Sentinţă civilă nr. 3553 din 02.10.2023

Data publicare portal: 12.06.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect „pretenţii”, formulată de reclamantul #########, CNP ############# cu domiciliul în #### în contradictoriu cu pârâta ############# CNP ############# cu domiciliul în ############# .

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria #######.

Pronunțată în ședința publică din data de 02.10.2023.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### la data de 28.03.2023 sub nr. ####/311/2023 reclamantul ######## a chemat în judecată pe pârâta #### ##### ###### și a solicitat să se constate că pârâta a încălcat drepturile reclamantului la onoare, demnitate, reputație și viață privată prin formularea unor afirmații denigratoare în conținutul unui articol publicat pe site-ul imperativ.ro.

De asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la eliminarea articolului și la publicarea de scuze pe site-ul imperativ.ro, precum și să publice dispozitivul hotărârii în două ziare de circulație națională.

Reclamantul a solicitat și plata sumei de 50.000 de lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul adus drepturilor la onoare, demnitate, reputație și viață privată.

În motivare, reclamantul a arătat că prin articolul publicat în data de 22.03.2023 sub titlul de ####### NAUFRAGIATĂ!

DIN #### DOSARE CLASATE, DOUĂ REDESCHISE PENTRU ##### ########, FOSTUL ȘEF RUTIERĂ/#######, LA SOLICITAREA #### PROCURORULUI/PARCHETUL ### pârâta a făcut afirmații denigratoare la adresa sa, sugerând faptul că el ar fi fost retrogradat de la ####### Rutieră ####### la Postul de Poliție ###### și că ar fi încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăție cu procurorii și că și-ar fi turnat colegii în legătură cu un dosar penal aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul ###.

Reclamantul a susținut că prin afirmațiile făcute de pârâtă i-a fost conturată o imagine publică deformată, lucru care i-a provocat grave prejudicii de imagine, inducând cititorilor ideea că este un infractor, care în schimbul dobândirii de avantaje procesuale, ar fi denunțat anumiți colegi.

În plus, a arătat că simpla cercetare într-un dosar penal nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană, iar detașările nu au la bază rațiuni penale, ci țin de necesitățile operative pe care unitatea le are un moment dat.

De asemenea, reclamantul a susținut că prin afirmația “Scapă cine toarnă!”, pârâta a sugerat că ar fi autorul unei acțiuni ingrate, verbul folosit din aria semantică a unor acțiuni ce amintesc de activitățile fostei securități, cu intenția de a oripila opinia publică și de a-i crea imaginea de “turnător.”

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu martora ######## #####.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 252, art. 253, art. 72, art. 75 și art. 1349 Cod Civil.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

În motivare, aceasta a arătat că analiza pe care a făcut-o în cuprinsul articolului este expresia exercitării dreptului la liberă exprimare, aducând la cunoștința publicului informații de interes public, care vizau persoane ce exercită funcții publice.

A mai precizat că fapta sa a fost comisă în exercitarea dreptului la liberă exprimare, nefiind o exercitare abuzivă, cu rea credință care să antreneze răspunderea civilă delictuală.

Pe scurt, pârâta a concluzionat că întreg materialul are o bază factuală generată de alte articole de presă, cât și de activitatea reclamantului, nu este de natură să-i creeze reclamantului vreun prejudiciu, încadrându-se în limitele permise de art. 10 ####.

Pârâta a subliniat și faptul că nu poate fi reținută ca fiind o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție din moment ce, prin publicarea articolului respectiv, aceasta a urmărit să aducă în atenția publicului probleme de interesat general și nu a urmărit atingerea onoarei sau a reputației reclamantului.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 30 din Constituția României, art. 10 #### și dipozițiile art. 205 C.proc.civ.

În scop probatoriu, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi a fost audiată martora bulintiş ##### ####, propusă de reclamant, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

În fapt, la data de 22.03.2023 pe site-ul imperativ.ro a fost publicat de către pârâta #### articolul intitulat ####### NAUFRAGIATĂ!

DIN #### DOSARE CLASATE, DOUĂ REDESCHISE PENTRU ##### ########, FOSTUL ȘEF RUTIERĂ/#######, LA SOLICITAREA #### PROCURORULUI/PARCHETUL ###.

Reclamantul a susținut că prin afirmațiile făcute în cuprinsul articolului i-au fost afectate drepturile la viață privată, la onoare, demnitate și la reputație și a solicitat obligarea pârâtei la eliminarea articolului, la publicarea de scuze pentru comentariile denigratoare, să publice dispozitivul hotărârii în două ziare de circulație națională și să fie obligată pârâta la plata sumei de 50.000 de lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus.

În drept, instanța reține incidența art. 70 C.civ., art. 71 C.civ., art. 72 C.civ., art. 74 C.civ., art.252 C.civ., art. 253, art. 1349 C.civ., art. 1357 alin. (1) C.civ. și art. 30 din Constituţie.

Astfel, conform dispozițiilor art. 71 şi art. 72 C. civ. orice persoană are dreptul la ocrotirea vieții private și a demnității.

Conform dispozițiilor art. 253 alin. (1) lit. b) și c) C.civ., persoana fizică a cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, precum și constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite.

De asemenea, conform art. 253 alin. (4) C.civ. persoana prejudiciată poate cere despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Privitor la despăgubiri, art. 1357 alin. (1) C.civ. stabileşte că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că reclamantul pretinde că i-au fost încălcate drepturile nepatrimoniale prin publicarea articolului, iar pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu precum si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Analizând prima condiţie necesară pentru antrenarea răspunderii delictuale, instanța reţine că prin faptă ilicită ca element al răspunderii delictuale se înţelege orice acţiune sau inacţiune, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului legitim aparţinând unei persoane.

În prezenta cauză, fapta ilicită imputată pârâtei se referă la cuprinsul articolului publicat în data 22.03.2023 pe site-ul imperativ.ro sub titlul ####### NAUFRAGIATĂ!

DIN #### DOSARE CLASATE, DOUĂ REDESCHISE PENTRU ##### ########, FOSTUL ȘEF RUTIERĂ/#######, LA SOLICITAREA #### PROCURORULUI/PARCHETUL ###.

Instanța urmează să analizeze dacă afirmațiile conform cărora “polițistul ########, retrogradat între timp din funcție, detașat la ######, intrat în concediu, are toate șansele să fie anchetat.

Cu toate denunţurile făcute în dosarul colegilor, tot de la Rutieră #######, (tot legenda spune, în cazul denunțurilor), săptămâna trecută, de DGA, în dosarul in rem de la Parchetul ###.

Că așa e încheierea acordurilor de recunoaștere cu procurorii!

Scapă cine toarnă!

Să aibă domnul ######## vreo calitate, alta decât martor, în vreun dosar și acesta să fi fost motivul plasării sale la Postul de Poliție ######, din șef la Rutieră #######?” constă într-un act de conduită prin săvârșirea căruia se încalcă regulile de comportament în societate.

Incidența faptei ilicite se impune a se analiza și din perspectiva Curții de la Strasbourg, care, raportat la noțiunea de „faptă ilicită”, a statut în mod că informațiile furnizate de către jurnaliști sunt susceptibile a se încadra sub sfera juridică de fapte sau judecăți de valoare. (Cauza Lingens contra Austriei, 9815/82).

Așadar, privită din perspectiva ####, speţa de faţă impune soluţionarea unui conflict între cele două drepturi fundamentale garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 8 şi dreptul la liberă exprimare, consacrat de art. 10 ####.

Prin urmare, instanţa trebuie să pună în balanţă dreptul reclamantului de a se bucura de protecţia reputaţiei, imaginii şi demnităţii şi dreptul pârâtei la libera exprimare.

În cadrul dreptului la liberă exprimare trebuie operată o distincţie între libertatea de informare şi libertatea de opinie precum şi între judecăţile de valoare privitoare la persoane şi fapte, ambele libertăţi fiind în egală măsură protejate de art. 10 al Convenţiei.

Dacă din perspectiva „faptelor”, este evident că jurnalistului îi incumbă obligația de a dovedi informațiile aduse la cunoștința publicului, acțiunea de a acuza o anumită persoană implică de plano și obligația de a furniza o bază factuală suficientă, în schimb, judecățile de valoare, deși nu se impun a fi dovedite, nu se permite a fi emise în mod arbitrar și discreționar, jurisprudența a stabilit că și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază factuală.

Protecția pe care Convenția Europeană a Drepturilor Omului o garantează în cazul judecăților de valoare impune respectarea a două condiții cumulative, respectiv: opinia să fie exprimată fără a se folosi termeni injurioși, abuzivi, și în același timp, să se bazeze pe un set de fapte, adică să aibă o bază factuală, sau să se bazeze pe o construcție logică.

Prin urmare, chiar dacă libertatea de exprimare a ziariștilor presupune o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează, neputându-se concepe ca un jurnalist să poată formula judecăți de valoare critice numai cu condiția de a putea să le demonstreze realitatea, totuși o judecată de valoare fără nicio bază factuală poate să apară ca excesivă și, deci să se situeze în afara protecției conferite de art. 10, libertății de exprimare (Cauza Oberschlick c. #######, 11662/85).

Astfel, atunci când libertatea de expresie se exercită prin enunțarea unor judecăți de valoare, care presupun o opinie a titularului libertății cu privire la calitățile profesionale, morale sau personale ale unei persoane, acestea pot fi sancționate atunci când sunt pur injurioase.

De asemenea, pentru ca art. 8 să fie aplicabil, atacul asupra reputației unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate și să aducă atingere exercitării de către o persoană a dreptului la respectarea vieții sale private (#### ######## AG c.

Germaniei, 39954/08).

Această cerință se referă atât la reputația socială, cât și la cea profesională.

Trebuie să existe, de asemenea, o legătură suficientă între reclamant și pretinsa atingere adusă asupra reputației (Putistin c.

Ucrainei, 16882/03).

Aplicând raţionamentele anterioare la cauza civilă de faţă, instanta apreciază că afirmația referitoare la iminența unei anchete penale reprezintă o faptă care are o bază factuală suficientă, pârâta făcând chiar în cuprinsul articolului referire la dosarele prin care a fost redeschisă urmărirea penală (f.13-16).

În ceea ce privește detașarea reclamantului de la ####### Rutieră ####### la Postul de Poliție ######, acest aspect nu este negat de către pârât, ci doar circumstanțiat, în sensul că nu a fost vorba de o “retrogradare” , ci de o mutare la solicitarea sa.

În ceea ce privește această situație, instanța consideră că simpla utilizare a cuvântului “retrogradat” nu este de natură să atingă un nivel de gravitate suficient de ridicat astfel încât să-i aducă reclamantului atingere la dreptului la viață privată, la demnitate și onoare.

Procedând în continuare la analiza caracterului defăimător a folosirii sintagmei “Scapă cine toarnă!”, instanța reține că în cuprinsul articolului pârâta a făcut o aluzie la faptul că reclamantul ar fi denunțat alți colegi în schimbul obținerii unor avantaje procedurale, respectiv pentru a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției într-un anumit dosar.

Instanța observă că afirmația pârâtei reprezintă mai mult o judecată de valoare decât o faptă, pârâta exprimându-și opinia cu privire la posibilitatea ca reclamantul să fi formulat anumite denunțuri ale propriilor colegi.

Acest aspect rezultă și din modalitatea în care pârâta a înțeles să prezinte această situație, respectiv prin prezentarea unei eventuale practici la nivelul parchetului și prin adresarea de întrebări referitoare la calitatea reclamantului în diferite dosare.

În măsura în care o persoană exprimă judecăţi de valoare, acesteia nu i se poate impune să facă proba verităţii celor afirmate, Curtea considerând că o astfel de obligaţie este imposibilă și împiedică persoanele să îşi afirme opinia despre alţii (Brasilier c.

Frantei, 71343/01).

Totuşi, de aici nu se poate deduce o libertate absolută de a formula judecăţi de valoare, întrucât jurisprudenţa Curţii permite sancţionarea unor astfel de judecăţi atunci când ele sunt injurioase ori nu au o bază factuală suficientă.

Cu alte cuvinte, Curtea acceptă aproape nelimitat formularea unor judecăţi de valoare, însă nu permite formularea unor opinii complet nejustificate cu privire la o persoană (cauza Lingens c.

Austriei, 9815/82).

În acest sens, instanța apreciază că sintagma “Scapă cine toarnă!” se încadrează în limitele

de provocare permise jurnaliștilor privitoare la judecățile de valoare pe care aceștia le formulează.

În plus, folosirea verbului a turna nu apare ca fiind injurioasă sau abuzivă, ci pur figurativă, astfel cum acesta este definit de dicționarul explicativ al limbii române, respectiv acela de a denunța pe cineva.

Referirea la oripilarea opiniei publice și la creearea imaginii de “turnător” pe care reclamantul o susține apare ca fiind excesivă, folosirea unui cuvânt în sensul său figurativ nu poate avea o acoperire atât de largă, cum ar fi încadrarea persoanei despre a cărei vorbire se face în lista celor ce desfășurau activitățile fostei Securități înainte de anul 1989.

De asemenea, instanța reține că afirmațiile pârâtei se bazează pe o construcție logică, aceasta făcând aluzie, așa cum instanța a reținut anterior, la prezentarea unei eventuale practici la nivelul parchetului, opiniile exprimate în cuprinsul articolului cu privire la poziția procesual penală a reclamantului în diferite dosare de urmărire penală nefiind pur subiective, fară un minim context factual.

În analiza caracterului calomnios al articolului publicat de pârâtă, instanța are în vedere și persoana reclamantului, respectiv faptul că acesta îndeplinise anterior scrierii articolului un post important în cadrul Poliției orașului #######, și, mai mult decât atât, mai fusese subiectul unor articole de presă în care erau prezentate diferite fapte de natură penală care îi erau imputate.

În concluzie, reclamantul se bucură de o notorietate dată atât de funcția publică pe care a ocupat-o, cât și de aparițiile în presă, fapt care ar fi trebuit să-i fi conturat o toleranță mai ridicată decât a unui om obișnuit în ceea ce privește conținutul unor articole de presă.

De altfel, reclamantul a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu că în anul 2014 a mai fost subiectul unor articole de presă, însă nu a fost curios să ştie „cât de explicite erau”, astfel că relatările prezente din presă ar fi trebuit să le primească cu aceeaşi detaşare.

Desi din prin declarația sa, martora ######## ##### #### (soția reclamantului) a susținut că viața de familie a acestuia a avut de suferit, acesta fiind afectat de conținutul articolului și devenind nervos și agitat în cadrul familial, instanța consideră că acest aspect nu poate fi reținut.

Instanța observă la momentul apariției respectivului articol, reclamantul se confrunta cu situații mai importante decât un simplu articol de presă, care-i puteau afecta în mod direct viața de familie, respectiv schimbarea locului de muncă și redeschiderea unor dosare penale care-l vizau.

Având în vedere toate considerentele expuse anterior, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat, dacă există o cerere în acest sens. #### de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată și de cererea expresă a pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 1.500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 53/25.09.2023.