Sentinţă civilă nr. 1845 din 24.04.2023

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă OFA, având CNP ..., domiciliată în com. ...., sat ..., str. ..., nr...., jud. ... şi cu domiciliul procesual ales la Cab.Av. ..., situat în ..., str. ..., nr..., jud. ... în contradictoriu cu pârâtul-reclamant TIV, având CNP ..., cu domiciliul în com. ..., sat ..., str. ..., nr...., jud. ... şi cu domiciliul procesual ales la Cab.Av. ..., situat în ..., str. ..., nr..., jud. ...

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant TIV în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă OFA.

A dispus exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului TDT (CNP ...) să se facă în comun de către ambii părinţi, până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.

A dispus ca locuinţa minorului să fie la domiciliul tatălui.

A obligat mama la plata în favoarea minorului a unei pensii de întretinere în cota de 1/4 din venitul net realizat, sumă care va fi achitată cu începere de la data introducerii actiunii, respectiv ..., şi până la majoratul copilului sau până la vârsta de 26 ani, dacă acesta se va afla în continuarea studiilor.

A obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei totale de ... lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de ... lei reprezintă taxă de timbru, iar suma de ... lei reprezintă onorariu de avocat.

A respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de reclamanta-pârâtă privind obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de ... sub nr. ..., reclamanta OFA în contradictoriu cu pârâtul TIV, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- în baza art. 400 alin. 1 C. civil, stabilirea locuinței minorului TDT, născut la data de ... la domiciliul mamei;

- în baza art. 529 si art. 530 alin. 2 si 3 Cod civil, stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului într-o cotă procentuală de 1/4 din venitul net lunar al pârâtului;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, din relația de concubinaj a părţilor a rezultat minorul DT, născut la data de ....

Relația părţilor a fost una bună încă de la început, însă după nașterea minorului nu s-a mai discutat niciodată de căsătorie, relația lor a început să se degradeze, întrucât pârâtul a devenit foarte irascibil, avea o viață rebelă, nu i-a acordat niciodată ajutor în cresterea minorului.

A precizat că locuiau cu mama lui care se întorsese de curând din Italia și care aici nu lucra, motiv pentru care, de comun acord cu soțul și aceasta au hotărât să meargă ea la muncă pentru asigurarea unui venit în casă, iar soacra să se ocupe de minorul în vârstă de 7 luni.

De când a mers la muncă în casă au început tot felul de discuții generate de pârât care pe fondul consumului exagerat de alcool, manifesta o gelozie nejustificată, devenea agresiv fizic și verbal și nu de puține ori le-a lovit pe amândouă.

Ea a avut un program de lucru foarte încărcat, iar atunci când acasă dorea să îşi petreacă timpul cu copilul, întâmpina opoziție din partea soacrei GE care se substituia în rolul de mamă.

Frecvent erau discuții în casă și pe tema banilor, pârâtul având atât viciul alcoolului, cât și patima jocurilor de noroc, dar de foarte multe ori l-a surprins vorbind cu femei la telefon pe care ulterior le aducea în domiciliul comun.

Datorită comportamentului său a fost alungată din domiciliu, singură, refuzând să-i dea copilul.

Din luna noiembrie de când a fost dată afară din locuință, nu a reușit să îndrepte aceasta situație, ba mai mult decât atât i-au scos hainele la poartă, i-au comunicat telefonic să meargă să le ridice că plouă afară și ei doresc să renoveze casa, iar lucrurile sale îi încurcă.

Frecvent a ținut legătura cu copilul și orice i-a cumpărat soacra refuza să i le dea, pe motiv că nu mănâncă copilul.

În toată această perioadă a reușit să îl mai ia în gospodăria sa decât după lungi insistențe, iar atunci când veneau după acesta, copilul plângea foarte mult, refuzând să plece din domiciliul său.

Stabilirea domiciliului la mama pentru minor este în interesul superior al acestuia, fiind mediul în care s-a născut, crescut iar pârâtul nu se ocupă de creșterea și educarea minorului.

A subliniat că aprecierea interesului superior al copilului și stabilirea domiciliului minorului se face ținând cont de vârsta copilului, de comportamentul acestora faţă de minor anterior separării, legăturile și afecțiunile dintre copil și părinți, starea de sănătate a copilului, climatul familial.

În acest sens, ce educație îi poate oferi tatăl care are o viață rebelă, consumă alcool, practică jocuri de noroc și aduce femei în domiciliul, care a dorit să scape repede de copil ca aceasta să își poată vedea în continuare de relația cu alte femei, de ieșirile împreună cu prieteni, de viața sa într-un cuvânt.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, înregistrări mesaje, ancheta socială și proba cu martori MLM și OM.

Pârâtul TIV a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea de chemare în judecată formulată de către reclamanta OFA, CNP ....

A menționat că pârâta a făcut afirmații mincinoase în cererea de chemare în judecată și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A susținut că încă de la naștere, copilul lor minor a locuit împreună cu ei în locuința părinților pârâtului la adresa mai sus menționată, din comuna ..., jud ....

Minorul s-a aflat în grija lor, a tuturor, până la vârsta de 7 luni, ocupându-se împreună de creșterea și educarea lui, în condiții care nu au constituit opinii divergente din partea reclamantei.

De la vârsta de 7 luni a minorului, de comun acord cu părţile, părinții pârâtului au plecat împreună cu minorul în ..., aceștia având relații de serviciu acolo, în perioada respectivă mama sa fiind în concediu medical pentru un an și două luni (suferise o intervenție chirurgicală), ulterior intrând în șomaj doi ani, renunțând la serviciu pentru a-i ajuta în creșterea și îngrijirea copilului, asigurându-și un trai corespunzător pentru ei și minor.

Părinții săi au stat în Italia împreună cu minorul TDT, aproximativ un an și 3 luni, respectiv până la sfârșitul primăverii anului ..., când s-au ivit probleme cu pandemia și au revenit în comuna ..., jud ... și au locuit împreună cu noi până în prezent.

De când au revenit în ... cu minorul, ei au gospodărit și locuit împreună cu aceștia și minorul la domiciliul părinților săi din comuna ..., jud ....

În continuare, de la vârsta de aproximativ ... ani a minorului, mama sa fiind în șomaj din ...pe o perioadă de .. ani, s-a ocupat în exclusivitate de creșterea și îngrijirea acestuia, el împreună cu pârâta fiind la serviciu, legătura cu minorul, atât el cât și concubina sa, realizând-o doar când veneau de la serviciu.

A precizat că între părţi nu au fost certuri și neînțelegeri de natură să o determine pe reclamantă să părăsească domiciliul, în perioada cât concubina sa a locuit la locuința sa.

A menționat faptul că venind de la serviciu și întâlnindu-se acasă, atât el cât și reclamanta, petreceau o oră-două cu minorul, în special când mama sa, după ce au trecut cei doi ani de somaj fiind angajată în țară, în zilele în care era schimbul 2 la muncă, se ocupau împreună de întreținerea minorului cu cele necesare, până la orele 23.30 -24.00 când mama sa venea de la serviciu, întrucât minorul cu greu mânca și nu voia să doarmă decât cu aceasta, uneori se abținea chiar de la nevoile fiziologice pentru că bunica nu era lângă el, fiind mult mai atașat de aceasta decât de ei.

În realitate, plecarea reclamantei din domiciliul conjugal s-a realizat pe data de ....

Astfel, în ziua precedentă, pe data de ... au avut o petrecere în familie, ocazie cu care s-au înțeles foarte bine, seara s-au odihnit, iar el a plecat la serviciu a doua zi, însă în jurul orei ... mama sa GE l-a sunat, spunându-i că F. și-a făcut bagajul și a plecat de acasă la mama ei.

A întrebat ce face copilul, iar aceasta i-a spus că încă mai este în camera lui și doarme, reclamanta nici măcar nu s-a dus să vadă ce face înainte de a pleca.

Ulterior plecării acesteia, fiind surprins întrucât nu au avut nici o discuție și nu se aștepta la asemenea decizie din partea ei, a insistat foarte mult să reia relația cu dorința de a se căsători, în acest sens a fost ajutat chiar de părinții reclamantei, însă sub nici o formă nu a reușit să o convingă să reia conviețuirea pe care o aveau și pe care aceasta o abandonase.

După aproximativ ... luni de insistențe, a aflat că de fapt plecarea sa de la domiciliul comun nu a fost întâmplătoare și intrase într-o altă relație de concubinaj cu numitul M Vdin comuna ..., sat ..., jud ..., astfel că orice dorință de a realiza o reluare a relațiilor ce le-au avut era inutilă din partea sa, întrucât aceasta s-a dedicat complet noii sale relații de a trăi în concubinaj cu altă persoană.

De câte ori a venit la domiciliul lor reclamanta să-și viziteze minorul sau pentru a-l duce la locuința părinților săi, nu a avut nici o discuție contradictorie cu ei, atât el cât și părinții săi (când el nu era acasă) au fost de acord ca aceasta să ia minorul și îl aducea întotdeauna după cum se înțelegeau, singura lui rugăminte pe care consideră că a și respectat-o, a fost ca reclamanta să nu ducă minorul la domiciliul concubinului, ci să stea cu el la locuința părinților săi.

Menționează un incident în ceea ce privește vizita minorului la domiciliul părinților reclamantei, în sensul că înainte de Crăciun în anul ..., minorul se afla puțin răcit, iar întrucât aceasta a insistat foarte mult să-l ia la locuința părinților săi, el a fost de acord, însă după aproximativ două ore s-a întors cu minorul, acesta având febră și starea lui era vizibil degradată, fapt pentru care a luat deîndată măsurile necesare care au dus la însănătoșirea acestuia, reclamanta fiind speriată și nedând dovadă de capacitate și autocontrol în gestionarea situației în care se afla minorul.

Precizează că raportat la cererea de chemare în judecată, reclamanta s-a angajat de când minorul avea vârsta de 7 luni și a plecat cu acordul lor, în ... cu părinții lui, iar pârâtul realizează venituri exclusiv din munca de conducător auto și nu este consumator de băuturi alcoolice decât foarte rar, ocazional, iar cu reclamanta nu s-a comportat niciodată violent.

Cererea de chemare în judecată propune o analiză cu privire la interesul copilului minor, ce nu are cu nimic de a face cu îndeplinirea condițiilor specifice în concretizarea interesului superior al minorului.

Niciodată minorul nu a locuit în mod efectiv la locuința părinților reclamantei, nu este obișnuit să doarmă în altă locuință, de la vârsta de 7 luni de când a plecat cu părinții lui în ..., a dormit tot timpul doar cu mama sa, refuză să înnopteze cu orice altă persoană, astfel că și în prezenta singura persoană acceptată de minor la vârsta lui fragedă este mama sa GE, care i-a realizat și îi realizează în permanență programul zilnic ce cuprinde complexitatea de activități, de când acesta se trezeşte dimineața, ducerea și luarea de la grădiniță.

Reclamanta și pârâtul au o contribuție oarecum redusă față de nevoile reale ale minorului, în decursul timpului și până în prezent, chiar și tatăl său a fost și este mai preocupat de nevoile minorului întrucât o ajută pe mama sa.

Este adevărat că și pârâtul și reclamanta au avut și au preocupări față de minor, când vin de la serviciu, dar sunt mult reduse față de contribuția părinților pârâtului, întrucât chiar minorul preferă atașamentul față de bunicii paterni.

Dat fiind istoricul în care acesta a crescut și s-a dezvoltat până în prezent.

Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtului din comuna ..., sat ..., str. Mărului, nr ..., jud. ...;

- exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți

- pârâtul să presteze în natură contribuția la cheltuielile ocazionate de creștere, educare, învăţătură și pregătire profesională a copilului, iar pe reclamanta pârâtă să fie obligată la o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 din venitul net lunar realizat de aceasta.

A subliniat că ambele părți realizează venituri sigure și stabile, fiind angajați cu contracte de muncă pe perioadă nelimitată.

Ca urmare a soluției ce va fi dispusă de către instanța de judecată, potrivit probatoriului ce va fi administrat în cauză, a solicitat ca potrivit disp. art. 453 c.pr.civ., instanța să hotărască cu privire la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a suportat cu acest proces.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.201 alin. 1 CPC.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și martorii G A, R I, GE.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii OM (f. ...), GA (f....), G E (f...), M L-M (f...).

Analizând acţiunea principală şi cererea reconvenţională, în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor s-a născut la data de ... minorul TDT.

Instanţa reţine drept aspect necontestat că din data de ... părţile sunt despărțite în fapt, minorul continuând să locuiască cu tatăl și cu bunicii paterni în P..., sat ..., str. ..., nr. ..., jud. ...

Din declaraţia martorului O M, din susţinerile reclamantei şi din anchetele sociale (f. ...) a reieșit că aceasta locuiește în prezent în ..., într-o garsonieră mobilată și curat întreținută, dar și la concubinul său, în comuna ...., sat ....

Totodată, a reieşit că aceasta mai stă și la părinții săi în comuna ..., sat ...

Cu privire la autoritatea părintească, pârâtul-reclamant a solicitat ca instanța să dispună exercițiul autorității părintești în comun, de către ambii părinți.

Art. 483 C.Civ. defineşte autoritatea părintească ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

Prevederile art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială si spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.

Exercițiul autorității părintești, se referă mai ales la capacitatea și posibilitatea efectivă ca părinții să ia decizii majore în comun privind chestiuni ce îi vizează pe minori, precum cele stabilite de art. 36 al. 3 din Legea nr. 272/2004.

Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, iar părinţii îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate, ambii părinţi fiind responsabili pentru creşterea copiilor lor minori.

De asemenea, articolul 397 din Cod civil prevede că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar potrivit art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor Codului Civil, regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinti si, doar prin exceptie, instanta poate să stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată de către unul dintre părinţi.

Aceasta decizie intervine doar în situaţia existentei unor motive temeinice, ori de câte ori exercitarea autorităţii părinteşti în comun ar contraveni interesului superior al minorului.

Din probele administrate, instanța constată că nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești.

Totodată, o eventuală distanță între locuințele părților nu reprezintă un motiv temeinic care să justifice autoritate exclusivă, atât timp cât părțile pot lua decizii împreună cu privire la minor și cooperează pentru buna creștere a acestuia.

Prin urmare, considerând că nu s-a făcut dovada unei împiedicări reale şi obiective care să nu permită exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, instanța constată că nu există vreun motiv justificat de interesul superior al minorilor pentru ca să considere că autoritatea părintească ar trebui stabilită în mod exclusiv față de unul dintre părinţi, așadar, urmează să admită cererea reconvenţională sub acest aspect și să dispună exercitarea autorității părintești față de minor în comun de către ambii părinți.

Referitor la locuința minorului, instanța va avea în vedere dispozițiile art.496 C.civ., precum și principiul interesului superior al copilului care va prevala în orice situație, astfel cum reiese din dispozițile Legii nr. 272/2004.

Potrivit art. 496 alin. 3 C.civ., instanța constată că „în caz de neînțelegere între părinți, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil”, este competentă să stabilească locuinţa copilului minor la unul dintre părinti.

Art. 3 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 stabilește că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele criterii generale: „a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă forma de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni in viitor.” Pe lângă acestea, art, 21 alin. 1 din aceeași lege stabilește și criterii speciale de determinare a interesului superior al copilului, și anume: „a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.”

Analizând criteriile enunțate anterior, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului să aibă locuința la tată, în mediul în care a crescut, din considerentele care vor fi expuse în continuare.

În alegerea domiciliului, instanța a avut în vedere și situația locativă a părților, astfel cum prevede art.21 alin.1 lit. c) din Legea 272/2004.

Se constată că reclamanta nu poate oferi stabilitate copilului, instanța fiind nevoită să facă în cursul procesului trei anchete sociale în trei locuri diferite (...).

Indiferent de motivul separării în fapt, reclamanta a dovedit că nu este statornică, arătând instanței că în decursul unei săptămâni locuiește când la garsoniera din .., când la părinții ei în ..., când la concubinul său în ...

Un copil de o vârstă atât de fragedă, cu un profund atașament față de locul și oamenii cu care a crescut, nu poate fi smuls brusc din rutina sa și plimbat în atâtea locuri în cursul unei săptămâni.

Minorul din prezenta cauză are nevoie de stabilitate și de sentimentul de apartenență la un cămin, la o familie, de o rutină și de un echilibru.

Totodată, instanța a avut în vedere și distanța locuinței părinților față de instituția care oferă educație minorului.

Din probele administrate reiese că minorul este înscris la grădinița din ..., situată destul de aproape de locuința tatălui.

Instanța apreciază că nu este oportun ca în viața minorului să apară și schimbări legate de aceste aspect, putând fi extrem de dificil pentru minor să schimbe și locul în care locuiește și grădinița.

Din probele administrate nu reiese cu certitudine că reclamanta-pârâtă a fost gonită din domiciliu, în declarațiile martorilor propuşi de reclamantă apărând o serie de neconcordanțe, după cum apar neconcordanţe şi între susţinerile reclamantei şi declaraţile martorilor.

Martorul O M (tatăl reclamantei) a declarat că în ziua în care ar fi fost dată afară din casă hainele erau deja în maşină când a ajuns el.

A mai declarat că el nu a văzut personal, dar a auzit de la reclamantă că pârâtul era la bar în dimineaţa plecării şi când a venit s-a dus direct în casă, fără să o întrebe nimic pe reclamantă.

Martora M L M (mama reclamantei) a declarat că reclamanta le-a dat telefon şi le-a spus că pârâtul o dă afară din casă, i-a scos hainele din şifonier să plece.

Reclamanta a spus că nu pleacă fără copil, iar pârâtul şi mama lui au încercat să i-l smulgă.

După, a ajuns tatăl reclamantei acolo, a văzut care este situaţia şi i-a spus „de ce vă certaţi, dacă nu vreţi să mai staţi împreună să îi dea copilul”, iar pârâtul a plecat, a trecut pe lângă.

În timp ce îi punea hainele în plasă, pârâtul îi făcea poze şi i le trimitea unei femei pe internet.

În cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut că i-au scos hainele la poartă şi că i-au comunicat telefonic să meargă să le ridice că plouă afară.

Din declaraţiile martorilor propuşi de pârât reiese că acesta era la serviciu când ar fi plecat reclamanta.

Cu toate acestea, instanța apreciază că este mai puţin important motivul separării în fapt al părţilor, întrucât cererea nu are ca obiect divorţul şi nu se impune a cerceta culpa acestora, presupusa infidelitate reciprocă sau gelozia.

Ceea ce prezintă importanţă este modul în care părţile se raportează la copil după separarea în fapt.

Reclamanta susține că nu i-a fost lăsat copilul și că nu i se permite să-l viziteze îndeajuns.

Se constată că părțile s-au despărțit la ... și cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de ..., iar în decursul acestui an reclamanta nu a făcut niciun demers juridic pentru a-și recupera copilul sau pentru a beneficia de un program de vizită mai amplu.

Instanța apreciază că reclamanta s-a complăcut în situația în care se afla, știind că minorul este bine îngrijit în locuința tatălui de către bunicii paterni.

Instanța constată că nu s-au înregistrat situații de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra minorului din partea pârâtului-reclamant.

Totodată, chiar martorul propus de reclamantă, O M, a declarat că pârâtul nu era aşa violent, că nu a văzut nimic personal şi că nu consumă alcool în mod exagerat.

Este adevărat că a reieşit că pârâtul petrece timp şi la muncă, ceea ce implică reducerea timpului pe care îl petrece cu minorul, însă instanţa reţine că în această împrejurare rămân alături de copil bunicii paterni, cu care a reieşit că minorul este foarte obișnuit.

Din ancheta socială reiese că sunt condiţii bune la locuinţa tatălui, oferind un climat propice pentru dezvoltarea minorului.

Având în vedere aceste considerente, instanța urmează a respinge capătul de cerere privitor la stabilirea locuinței minorilor la domiciliul mamei și va admite capătul de cerere al pârâtului-reclamant, locuinţa minorului umând să fie la domiciliul tatălui.

Cu privire la pensia de întreținere, instanța amintește că dispozițiile Codului civil reglementează obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copii arătând că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională(art. 499 alin. 1 din Codul civil).

Conform art. 499 alin.3 Cod civil „părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Părinții au responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării propriilor copii, fiecare copil având dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale (art. 527 din codul civil).

Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere (art. 530 din noul cod civil).

Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii (art. 529 alin. 2 din noul cod civil).

Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată (art. 532 alin. 1 din noul cod civil), plătindu-se în rate periodice, la termenele convenite de părţi sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească (art. 533 alin. 1 din noul cod civil), iar dacă a fost stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei (art. 531 alin. 2 din noul cod civil).

Raportând situaţia de fapt reţinută de instanţă la dispoziţiile legale anterior amintite, instanţa, apreciază că se impune în sarcina mamei stabilirea unei pensii de întreţinere în cota de 1/4 din venitul lunar net, sumă care va fi achitată de aceasta cu începere de la data introducerii acţiunii, respectiv ..., şi până la majoratul copilului sau până la vârsta de 26 ani, dacă acesta se va afla în continuarea studiilor.

Cota de ¼ se va raporta la venitul lunar net pe care reclamanta l-a realizat începând cu data introducerii cererii, fiind salariată la ....

Instanţa subliniază că nu se vor lua în calcul tichetele de masă, acestea având destinaţie specială conform art. 1 din Legea nr.142 /1998.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 402 C.civ. care obligă instanța să se pronunțe asupra contribuției fiecărui părinte și dat fiind că minorul se vor afla sub îngrijirea directă a tatălui, instanța va obliga tatăl să presteze întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului, precum şi a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa aminteşte că potrivit art. 451 și art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat, dacă există o cerere în acest sens.

Având în vedere soluția de admitere a cererii reconvenționale și solicitarea expresă formulată de pârât, instanța va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei totale de ... lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de ... lei reprezintă taxă de timbru (fila ...), iar suma de ... lei reprezintă onorariu de avocat (fila ...).

Având în vedere respingerea acțiunii principale, va respinge ca neîntemeiată solicitarea formulată de reclamanta-pârâtă privind obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.