Sentinţă civilă nr. 388 din 06.02.2023

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul ..., având CNP ..., cu domiciliul în ...în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în ....

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de ...sub nr. ..., petentul ... în contradictoriu cu intimatul ..., a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria ... nr. ..., pe care îl consideră netemeinic si nelegal.

În motivarea cererii petentul a arătat că în data de ..., în jurul orei ..., în timp ce se deplasa cu un moped cu pedale, pe lânga el, a fost oprit de către reprezentanții Poliţiei Rutiere ... care i-au solicitat testare de alcool.

A învederat instanţei că a încercat să explice agenţilor de poliţie că nu se afla urcat pe moped şi că se deplasa pe lângă el.

A mai arătat că din procesul verbal nu reiese alcoolemia.

În drept, şi-a întemeiat plângerea pe disp. art. 118 din OUG 195/2002.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu martor, înscrisuri şi înregistrarea aparatului radar.

În data de ... petentul ... a formulat precizare, arătând că solicită audierea martorului ..., din com. ..., str. ..., nr. ..., jud. ..., pentru a dovedi situația reală de fapt expusă în plângere, diferită de cea reținută în procesul verbal (că nu a condus moped-ul și că acesta nici nu se încadrează în categoria de vehicule ce impun deținerea de permis de conducere).

Totodată, a solicitat să se pună în vedere intimatului să comunice la dosar toate probele cu înscrisuri și mijloace materiale de probă care confirmă comiterea contravenției, valoarea alcoolemiei și utilizarea unui etilotest omologat și calibrat.

Intimatul ..., în conformitate cu dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul ... împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ... nr. ..., încheiat de un agent constatator din cadrul instituției.

Faţă de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiate.

Având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 1-3, în situația în care martorul propus de petent va face parte din aceste categorii, a instanței faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, se împotriveşte la audierea acestuia.

Pe fondul cauzei, față de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, solicită instanței respingerea plângerii ca neîntemeiate.

În fapt, la data de ..., petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a), constând în aceea că a condus mopedul indicat în cuprinsul actului sancţionator, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, aspect dovedit cu ajutorul mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic (etilometru), acesta indicând o valoare de 0,12 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Fapta reținută în sarcina sa, a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța de judecată neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, deoarece aspectele ce ar putea fi expuse de acesta, ar fi irelevante în raport cu starea de fapt relevată din înscrisurile pe care le depunem la dosarul cauzei, respectiv diagrama alcooltest.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, petentul nu a avut de formulat obiecțiuni cu privire la cele consemnate de agentul constatator și nu a solicitat, în situația în care nu ar fi fost de acord cu rezultatul testării, recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sensul arătat de dispozițiile art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 192 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006.

Art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităţilor sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.

Astfel, din moment ce se presupune că nu era de acord cu rezultatul indicat de aparatul Dragger, acesta nu ar fi trebuit să rămână într-o stare pur pasivă, ci ar fi trebuit să solicite polițistului rutier să îi fie recoltate probe biologice, lucru pe care nu l-a făcut, asa cum rezultă din cuprinsul rubricii „alte mențiuni” a procesului verbal de contraventie.

Potrivit dispozițiilor art. 192 din H.G. nr. 1391/2006, inițiativa acestui demers ar trebui să provină din partea conducătorului auto, și nu din partea polițistului rutier.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 192 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, reiese faptul că mijlocul tehnic omologat și verificat metrologic, pe lângă indicarea prezenței alcoolului în aerul expirat, poate indica și o valoare cu rezultatul testării, iar dacă persoana testată nu solicită recoltarea probelor biologice, se va dispune măsura administrativă a reținerii permisului de conducere și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare pentru fapta reținută în sarcina sa.

Totodată, solicită să se constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.

Petentul a fost sancționat contravențional pentru conducerea unui autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, prin comportamentul său acesta punând în pericol atât siguranța sa, cât și a celorlalți participanți la traficul rutier, deopotrivă conducători auto sau pietoni, fiind bine cunoscut faptul că una din principalele cauze ale producerii evenimentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave este conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) şi 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plangerea contravențională adresată instanței de judecată.

Solicită a se avea în vedere faptul că petentul, la momentul constatării contravenției și întocmirii actului sancționator, a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, menționând faptul că a băut o bere, pentru ca ulterior, prin plângerea formulată, să își conteste propriile susțineri din cuprinsul rubricii „alte mențiuni" a procesului-verbal de contravenție.

În susținerea întâmpinării, a solicitat ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile atașate, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

În data de ... petentul ... a formulat note scrise, solicitând instanţei ca și în lipsa sa sau a apărătorului, să dispună cu privire la probatoriile ce se vor administra, sens în care solicită instanţei să încuviințeze:

- proba cu înscrisuri, respectiv cele deja depuse la dosar,

- proba cu mijloace materiale de probă ( planșe foto cu mopedul ”utilizat” de către petent la data respectivă),

- proba cu audierea martorului indicat deja în cursul procedurii de regularizare, respectiv ..., din comuna ..., str. ..., nr. ..., jud, ... .

Arată că teza probatorie vizează stabilirea situației reală de fapt, respectiv a modului în care utiliza mopedul la momentul la care a fost interpelat de lucrătorii de poliție.

Nu intenționează să încerce să dovedească aspecte care să contrazică rezultatele mijlocului tehnic certificat prin probele propuse, astfel că apreciază că sunt admisibile, pentru a se stabili dacă a comis contravenția reținută în sarcina sa.

Pentru a îndepărta orice neclarități generate de modul de redactare a plângerii introductive, solicită instanţei să ia act de următoarele precizări (ce nu au statutul unor modificări ale plângerii, dar și în condițiile în care ar fi calificate astfel, ar fi formulate în termenul prevăzut de disp. art. 204 CPC), privitor la situația de fapt:

- la momentul la care a fost interpelat de lucrătorii de poliție, în mod cert nu conducea mopedul, circulând ”pe lângă acesta” , cu motorul oprit, conducând-l în timp ce se deplasa ca pieton, cu propriile forțe;

- este real că anterior momentului la care a fost interpelat de lucrătorii de poliţie dar și înainte de a consuma cantitatea de alcool descrisă în procesul verbal, a condus mopedul respectiv, acesta fiind probabil și motivul pentru care a fost legitimat de agenţi;

- cu siguranță mopedul nu este marca ..., ci ... și solicită instanței să analizeze în ce măsură se încadrează între mijloacele de transport avute în vedere de Codul Rutier ce necesită permis de conducere categoria A / B 1 pentru a fi utilizate (fiind un vehicul dotat inclusiv cu pedale, ce permit deplasarea cu ajutorul forței fizice a utilizatorului), respectiv dacă se regăsesc între cele identificate conform pct. 10 al art. 6 din OUG 95/ 2002 sau conform art. 21 din același articol.

Este esenţial să se stabilească ce vehicul se susține că ar fi condus, în condițiile în care prevederile art. 102 al. 3 lit. vorbire de ”conducătorul de autovehicul, tractor sau tramvai” care conduce sub influența alcoolului.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi pentru petent proba cu martorul ... .

Analizând plângerea formulată, prin prisma susţinerilor părţilor, raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză şi probatoriul administrat, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ... nr. ... din data de ... , petentul a fost sancţionat contravenţional cu avertiment şi s-a luat măsura reţinerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, pentru încălcarea disp. art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002.

Agentul constatator a reţinut că la data de ..., ora ..., petentul a condus mopedul cu nr. de înregistrare ..., marca ... pe strada ... nr. ..., fiind sub influenţa alcoolului, fapt atestat de aparatul etilometru ... .

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor în raport de forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 care pot fi invocate din oficiu, instanța constată că procesul-verbal de contravenție (f.6) conține toate cerințele obligatorii impuse de lege, în cuprinsul lui fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectelor încadrări juridice ale faptelor, astfel cum au fost reținute de agentul constatator.

Instanța apreciază că și din acest punct de vedere principiul legalității a fost respectat, întrucât agentul constatator a indicat în mod corect temeiurile de drept.

Drept motive de nelegalitate, petentul a invocat faptul că mopedul nu este marca ..., ci ..., iar în procesul-verbal nu s-a trecut valoarea alcoolemiei.

Înainte de a trece la analiza motivelor de nelegalitate invocate de petent, instanţa subliniază că, în acord cu Decizia nr.

XXII/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, nerespectarea cerinţelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de contravenţie (altele decât cele prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 anterior analizat) atrage nulitatea condiţionată de dovedirea unei vătămări produse părţii, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Totodată, în acord și cu Decizia 13/2018 a Î.C.C.J, descrierea insuficientă a faptei atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că „nelegalitatea ce afectează procesul-verbal de contravenţie, prin descrierea insuficientă a faptei, nu este, aşadar, intrinsecă, adică nu duce în orice situaţie la anularea actului respectiv - aceasta se va întâmpla numai dacă vătămarea produsă este de natură să împiedice identificarea faptei săvârşite, încadrarea în drept, sancţiunea aplicabilă - cu consecinţa imposibilităţii efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.”

Prin urmare, pentru motivele invocate de petent anularea actului ar trebui să intervină în condiţiile art. 179 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa apreciază că modul cum a fost descrisă fapta permite petentului să combată și instanței să verifice, printre altele, încadrarea juridică a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, gravitatea acesteia, fiind menţionate totodată ora, data și locul comiterii ei, numărul de înregistrare al autoturismului cu care a circulat petentul.

Este adevărat că în procesul-verbal s-a trecut marca ..., în loc de ..., însă această eroare materială nu aduce nicio vătămare petentului, pentru că a fost trecut numărul de înregistrare al autoturismului, astfel încât acesta a putut fi individualizat.

Mai mult decât, petentul a depus planşe foto şi inclusiv martorul a recunoscut mopedul ca fiind acela la care se face referire în procesul-verbal.

Faţă de cele arătate, se apreciază că sunt suficiente date care să permită instanţei identificarea şi verificarea mopedului folosit, astfel că susţinerea petentului privind nulitatea procesului-verbal sub acest aspect urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Instanţa constată că într-adevăr nu este menţionat în procesul-verbal valoarea alcoolemiei, fiind precizat doar că petentul era sub influenţa alcoolului.

Cu toate acestea, valoarea de 0,12 mg/l este menţionată în dovada seria ... nr. ... (f. ...) înmânată petentului (dovadă în care se face referire şi la seria şi nr. procesului verbal de contravenţie) şi în rezultatul oferit de alcooltest de la fila ..., care poartă semnătura petentului.

Faţă de cele arătate, se apreciază că petentul cunoştea valoarea alcoolemiei încă de la data încheierii procesului-verbal şi sunt suficiente date care să permită instanţei identificarea alcoolemiei, astfel că susţinerea petentului privind nulitatea procesului-verbal sub acest aspect urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Mai mult decât atât, instanţa reţine că potrivit art. 102 alin 3 lit. a din OUG 195/2002 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.”

Prin urmare, elementul material constă în conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, deci simpla menţiune că petentul era sub influenţa alcoolului este suficientă pentru reţinerea contravenţiei în sarcina petentului, fiind puţin importantă valoarea exactă a alcoolemiei.

Față de cele arătate, instanța apreciază că procesul-verbal este legal întocmit, astfel că urmează a cerceta temeinicia acestuia.

Instanţa aminteşte că potrivit art. 185 alin. 1 din HG 1391/2006 „Constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”

Conform art. 192 din HG 1391/2006 „ (1) Conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, i se reţine permisul de conducere dacă valoarea concentraţiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulaţie, dacă nu doreşte recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile stabilite la art. 194 alin. (1). (2) Când conducătorul vehiculului solicită recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta va fi însoţit de poliţistul rutier la cea mai apropiată instituţie medicală autorizată sau instituţie medico-legală, iar după recoltare i se va elibera o dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru cel mult 15 zile, a cărei valabilitate intră în vigoare la 24 de ore de la cea de-a doua recoltare de probe biologice”.

Conform art. 109 alin 2 din OUG 195/2002 „Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Cu titlu preliminar, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului are ca scop împiedicarea repetării unor acțiuni viitoare, nu repararea unui prejudiciu comis.

Astfel, caracterul punitiv al sancțiunii devine suficient pentru incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a garanțiilor sale.

Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, cu atât mai mult cu cât acesta cuprinde şi constatări personale ale agentului, percepute prin propriile simțuri (modul de deplasare al petentului, pe moped) dar şi aspecte rezultate din mijloace tehnice (verificarea alcoolemiei).

Instanța urmează să analizeze în ce măsură a fost păstrat un echilibru între prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 din Convenție și prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De altfel, în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României (pct. 30) s-a arătat că în orice sistem de drept sunt permise prezumții de fapt și de drept, atât timp cât sunt păstrate anumite limite rezonabile și este protejat dreptul la apărare.

Deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravențiilor, din economia art. 34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție a petentului constă în dreptul acordat acestuia de a-și formula apărări și de a răsturna prin probe prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Instanța apreciază că petentul și-a manifestat intenția de a face proba contrară sub aspectul temeiniciei, susținând că faptele constatate nu corespund realității, și a propus în acest sens proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul ... .

Probele propuse de petent au fost încuviințate și administrate de instanță, astfel încât aceasta a avut cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu intimata.

Verificând procesul-verbal contestat prin prisma probelor administrate, instanţa constată că fapta petentului întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Astfel, instanţa reţine că la data de ..., ora ..., petentul a condus mopedul cu nr. de înregistrare ..., marca ... pe strada ... nr. ..., fiind sub influenţa alcoolului ( valoare 0,12 mg/L) fapt atestat de aparatul etilometru ... (f. ...).

Potrivit art. 88 alin. 3 din OUG 195/2002 stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a unor substanţe psihoactive se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

Potrivit buletinului de verificare metrologică, aparatul etilometru ..., cu care a fost testat petentul, a fost declarat admis la ultima verificare efectuată la data de ..., următoarea verificare urmând a fi realizată la data de ....

Aşadar, în cauză, stabilirea prezenţei alcoolului s-a realizat printr-un mijloc tehnic certificat, petentul având posibilitatea de a solicita recoltarea de probe biologice pentru a putea dovedi că nu a consumat alcool, însă nu a făcut o astfel de solicitare.

Instanța subliniază că era sarcina petentului să solicite recoltarea probelor biologie, iar nu a organelor de poliție (conform art. 192 din HG 1391/2006 anterior enunţat)

Instanța apreciază că din probele administrate în cauză nu se poate reţine o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat, instanţa înlăturând declaraţia martorului ..., din considerentele următoare.

Martorul ... a declarat că se afla la o alimentară, iar petentul a trecut cu motoreta lui la un mecanic.

Când s-a întors înapoi, a oprit şi el la alimentară, a băut o bere şi s-au întors împreună acasă.

Martorul a declarat că petentul i-a spus că merge pe lângă motoretă pentru că era stricată, fusese la mecanic şi acesta nu era acasă.

A menţionat că prima dată când a trecut cu motoreta era tot pe lângă ea, pentru că era fărâmată.

Petentul, pe de altă parte, a susţinut că la momentul în care a fost oprit de agenţii de poliţie, nu circula pe moped, ci se deplasa pe lângă el, însă a recunoscut că anterior momentului interpelării şi anterior consumării alcoolului a condus mopedul respectiv, acesta fiind probabil şi motivul pentru care a fost legitimat de agenţi.

Declaraţia martorului nu se coroborează cu declaraţia petentului, astfel că martorul şi-a pierdut credibilitatea.

Instanţa apreciază că martorul a deformat realititatea pentru a convinge instanţa că era cu neputinţă ca petentul să circule pe moped, acesta fiind fărâmat.

Prin urmare, instanţa apreciază că la momentul întocmirii procesului-verbal şi la momentul interpelării petentului de către organele de poliţie, acesta se afla pe moped.

Petentul a mai invocat în notele scrise depuse la 12.12.2022 că se deplasează cu mopedul cu ajutorul forţei fizice, fiind dotat inclusiv cu pedale, şi că pentru acesta nu se impune deţinerea unui permis de conducere.

Instanţa aminteşte că potrivit art. 102 alin 3 lit. a din OUG 195/2002 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.”

În sensul OUG 195/2002, conform art. 6 pct.6 prin autovehicul se înţelege orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor.

Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule.

Troleibuzele.

Conform art.20 din acelaşi act normativ, pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

Din actele de la dosar, respectiv înscrisul de la fila 45, instanţa reţine că mopedul era prevăzut cu un motor.

Totodată, şi petentul în cadrul aceloraşi note scrise din 12.12.2022 a declarat că la momentul la care a fost interpelat de organele de poliţie nu conducea mopedul, circulând pe lângă acesta, cu motorul oprit.

Faţă de cele arătate anterior, mopedul condus de petent poate fi inclus în categoria autovehiculelor, pentru conducerea căruia este necesar un permis de conducere.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa reţine că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, că forţa probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce priveşte sancţiunile aplicate (avertisment şi suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice timp de 90 zile), instanţa constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancţiunile.

Astfel, conform potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.

Instanţa va avea în vedere că potrivit art. 111 alin. 1 lit. c OUG 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)”.

Petentul a fost sancţionat pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 (conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice) şi, prin urmare, sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere devine automată.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei şi pericolul social, precum şi la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanţa reţine că sancţiunile sunt legale şi proporţionale.

Totodată, în ceea ce priveşte sancţiunea complementară, aceasta nu se poate înlocui cu avertisment, care este prevăzut numai pentru sancţiuni principale.

În consecinţă, pentru considerentele menţionate mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată şi va menţine procesul-verbal contestat.