Sentinţă civilă nr. 3367 din 25.09.2023

Data publicare portal: 12.06.2024

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a admis cererea precizată formulată de reclamanta #####cu dom. proc. ales la ###### situat în ### #, în contradictoriu cu pârâtul ###### cu domiciliul în ###### ca întemeiată.

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă asupra minorilor ######, născut la data de ########## şi #######, născută la data de ##########.

Stabileşte locuinţa minorilor ###### născut la data de ########## şi ########## născută la data de ##########, la mama reclamantă.

Ia act că de înţelegerea părţilor cu privire la pensia de întreţinere.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria #######.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25.09.2023.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ####### sub nr. ###/311/2023 la data de 26.01.2023 şi precizată la termenul din 25.09.2023, reclamanta ##### a chemat în judecată pe pârâtul #######, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va da să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă asupra minorilor ###### ##### ######, născut la data de ########## şi ###### ########## #######, născută la data de ########## şi să fie stabilit domiciliul minorilor la mama reclamantă.

În motivare, a arătat că prin certificatul de divorţ nr. 16915 din 25.10.2018 s-a constatat desfăcută căsătoria părţilor, fiind stabilit domiciliul minorului la mamă, autoritatea părintească în comun, fiecare părinte urmând să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorului.

A mai arătat că minora ###### născută la data de ########## este născută ulterior desfacerii căsătoriei, operând prezumţia legală de paternitate.

Având în vedere că pârâtul este plecat din ţară şi nu-şi respectă obligaţiile legale, consideră că este în interesul superior al minorilor ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 403 Cod civil.

În scop probatoriu, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

A depus în xerocopie acte de stare civilă, un set de înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, prezent în instanţă la termenul din 25.09.2023 a precizat că este plecat din ţară şi a fost de acord cu toate capetele de cerere (aşa cum au fost precizate).

În scop probatoriu, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul ######, propus de reclamantă, acesta nemaifiind audiat de instanţă, având în vedere înţelegerea părţilor pe toate capetele de cerere.

Tot în scop probatoriu s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, fiind depuse la dosar referatul nr. 2500 din 06.04.2023 efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Curtea de ##### şi referatul nr. 811 din 21.04.2023 efectuat de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei #######.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

Art. 400 alin. 1 din Codul civil, modificând dispoziţiile referitoare la încredinţarea copilului minor, prevede că instanţa stabileşte locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic, motiv pentru care instanţa va admite acest capăt al cererii precizate şi va stabili locuinţa minorilor ######, născut la data de ########## şi ###### ########## #######, născută la data de ########## la mama reclamantă.

Pentru a stabili astfel, instanţa a avut în vedere situaţia de fapt şi înţelegerea părţilor, reclamanta fiind cea care se ocupă în prezent de creşterea şi educarea minorilor; unul din principiile prin care se realizează respectarea şi garantarea drepturilor copilului fiind asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor.

În vederea asigurării unei continuităţi în mediul familial şi a unui climat familial stabil, instanţa apreciază că se impune ca minorii să locuiască în continuare cu mama, aceasta ocupându-se foarte bine de creşterea şi educarea lor şi manifestă deschidere pentru a permite relaţia cu celalalt părinte (metoda californiană), măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislaţia privind protecţia minorilor.

În baza rolului activ, instanţa va da recomandări părţilor în ceea ce priveşte relaţia pe care o au pentru creşterea şi educarea minorilor, pe care trebuie să-i crească împreună, aceştia nu trebuie să resimtă despărţirea părinţilor ca pe o experienţă traumatizantă.

Condiţia determinantă în funcţie de care se va dispune stabilirea locuinţei este aceea de a fi asigurate interesele minorului, ce urmează a fi stabilite cu luarea în considerare a tuturor criteriilor de apreciere.

Corelativ, potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie …”, iar exercitarea drepturilor părinteşti reprezintă un element al vieţi de familie (cauza Nielsen c.

Danemarcei).

În concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi cu prevederile noului Cod civil, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Art. 397 din Codul civil dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti revine în comun ambilor părinţi; în completare, art. 398 Cod civil dispune că, numai pentru motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinţi.

„Autoritatea părintească” este o instituţie juridică nouă şi nu poate fi asemănată sau echivalată cu “încredinţarea minorului” care opera în vechiul Cod al Familiei.

Autoritatea părintească este un drept şi o responsabilitate a părinţilor, iar regula generală (adică 99% din cazuri) este de păstrare a autorităţii părinteşti neştirbite în urma divorţului (cu excepţii legate strict de eventuale riscuri asupra minorului care ar apărea dacă nu s-ar retrage autoritatea părintească unuia dintre părinţi – părinte violent, drogat, abuzator etc.).

În speţă, instanţa instanţa va reţine că nu există niciuna din excepţiile legate strict de eventualele riscuri asupra minorilor care să conducă la exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, însă, în aprecierea interesului superior al minorilor şi, având în vedere şi acordul părţilor, dar şi faptul că pârâtul nu se află în ţară, instanţa consideră că o astfel de măsură este necesară, astfel că, pentru a facilita modalitatea în care reclamanta ia hotărârile cu privire la cei doi minori (alegerea unităţii de învăţământ, a medicului de familie, eventuale plecări în concediu etc.), instanţa va admite solicitarea.

Exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor este un drept şi o obligaţie care presupune, printre altele, acordul expres al părinţilor cu privire la instituţiile de învăţământ pe care să le frecventeze minorii, activităţile extracurriculare ale acestora, o eventuală problemă de sănătate ce presupune un acord urgent etc.; toate acestea presupun măsuri pentru care este necesar acordul ambilor părinţi, ori, dincolo de aplicarea regulii generale prev. de art. 397 Cod civil, urmărind doar interesul superior al minorilor, instanţa apreciază că este mai bine ca deciziile de acest fel legate de minori să fie doar în sarcina reclamantei care se îngrijeşte de ei.

Ar fi o sarcină mult prea împovărătoare pentru reclamantă şi în nici un caz în interesul minorilor dacă nu s-ar acorda autoritate exclusivă, atunci când reclamanta ar avea nevoie de acordul pârâtului în situaţii impetuos necesare într-un caz grabnic şi de maximă urgenţă, când contactarea pârâtului poate îngreuna situaţia, mai ales că şi pârâtul a recunoscut cănu se află în ţară.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va dispune exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă asupra minorilor ###### ##### ######, născut la data de ########## şi ###### ########## #######, născută la data de ##########.

Potrivit. disp. art. 499 alin. 1 din Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copiilor lor minori, asigurându-le cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Cu privire la pensia de întreţinere, instanţa va lua act de înţelegerea părţilor, mai ales că nu s-a făcut dovada vreunor venituri ale pârâtului, iar pentru minoră ambele părţi au afirmat că nu pârâtul este tatăl, urmând să demareze procedurile legale în acest sens.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite acţiunea precizată, va stabili domiciliul minorilor la mamă, va dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor exclusiv de către reclamantă şi va lua act că de înţelegerea părţilor cu privire la pensia de întreţinere.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.