Sentinţă civilă nr. 4799 din 14.12.2021

Data publicare portal: 06.09.2024

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant Municipiul #######, reprezentat legal prin ######, cu sediul în #######, #### în contradictoriu cu pârâta. #### ######., număr de înregistrare în Registrul Comerţului …, Cod unic de înregistrare …, cu sediul secundar în ####### #####, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către pârâtă, respectiv suma de 3000 lei (de la suma de 6000 lei).

Obligă reclamantul către pârâtă la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus).

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere de apel care se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv Judecătoria #######, #######

Pronunţaţă azi, data de 14.12.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefa instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### la data de 21.01.2021, sub nr. de dosar ####/311/2021, reclamanta ####### - prin primar a chemat în judecată pârâta ## #### ###### Srl, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i lase municipiului ####### în deplina proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 425 mp, ce se suprapune cu De 384, să procedeze la rectificarea documentaţiei de carte funciara nr. .., motivat de faptul că proprietatea pârâtei, în suprafaţă de 13316 mp din Tarlaua 39, parcelele 1/1 şi 1/1 se suprapune cu drumul pe porţiunea de 425 mp şi, de asemenea, să obligarea pe pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că urmare a Sentinţei civile nr. ####/20.02.2017, pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2015, rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului ### nr. ../18.10.2017, numita ####### s-a adresat pârâtei prin adresele nr. 56921/09.07.2018, nr. 26820/01.04.2019 şi nr. 7549/27.07.2020, pentru clarificarea situaţiei cu privire la drumul de exploatare De 384, conform sentinţei mentionate, având în vedere faptul că, din documentaţiile de carte funciară rezultă că drumul este ocupat prin suprapunere cu imobilul identificat cu nr. cadastral 61149 şi 60275.

Prin urmare, ####### Locală pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, din cadrul municipiului ####### a analizat situaţia şi a hotărât că este necesar a se achiziţiona servicii de specialitate pentru traşarea şi bornarea drumului de exploatare, conform expertizei întocmită în dosarul nr. ####/311/2015.

Astfel, din relaţiile comunicate de către ############## Fond Funciar din cadrul instituţiei pârâtei, s-au făcut demersuri pentru executarea lucrărilor anterior menţionate şi prin comanda nr. 49974/18.06.2019 au fost achiziţionate servicii de cadastru cu ## ########## ####### Construct Srl, care în data de 21.08.2020 a depus lucrarea înregistrată sub nr. 59401/21.08.2020, compusă din memoriu tehnic şi plan de situaţie, din care rezultă faptul că, drumul de exploatare De 384 este ocupat prin suprapunere cu suprafaţa de 425 mp din terenul proprietatea ## #### ###### Srl, identificat cu nr. cadastral … şi cu suprafaţa de 249 mp din terenul proprietatea numitei ####### ####### ########, identificat cu nr. cadastral 62264.

De altfel, instituţia pârâtei a răspuns, prin adresa nr. 66297/18.09.2020, la solicitările numitei ####### ####### ########, comunicându-i acesteia concluziile rezultate în urma lucrării de cadastru.

Prin adresa nr. 70177/05.10.2020, numita ####### ####### ######## şi-a exprimat acordul cu privire la repoziţionarea documentaţiei de carte funciară, solicitând recuperarea supraţetei de 249 mp, ocupată prin suprapunere cu imobilul cu nr. cadastral 61149.

În drept, reclamanta a înţeles să-şi întemeieze acțiunea pe prevederile art. 563 şi art. 907 din Codul de procedură civilă, iar în temeiul art.411 pct. 1 alin. 2 Cod proc. civ., a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.7-85).

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei, care la data de 01.07.2021 a înţeles să formuleze întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat, în esenţă, că a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3840/18.06.2019, suprafața de 9816 mp, situat în intravilanul municipiului #######, potrivit numărului cadastral 59166, număr cadastral vechi 4956 şi înscris în Cartea Funciară cu nr. … a localitătii #######, cu vecini la #### — DCL 377, S — DE 384, E — nr. cadastral … şi V- nr. cadastral ….

La data de 18.06.2019 a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …, suprafața de 3500 mp., teren situat în intravilanul #### ####### ## ##. cadastral 60274, înscris în cartea funciară 60274 a localității #######, cu vecini la N — DCL 374, S- DE 384, E — ######## M., iar la Vest — ###### ####.

Astfel, actul de alipire autentificat sub nr. 1163/20.02.2020, s-au alipit terenurile descrise în cele două contracte de vânzare-cumpărare. având cărțile funciare arătate într-un singur corp de proprietate compus din 13316 mp., situat în intravilanul #### ####### ## #. 39, P. 1/1, 1/2, #### ###, identificat cu nr. cadastral 61149, cu vecini : #### — nr. cadastral …, E - DCL 377, S nr. cadastral 60275, V — DE 384, limitele si configurația fiind cele rezultate din documentația cadastrală recepționată de OCPI ### la data de 27.08.2019.

În acest sens s-a eliberat extrasul de carte funciară nr. 61149 pentru suprafața de 13.316 mp.

Pârâta a menţionat că, a cumpărat de fapt suprafața de 13.500 mp., așa cum rezultă din adeverința 2390/22.03.2019, eliberată de Primăria #### #######, Serviciul Urbanism — Amenajarea Teritoriului arhitect şef al #### ####### ## ####### pentru suprafața de 10.000 mp. privindu-l pe proprietarul ###### #### (vânzătorul de la care a cumpărat terenul), potrivit T.P. nr. ###########.06.2004, situat în intravilanul #### ####### . 140/25.05.2016, privind reactualizarea planului urbanistic general al #### ####### ##.23903/22.03.2019, emisă de aceeași Primărie a #### ####### ######### ######## ## arhitect șef în care se menționează că terenul situat în #### ####### ### #.39/1/1, nr. cadastral …, în suprafață de 3500 mp., proprietar ######### #######, din T.P. nr. ###########.09.2000, este situat în intravilanul #### conform HCL nr. 140/25.05.2016, privind reactualizarea planului urbanistic general al #### #######.

Prin urmare, se observă cu ușurință că atât din cele două titluri de proprietate cât și din adeverințele arătate și HCL. 140/ 25.05.2016, pârâta a cumpărat de fapt 13.500 mp., însă pentru că în urma măsurătorilor privind întocmirea cărților funciare, suprafața de 13.500 mp. trecea și peste drumul de exploatare De 384, a menționat în cele două contracte de vânzare-cumpărare că a cumpărat numai 13316 mp. pentru a se întocmi cartea funciară a acestei suprafețe de teren până în De 384, drum ce are carte funciară.

Potrivit extrasului de plan cadastral pentru imobilul IE 62501 UAT ####### ### din 30.06.2021, având aceeași configurație cu cea menţionată în extrasul de carte funciară nr. 61149 a aceluiași OCPI ### - BCPI #######. #### de această situație, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei motivat de faptul că nu există nici o suprapunere între suprafața de teren a subscrisei de 13316 mp. conform cărții funciare 61149 și De 384, potrivit extrasului de plan cadastral din 30.06.2021.

A mai invocat pârâta excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta a înțeles să-și motiveze cererea netemeinică și nelegală invocând Sentința civilă nr. ####/20.02.2017, pronunțată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/311/2015, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului ### nr. … din 18.10.2017, în care reclamantă este ####### ####### ######## și pârâtă este Bioserv #### Srl, având ca obiect obligația de a face și revendicare, nici reclamanta și nici pârâta din cauză neînvecinându-se cu ## #### ###### Srl, cu suprafața de teren proprietatea acesteia, nefiind parte în acea cauză, cele două hotărâri judecătorești nu îi sunt opozabile și în acest sens, cererea reclamantei este inadmisibilă.

Pârâta a mai invocăm excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât nu ocupă nici o suprafață de teren din De 384 și nu există nici o suprapunere întrucât, dacă ar fi existat această suprapunere nu erau înscrise la OCPI ### - BCPI #######, suprafețele de teren de 13.316 mp.

În dovedirea motivelor invocate, pârâta a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriu, înscrisuri, expertiză de specialitate.

În drept, pârâta a înţeles să-şi întemeieze apărările pe dispoziţiile menţionate în cuprinsul întâmpinării.

Pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.111-163).

Instanţa în temeiul art.255 C.pr.civ. a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

Din actele dosarului şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

În prezenta cauză, reclamantul Municipiul ####### a solicitat obligarea pârâtei SC #### ###### SRL să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 425 mp ce se suprapune cu De 384 şi rectificarea documentaţiei de carte funciară nr.61149.

În art.563 alin.1 C.civ. se arată că “Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept […]”.

Astfel, cererea reclamantului având ca obiect revendicarea, este aceea acţiune, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului poate cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

Ca mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare are caracter petitoriu, deoarece tinde să stabilească direct existenţa acestui drept în patrimoniul reclamantului, ea având totodată caracter real, întrucât însoţeşte, apără şi se întemeiază pe cel mai important dintre drepturile reale.

În materia probei dreptului de proprietate, este aplicabilă regula generală, statuată de art.249 C.pr.civ., respectiv „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

De asemenea, potrivit art.919 alin.3 C.civ. „până la proba contrară posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară”.

Prin urmare, în lipsa acestei dovezii, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească titlul său de proprietate deoarece legea ocroteşte posesia, independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea.

Potrivit art.557 alin.1 C.civ. „Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesie de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când este translativă de proprietate prin ea însăşi”, iar la alin.2 şi 3 se arată că în cazurile anume prevăzute de lege, dreptul de proprietate se poate dobândi, prin act administrativ sau alte moduri prevăzute de lege.

În prezenta cauză, reclamantul, a susţinut prin cererea de chemare în judecată că a pierdut posesia suprafeţei de 425 mp, iar că această suprafaţă s-ar afla în posesia pârâtei.

Instanţa reţine că reclamantul potrivit înscrisurilor (f.35-37 vol.II) deţine drumul exploatarea (De) în suprafaţă de 2140 m x4, Direcţie: N-S, suprafaţă ce face parte din domeniul public al Municipiului #######.

Pârâta a dobândit suprafaţa de teren de 13316 mp:

- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.#### din data de 18.06.2019, suprafaţa de teren 3500 mp (intravilan) cu numărul cadastral … și înscrisă în cartea funciară nr…., având următoarele vecinătăţi: N-DCL 377; S- De 384; E-######## M.; V-###### #### (f.46-53 vol.I).

- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.#### din data de 18.06.2019, suprafaţa de teren 9816 mp (intravilan) cu numărul cadastral … și înscrisă în cartea funciară nr…. având următoarele vecinătăţi: N-DCL 377; S- De 384; E-nr. cadastral …; V- nr. cadastral … (f.54-61 vol.I).

Instanţa mai reţine că suprafeţele de teren cumpărare de către pârâtă se regăsesc în titlurile de proprietate nr.15998/28 din dat de 21.09.2000 (suprafaţa de teren extravilan de 3500 mp situată în T 39, P 1/1) (f.154 vol.I) și în titlul de proprietate nr.48844/68 din data de 07.06.2004 (suprafaţa de teren extravilan de 9816 mp situată în T 39, P 1) (f.153 vol.I).

Potrivit adeverinţelor nr.23901 și 23903 din data de 22.03.2019 prin Hotărârea Consiliului Local nr.140/25.05.2016 suprafeţele de teren extravilan de 9816 mp și de 3500 mp și-au schimbat categoria de folosinţă în intravilan (f.155 vol.I).

Prin încheierea nr.##### din data de 20.02.2020 emisă de către OCPI-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ####### s-a dispus sistarea cărţii funciare cu numărul cadastral 59166/####### ca urmare a alipirii acestuia în imobilul 61149/####### asupra A.1 sub B6 din cartea funciară 59166 UAT ####### și s-a înfiinţat cartea funciară 61149 a imobilului cu nr. cadastral 61149 ####### (f.127-133 vol.I).

În primul rând, reclamantul în prezenta cauză, aşa cum s-a menţionat mai sus, revendică suprafaţa de teren de 425 mp, propunând ca probă în susţinerea cererii, un raport de expertiză care nu a fost efectuat în prezenta cauză.

Raportul de expertiză depus de către reclamantă în susţinerea cererii, este doar o expertiză extrajudiciară, care nu are în prezenta cauză, nicio funcţie probatorie.

Astfel, instanţa apreciază că raportul de expertiză poate fi reţinut ca probă, numai atunci când a fost încuviinţată şi administrată în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune astfel, această împrejurare reprezentând atât expresia principiului nemijlocirii, cât şi o confirmare a faptului că judecătorul este subiectul probei şi cel care, în mod direct şi individual, îşi formează propria convingere asupra situaţiei de fapt relevate prin probe.

În al doilea rând, instanţa observă, că prin cererea de chemare în judecată nu s-a invocat că pârâta ar deţine mai mult decât în contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr.#### din data de 18.06.2019 și nr. nr.3841 din data de 18.06.2019 ci suprapunerea suprafeţei achiziţionate de 13316 mp cu cea de 425 mp ce aparţine domeniul public.

Or, suprafeţele de teren de 3500 mp, respectiv de 9816 mp se regăsesc în titlurile de proprietate nr. 48844/68 din data de 07.06.2004, ceea ce ar impune mai întâi o verificare sub aspectul legalităţii a acestor titluri, respectiv a modalităţii de reconstituie a suprafeţelor de teren.

În acest sens, pe de o parte reclamantul nu a invocat ineficacitatea titlurilor de proprietate, iar pe de altă parte, nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prev. de art.563 C.civ., ce fundamentează acţiunea de revendicare, respectiv că pârâta ar ocupa vreo suprafaţă din aceea revendicată de el.

Numai când proprietarul neposesor care dovedeşte că i-a fost ocupată o porţiune de teren din proprietatea sa, poate exercita cu succes acţiunea în revendicare imobiliară, acţiune reală şi petitorie.

Or, în speţă persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă, nu i se poate reţine că este posesor neproprietar, nefiind dovedit faptul ocupării din terenul proprietatea reclamantului.

Faţă de cele expuse instanţa, va respinge capătul de cerere având ca obiect revendicare, ca neîntemeiat.

Totodată, faţă de caracterul accesoriu al solicitării de rectificare a documentaţiei de carte funciară, conform art.30 alin.4 C.pr.civ. instanţa va respinge și acest de capăt de cerere.

Având în vedere argumentele de fapt și de drept instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă, instanţa reţine din art.453 alin.1 C.pr.civ., că temeiul acordării cheltuielilor de judecata îl reprezintă culpa procesuală ce decurge, în principiu, din admiterea sau respingerea unei cereri de chemare în judecata, excluzând partea, care de bună-credinţă recunoaşte pretenţiile părţii adverse.

#### art.451 alin.2 C.pr.civ., prevede că „Instanţa, poate chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Măsura luată nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Asupra acestui aspect, instanţa reţine că, astfel cum s-a statuat în practica judiciară, în aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului [ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectual, decizia civilă nr.#### din 11 aprilie 2008].

Partea care a câştigat procesul va putea obţine restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora [ICCJ, Secţia comercială, decizia nr. ### din 4 februarie 2010].

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală [ Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. ##### din 15 decembrie 2009].

Instanţa mai reţine că abilitarea instanţei de judecată de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia soluţionării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prerogativă prevăzută de dispoziţiile art. 451 alin.2 C.pr.civ. (fostul art.271 alin.3 Vechiul C.pr.civ.), a fost confirmată şi prin decizia nr. ### din 14 iulie 2005 a Curţii Constituţionale, care a declarat constituţional acest text legal, reţinându-se totodată că nicio dispoziţie din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanţei de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părţile contractului de asistenţă juridică, prin prisma proporţionalităţii cu amplitudinea şi complexitatea activităţii

Sub acest aspect, şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată.

Astfel, în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza ########## împotriva României (##### si alţii împotriva României, 14 decembrie 2006) s-a statuat că o parte nu poate obţine rambursarea costurilor şi cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor.

Aplicând aceste principii jurisprudenţiale în cauza de faţă, instanţă constată că obiectul cererii îl constituie „ revendicare”, iar pârâta a plătit un onorariu de avocat, în sumă de 6000 lei, potrivit chitanţelor-f.159-160 vol.I.

Fără a contesta activitatea apărătorului ales al pârâtului, instanţa apreciază ca excesiv onorariu perceput de avocat în sumă de 6000 lei, având în vedere, munca depusă (formularea întâmpinării, note de şedinţă şi termenele de judecată).

Prin urmare, instanţă apreciază ca excesiv, onorariu de avocat, astfel că suportarea de către reclamant a unui onorariu de 3000 lei, este mai mult decât rezonabilă, motiv pentru care onorariu de avocat se va reduce la această sumă.

În baza art. 451 alin.2 C.pr.civ. rap. la art.453 C.pr.civ., instanţa va admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către pârâtă, în sensul că reduce onorariu de avocat, de la suma de 6000 lei la suma de 3000 lei şi va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus).