Sentinţă civilă nr. 1275 din 23.03.2023

Data publicare portal: 12.06.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată pe petentul ### (CNP:#############) com., ####### în contradictoriu cu intimatul ######## .

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria #######.

Pronunţată astăzi, 23.03.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 23.08.2022 sub nr. ####/311/2022, petentul #### ###### ### în contradictoriu cu intimatul ###, a solicitat anularea procesului verbal de contraventie ##### din 19.08.2022, exonerarea de plata amenzii și anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

În motivarea cererii petentul a arătat că în fapt, i-au fost aplicate sancțiunile menționate mai sus, agentului constatator reţinând în procesul-verbal că a circulat pe DN65 km 63+300, cu viteza de 160 km/h pe sector de drum cu limită de 100 km/h.

Astfel, se află în cazul în care presupusa contravenție a fost detectată cu ajutorul unui mijloc tehnic care trebuie să fie omologat și verificat metrologic.

În această situație, intimatul trebuie să dovedească fără echivoc faptul că aparatul radar care a detectat presupusa contravenție este un aparat omologat și verificat metrologic. #### în situația în care în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu este identificat cu exactitate acest aparat radar, consideră că există un echivoc în cauză.

Iar această incertitudine, acest echivoc, profită întotdeauna petentului.

Astfel, nu are o certitudine cu privire la identitatea dintre aparatul radar care a detectat viteza de deplasare și aparatul radar care este verificat și omologat metrologic.

În cuprinsul procesului-verbal contestat nu există o identificare exactă, clară a aparatului radar care a efectuat înregistrarea video a vitezei sale de deplasare.

În acest sens solicita ca intimatul să depună la dosarul cauzei fotografiile sau înregistrarea efectuate cu aparatul radar, dovada omologării și verificării metrologice a acestuia, atestatul agentului constatator privind dreptul acestuia de a efectua înregistrări cu aparatul radar.

Astfel, potrivit normelor de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 aprobate prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 privind aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) pct. 4.3.- „cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate”.

De asemenea potrivit pct. 4.4. din aceleași norme măsurătorile efectuate cu aparatul cinemometric nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele punctelor 4.1. - 4.3. din prezenta normă.

De asemenea, tot în conformitate cu normele legale invocate mai sus, intimatul trebuie să facă dovada fără echivoc a faptului că autoturismul condus de către mine se deplasa cu viteza reținută în cuprinsul procesului-verbal, planșele foto sau filmarea video trebuind să releve fără niciun echivoc numărul de înmatriculare al autoturismului său.

Mai mult decât atât, dacă a circulat cu o viteză mai mare decât cea legală, însă consideră că sub nicio formă cu cea reținută în procesul verbal, a fost și prin prisma faptului că a fost șicanat în trafic de un autoturism aflat în spatele său și care îi tot facea semne luminoase cu farurile și se apropia de autoturismul său, fapt ce i-a insuflat o stare de temere inițial și a determinat să mărească puțin viteza de deplasare.

Ulterior s-a dovedit că acest autoturism era un autoturism de poliție pe care era montat un aparat radar și din acest motiv, pentru a putea fi detectat cu o viteză superioară celei legale, îl agasa în trafic.

Pe lângă faptul că este o atitudine, o procedură total neprofesionistă, acest fapt poate fi considerat un caz de forță majoră în care se afla prin prisma situației create de autoturismul ce se deplasa în spatele său.

Faţă de această situație solicită anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii, anularea măsurii complementare a suspendări dreptului de a conduce și restituirea permisului de conducere.

În drept, întemeiază plângerea pe disp.art.31 (1) și art. 11 din Ordonanța nr. 2 din 12 iulie 2001.

În dovedirea plângerii solicită proba cu înscrisuri și emiterea unei adrese către intimat cu solicitările menționate mai sus, precum și proba testimonială cu martorul ######## domiciliat în ####.

Intimatul ######## în conformitate cu dispozițiile art. 205 c.pr.civ., a formulat întâmpinare; solicită instanței de judecată respingerea prezentei plângeri contravenționale, ca neîntemeiată.

În fapt, în data de 19.08.2022, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal de contravenţie contestat, reţinându-se în sarcina sa că a condus autoturismul indicat în actul sancţionator contestat marca ##### cu nr. de înmatriculare ## ## ### cu viteza de 160 km/h, pe un sector de drum cu limită de 100 km/h, DN65, km 63+300 m, Priseaca, #### ###, viteză de deplasare înregistrată și stabilită de aparatul radar din dotarea instaituţiei montat pe autospeciala cu nr. ## ## ###.

Art. 102 alin.(3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. stipulează:

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. ##/23.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Pct. 3.5.1. din Anexa 1 la Ordinul ######## privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 ”Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) prevede:

„Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel putin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea:

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidentă numărul de înmatriculare al acestuia”.

Așa cum se va constata, înregistrarea atașată prezentei întâmpinări, îndeplinește cerințele impuse de ordinul mai sus enunțat.

Solicită instanței de judecată să constate că sancțiunea este în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentului.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonantă de urgenţă au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulatiei pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieţii, integritătii corporale și a sănătătii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietătii publice și private, cât și a mediului".

Prin modalitatea în care petentul-contravenient înțelege să circule pe drumurile publice, consideră că acesta încalcă prevederile legale mai sus enunțate.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sanctionator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contraventie este legal și temeinic.

Nerespectarea regimului legal de viteză, conform datelor statistice, este una din principalele cauze generatoare de accidente rutiere.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă conform cărora „Inscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și conditiile stabilite de lege", cât și prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii", procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plangerea contravențională adresată instanței de judecată.

Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit în cauzele care au ca obiect contestarea faptelor contravenționale și incidența dispozițiilor art. 6 ale Convenției.

Faţă de aceste aspecte se pune problema forței probante a procesului verbal de contestare a contravenției, respectiv dacă aceasta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Curtea Europeana pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumtiile de fapt și de drept.

Convenţia nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.

In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumtii în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanta va porni în analizarea acestuia de la prezumtia că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forţă probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condiţiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezenţa petentului.

În concluzie, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat, ca temeinic și legal, în vederea atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenient.

În susținerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile anexate, planșele foto, înregistrarea video pe suport CD, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

In conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) c.pr.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Instanta a incuviintat proba cu înscrisuri si a procedat la vizionarea suportului optic.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ##### ####### întocmit la data de 19.08.2022, petentului i-a fost aplicată sancţiunea principala a amenzii in cuantum de 1305 si sanctiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 pentru că la data de 19.08.2022 ora 21:01 a condus autoturismul marca ##### cu nr. de înmatriculare #### cu viteza de 160 km/h, pe un segment de drum unde limita legala este de 100 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar montat pe autospeciala #######.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii și a despăgubirii stabilite.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale referitoare la forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi invocate de instanță conform art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este legal, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele de formă de natură a duce la anularea acestuia.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator.

Plecând de la criteriile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru examinarea aplicabilității art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală în cauza ##### şi alţii împotriva Ţărilor de Jos ( pct. 82-83), respectiv calificarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească, instanța constată că în legislația națională O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor nu este o lege penală, însă norma juridică se adresează tuturor participanților la traficul rutier, având un rol represiv, iar, în ceea ce privește gravitatea pedepsei, petentul a fost sancționat cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce.

Referitor la prezumția de nevinovăție ce trebuie să existe în cauzele cu caracter penal, Curtea Europeană a stabilit în cauza ####### c. ####### (Cererea nr. 7034/07, para. 11) că din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.

De asemenea, în materie de circulaţie rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră. (Haiducu c.

România, para. 12)

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, para. 28)

Așadar, cât privește relația dintre prezumția de nevinovăție a celui care este acuzat de o faptă cu caracter penal și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța reține că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c.

România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Pentru a dovedi săvârșirea de către petent a contravenției de a circula cu autoturismul depășind limita legală de viteză, intimatul a depus la dosar suportul optic cu înregistrarea video a faptei (fila 26), planşă foto (f. 22), buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 23) si istoricul de sanctiuni al petentului.

Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din ##### de metrologie legală 021-05 NML, „înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

Instanța a reține că fapta săvârșită de către petent a fost înregistrată cu cinemometrul de tip radar, așa cum este menționat în procesul-verbal contestat, iar din buletinul de verificare metrologică nr.

BBSC-02.01-4177 din data de 15.12.2021 emis de laboratorul de metrologie (fila 23) rezultă fără dubii că acesta este un mijloc tehnic omologat să măsoare vitezele autovehiculelor.

Potrivit pct. 3.1.1. lit. c) al Normei de Metrologie Legală NML ###########, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerate este de +/- 4 km/h pentru măsurarea vitezei până la 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic, respectiv +/- 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic.

Referitor la modul de interpretare a dispozițiilor 3.1.1. din ##### sus-amintită, Înalta ##### de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. #/2018, a stabilit că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerințe metrologice care se aplică numai în procedura de atestare a unui cinemometru, respectiv la momentul verificării și omologării aparatului.

Din înregistrarea video-radar rezultă fapta descrisa in procesul verbal contestat.

Înregistrarea video a fost efectuată pe timp de noapte, agentul de politie procedand la oprirea autoturismului condus de catre petent, astfel că instanta apreciaza ca autovehiculul condus de către petent și valoarea vitezei sunt înregistrate corespunzător.

Faţă de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat, constând în depășirea vitezei legale, agentul constatator prezentând probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul - verbal.

De asemenea, se reține că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinice de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține a fost aplicata sanctiunea amenzii in cuantum de 1305 lei, masura fiind individualizata corect in raport cu fapta savarsita.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. #/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, iar sanctiunea principala și sancțiunea complementara sunt individualizate in mod corect, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.