţie contestat, reţinându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ## ## ### cu viteza de 104 km/h, pe DN 65, km 75+200 m, pe sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.

Fapta reţinută în sarcina sa, a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică pe care îl înaintează alăturat, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv cu cinemometrul laser LTI 20/20 TruCAM ##### ########.

Potrivit pct. 3.5.1. din Anexa 1 la Ordinul ######## privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre), „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

- data şi ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.

Solicită instanţei a avea în vedere faptul că înregistrarea video şi planşele fotografice îndeplinesc condiţiile enunţate de Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005.

Totodată, solicită să se constate că sancţiunea iniţială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ si fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina petentei.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediuluf'.

Prin comportamentul manifestat, petenta a pus în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier, fie aceştia conducători auto sau pietoni, fiind binecunoscut faptul că una din principalele cauze ale producerii evenimentelor rutiere cu consecinţe deosebit de grave o constituie conducerea autoturismelor cu viteze excesive.

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. ##/19.03.2007 pronunţată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reţinut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.

G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”).

Totodată, din analiza dispoziţiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligaţia să dovedească cele sesizate în plângerea contravenţională adresată instanţei de judecată.

Petenta, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

În susţinerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile ataşate, planşele foto, înregistrarea video pe suport CD, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie … nr. …, întocmit la data de … de către IPJ ### (f. 10 verso) petenta ####### ####### a fost sancţionată cu avertisment şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se că, în data de 02.06.2023, a condus autoturismul marca ######## cu nr. de înmatriculare #######, pe DN 65 75+200, cu viteza de 104 km/h, pe un sector de drum cu limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv de 50 km/h, stabilită de aparatul ##### TRUCAM ##### ########.

Astfel, s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din ordonanţa menţionată mai sus.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Întrucât OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta face dovadă deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Astfel, instanţa va înlătura apărarea petentei potrivit căreia din procesul-verbal nu reiese locul săvârșirii faptei, întrucât agentul constatator a menţionat locul unde a fost săvârşită contravenţia („DN 65 km 75+200m), fiind astfel facută o indicare clară și completă a locului unde a fost săvârșită presupusa faptă.

Instanţa reamintește că situaţiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres şi limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar cu privire la mențiunile obligatorii ale procesului verbal, instituite de alte articole din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se sublinieze că nulitatea acestora nu poate fi constatată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, concluzie ce se desprinde din Decizia ICCJ nr.

XXII/19.03.2007 or petentul nu a dovedit vreo vătămare iar modul de descriere al faptei permite instanței să analizeze împrejurările în care a fost săvârșită contravenția.

În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că sancțiunea principală aplicată, respectiv avertismentul, este una nelegală și că ar fi trebuit să îi fie aplicată amenda de 1304 lei, instanța o va respinge și va reține incidența dispozițiilor art. 95 din OUG nr. 195/2002.

Astfel, potrivit acestora, încalcarea dispozitiilor OUG 195/2002, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie și se sancționează cu avertisment ori cu amenda ca sanctiune principala și, după caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art. 96 alin. (2).

În concluzie, agentul constatator a aplicat sancțiunea principală a avertismentului în mod legal.

A susţinut petenta că procesul verbal contestat nu conține numărul suportului optic/magnetic de înregistrare pe care ar fi fost stocată înregistrarea, și nici mențiuni referitoare la aparatul radar, dacă este aparat fix sau mobil, dar lipsa acestor elemente nu conduce la existenţa unei incertitudini cu privire la îndeplinirea celorlalte condiții de valabilitate ale aparatului radar, întrucât acesta este indicat cu seria sa şi modelul, iar dovezile depuse de intimat concordă că acesta a fost verificat metrologic si că a fost utilizat, fără a avea relevanţă agentul efectiv care l-a utilizat, întrucât acesta nu este verificat cu această ocazie şi nu se primeşte aprobarea în utilizare de către un anume agent constatator.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei potrivit căreia procesul verbal este afectat de un viciu nelegalitate întrucât nu există identitate între agentul constatator al contravenţiei şi cel care a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei, instanţa va respinge susţinerea petentei întrucât potrivit Deciziei HP a ÎCCJ nr. 4/2017 s-a stabilit că „Poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier”.

Aşadar, aşa cum s-a stabilit prin decizia anterior menţionată nu este obligatoriu ca procesul-verbal de constatare a contravenţiei să fie încheiat de acelaşi poliţist rutier care a fost operator radar, fiind posibilă şi încheierea procesului verbal pe baza informaţiilor comunicate de către operatorul radar unui alt poliţist rutier.

Sub aspectul netemeiniciei, a apreciat petenta că cele reținute în actul constatator sunt aspecte ce nu corespund realității faptice, întrucât se deplasa cu autoturismul cu o viteză inferioară decât cea reținută, dar planşele foto (fila19) depuse de intimat contrazic această aserţiune şi nu vor fi luate în considerare.

Totodată, a susţinut petenta că nu s-a ținut cont de marja de eroare a acestui aparat, dar petenta omite că acest aparat este aprobat metrologic şi nu trebuie să fie luat în considerare de instanţă prin prisma legislaţiei care permite utilizarea sa în trafic.

Despre marja de eroare chiar nu mai trebuie să existe aplecare din partea instanţei, în condiţiile în care chiar şi petenta trebuie să fie la curent cu faptul că asupra acestei chestiuni ÎCCJ a statuat obligatoriu de mult timp că nu se analizează în contravenţional de instanţe.

Astfel, conform Deciziei nr. #/2018 a ÎCCJ, obligatorie în orientarea interpretării instanţei, potrivit art. 514 alin. 4 Cod de procedură civilă, „în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din ##### de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului ##### de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul susmenţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului”.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că, deşi actul de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de o prezumţie de temeinicie, relativitatea acesteia permite răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.

Astfel, dovezile administrate de petent în argumentarea temeiniciei plângerii pot releva o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin actul atacat.

În cauză, petenta nu a făcut dovada unei împrejurări exoneratoare de răspundere.

De altfel, din planşele foto depuse la dosar rezultă viteza cu care a circulat petenta, iar din buletinul de verificare metrologică rezultă valabilitatea înregistrării şi competenţa agentului constatator.

Petenta a circulat cu o viteză de 54 km/h peste viteza maximă permisă pe acel sector de drum, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petentă, cât şi pentru siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, impunându-se menţinerea sancţiunii amenzii aplicate.

Or, toate acestea sunt în opinia instanţei de natură să imprime contravenţiei reţinute în sarcina petentului un grad ridicat de pericol social, sancţiunea aplicată contravenientului pentru această contravenţie, fiind astfel proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Totodată, instanţa apreciază că prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale trebuie să se realizeze nu numai sancţionarea petentului pentru fapta săvârşită, dar şi atenţionarea acestuia asupra periculozităţii sociale a faptei comise.

Instanţa apreciază că acest gen de fapte contravenţionale este din ce în ce mai des întâlnit şi este necesară sancţionarea contravenţională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale.

Referitor la aplicarea sancţiunii complementare, aceasta este legală şi pe deplin justificată raportat la gradul de pericol social concret al faptei contravenţionale constatate.

Aplicarea unor astfel de sancţiuni care să aibă consecinţe concrete pentru contravenient se impune tocmai pentru ca acesta să înţeleagă gravitatea faptei comise şi pentru a se declanşa comportamentul preventiv al acestuia.

Mai mult, potrivit art. 111 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe o durată de 90 de zile este obligatorie în temeiul legii, nici agentul constatator şi nici instanţa de judecată nu au atribuţia de a înlătura această sancţiune pe motive de oportunitate sau proporţionalitate, ci doar pe motive de legalitate.

În caz contrar, instanţa s-ar substitui puterii legislative, în mod nelegal, deoarece este voinţa exclusivă a legiuitorului de a aprecia când şi cum se impune aplicarea unei sancţiuni, precum şi limitele între care instanţele de judecată au marjă de apreciere.

În același sens, potrivit Deciziei ICCJ nr. 5/2021, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, astfel încât, în temeiul art. 34 alin.1 din OG. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravenţională formulată de petentă, ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională ##### #### ### ####### din … fiind menţinut ca legal și temeinic.

Având în vedere disp. art. 14 alin. 2 Cod civil, instanţa va respinge ca nefondată, cererea de aplicare a unei amenzi petentului, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada relei-credinţe a acestuia, nu s-a probat un abuz procesual.