Sentinţă civilă nr. 930 din 27.02.2024

Data publicare portal: 12.06.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ######### CNP #############, cu domiciliul în #######, în contradictoriu cu pârâta ## ### cu sediul în #######, #### ########## ### #, ##### ##############, ca neîntemeiată, cererea accesorie a reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 5 de zile de la pronunţare, care se depune la sediul Judecătoriei #######.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 27.02.2024.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### în data de 12.02.2024 sub nr. ####/311/2024, reclamantul ######### în contradictoriu cu pârâta ## ######## DE ### ###, în baza art.997 și urm.

C.pr.civ., a solicitat instanţei sa dispună pe cale de ordonanţă preşedinţiala, executorie, dată fără somație sau termen:

- obligarea pârâtei la branșare imobilului reclamantului din ####### ;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt, locuieşte în #######, cu nr. 2917/09.07.2009.

Codul său de client este …..

Are vârsta de 71 de ani, este bolnav și locuieşte singur, nu are soție, copii și nici alte rude.

Este pensionar și îşi achită lunar obligațiile pentru toate serviciile de utilități furnizate, inclusiv pentru furnizarea apei.

Cu toate acestea, la 30.01.2024, fără nici un motiv întemeiat și fără nici un preaviz, notificare, etc., pârâta și-a trimis angajații și l-au debranșat de la rețeaua publică de furnizare a apei, fără să-i lase nici un document așa cum prevede legea.

Potrivit art. 32 al. 2 din Lg.241/ 2006:

Măsura debranșării de la rețeaua publică se poate lua numai în urma unei notificări prealabile adresate utilizatorului restant și se poate pune în aplicare după 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia; transmiterea se poate face prin curier sau prin scrisoare recomandată.

Procedura de notificare se va considera îndeplinită și în cazul unui eventual refuz de primire a acesteia din partea utilizatorului.

Aceasta înseamnă că orice măsură care a fost luată cu încălcarea acestei dispoziții legale este lovită de nulitate absolută, fiind pus în situația de a contesta o măsură fără să știe motivele și fără să poată exercita dreptul la apărare.

Pârâta nu i-a comunicat dacă motivul debranșării îl reprezintă neachitarea vreunei facturi, care anume, care este cuantumul debitului, din ce se compune etc., aspect important ținând cont de dispozițiile art. 31 al. 16 lit. c din Lg. 241/2006 potrivit cărora în cazul întârzierii la plata facturilor, valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea debitului.

De la data debranșării și până la introducerea prezentei acțiuni, a mers la pârâtă solicitându-i explicații, motivul debranșării, suma de plata, factura neachitată, branșarea la rețea, fiind dispus să achite în cazul în care ar avea restanțe de plată, dar nu a fost primit de la recepție, nu a vrut nimeni să stea de vorbă.

A încercat și telefonic să contacteze pârâta, dar nu răspunde nimeni, ci în funcție de problema de rezolvat se cere să apese pe o anumită tastă de telefon, fără să existe vreo tastă aferentă solutionării unei probleme de genul celei cu care se confruntă.

Tot pentru rezolvarea amiabilă a problemei a mers și la casieria din str.

A.

I. #### (zona ###), acolo unde îşi achită facturile și a solicitat să i se elibereze un centralizator al facturilor emise și plătite /neplătite, dar a fost refuzat fiind trimis la sediul central unde, cum a spus nu a fost băgat în seamă.

A mers și la Poliție și la Primăria ####### dar nimeni nu l-a ascultat, fiind trimis de la o instituţie la alta.

Între timp suferă foarte mult, nu are apă de băut, de preparat hrana și nici de spălat. Așa cum a precizat, nu are nici rude, nu are cine să îl ajute.

Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C.pr.civ. sub aspectul urgenței, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Pentru că din punctul său de vedere este la zi cu plata facturilor, a formulat contestație împotriva măsurii debranșării de la rețeaua publică de distribuire a apei, cauza fiind înregistrată la Jud. ####### sub nr. ####/311/2024.

Solicită instanţei să dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâtei ca până la soluționarea definitivă a cauzei nr. ####/311/2024 să procedeze la branșarea la rețeaua publică de distribuire a apei a imobilului său din #######, .

În drept, invocă dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h C.pr.civ., art. 107 C.pr.civ., art. 997 și urm. C.pr.civ., Lg.241/2006, art. 453 C.pr.civ.

Solită proba cu acte, pârâta să transmită actele ce au stat la baza întreruperii furnizării apei, situația facturilor și plăților și dovada notificării sale cu privire la debranșare.

Depune prezenta în 2 exemplare, la care anexează: împuternicire avocațială seria OT nr. 109463/09.02.2024, chitanță onorariu avocat nr. 231/09.02.2024, chitanța nr. 1202890061/ 12.02.2024 de achitare a taxei judiciare de timbru, copie cerere dosar nr. 1794/311/2024.

Pârâta ### a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul ######### apreciind ca în cauza nu sunt indeplinite condițiile impuse de art. 996 C.p.civ.

Partea care ar suferi o paguba iminentă prin admiterea cererii de ordonantă presedințială ar fi S.C. ######## de ### S.A. care are de încasat de la reclamant contravaloarea facturilor emise pentru ultimii trei ani. #### de reclamant există deschise 4 dosare de executare silită la ### ###### doar in ceea ce privește debitul înregistrat la societatea, însă si ceilalți furnizori de utilități au recurs la incuviințarea silită a debitelor.

Din acest motiv sumele ce i se rețin din pensie sunt modice, de 10 sau 15 lei în fiecare dosar de executare silită.

În afara sumelor ce i se rețin în aceste dosare, reclamantul nu își achită nici factura curentă, la data prezentei acesta înregistrând in contabilitatea societății un debit în sumă de 1624,83 lei pentru imobilul pe care îl deține în #######, și un debit în sumă de 2325,59 lei pentru imobilul pe care îl deține în ####.

Perioada restantă a acestui debit este august 2021-ianuarie 2024.

La aceste sume se adauga cheltuielile de executare silită și taxele de timbru achitate de societate.

1. Prezentarea situației de fapt

Reclamantul a încheiat cu ## ######## de ### ### SA contractul nr. 2917/2009, contract în caza căruia societatea a furnizat/prestat serviciul de alimentare cu apă și de canalizare pentru imobilul situat în #######.

Reclamantul avea obligația achitării facturilor lunare emise pentru serviciile de care a beneficiat, însă această obligație nu a fost respectată.

Din acest motiv, în baza art. 31 (17) din Legea nr. 241/2006, Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, republicată și a art. 42 alin. 6 (1) din Legea nr. 51/2006, Legea serviciilor comunitare de utilități publice, am solicitat încuviințarea executarii silite a titlurilor executorii- facturi de debit neachitate începând cu anul 2021.

Astfel, prin încheierea nr. ####/28.11.2022 pronunțată de Judecătoria ####### a fost încuviiințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de facturile fiscale seria OT CAO nr. ###########.09.2021, nr. ###########.10.2021, nr. ##########.11.2021, nr. ###########.12.2021, ###########.01.2022, nr. ###########.03.2022, nr. ###########.04.2022, nr. ###########.05.2022, nr. ###########.06.2022, nr. ###########.07.2022, nr. ###########.08/2022, nr. ###########.09.2022.

Prin încheiere nr. ####/27.11.2023 pronunțată de Judecătoria ####### a fost încuviiințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de facturile fiscale seria OT CAO nr. ###########.10.2022, nr. ###########.11.2022, nr. ###########.12.2022, nr. ###########.01.2023, nr. ###########.02.2023, nr. ###########.03.2023, nr. ###########.04.2023, nr. ###########.05.2023, nr.###########.06.2023, nr. ###########.07.2023, nr. ###########.08.2023, nr. ###########.09.2023, nr. ###########.10.2023.

Pentru neachitarea la termen a facturilor de debit au fost emise penalități de întârziere, pentru recuperarea acestora Judecătoria ####### a pronunțat Sentința civilă nr# #########.

Penalitățile de întârziere admise de instanță sunt aferente perioadei octombrie 2021-februarie 2023.

La data prezentei a fost recuperat debitul pentru perioada septembrie 2021 - decembrie 2021-partial și din facturile de penalități a fost recuperată contravaloarea facturilor emise în perioada octombrie 2021-decembrie 2021.

Deoarece reclamantul nu a achitat nici facturile emise ulterior datei de 31.10.2023 (facturi de debit), respectiv datei de 28.02.2023 (penalități de întârziere), s-a procedat la notificarea acestuia cu privire la debitul total înregistrat în contabilitatea societății.

Astfel, au fost comunicate somatiile nr. ######## ##.10.2023 și somația nr. ##########.01.2024, ambele expediate cu confirmare de primire, ambele semnate de reclamant.

Astfel de somații au fost trimise periodic reclamantului, fără ca acesta să achite debitul restant. ###### soluție la care societatea noastră putea recurge, pentru a recupera debitul restant, a fost debranșarea de la sistemul public de alimentare cu apă.

Debranșarea s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor impuse de legile care guverneaza serviciul public de alimentare cu apă, precum și de clauzele contractuale.

Reluarea furnizarii apei se va face în condițiile art. 7 (23) din contract, respectiv după achitarea la zi a debitului restant și după achitarea taxei de rebranșare.

Reclamantul a cunoscut faptul că inregistreaza debite în contabilitatea societătii, atât din notificările expediate de societate, cât și din somațiile executorului judecatoresc si din hotărârile pronunțate de instanța de judecată.

Acesta a fost informat și de către angajații compartimentului Relații cu clienti cu privire la sumele restante, facturile neachitate, fiindu-i înmânat un centralizator al facturilor emise și neachitate.

Se observa că reclamantul achită din facturile restante sume de 10-15 lei, mai puțin decît contravaloarea unui metru cub de utilități, iar facturile curente nu sunt achitate nici măcar parțial.

De aceeași manieră procedează și la un alt imobil pe care în deține în #######, str. #### ####, unde facturile restante sunt în sumă de 2325,59 lei, au fost intocmite dosare de executare silită, imobilul fiind de asemenea debranșat de la sistemul public de alimentare cu apă.

În probațiune, depune incheierile de încuviințare a executării silite, sentința de obligare la plata penalităților de întârziere, fisa client, notificări, somații executor judecătoresc, proces-verbal de debranșare.

Solicită respingerea ordonanței președințiale.

În data de 26.02.2024 reclamantul ######### a formulat concluzii scrise, prin care solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi in baza art.997 şi C.pr.civ. instanţa să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, executorie, dată fără somaţie sau termen:

- obligarea pârâtei la branşare imobilului reclamantului din #### ###, la reţeaua publică de furnizare a apei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită instanţei să aibă în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 997 C.pr.civ., atât cu privire la urgenţa cauzei, cât şi cu privire la aparenţa dreptului şi neprejudicierea fondului.

Aşa cum a precizat, este clientul pârâtei pentru furnizarea apei de la reţeaua publică.

În 30.01.2024, fără nici un motiv întemeiat şi fără nici un preaviz, notificare, etc., parata şi-a trimis angajaţii şi l-au debranşat de la reţeaua publică de furnizare a apei, fără să-i lase nici un document aşa cum prevede legea.

Potrivit art. 32 al.2 din Lg.241/2006:

Măsura debranşării de la reţeaua publică se poate lua numai în urma unei notificări prealabile adresare utilizatorului restant şi se poate pune în aplicare după 5 zile lucratoare de la data primirii acesteia; transmiterea se poate face prin curier sau prin scrisoare recomandată.

Procedura de notificare se va considera îndeplinită şi in cazul unui eventual refuz de primire a acesteia din partea utilizatorului.

Aceasta înseamnă că orice măsură care a fost luată cu încălcarea acestei dispoziţii legale este lovită de nulitate absolută, fiind impus în situaţia de a contesta o măsură fără să ştie motivele şi fără să poată exercita dreptul la apărare.

De la acea dată este lipsit de orice sursă de apă din culpa pârâtei, care a procedat la debranşarea sa fără să-i fi comunicat dacă motivul debranşării îl reprezintă neachitarea vreunei facturi, care anume, care este cuantumul debitului, din ce se compune etc., aspect important ţinând cont de dispoziţiile art. 31 al.16 lit. c din Lg.241/2006 potrivit cărora în cazul întârzierii la plata facturilor, valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi valoarea debitului.

Măsura debranşării fiind o măsură abuzivă, solicită ca până la soluţionarea pe fond a cauzei nr. ####/311/2024 instanţa să dispună obligarea pârâtei la branşarea reclamantului la reţeaua publică de furnizare a apei, neputând fi lăsat la vârsta sa, pe o perioadă îndelungată, fără nici o sursă de apă de băut şi de satisfacere a nevoilor de alimentaţie şi igienă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma celor anterior expuse, instanţa reţine următoarele:

Potrivit încheierii nr. ####/27.11.2023 a Judecătoriei ####### în dosarul nr. #####/311/2023 (fila 19), nr. 4144/28.11.2022 a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. #####/311/2022 (fila 20) şi sentinţei civile nr. ####/07.09.2023 a Judecătoriei ####### în dosarul nr. ####/311/2023 (fila 21), reclamantul este supus unor proceduri execuţionale (filele 34-39) şi judiciare de către pârâtă pe fondul neexecutării de către acesta a obligaţiilor asumate prin contractul de furnizare a apei potabile (nr. 2917/09.07.2009) la locul de consum situat în #######, dar şi la locul de consum situat în acelaşi municipiu, dar pe str. #### ####.

Astfel, la data de 09.01.2024 (fila 23), reclamantul a fost somat de pârâtă să achite debitul restant în termen de 15 zile, în caz contrar urmând a fi debranşat de la reţeaua de apă prin intermediul pârâtei.

Această notificare a fost primită personal de reclamant la data de 10.01.2024, aşa cum rezultă indubitabil din menţiunile recomandatei de la fila 24, situaţie în care, prin neexecutarea de către reclamant a celor fixate în somaţie, la data de 30.01.2024 (fila 25) s-a procedat la debranşarea locuinţei reclamantului situată în #######.

Această procedură a fost realizată în condiţiile în care anterior, aşa cum rezultă din filele 26-31, somarea reclamantului să achite contravaloarea serviciilor prestate de pârâtă a fost realizată cu întârziere şi nu în cuantumul indicat în facturile emise de pârâtă, pe baza celor reieşite din cuprinsul fişei clientului reclamant, depusă de pârâtă la fila 32, din care se constată că reclamantul achită sume modice în raport de soldul efectiv.

Prin urmare, afirmaţiile reclamantului din cuprinsul cererii că debranşarea sa a fost realizată cu încălcarea dispoz. art. 32 alin. 2 din Legea nr. 241/2006 este una gratuită şi fără suport real, fiind contrazisă de proba cu înscrisuri administrată de pârâtă.

Invocarea de reclamant a dispozițiilor art. 31 alin. 16 lit. c) din Legea nr. 241/2006, potrivit cărora, în cazul întârzierii la plata facturilor, valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea debitului, este un aspect care nu poate face obiectul analizei instanţei de faţă, în raport de obiectul procesului, dar aceste chestiuni pot face obiectul analizei dosarului de fond cu nr. ####/311/2024, aflat pe rolul Judecătoriei #######, în stadiul dosarului de faţă fiind analizată numai aparenţa dreptului afirmat de reclamant.

Astfel, acesta susţine că este debranşat de la reţeaua de apă în mod nelegal, fără un temei factual sau legal / convenţional, însă apărarea pârâtei a contrazis această teză, în sensul că debranşarea a fost dispusă în modalitatea prevăzută de convenţia părţilor, în accepţiunea dispoziţiilor legale aplicabile, indicate mai sus.

#### această măsură este abuzivă sau nu, nu poate fi analizată în acest dosar, ci numai în cel de fond, în speţa de faţă constatându-se că reclamantul este supus la mai multe proceduri execuţionale şi judiciare pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, iar datele factuale indică că acesta nu a achitat sumele pretinse de pârâtă pentru serviciile prestate, situaţie în care revenea reclamantului obligaţia de a proba achitarea sumelor solicitate de pârâtă, în considerarea art. 249 C.pr.civ. şi art. 1469 şi urm.

C.civ.

Mijlocul prin care se stinge orice obligaţie este plata, ce presupune executarea voluntară de către debitor a prestaţiei la care s-a obligat: transmiterea dreptului de proprietate, remiterea unei sume de bani, o obligaţie de a da sau de a face.

Cel ce face plata trebuie să execute în întregime tot ce s-a obligat în cadrul raportului juridic încheiat.

Dacă debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia, respectiv nu efectuează plata, creditorul poate cere executarea silită, care se efectuează tot în natură, iar, în subsidiar, prin echivalent, dacă nu mai este posibilă executarea în natură; executarea prin echivalent presupune dreptul creditorului la despăgubiri, ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor.

Prima condiție referitoare la existența unei neexecutări sau executări necorespunzătoare se desprinde din dispozițiile art. 1530 C.civ., ce prevăd în mod expres următoarele: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau după caz culpabile a obligației.”

Cerinţa este îndeplinită în speţă prin invocarea de către pârâtă a neexecutării de reclamant a obligaţiilor contractuale, aşa cum a fost detaliat anterior.

A doua condiție, ce se referă la existența culpei debitorului, este prezumată prin simplul fapt al neexecutării obligației sau a executării necorespunzătoare a obligației asumate prin contractul încheiat între părți.

Potrivit dispozițiilor art. 1547 C.civ., debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă.

Simplul fapt al neexecutării obligației sau a executării necorespunzătoare, antrenează prezumția relativă de vinovăție a debitorului.

Referitor la proba acestei condiții, se disting următoarele situații:

•În cazul obligațiilor de a nu face, creditorul va trebui să dovedească faptul savârșit de debitor prin care s-a încalcat obligația;

•În cazul obligațiilor de a da și a face (cum este cazul speţei, unde reclamantul trebuie să plătească sumele de bani pretinse de pârâtă), creditorul trebuie să dovedească existența creanței, iar dacă face această dovadă neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Cum pârâta a probat existenţa creanţei, iar reclamantul nu a făcut dovada plăţii, instanţa reţine că aparenţa dreptului afirmat de reclamant nu subzistă, întrucât reclamantul este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că neexecutarea obligației se datorează cazului fortuit, forței majore sau vinovației creditorului.

Spre deosebire de acţiunea de fond, procedura ordonanţei preşedinţiale nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenţiei formulate.

Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretenţiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei analize sumare a situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept incidente speţei.

În speţă, instanţa constată că reclamantul nu a probat aparenţa de drept, nedovedind că situaţia acestuia la locuinţa indicată relativ la condiţiile debranşării de la sistemul apă potabilă este rezultatul unor factori extrinseci, ci este consecinţa unora care ţin de conduita sa convenţională în raport cu obligaţiile asumate prin contractul de furnizare a apei potabile, iar acţiunea de debranşare a avut ca temei neexecutarea de reclamant a obligaţiilor asumate benevol pentru o perioadă foarte mare de timp, iar cuantumul sumelor achitate de reclamant, în raport cu sumele înscrise în facturile emise de pârâtă, este mai mult decât disproporţionat, însă, în concret, această sumă urmează a fi analizată în dosarul de fond deschis de reclamant ca măsură de contestare a acestor obligaţii.

Reglementarea condiţiilor de acordare a utilităţilor de apă, respectiv conformarea sau nu a reclamantului la contractul de furnizare a utilităţilor, urmează a fi examinate în cadrul acţiunii de fond, unde vor fi avute în vedere şi apărările referitoare la executarea parţială sau nu a obligaţiilor reclamantului, respectiv dacă sumele solicitate sunt sau nu dovedite.

Însă, pentru admiterea prezentei ordonanţe preşedinţiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale reclamantului într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâtei.

Aşadar, dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, la care se referă dispoziţiile art. 997 alin. (1) din C.pr.civ., este dreptul reclamantului de a beneficia de furnizarea apei potabile la una dintre locuinţele acestuia, însă acest drept nu mai este recunoscut de pârâtă, care a demarat anterior şi procedura executării silite pentru recuperarea debitului, în condiţiile în care debitul descris în facturile lunare are caracter de titlu executoriu, conform Deciziei nr. 162020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text normativ şi la art. 31 alin. (1) teza finală şi art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, precum şi a art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, factura fiscală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, emisă pe numele unei asociaţii de proprietari de către furnizorul acestui serviciu, în baza unui contract încheiat între furnizor şi asociaţie, calificat ca fiind colectiv, este titlu executoriu.

De asemenea, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la pct. 3 din acelaşi text de lege, factura fiscală emisă pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, în raport cu dispoziţiile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, şi art. 42 alin. (61) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, nu constituie titlu executoriu şi pentru debitul menţionat ca reprezentând "sold precedent".

Prin urmare, cum aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantului, care nu a achitat facturile de utilităţi, fiind somat, conform contractului încheiat cu pârâta, prin prisma Legii nr. 241/2006, să achite debitul, primind personal acest document (deşi în cuprinsul cererii a menţionat nefondat că nu a primit o asemenea notificare), debranşarea sa de la serviciul public de utilităţi conduce la reţinerea aparenţei dreptului în favoarea pârâtei.

Aparenţa de drept este o presupunere, adică instanţa nu trebuie să verifice dacă reclamantul beneficiază efectiv de exerciţiul dreptului solicitat a fi protejat, ci doar dacă este posibil sau de aşteptat ca reclamantul să beneficieze de acest exerciţiu.

Desigur, în anumite situaţii, dreptul nu poate fi aparent, ci exclusiv evident, însă cert este că aparenţa în drept reprezintă o condiţie de procedură al cărei conţinut este, în esenţă, unul de drept substanţial.

Şi sub vechea reglementare instanţa învestită cu o cerere în baza procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, dat fiind că era ţinută să nu prejudece fondul, verifica, tatona aparenţa de drept, pentru că odată îndeplinite şi celelalte condiţii de admisibilitate – urgenţa şi vremelnicia – să poată admite sau respinge pe fond cererea.

Noua reglementare, însă, impune această verificare a aparenţei de drept ca şi condiţie de admisibilitate.

Raportat la faptul că reclamantul este supus executării silite din partea pârâtei pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de plată a facturilor lunare, instaţa reţine că aparenţa dreptului afirmat de acesta nu subzistă, ci pârâta a probat contrariul celor susţinute de reclamant în cerere, în sensul că debranşarea reclamantului a fost realizată în temeiul convenţiei părţilor pe baza neachitării sumelor pretinse prin facturile lunare, iar realitatea acestor susţineri poate face obiectul dosarului de fond indicat de reclamant în cerere, în cadrul căreia se va judeca contestaţia pe fond a reclamantului faţă de măsura debranşării, în dosarul de faţă fiind analizată numai aparenţa dreptului, iar aceasta nu este în dreptul reclamantului pentru motivele expuse anterior.

Având în vedere că una dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale nu este îndeplinită (aparenţa în drept), iar îndeplinirea cumulativă a acestora este obligatorie (conform art. 997 alin. 1 C.pr.civ.), instanţa nu va mai analiza aceste condiţii (urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului), întrucât aceasta este superfluă.

Aşa fiind, va respinge, ca neîntemeiată, cererea principală şi, confrom art. 453 C.pr.civ., va respinge, ca neîntemeiată, cererea accesorie a reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu reţinerea, conform art. 9 C.pr.civ., a faptului că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.