Sentinţă civilă nr. 3027 din 06.07.2023

Data publicare portal: 12.06.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins plângerea formulată de petentul ####### CNP ############# cu domiciliul procesual ales la av ######## în contradictoriu cu intimatul #######, cu sediul în #####, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria #######.

Pronunţată azi, 06.07.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 28.03.2023 sub nr. ####/311/2023, petentul ####### în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie ######## ###, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancţionare a contravențiilor seria POTX nr. ##########.03.2023, înlăturarea sancțiunii pecuniare și a sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

În motivarea cererii petentul a arătat că în fapt, prin actul sancționator, în mod eronat, se reţine starea de fapt, constând în aceea că la data de 25.03.2023, ora 9.24 în timp ce se deplasa pe DN 65 Negreni, km 76 + 200, a fost depistat conducând cu o viteză de 101 km/h.

A învederat că viteza sa de deplasare era inferioară celei reţinute în conținutul actului sancționator, iar bănuiala sa legitimă cade asupra felului în care s-a depistat contravenția.

Nu a urmărit niciun moment să săvârșească această contravenție, însă recunoaşte că a mărit viteza de deplasare, dar nu excedentar.

A susţinut că aparatul radar staționar ar fi fost operat în împrejurări nepotrivite, din interiorul autoutilitarei MAI, depistând alte autoturisme sau afectat de alți factori externi sau eventual de operarea necorespunzătoare.

A mai susţinut că echipajul care a procedat la sancționarea sa a fost altul decât echipajul ce se prezumă că ar fi constatat fapta contravențională.

Faţă de motivele mai sus arătate, a solicitat admiterea plângerii, anularea actului sancționator atacat și pe cale de consecință exonerarea de toate sancțiunile aplicate prin acest act.

În drept a invocat art. 31 din OG 2/2001.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Intimatul ######## în conformitate cu dispoziţiile art. 205 c.pr.civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenţionale.

A susţinut intimatul că analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară.

A menţionat că înregistrarea privind săvârşirea contravenţiei îndeplineşte cerinţele impuse de ordinul mai sus enunţat.

În continuare a solicitat instanţei de judecată să constate că sancţiunile sunt în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina petentei.

Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

Nerespectarea regimului legal de viteză, conform datelor statistice, este una din principalele cauze generatoare de accidente rutiere.

Totodată a invocat jurisprudenţa #### în materie.

Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumţia de temeinicie şi instanţa va porni în analizarea acestuia de la prezumţia că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

In concluzie, a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal contestat, ca temeinic şi legal, în vederea atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenientă.

În susţinerea întâmpinării, a solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile anexate, planşele foto, înregistrarea video pe suport optic CD, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța constată şi reţine următoarele:

În fapt, la data de 25.03.2023, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ##### #### ### #######, petentul a fost sancţionat contravenţional de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie ######## ### cu amendă în cuantum de 1305 lei, întrucât la aceeaşi dată a condus autoturismul marca ####### cu numărul de înmatriculare #######, pe DN65-km 76+200m, în localitatea Negreni, #### ###, având viteza de 101 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză legală maxim admisă de 50 km/h, abatere înregistrată cu aparatul radar TRUCAM ##### ########, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost întocmit în prezenţa contravenientului şi a fost semnat de către acesta.

Prezenta plângere a fost formulată de către petent la data de 28.03.2023, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În drept, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanţa va verifica îndeplinirea condiţiilor legale în raport de forma procesului-verbal, precum şi pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate absolută expresă, a căror vătămare se prezumă de legiuitor, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, şi care pot fi reţinute de instanţa de judecată din oficiu, instanţa apreciază că, din acest punct de vedere, procesul-verbal nu prezintă nicio deficienţă.

Astfel cum reiese din procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în cuprinsul lui sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele, prenumele şi domiciliul petentului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Instanţa reţine că într-adevăr, aşa cum a susţinut apărătorul petentului, ora completării procesului verbal este 09:24, iar ora săvârşirii presupusei fapte contravenţionale a fost reţinută în procesul verbal ca fiind 19:17, însă aşa cum rezultă din probele administrate la dosar (planşa foto şi înregistrarea video) se reţine că ora săvârşirii faptei a fost 09:17, fiind o eroare materială la consemnarea acesteia.

Prin urmare nu se constată niciun viciu al procesului verbal care să ducă la nulitatea absolută a acestuia.

Instanţa reţine că în procesul verbal au fost indicate elementele esenţiale ale faptei, faţă de care se poate verifica dacă s-a făcut o încadrare corectă a acesteia şi se poate aprecia asupra gravităţii acesteia.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului conform căreia echipajul care a procedat la sancţionarea sa a fost altul decât echipajul ce se prezumă că ar fi constatat fapta contravenţională, instanţa reţine că potrivit Deciziei nr. 4/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 180 şi 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 15 şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa arată că, procesul-verbal se bucură de forţa probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, acesta fiind însă prezumat nevinovat dacă nu există o probă care să confirme cele reţinute în procesul-verbal.

Prezumţia de nevinovăţie este consacrată de art. 23 alin. 8 din Constituţia României şi de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului, în dreptul contravenţional.

Sub acest aspect instanţa reţine că materia contravenţiilor intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curţii europene a drepturilor omului, care ţin de natura faptei şi de gravitatea sancţiunii şi că prezumţia de nevinovăţie „comandă ca sarcina probei să revină acuzării” şi ca orice dubiu să profite „acuzatului”, astfel cum s-a pronunţat Curtea Europeană a drepturilor omului, printre altele în cauza Barberá, Messengué şi Jabardo împotriva Spaniei din 1998.

În cauza de faţă, cele reţinute în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cu privire la fapta sancţionată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, sunt dovedite prin planşa foto (fila 24) dar şi prin înregistrarea video, depuse la dosar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de data de 25.03.2023, ora 09:17, pe DN 65, km 76+200, Negreni, a condus autoturismul marca ####### cu numere de înmatriculare ####### cu viteza de 101 km/h.

Susţinerea petentului conform căreia a circulat cu o viteză mai mică este infirmată de imaginile surprinse de aparatul radar din care rezultă cu certitudine că petentul a fost surprins cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză era de 50 km/h.

Instanţa mai arată faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 1.1 şi 1.2 din ##### de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliţia rutieră la măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerinţele metrologice şi tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere, trebuiesc îndeplinite cerinţele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.

Potrivit dispoziţiilor art. 5.2.1 din ##### de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate şi sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.

Astfel, instanţa reţine faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar TRUCAM ##### ######## era verificat metrologic la data constatării faptei, potrivit menţiunilor buletinului de verificare metrologică nr. 0001987 din 21.11.2022 valabil până la 21.11.2023 (fila 25).

Existenţa dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimatul neavând obligaţia, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.

Astfel, fapta reţinută în sarcina petentului de conducere a unui autovehicul cu viteza de 101 km/h pe DN 65, localitatea Negreni, #### ###, depăşind cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, a fost constatată, în mod legal, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, faptele reţinute fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că amenda contravenţională aplicată, în cuantum 1305 lei, pentru fapta constând în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, se încadrează în limitele prevăzute de lege şi este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită contravenţia şi de consecinţele ce s-ar fi putut produce, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

De asemenea, pentru fapta de depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus i-a fost aplicată petentului şi sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Dispoziţiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.

Astfel, în raport de faptul că petentul a efectuat o manevră periculoasă pe un sector de drum care are un trafic aglomerat, existând astfel riscul producerii unor accidente cu victime, unde acest risc este crescut, instanţa apreciază că sancţiunea amenzii este corect individualizată şi aplicată.

În ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, aplicată în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 şi pusă în executare prin reţinerea permisului de conducere în baza art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa reţine că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancţiunea contravenţională principală, ori de câte ori se constată săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ, şi indiferent de sancţiunea principală aplicată.

Pentru aceste considerente având în vedere dispoziţiile art. 31 şi 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa consideră plângerea contravenţională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecinţa menţinerii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria POTX nr. ##########.03.2023.