Sentinţă civilă nr. 4382 din 10.11.2022

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin sentinţa civilă nr. .... din ....., Judecătoria ..... a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul C.I. în contradictoriu cu intimatul ...... la act că petentul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. ...... pe rolul Judecătoriei ..... la data de ....., petentul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul ....., anularea procesului verbal de contravenţie seria ..... şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata amenzii contravenţionale şi anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii şi a măsurii complementare cu avertismentul.

A mai solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, a arătat, că la data de ....., în timp ce se deplasa pe DN .../E ....km ..... m în localitatea ....., a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere, care i-a întocmit proces verbal de contravenţie pe motiv că se deplasa cu viteza de 102 km/oră în localitate unde limita de viteză era de 50 km/h.

Consideră că procesul verbal este netemeinic, motivând (pe mai multe pagini) că nu circula cu viteza respectivă.

A mai invocat faptul că cinemometrul Trucam nu îndeplineşte condiţiile legale.

În drept, plângerea a fost motivată pe OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, CEDO. În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri. A depus în xerocopie procesul verbal de contravenţie.

La data de ....., intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea procesului verbal ca legal si temeinic, fiind un înscris autentic acesta se bucură de prezumţia de veridicitate.

În scop probator a anexat CD şi fotografii cu viteza autoturismului petentului, istoricul sancţiunilor petentului, buletin de verificare metrologică.

Prin sentinţa civilă nr. ..... pronunţată de Judecătoria ..... în dosarul nr. ..... s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul C.I. cu domiciliul în loc. ....., în contradictoriu cu intimatul ..... cu sediul în loc. ....., jud. ...., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel petentul, iar Tribunalul ..... – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal prin decizia nr. ......, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei ..... în data de ..... sub nr. ......

Cercetarea judecatoreasca. La termenul de judecata din data de ..... instanța a încuviințat proba cu înscrisuri; de asemenea a procedat la vizionarea suportului optic depus de către intimata.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ….. întocmit la data de ....., petentului i-a fost aplicată amenda in cuantum de ...... lei și sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul art. 103 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 pentru că la data de ..... a condus autoturismul marca .... cu nr. de înmatriculare .... cu viteza de 102 km/h pe DN ... – km .... m - ...., în localitate, fiind înregistrat de aparatul video radar Trucam seria TC 006024.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii și a despăgubirii stabilite.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale referitoare la forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi invocate de instanță conform art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este legal, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele de formă de natură a duce la anularea acestuia.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator.

Plecând de la criteriile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru examinarea aplicabilității art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală în cauza Engel şi alţii împotriva Ţărilor de Jos ( pct. 82-83), respectiv calificarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească, instanța constată că în legislația națională O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor nu este o lege penală, însă norma juridică se adresează tuturor participanților la traficul rutier, având un rol represiv, iar, în ceea ce privește gravitatea pedepsei, petentul a fost sancționat cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce.

Referitor la prezumția de nevinovăție ce trebuie să existe în cauzele cu caracter penal, Curtea Europeană a stabilit în cauza Haiducu c.

România (Cererea nr. 7034/07, para. 11) că din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.

De asemenea, în materie de circulaţie rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră. (Haiducu c.

România, para. 12)

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, para. 28)

Așadar, cât privește relația dintre prezumția de nevinovăție a celui care este acuzat de o faptă cu caracter penal și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța reține că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c.

România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Pentru a dovedi săvârșirea de către petent a contravenției de a circula cu autoturismul depășind limita legală de viteză, intimatul a depus la dosar suportul optic cu înregistrarea video a faptei (fila 44), planşe foto (f. 42) și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (fila 41).

Potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

De asemenea, art. 49 din OUG nr. 195/2002 (în vigoare la data săvârşirii faptei contravenţionale) stabilește că

Art. 49 - (1) Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A şi B, şi limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h.

Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere.

În concordanță cu art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic;

, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML, „înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.

Instanța a reține că fapta săvârșită de către petent a fost înregistrată cu cinemometrul de tip radar, așa cum este menționat în procesul-verbal contestat, iar din buletinul de verificare metrologică nr.

BBSC-02.01-3916 din data de 12.05.2021 emis de laboratorul de metrologie (fila 41) rezultă fără dubii că acesta este un mijloc tehnic omologat să măsoare vitezele autovehiculelor.

Potrivit pct. 3.1.1. lit. c) al Normei de Metrologie Legală NML 021-05/2005, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerate este de +/- 4 km/h pentru măsurarea vitezei până la 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic, respectiv +/- 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h a autovehiculelor aflate în trafic.

Referitor la modul de interpretare a dispozițiilor 3.1.1. din Norma sus-amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerințe metrologice care se aplică numai în procedura de atestare a unui cinemometru, respectiv la momentul verificării și omologării aparatului.

Din înregistrarea video-radar rezultă că, în data ....., ora ...., a fost surprins în trafic, în localitate, segment de drum ce se încadrează în limita de viteză de 50 km/h, autoturismul cu numărul de înmatriculare ....... rulând cu viteza de 102 km/h.

Înregistrarea video a fost efectuată pe timp de zi, în condiții de vizibilitate bune, astfel că autovehiculul condus de către petent și valoarea vitezei sunt înregistrate corespunzător.

Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat, constând în depășirea vitezei legale, agentul constatator prezentând probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul - verbal.

De asemenea, se reține că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinice de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea amenzii fiind situată între limitele legale și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Totodată, se constată că sancțiunea amenzii aplicate petentului este orientată spre limita inferioară, fără a fi excesivă în raport cu circumstanțele concrete de comitere a faptei.

Efectuând în continuare analiza criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că, prin depășirea vitezei legale, petentul a pus în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.

Pericolul creat justifică pe deplin sancțiunea aplicată, fiind cunoscută împrejurarea că depășirea vitezei legale de deplasare este una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, care se soldează adesea cu pagube însemnate.

Faptul că în cauza de față nu s-a ajuns la cauzarea unui accident nu este de natură să diminueze pericolul potențial pe care îl prezintă o astfel de faptă, în consecință nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. 5/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.