Sentinţă civilă nr. 952 din 09.03.2023

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât.

S -a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., CIF ... cu sediul în ..., Str. ..., Nr. ..., Judeţ ... în contradictoriu cu pârâţii R.C, CNP ..., cu domiciliul în Com. ..., Sat ..., Str. ..., nr. ..., Judeţ ... şi ....

CUI ..., cu sediul în ..., Sos ..., Nr. ..., ..., Cladirea ...., Judeţ ..., cu sediul în ..., sector ..., str. ... nr. ..., ..., Cladirea ..., etaj ....

A obligat pârâta .... la plata sumei de ... de lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, de la data introducerii cererii, ..., până la data plăţii efective.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul R.C, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de ... sub nr. ..., reclamantul ... în contradictoriu cu pârâţii R.C şi ...., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor în solidar:

l) la plata sumei de ... lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu acordarea de servicii medicale pacientei RAM, CNP ... internată în ... la secția Chirurgie Infantilă in perioada ... cu F.O.C.G. nr. ... ca urmare a unui accident rutier;

2) la plata acestei sume actualizate la data plății cu dobanda legală cu titlu de despagubiri civile, calculată de la data de ...;

3) la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, prin sentința penală nr. ... pronunțată în sedinta publică din data de ..., de Judecatoria ... în cauza nr. ..., ramasă definitiva prin decizia ... nr. ..., comunicată și înregistrată la ... sub nr. ..., instanța a găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pe inculpatul R.C, judecat in stare de libertate în prezenta cauza, și a condamnat inculpatul in baza art. 192 alin. 1 si 2, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de ucidere din culpă.

Instanta faţă de recunoasterea de catre inculpat a faptelor retinute in sarcina sa, a aplicat în cauză dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., in sensul ca limitele de pedeapsa au fost reduse cu o tremie.

A menţionat că s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila ... si a fost obligată partea responsabila civilmente .... la plata catre aceasta parte civila doar a sumei de ... lei, cu titlu de daune materiale - cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei decedate in evenimentul rutier - RA.

Spitalul s-a constituit parte civila cu suma de ... lei, reprezentand cheltuielile ocazionate de internarea partii vatamate RAM si suma de ...lei reprezentand cheltuielile ocazionate de internarea persoanei decedate in urma accidentului rutier, RA.

Prin adresa nr. ... si adresa nr. ... ... s-a constituit parte civilă cu suma de ... lei, conform decontului de cheltuieli, cu titlu de despagubiri civile, pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părtii vătămate RAM, cu toate acestea instanța nu a tinut cont de cererea formulată de unitatea medicală și a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de unitatea reclamantă.

În ceea ce privește suma de ... lei solicitată de catre unitatea medicală, cu titlu de daune materiale, cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate RAM, instanța de fond nu a pronunțat o solutie conformă cu solicitarile reclamantului motivat de faptul ca pentru infractiunea de vatamare corporala din culpă a carei victimă a fost pacienta RAM, s-a dispus prin actul de sesizare a instantei, o solutie de disjungere, astfel ca pretentiile civile în legatură cu aceasta faptă nu pot fi valorificate în prezentul cadru procesual, ci, eventual, prin intermediul unei actiuni judiciare civile separate sau in cadrul unei actiuni penale care ar putea fi exercitata în noua cauză penală formata în urma solutiei de disjungere dispuse de catre procuror.

Din cercetările efectuate în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. ..., dosar care a fost disjuns din dosarul penal nr. ... al Parchetului de pe langa Judecătoria ..., de organele abilitate din cadrul Politiei Municipiului ...-Biroul Rutier s-a retinut că, în data de ... în jurul orei ..., inculpatul R.C în timp ce conducea autoturismul marca ..., cu nr. de inmatriculare ... pe str. ... din comuna ...i, jud. ... din directia com. ... catre com. ..., având o viteză de circa ... km/h, a pierdut controlul directiei de deplasare pe fondul oboselii și a neatenției în conducere și a intrat în coliziune cu un cap de pod din beton situat in dreptul imobilului cu nr. 41, rezultand vatamarea corporala a numitelor RA, pasager pe locul stanga spate, RAlM, pasager pe locul dreapta față, și RAM, pasager pe locul dreapta spate, aceasta a fost transportată la ... întrucat a suferit leziuni traumatice pentru care a necesitat 14-16 de îngrijiri medicale.

Ulterior producerii accidentului, la data de ..., victima RA a decedat la ..., conform certificatului medical constatator al decesului nr. ....

Prin ordonanța organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Politiei Municipiului ...-Biroul Rutier, din data de ... s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 din C.p., iar la data de ... s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din C.p.

Prin ordonanța din data de ... s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul R.C, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din C.p..

Prin ordonata din data de ... s-a dispus punerea în miscare a acțiunii penale față de inculpatul R.C, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din C, pentru săvârșirea infracțiunii de: „ ucidere din culpa” prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din C.p.

La data de ..., s-a propus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului R.C, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 din C.p. și clasarea cauzei cu privire la , săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpa, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 din C.p.

Prin rechizitoriul prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria ... s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpa, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 din C.p., (subiect pasiv RAM).

Audiată în cauză, numita U A, în calitate de reprezentant legal al minorei RAM, persoana vatamată în accidentul rutier comis de R.C la data de ..., declară ca nu dorește să formuleze plangere prealabilă față de numitul R.C, dar se constituie parte civilă în procesul penal, cu o sumă pe care o vă preciza ulterior, în termenul legal.

Parchetul de pe langa Judecatoria ... prin ordonanța din data de ..., a dispus în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b din C. proc. pen. și art. 314 alin. 1 lit. a, cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza I din C.p.p. clasarea cauzei nr. ..., cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3, din C.p., în cauză fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I din C.p.p., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Arată că în perioada ...-... numita RAM fiica pârâtului în vârstă de 10 ani, a fost internată la secția Chirurgie Infantilă, F.O.C.G. nr. ..., cu leziuni traumatice produse ca urmare a accidentului rutier ce au necesitat îngrijiri în cuantum de ... lei, conform decontului emis de spital și neachitat pana în prezent.

Din raportul de expertiza tehnică auto a rezultat că viteza pe care autoturismul a avut-o în momentul în care a început să vireze spre dreapta a fost de ... km/h, starea de pericol în accident a fost creată de către inculpatul R.C care din neatenție a început la un moment dat să părăsească strada și să se deplaseze cu părțile din dreapta pe acostamentul din dreapta iar accidentul putea fi evitat tot de conducatorul auto dacă s-ar fi deplasat permanent pe carosabilul drumului.

Totodată, având în vedere împrejurările comiterii faptei-comportament neglijent al inculpatului în conducerea autovehiculului, urmarea deosebit de gravă a acesteia - uciderea unei persoane și accidentarea altor doua persoane în condiții deosebit de violente conduc la concluzia că pârâtul a săvarșit o infracțiune de o gravitate sporită, într-o împrejurare care evidențiază o neglijență a inculpatului pentru care nu poate exista nici cea mai elementară justificare.

În raport de situația de fapt retinută prin prisma probelor administrate, instanta a apreciat ca inculpatul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin imprudența sa, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Avand in vedere si dispozitiile art.320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii republicată cu modificările și completările ulterioare:

Cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata de furnizorii de servicii medicale, aflati in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanitate, persoanelor carora le-au fost aduse daune sanatatii prin fapta altor persoane sunt recuperate de furnizorii de servicii medicale de la persoanele care raspund potrivit legii si au obligatia repararii prejudiciului produs.

Cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din fond.”

... în calitate de furnizor de servicii medicale are dreptul de a recupera prejudiciul cauzat de la persoanele care raspund potrivit legii de producerea a accidentului rutier reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.

Intrucat RAM a fost victima unui accident de circulatie si a necesitat ingrijiri medicale in valoare de ... lei in conformitate cu dispozitiile art.320 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare „furnizorii de servicii care acorda asistenta medicală prevazuta la alin. (1) realizează o evidentă distinctă a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidentă, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperate cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanitate pentru cazurile respective”, unitatea sanitara avand obligatia de a restitui aceasta suma Casei de Asigurari de Sanatate ....

În perioada spitalizarii minorei RAM, paratul R.C a fost informat cu privire la faptul ca aceste cheltuieli ocazionate cu internarea fiicei cad în sarcina persoanei vinovate de prejudicierea sanatatii minorei și trebuie să facă toate diligentele necesare în vederea recuperarii lor.

Din Formularul anexa la foaia de observatie clinica generala pentru pacientii internati in urma unor agresiuni individuale/accidente rutiere intocmit cu ocazia internarii, rezulta ca pacienta a fost victima unui accident rutier produs pe raza comunei ..., jud. ....

Prin dispozitiile Legii nr.95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății republicată, cu modificările și completarile ulterioare se prevede în mod expres dreptul furnizorului de servicii medicale de a-și recupera de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sănatatii altei persoane, acestea raspunzand potrivit legii si au obligatia de a repara prejudiciul furnizorului de servicii medicale, reprezentand cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale acordate.

Dispozitiile art.320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 republicată cu modificările si completarile ulterioare „Cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, persoanelor carora le-au fost aduse daune sanatatii prin fapta altor persoane sunt recuperate de furnizorii de servicii medicale de la persoanele care raspund potrivit legii si au obligatia repararii prejudiciului produs rezultă că această creanță de recuperat în suma de ... lei, cade in sarcina paratului intrucat a cauzat prin fapta si comportamentul sau necesitatea acordarii de servicii medicale propriei fiice RAM si consta in cheltuielile efective ocazionate de spitalizarea acesteia in perioada ...-... la sectia Chirurgie Infantila, cu leziuni traumatice produse in urma unui accident rutier produs la data ..., in jurul orelor ..., pe raza comunei ..., jud. ..., din culpa sa exclusiva.

Aceasta creanta fiind certa lichida si exigibila rezultand din decontul emis de catre ... ... si se incadreaza in prevederile art. 1349 si urmat.

C.civ.

A invocat art. 1349 si urmat. C. civ. Ce reglementeaza institutia raspunderii civile delictuale, şi dispozitiile art. 1357 C. civ.

Din prevederile legale mentionate rezultă că pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie întrunite anumite conditii si anume existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

În litigiul dedus judecatii, fapta ilicita a paratului R.C asa cum rezulta din probatoriul administrat si din cuprinsul raportului de expertiza, consta in aceea ca la data de ... in timp ce conducea autoturismul marca ..., cu nr. de inmatriculare ... pe str. ... din comuna ..., jud. ... din directia com. ... catre com. ..., avand o viteza de circa ... km/h, a pierdut controlul directiei de deplasare pe fondul oboselii si a neatentiei in conducere si a intrat in coliziune cu un cap de pod din beton situat in dreptul imobilului cu nr. ..., rezultand starea dc pericol de accident, fiind creata de acesta care din neatentie a inceput la un moment dat sa paraseasca strada si sa se deplaseze cu rotile din dreapta pe acostamentul din dreapta, iar accidental rutier putea fi evitat tot de conducatorul auto, daca s-ar fi deplasat permanent pe carosabilul drumului.

Prin raportul de expertiza medico-legala nr. ..., privind pe RAM, s-a concluzionat ca aceasta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de ..., prin lovire cu si de corpuri dure, in circumstantele accidentului rutier suferit in calitate de pasager.

A necesitat 14-16 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice.

Exista o legatura directa si neconditionata de cauzalitate intre accidental rutier si aparitia leziunilor traumatice.

Paratul a avut o conduita incorecta in ceea ce priveste deplasarea in calitate de conducator auto pe drumurile publice, in beneficiul paratului neexistand cauza exoneratoare de raspundere civila.

Prejudiciul de ... lei, reprezentand contravaloarea ingrijirilor medicale acordate in perioada ...-... pacientei RAM, prejudiciu cert (cuantumul a fost stabilit in raport de constituirea de parte civilă - și nereparat încă, reprezintă paguba efectiv cauzată institutiei care a acordat ingrijiri medicale si in al carui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pacientei, suma ce trebuie restituita la C.A.S. ....

Raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovația sub forma intentiei directe, ca legatură de la cauza la efect, rezultă din materialitatea acestora.

Se observa că unitatea prin demersurile facute: adresa de informare nr. ...; adresa nr. ... . ... - ..., adrese către Parchetul de pe langa Judecatoria ... nr. ..., adresa nr. ... și adresa nr. ...; adresa nr. ... si adresa nr. ... catre Judecatoria Judecatoria ..., privind constituirea in calitate de parte civila a .. ... in cauza nr. ... si-a indeplinit toate obligatiile legale privind identificarea si tragerea la raspundere a persoanei vinovate si recuperarea creantei de ...

Iei la aceasta.

Solicită să se constate ca paratul R.C este răspunzator atat de prejudicierea sanatatii fiicei sale RAM cat si de prejudiciul cauzat unitatii sanitare furnizoare de servicii medicale in suma de ... lei.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă că autovehiculul condus de inculpat era asigurat la data comiterii faptelor la ...., astfel că această societate a fost introdusa în cauza în calitate de parte responsabilă civilmente.

Avand in vedere considerentele expuse anterior, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulată și pe cale de consecință obligarea pârâtului R.C în solidar cu asiguratorul ...., la plata sumei de ... lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, acordate în cadrul ... ...- sectia Chirurgie Infantilă fiicei sale RAM, actualizată la data plaţii cu dobanda legală cu titlu de despagubiri civile, calculata de la data de ....

În drept, întemeiază cererea pe dispozitiile: art.320 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată cu modificările și completările ulterioare; art. 1349; art. 1357 Cod civil; O.U.G. nr. 195/2002 R. privind circulatia pe drumurile publice; Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2006 R.

În probatoriu, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

În data de ... reclamantul ... a formulat precizări la cererea de chemare in judecată, prin care învederează instanței faptul că înțelege să cheme în judecată pârâtul .... și obligarea acestuia la plata în solidar cu pârâtul R.C, a sumei de ... lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu acordarea de servicii medicale pacientei RAM, internată în ... la secția Chirurgie Infantilă în perioada ...-... cu F.O.C.G. nr. ... ca urmare a unui accident rutier produs din vina numitului.

În drept, întemeiază cererea pe disp. art.320 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată cu modificările și completările ulterioare; art. 1349; art. 1357 Cod civil; O.U.G. nr. 195/2002 R. privind circulatia pe drumurile publice; Regulamentul de aplicare a prevederilor ordonanței privind circulația pe drumurile publice.

Pârâta ...., in temeiul art. 205 C.P.C, a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de ... ... pentru cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata numitei RAM, prin care solicita:

Admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, iar pe fondul cauzei solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, inclusiv capatul de cerere privind dobanda legala.

1.

Invoca exceptia prescripției dreptului material la actiune, avand in vedere dispozitiile art. 2528, alin. 1 C. civ., conform carora ”Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.”

Asa cum s-a subliniat in doctrina, art. 2528 alin. (1) C. civ. se refera la cel ce raspunde de paguba si nu la cel ce a cauzat paguba.

Aceasta pentru ca textul de lege sa acopere atat raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, cat si pentru faptele copiilor minori, raspunderea comitentului pentru fapta prepusului si raspunderea institutorilor sau artizanilor pentru faptele elevilor sau ucenicilor; pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului, de animale ori de lucruri.

Exista, asadar, doua momente: un moment subiectiv, al cunoasterii pagubei si a celui ce raspunde de ea, si un moment obiectiv, care este cel al datei la care pagubitul putea sau trebuia sa cunoasca intinderea ei si pe cel ce raspunde de ea.

Soluția prevăzută de art. 2528 alin. (1) C. civ. este în acord cu dispozițiile art. 1381 alin. (2) NCC, potrivit cu care dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului.

Cerintele art. 2528 sunt deplin satisfacute, deoarece reclamantul a cunoscut atat paguba, cat si persoana care raspunde de ea, inca de la data producerii accidentului - ..., data ce reprezinta, totodata, momentul cand s-a nascut dreptul la actiune al acesteia.

In privinta reclamantului, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie certa si sa nu fi fost reparata inca.

Asadar, prescriptia a început sa curga în data de ... si s-a împlinit în data de ..., înainte de formularea cererii de chemare în judecata, respectiv ....

Se observa ca dreptul material la actiune este prescris inclusiv raportat la data emiterii ordonantei de clasare in dosarul ...., fiind emisa în data de ....

Dreptul la actiune nu poate fi exercitat oricand dupa pronuntarea unei solutii de catre procuror, întrucat ar insemna ca persoana vinovata de producerea pagubei sa stea sub semnul incertitudinii, in ceea ce priveste debitul sau, o perioada mai lunga decat cea prevazuta de lege pentru aceste situatii, respectiv termenul general de prescriptie de 3 ani.

Or, prescriptia dreptului la actiune se justifica prin intentia legiuitorului de a asigura clarificarea rapida a raporturilor juridice dintre creditor si debitor, astfel incat debitorul, chiar vinovat de neexecutarea voluntara, sa nu fie tinut timp indelungat in aceasta situatie incerta.

De asemenea, avand in vedere ca sanctiunea este indreptata impotriva creditorului nediligent, are si rolul de a-l stimula pe acesta sa-si realizeze pretentiile in timpul impus prin lege.

Totodata, inceputul prescriptiei extinctive este reglementat de dispozitiile art. 2523 si urm. C. civ., cursul acestui termen nefiind lasat la latitudinea creditorului.

Pentru motivele aratate, solicită admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca fiind prescrisa.

2. Norme aplicabile:

In cauza sunt aplicabile Normele aprobate prin Norma A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule.

Precizează ca asiguratorul RCA plateste despagubiri nu pe baza delictuala, ci in baza contractului de asigurare RCA, in conformitate cu termenii si conditiile stabilite prin ordinul mentionat, termeni si conditii care constituie clauzele contractului de asigurare RCA si Legea nr. 136/1995.

3. Raportat la art. 320 din Legea 95/2006 în principal solicita respingerea acţiunii formulate de ... ... împotriva pârâtei, pentru următoarele:

Conform art. 35 din Legea 95/2006, activităţile de asistenta de sănătate publica se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile si nerambursabile, contracte cu terţii, precum si din contribuţii personale si plaţi directe, dupa caz, potrivit legii.

FNUASS este un fond special, care, potrivit art. 220 din Legea 95/2006, se constituie din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, suportata de asiguraţi, din sumele care se distribuie fondului din contribuţia asiguratorie pentru munca, sumele provenite din protocoale încheiate de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate (CNAS) cu deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţa sau reprezentanţii legali ai acestora, din subvenţii de la bugetul de stat, precum si din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului CNAS si al caselor de asigurări de sănătate, potrivit legii.

Potrivit art. 258 alin. (1) din Legea 95/2006, casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale (unităţile spitaliceşti) contracte pentru furnizarea de servicii si pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar - Contractul-cadru.

Suma contractata in baza Contractului-cadru este alocata de casa de asigurări de sănătate din FNUASS.

Din cuprinsul art. 320 din Legea 95/2006 reiese faptul ca unitatea spitaliceasca se subroga in dreptul caselor de asigurări de sănătate pentru a solicita despăgubirile aferente serviciilor medicale care ar fi acoperite de casele de asigurări de sănătate, respectiv din FNUASS.

In lipsa unei astfel de prevederi legale, obligaţia de plata a acestor servicii către unitatea spitaliceasca ar fi fost in sarcina pacientului care - in calitate de persoana prejudiciata - ar fi fost in măsura sa solicite daunele de la persoana vinovata / asigurător potrivit regulilor de drept comun.

Cu alte cuvinte, furnizorul de servicii medicale se subroga, in baza art. 320 din Legea 95/2006, in drepturile casei de asigurări de sănătate, care la rândul ei ar fi îndreptăţită la recuperarea, de la persoana responsabila, a cheltuielilor ce ar fi fost decontate, in anumite condiţii.

Precizează insa ca eventuala obligaţie a asigurătorului de a repara prejudiciul urmează sa fie dusa la îndeplinire doar in cazul in care condiţiile speciale prevăzute de Legea 95/2006, precum si cele reglementate de Legea 136/1995 si normele de punere in aplicare sunt indeplinite in mod cumulativ.

Suplimentar faţă de condiţiile arătate mai sus, având in vedere dispoziţiile Legii nr. 95/2006, respectiv ca dreptul unităţilor spitaliceşti de a se îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor cu asistenta medicala se naşte in baza unei subrogatii legale, trebuie avuta in vedere si indeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia speciala.

Din acest punct de vedere, unitatea spitaliceasca are obligaţia furnizării tuturor informaţiilor necesare stabilirii de către societatea de asigurare a elementelor relevante pentru determinarea existentei si a cuantumului despăgubirilor, dupa cum urmează: (a) dovedirea legăturii de cauzalitate dintre accidentul produs de autor (persoana asigurata de Societate) si serviciile medicale prestate de unitatea spiţaliceasca; (b)dovedirea ca serviciul medical a cărui contravaloare este solicitata de unitatea spitaliceasca este acoperit de către casa de asigurări de sănătate cu care unitatea spitaliceasca se afla in relaţie contractuala; (c) dovedirea cuantumului acoperit de casa de asigurări de sănătate in baza contractului dintre aceasta si unitatea spitaliceasca pentru serviciile medicale vizate.

In primul rand, se poate considera ca unitatea spitaliceasca nu poate solicita despăgubiri in baza art. 320 din Legea 95/2006 decât pentru acele servicii medicale care au fost necesare ca urmare a vătămărilor cauzate prin evenimentul asigurat, cauzat de asigurat.

Aşadar, din totalitatea serviciilor medicale prestate de unitatea spitaliceasca victimei (persoana prejudiciata), unitatea spitaliceasca trebuie sa identifice acele servicii care au o legătura de cauzalitate cu accidentul vizat si sa poată face dovada acestei legaturi de cauzalitate.

Astfel, unitatea medicala solicitanta ar trebui sa dovedească asigurătorului RCA de la care solicita despăgubiri ca in speţa este incidenţa una din cele doua ipoteze, respectiv

a) cheltuieli cu asistenta medicala inclusa in pachetul de servicii de baza sau

b) cheltuieli cu asistenta medicala inclusa in pachetul minimal.

In mod specific, pentru prima situaţie, având in vedere ca furnizorul poate solicita doar acele servicii pentru care sunt indeplinite condiţiile prevăzute Contractul-cadru pentru decontare, pentru fiecare tip de serviciu a cărui contravaloare se solicita, trebuie sa facă dovada ca are încheiat Contractul-cadru relevant cu casa de asigurări de sănătate privind serviciile solicitate a fi acoperite.

De asemenea, pentru cea de a doua situaţie solicita a se avea in vedere ca trebuie sa facă dovada indeplinirii cumulativa a următoarelor:

a) Valoarea totala a contractatului relevant încheiat între unitatea spitaliceasca si casa de asigurări de sănătate, precum si modalitatea concreta de calcul;

b) Dovada ca nu s-a atins limita prevăzuta in contractul cadru relevant încheiat între unitatea spitaliceasca si casa de asigurări de sănătate.

Este importanta stabilirea de către asigurător a limitei de decontare, intrucat, in cazul in care o astfel de limita a fost atinsa, spitalul este cel care suporta cheltuielile.

Intr-o astfel de situaţie, spitalul nu mai acţionează în temeiul unei subrogatii in drepturile casei de asigurări, ci solicita pentru sine recuperarea cheltuielilor de la persoana care datorează aceste cheltuieli (pacientul), fapt ce exclude aplicarea art. 320 din Legea 95/2006, caz in care asigurătorul nu mai este ţinut la plata unor astfel de cheltuieli.

In cauza, considera ca reclamantul nu se încadrează in categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, ci sunt furnizori de servicii medicale, astfel ca nu sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 50 din Legea nr. 136/1995.

Mai mult, unitatea spitaliceasca nu se încadrează in categoria persoanelor menţionate in prevederile art. 50 din Legea nr. 136/1995, nefiind o persoana păgubita prin vătămare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Nici asigurătorul de răspundere civila auto nu face parte din categoria vizata de dispoziţiile art. 313 din Legea nr.95/2006, asa cum a fost modificata prin OUG 150/2002, potrivit cărora: „persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altor persoane, răspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile ocazionate cu asistenta medicala acordata."

In ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de unitatea spitaliceasca care a acordat îngrijire medicala pârtii vătămate, acestea trebuie stabilite exclusiv in sarcina inculpatului, in măsura in care ii revine culpa in producerea accidentului.

In consecinţa, in virtutea prevederilor art. 50 din Legea nr. 136/1995, precum si prevederilor Legii nr. 96/1995, considera ca asigurătorul nu are obligaţia de plata a cheltuielilor de spitalizare.

4. Solicită respingerea capătului de cerere privind dobânda legala de la data .... pana la plata efectiva a debitului, în principal pentru motivele arătate mai sus, respectiv faptul ca evenimentul rutier nu se încadrează la riscul asigurat.

Arata instanţei de judecata, faptul reclamantul nu s-a adresat către pârâtă cu o cerere de despăgubire pe amiabil, motiv pentru care cererea prin care solicita dobânda penalizatoare este neîntmeiata, asa cum arata mai jos:

In principal, solicita sa se respingă aceste pretenţii ca inadmisibile.

Reclamantul solicita dobânda legala, insa parata asigurător a contractat (a emis poliţa RCA) in conştientizarea acoperirii riscului asigurat, strict in baza legii speciale incidente la acea data care guvernează efectele contractului de asigurare.

Apreciază ca legea speciala-Norma ASF 23/2014 si Legea 136/1995 (in vigoare la data emiterii poliţei RCA) se aplica cu prioritate si inlatura de la aplicare legea generala-Codul Civil si orice alta lege speciala in baza principiului specialia generalibus derogant.

Inclusiv art. 2213 NCC stabileşte ca a asigurările obligatorii se reglementează prin legi specialei.

În primul rand, se impune respingerea intrucat singurele pretenţii ce pot fi acordate sunt cele prevăzute de Norma ASF 23/2014, norma ce prevede expres si limitativ daunele si accesoriile ce pot fi acordate si normă ce exclude de la aplicare legea generala-NCC si evident orice alta lege speciala (OG 13/2011).

Astfel, Legea 136/1995 prevede faptul că se pot acorda cu titlu accesoriu doar penalităţi de întârziere sens in care in mod evident OG 13/2011 este înlăturata in mod expres.

Art. 1489 NCC prevede in esenţa faptul ca orice prejudiciu da dreptul la reparaţie, iar OG 13/2001 prevede la art. 1 alin. 1 faptul ca se poate stabili dobânda legala remuneratorie si penalizatoare prin convenţii:

„Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti."

Prin urmare, nu se poate aplica in prezenta speţa, unde exista poliţa de asigurare si legislaţia speciala aplicabila de la momentul încheierii poliţei RCA, respectiv Legea nr. 136/1995 si Norma ASF 23/2014 care prevede expres si limitativ daunele si accesoriile ce se pot acorda, printre acestea nefiind si dobânda legala.

In al doilea rand, in mod cert OG 13/2011 nu isi găseşte aplicare in prezenta speţa -Dobânda legala remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

In acest sens, solicita instanţei sa aiba in vedere art. 2 din OG 13/2011 care prevede:

„În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

In mod evident, dacă s-ar admite incidenţa OG 13/2011 alături de normele speciale in vigoare la data incheierii contractului de asigurare ar fi in situaţia unui "cocktail de legi", contrar principiilor generale de drept.

Nici o norma speciala in domeniul răspunderii civile delictuale auto nu reglementează dobânzile legale: -Legea 136/1995; -NASF 23/2014;

Atunci cand leguitorul a reglementat intarzierea de drept in cazul săvârşirii unei fapte ilicite a avut in vedere faptul ca înca din momentul săvârşirii faptei persoana a cunoscut ca a produs un prejudiciu pe care trebuie sa il repare, de aceea se afla de drept in intarziere, insa desi asigurătorul se substituie in obligaţiile asigurătorului, in mod evident si logic, nu poate sa cunoască producerea evenimentului rutier fara a fi notificat de asigurat sau de către victima.

In subsidiar, solicită respingerea cererii ca nefondata:

Întrucât petitul dobânda legala este motivat haotic si facand abstracţie de existenta reglementarilor speciale o apărare pe fondul dreptului este dificil de formulat fiind atâtea critici care pot fi aduse argumentelor expuse in acţiune pe care se bazează dobânda legala.

Norma 23/2014 stabileşte ca penalităţile reprezintă o sancţiune pentru asigurătorul pasiv, care nu raspunde notificării partilor, care nu formulează o oferta.

In speţa nici măcar nu exista o astfel de notificare, iar Norma 23/2014 prevede ca o simpla notificare nu ar fi suficienta oricum si ca asigurătorul ar trebui sa rezolve dosarul de dauna doar daca in dosarul penal s-a emis rechizitoriu sau părţile au comunicat documente intocmite de autorităţile publice din care sa reiasă vinovăţia asiguratului.

In speţa neexistand o notificare nu exista o culpa/un temei pentru obligarea paratei la dobânda legala întrucât art. 1523 NCC nu e aplicabil (înlăturat expres de art. 2213 NCC dar si de disp.

Legii nr.136/1995), mai ales in condiţiile in care asigurătorul nici nu a cunoscut producerea evenimentului rutier.

In al doilea rând, dobânda penalizatoare este un accesoriu al debitului principal si in mod evident nu poate curge atâta timp cat debitul principal nu a fost stabilit, astfel incat acesta sa aiba caracter cert, lichid si exigibil.

Faţă de toate aceste aspecte, solicită admiterea excepţiei dreptului material la acţiune. Iar pe fondul cauzei solicita respingerea acţiunii formulata de reclamant ca neîntemeiată, inclusiv capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.

În dovedirea celor arătate, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a oricăror mijloace de probă ce se vor dovedi utile, pertinente şi concludente cauzei.

In susţinerea prezentei solicita proba cu inscrisuri şi ataşarea dosarului penal nr. ... de la Parchetul de pe langa Judecătoria ....

In drept, intemeiază prezenta pe dispoziţiile art 205 NCP.C, Legea nr. 96/1995, Legea 136/1995, Norma A.S.F. nr. 23/2014.

Reclamantul ... a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei ...., solicitând instanței respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare ca neîntemeiată și pe cale de consecință obligarea acestuia în solidar cu pârâtul R.C, la plata sumei de ... lei.

În fapt arată că prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâtul .... prin întâmpinare este neîntemeiată pentru următoarele motive:

1.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății republicată cu modificările și completările ulterioare, art.320, se prevede în mod expres dreptul furnizorului de servicii medicale aflat în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate de a-și recupera cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată victimelor accidentelor rutiere, de la „persoanele care răspund potrivit legii și au obligaţia reparării prejudiciului produs.

Arată că în evidența unității sanitare apar victimele rezultate din accidente rutiere sau agresiuni și nu făptuitorii sau contractele încheiate de aceștia cu asiguratorii de raspundere civilă auto în cazul accidentelor de circulatie, spitalul neavând mijloacele necesare de a identifica făptuitorii vinovați de prejudicierea sănătății pacienților internați.

Spitalul nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, având obligația legală de a raporta lunar către C.A.S. ... situația pacienților victime ale accidentelor de circulatie / agresiunilor și de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul: alin. (2) „să realizeze o evidentă distinctă a acestor cazuri și să o comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidentă, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

Prin adresele nr. ... și adresa nr. ..., ... a formulat cerere de constituire parte civilă în dosarul nr. ..., aflat pe rolul Judecatoriei ..., cu suma de ... lei, conform decontului de cheltuieli, cu titlu de despăgubiri civile, pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate RAM.

Prin sentința penală nr. ... pronunțată în ședința publică din data de ..., de Judecătoria ...- Secția ... in cauza nr. ..., rămasă definitivă prin Decizia ... nr. ..., comunicată și înregistrată la ... sub nr. ..., instanța a găsit vinovat pentru săvarsirea infracțiunii de ucidere din culpă pe inculpatul R.C.

În ceea ce privește suma de ... lei solicitată de catre unitatea medicală, cu titlu de daune materiale, cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate RAM, instanța de fond nu a pronunțat soluție conformă cu solicitările, motivat de faptul că pentru infracțiunea de vătamare corporală din culpă a cărei victimă a fost pacienta RAM, s-a dispus prin actul de sesizare a instantei, o soluție de disjungere, astfel ca pretenliile civile în legatură cu aceasta faptă nu pot fi valorificate în prezentul cadru procesual, ci, eventual, prin intermediul unei acţiuni judiciare civile separate sau în cadrul unei acțiuni penale care ar putea fi exercitată în noua cauză penală formată în urma soluției de disjungere dispuse de către procuror.

Practica judiciară a statuat că atâta timp cât păgubitul nu cunoaște existența pagubei și pe cel chemat să răspundă, el nu poate acționa.

Prin adresa nr. ..., Spitalul a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria ...soluția în dosarul ..., dosar care a fost disjuns din dosarul penal ..., cu privire la partea vătămată RAM, pentru a putea formula acțiune în pretenții.

Cu adresa nr. ... din data de ..., înregistrată la unitate sub nr. ..., Parchetul de pe lângă Judecatoria ... transmite o copie a ordonanței de clasare din data de ..., dispusă în dosarul penal nr. ... la care se află atașată și propunerea organului de cercetare penală.

Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere și dispozițiile art 2537 alin.(3) Cod civ. conform căruia prescripția se întrerupe „prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătorești; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar daci nu a avut loc constituirea ca parte civilă. ”

Având în vedere prevederile mai sus specificate, solicită să se respingă excepţia prescriptiei dreptului material la acțiune invocată de pârâtul .... prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

2.

Susținerea pârâtului că asiguratorul de răspundere civilă auto nu face parte din categoria vizată de dispozițiile art. 320 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății republicată cu modificările și completările ulterioare (art. 313 înainte de republicare) și nu are obligația de plată a cheltuielilor de spitalizare, neputând fi antrenată răspunderea sa, este eronată.

Solicită a se avea în vedere aceste dispoziții legale, întrucât ... în calitate de furnizor de servicii medicale are dreptul de a recupera prejudiciul cauzat de la „persoanele care răspund potrivit legii de producerea a accidentului rutier reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Întrucât RAM a fost victima unui accident de circulatie și a necesitat îngrijiri medicale în valoare de ... lei în conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată cu modificarile și completările ulterioare „furnizorii de servicii care acordă asistentă medicală prevazută la alin. (1) realizează o evidentă distinctă a acestor cazuri și au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidentă, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective unitatea sanitară având obligația de a restitui această sumă Casei de Asigurări de Sănătate ....

Din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă că autovehiculul condus de inculpatul R.C era asigurat la data comiterii faptelor la ...., astfel că această societate a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente conform disp. art. 86 Codul de procedură penală.

Mai mult decât atât instanța supremă a statuat în mod obligatoriu, interpretând dispozițiile art. 54 alin. 4) si ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 că: „în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 1349-1359 din Codul Civil, a celui care prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractual de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Condiția vinovăţiei este îndeplinită prin faptul că, instanța penală a constatat că accidentul de circulație produs Ia data de ..., în jurul orei ..., pe raza comunei ..., jud. ..., în urma căruia a intervenit decesul victimei RA și vătămarea corporală a numitei RAM, pasager pe locul dreapta spate, este rezultatul culpei exclusive a inculpatul R.C.

Acesta este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin imprudența sa, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale prevazute de art. 1349 C.civ.

Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, este determinat de acțiunea pârâtului de accidentare a persoanelor vătămate fapt ce a determinat internarea acestora în spital.

Solicită a se avea în vedere și Decizia nr.22/2017 din 06.11.2017 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 43 din 17.01.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii, care stabilește că: In interpretarea și aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 , autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru a suporta cheltuielile de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vatamată, în limitele pachetului de bază ori minimal în situatia în care acesta nu răspunde penal, intrucat a intervenit impacarea partilor sau fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de legea penala."

3. Cu privire la dobânda legală solicită a se avea în vedere disp. art. 1381 alin.(l) C. civ., „orice prejudiciu dă dreptul la reparatie”.

Prejudiciul constă în contravaloarea serviciilor medicale de ... lei, acordate cu ocazia internării pacientei RAM în Spitalul Judetean de Urgență ... la secția Chirurgie Infantilă.

Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultand din decontul de cheltuieli emis de către spital, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției noastre care a acordat îngrijiri medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pacientei RAM, sumă ce trebuie restituită la C.A.S ....

În acest sens, trebuie avute în vedere si dispozițiile art. 1381 alin.(2) C.civ., conform cărora „dreptul la reparaţie se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. ” De asemenea, conform art. 1535 alin.(l) C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadentă până în momentul plătii, in cuantumul convenit de părţi, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Potrivit art. 1561 Cod civil : (l) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală exactă și la timp a obligariei. (2) Atunci când fără justificare debitorul nu își execută obligaţia și se află în întarziere, creditorul poate, la alegerea sa și fară a pierde dreptul la daune interese.”

Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 1/2016 din 15.02.2016, publicată în Monitorul Oficial, nr. 258 din 06.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii s-a stabilit că: „în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispoziliile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Având în vedere considerentele expuse anterior, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință obligarea pârâtului R.C în solidar cu asiguratorul ...., la plata sumei de ... lei, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale, acordate în cadrul Spitalului Județean de Urgența ...- secția Chirurgie Infantilă fiicei sale RAM, actualizată la data plății cu dobanda legală cu titlu de despăgubiri civile, calculată de la data de ....

În drept, întemeiază prezenta pe disp. art. 201 alin. 2) NCPC.; art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (R); art. 1349, art. 1357 C. civ., art. 138 1 C. civ; 1535 C. civ; art. 49, 54 alin.4), art.57 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România; art. 2528 alin.(l); art 2537 alin.(3) Cod civ.

-Decizia nr. 22/2017 din 06.11.2017 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr.43 din 17.01.2018, pronuntată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii.

-Decizia nr. I/2016 din 15.02.2016, publicată în Monitorul Oficial, nr. 258 din 06.04.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri şi s-a dispus ataşarea dosarului penal.

Analizând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa retine următoarele:

In conformitate cu dispozitiile art. 248 alin. 1 C .proc.civ, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutilă, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei, iar exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este o exceptie de fond, absolută şi peremptorie ce trebuie analizata cu prioritate.

În speţă, se reţine că reclamanta a sesizat instanţa cu o actiune având ca obiect pretenţii, solicitând obligarea pârâtei, în calitate de asigurător de răspundere civilă, la plata sumei de ... lei reprezentând îngrijiri medicale de care a beneficiat numita Rada Adelaida-Mihaela, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

În ceea ce priveşte termenul de prescripţie, se observă că pârâta invocă disp. art. 2517 C .civ. susţinând că este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, în vreme ce reclamanta susţine că în speţă termenul de prescripție a fost întrerupt la momentul sesizării organelor de urmărire penală, întreruperea operând până la data comunicării ordonanței în cadrul dosarului nr. ..., dosar în care spitalul s-a constituit parte civilă, respectiv data de ..., moment de la care a început să curgă un nou termen de prescripție.

Instanţa reţine că potrivit art. 2528 alin. (1) C.civ, Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Din înscrisurile existente la dosar reiese că reclamanta a cunoscut întinderea pagubei, respectiv cuantumul cheltuielilor efectuate cu spitalizarea când s-a încheiat perioada de spitalizare, respectiv în data de ....

Astfel cum rezultă din Ordonanța cu propunere de clasare a cauzei penale pronunțată în dosarul penal nr. ..., de la fila ..., reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal prin adresa din data de ....

Conform art. 2537 pct. 3 C.civ. prescripția se întrerupe prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;

Potrivit art. 2541 alin. 6 Cod.civ.

În cazul în care prescripţia a fost între ruptă potrivit Art. 2537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale.

Prin cererea de constituire ca parte civilă a fost întrerupt termenul de prescripție, iar cursul prescripției a fost suspendat până la comunicarea ordonanței de clasare.

Având în vedere data comunicării Ordonanței de clasare – fila ..., respectiv ..., instanța apreciază că din acel moment începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

Astfel că, cererea de chemare în judecată introdusă în data de ... a fost introdusă în termenul legal de prescriptie prevăzut de lege.

Este neîntemeiată susţinerea pârâtului în sensul că ordonanţa de clasare a fost emisă în data de ..., având în vedere că această soluţie nu a fost comunicată reclamantei la acea dată, iar întreruperea operează până la data acestei comunicări.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Conform decontului de cheltuieli (fila nr. ...), în urma spitalizării numitei RAM la Spitalul Clinic de Urgență ... s -au efectuat cheltuieli de spitalizare în cuantum total de ... lei.

În cauză s-a format dosarul penal nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria ..., în care s-a dispus începerea urmăririi penală față de inculpatul R.C sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 196 alin. 1 Cod penal .

La data de ..., reclamantul s-a constituit parte civilă cu privire la fapta săvârşită împotriva persoanei vătămate RAM (f. ...).

Astfel, prin Rechizitoriul din data de ..., s-a dispus clasarea cauzei față inculpatul R.C, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de „vătămare corporală din culpă”, având subiect pasiv RAM.

Prin ordonanţa de clasare din data de ..., în dosarul penal ..., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la acest subiect pasiv.

Prin Ordonanța cu propunere de clasare a cauzei penale pronunțată în dosarul penal nr. ..., de la fila ..., s-a reținut în data de ... în jurul orei ..., inculpatul R.C în timp ce conducea autoturismul marca ..., cu nr. de înmatriculare ... pe str. ... din comuna ..., jud. ... din direcţia com. ... către com. ..., având o viteză de circa ... km/h, a pierdut controlul direcţiei de deplasare pe fondul oboselii și a neatenției în conducere și a intrat în coliziune cu un cap de pod din beton situat in dreptul imobilului cu nr. ..., rezultând vătămarea corporala a numitelor RA, pasager pe locul stânga spate, RAlM, pasager pe locul dreapta față, și RAM, pasager pe locul dreapta spate, aceasta a fost transportată la Spitalul Judetean de Urgentă ... întrucât a suferit leziuni traumatice pentru care a necesitat 14-16 de îngrijiri medicale.

În drept, în vederea angajării răspunderii asigurătorului RCA se impune în prealabil a se constata dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana asiguratului, astfel cum acestea rezultă din art. 1357 din Codul civil, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate şi a faptei ilicite.

Potrivit dispoziţiilor art. 2.223 C.civ. „În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, iar potrivit art. 2.226 „asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat”.

În drept, potrivit art. 1349 alin. (1) Cod civil, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral ”.

De asemenea, conform art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care reprezintă o aplicaţie a răspunderii civile delictuale „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.”

Instanţa constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, întrucât fapta ilicită şi persoana care răspunde de aceasta rezultă din actele dosarului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 49 din Legea nr.136/1995 actualizată, aplicabile în cauză, raportat la data încheierii poliţei de asigurare de răspundere civilă auto: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule…”

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.50 alin.(1) din Legea nr.136/1995 actualizată: „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr.136/1995 actualizată: “Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art.43*) şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

Conform art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, citat mai sus, pentru prejudiciul produs furnizorilor de servicii medicale constând în cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată persoanelor vătămate, furnizorii se subrogă în drepturile şi obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, astfel că în prezenta cauză Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti are calitatea de a solicita direct de la pârâtă, în calitate de asigurător al autoturismului condus de persoana responsabilă de accident, acoperirea cheltuielilor.

Potrivit dispoziţiilor legale, în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă.

În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

Art. 1.371 Cod civil statuează că „(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.”

Corelând aceste dispoziții, instanța reține că reclamanta beneficiază de un drept propriu, născut în temeiul faptului juridic stricto sensu care cuprinde împrejurarea producerii unei vătămării de către pârât, vătămări care au presupus îngrijiri medicale din partea reclamantei.

Din punct de vedere tehnic juridic, nașterea acestui drept presupune, în esență, întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) să fie întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru autorul prejudiciului; (ii) să existe o poliță RCA în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite și să (iii) nu fie incident unul dintre cazurile pentru care asiguratorul nu este chemat să acopere prejudiciul conform art. 13 din O.U.G. 54/2016.

Instanţa constată că sunt întrunite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, potrivit art. 1357 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite a acestuia (producerea unui accident pe fondul neatenției în conducere); existenţa unui prejudiciu, constând în vătămarea lui RAM; raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, care rezultă din modul în care a fost săvârșită fapta; vinovăţia pârâtului, nefiind incidentă nicio cauză de înlăturare a vinovăției.

În ceea ce privește existența unui contract de asigurare RCA, existența acestui raport contractual nu a fost contestată de pârâtă, prin urmare condiția va fi reținută ca îndeplinită, în temeiul art. 255 alin. (2) C. civ.

Pârâta nu a invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de lege. În cauză, reclamanta a suferit prejudiciul în cuantum de ... lei ca urmare a producerii riscului asigurat, vinovat fiind pârâtul R.C.

Referitor la răspunderea pârâtului R.C, instanţa reţine că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie având în vedere că prin săvârşirea din culpă a faptei ilicite, constând în împrejurarea că nu a respectat regulile de circulaţie cu ocazia conducerii autoturismului, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, producând un prejudiciu.

Astfel, instanţa constată că pârâtei, în calitate de asigurator RCA al autovehiculului vinovat de producerea accidentului, îi revenea obligaţia de plată a sumei ... lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu îngrijirea și spitalizarea pacientei, obligaţie a cărei executare în integralitate pârâta nu a dovedit-o.

Prin Decizia nr.1/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că (…) în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare (…) are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat (…), în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Reţinând întinderea prejudiciului, aşa cum a fost pretins în cauză, şi considerentele Deciziei nr.1/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, coroborate cu dispoziţiile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, instanţa apreciază că deşi fapta numitei nu constituie infracţiune, revine pârâtei Euroins România Asigurare Reasigurare SA SA, sarcina de a repara singură prejudiciul suferit de reclamantei ... prin fapta persoanei asigurate.

Mai mult, potrivit art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Aşadar, apărările pârâtei în sensul în care nu ea este cea obligată să suporte cheltuielile cu spitalizarea persoanei vătămate, ci chiar persoana vătămată în cauză, sunt total nefondate, având în vedere toate considerentele de drept şi de fapt mai sus expuse şi ca atare vor fi înlăturate de instanţă.

Faţă de aceste motive, instanţa va obliga pârâta .... la plata sumei de ... de lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, şi va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul R.C, ca neîntemeiată.

In ceea ce priveste capătul de cerere privind dobanda legala aferenta sumei de ... lei, instanta retine prevederile art. 1535 alin 1 NCC, conform carora “In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, cu opinie majoritară, prin Decizia nr. 139/A din 16 aprilie 2019, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că pentru obligații ce se nasc din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale, debitorul se află de drept în întârziere (conform art. 1523 alin. 2 lit. e) C. civ.) şi prin urmare, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data producerii prejudiciului şi până în momentul plăţii, în cuantumul prevăzut de lege.

Cu privire la cererea accesorie de acordare a dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului, instanţa apreciază că este întemeiată, întrucât în materie de răspundere delictuală debitorul este de drept pus în întârziere, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, iar potrivit art. 1084 Cod civil care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar şi beneficiul nerealizat ca urmare a faptei ilicite.

Conform art. 2 din O.G. nr. 9/2000, dacă potrivit dispoziţiilor legale obligaţia este purtătoare de dobânzi, fără a se arata rata dobânzii.

Instanţa constată că, pârâta nu se afla de drept de întârziere, aşa cum susţine reclamantă deoarece în materia rǎspunderii juridice civile a asiguratorului, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observă că drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.

În raport cu dispoziţiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată şi completată, asigurarea de răspundere civila auto este un contract forţat, prin care asiguratorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii ar trebui sa răspundă faţă de terţe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrităţii corporale sau vieţii unor terţe persoane.

De regulă, în materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asiguratorului faţă de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumata prin contractul de asigurare.

Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului.

Astfel, instanţa va admite în parte acest capăt de cerere şi va obliga pârâta să plătească reclamantei dobândă legală penalizatoare aferentă debitului principal de ... de lei de la data introducerii cererii de chemare în judecată (...) şi până la data plăţii efective.

Va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii penalizatoare de la data producerii prejudiciului şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată.