Sentinţă civilă nr. 1309 din 04.04.2022

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul VMC cu domiciliul proc. ales la Cav ... situat în loc. ..., str. ..., nr. ..., jud. ... în contradictoriu cu pârâtul SBF cu domiciliul în com. ..., jud. ..., ca întemeiată.

A obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de ... lei, cu titlu de daune morale.

A luat act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de ... sub nr. ..., reclamantul VMC a chemat în judecată pe pârâtul SBF, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de ... lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de gravele atingeri aduse ca urmare a postărilor pe reţelele de socializare (...) a unor afirmaţii calomnioase de natură să-i compromită imaginea personală.

A mai solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, a arătat că lucrează în afara ţării, iar, în perioada în care a venit în ţară în concediu, pârâtul a făcut afirmaţii calomnioase referitoare la el, numindu-l „prost şi retardat mintal”.

Consideră că prin toate aceste acţiuni pârâtul i-a afectat demnitatea şi reputaţia, dreptul pârâtului la liberă exprimare fiind exercitat abuziv.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 72 şi art. 1357 Cod civil.

În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul.

A depus la dosar în xerocopie un set de înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

La data de ..., pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată menţionând că postarea pe care reclamantul vrea să i-o atribuie nu îi aparţine.

A mai precizat că nu sunt transmise cu titlu de informaţie certă, fiind făcute de partenerul de dialog al reclamantului şi se refereau la modul de exprimare precar al reclamantului catalogându-l ca fiind al unei persoane lipsite de educaţie, astfel că nu pot constitui un motiv de sancţionare.

În scop probator a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat martorul S.

C.

M., propus de reclamant, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar; pârâtul fiind decăzut din probă conform art. 254 Cod proc. civ., după ce martorul prezentat iniţial făcea parte din categoria celor prohibiţi de art. 315 Cod proc. civ., iar reclamantul s-a opus expres la audiere.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

Potrivit art. 71 şi art. 72 Cod civil orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi la respectarea demnităţii sale.

Iar alin. 2 al art. 72 Cod civil prevede că este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

În acest sens, legiuitorul a prevăzut în art. 75 Cod civil limitele permise de lege şi care nu constituie o încălcare a vieţii private şi demnităţii persoanei umane, precizând că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

În aprecierea acestor limite, jurisprudenţa CEDO, asigură, în general, un echilibru între cele două tipuri de drepturi: libera exprimare (art. 10) şi dreptul la viaţă privată (art. 8).

Astfel, CEDO a dat prioritate libertăţii de exprimare oricărei persoane, care cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi şi de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice.

În acelaşi timp, Curtea a sancţionat statele semnatare ale Convenţiei pentru lipsa de reacţie, în sensul protejării dreptului la viaţă privată a persoanelor când au fost încălcate anumite limite.

În considerarea art. 8 din CEDO – dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea a statuat că este de necontestat exercitarea libertăţii de expresie, apărată de art. 10 din Convenţie, însă este limitată de necesitatea apărării drepturilor şi reputaţiei altei persoane.

În concepţia instanţei europene, noţiunea de „viaţă privată” cuprinde integritatea fizică şi morală a persoanei, sfera intimă a individului, având însă în vedere îmbinarea vieţii personale cu cea socială.

Cu referire la integritatea morală a unei persoane, Curtea a decis că şi aceasta intră în noţiunea de viaţă privată în sensul art. 8, dar nu apără dreptul unei persoane la o bună reputaţie morală, aceasta ţinând de art. 10 din Convenţie.

În speţă, instanţa consideră că dreptul la viaţă privată şi imagine al reclamantului a fost încălcat prin postările jignitoare ale pârâtului şi afirmaţiile defăimătoare şi nedovedite făcute pe reţeaua de socializare ....

În acest sens, este adevărat că art. 10 alin. 1 din CEDO protejează libertatea de exprimare, însă alin. 2 stabileşte care sunt limitele libertăţii de exprimare, limite care în cazul de faţă au fost încălcate.

Aşadar, este garantată libertatea de exprimare şi libertatea de opinie, însă trebuie să se găsească un echilibru între exerciţiul acestui drept şi drepturile individuale ce aparţin altor persoane.

Nimeni nu poate fi urmărit sau condamnat pentru opiniile sale, fiind recunoscută şi garantată libertatea persoanei; exprimarea unei opinii semnificând formularea unei judecăţi de valoare cu privire la un anumit fapt social.

Potrivit paragrafului 2 din art. 10 din CEDO, exerciţiul acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi care pot căpăta o importanţă deosebită atunci când libertatea de exprimare riscă să aducă atingere reputaţiei unei persoane, punând astfel în pericol drepturile altuia; afirmatii de genul „prost făcut grămadă”, „retardat mintal” la adresa reclamantului (filele ... din dosar), încălcând limitele libertăţii de exprimare.

Astfel, martorul audiat în cauză a arătat că a văzut personal pe telefonul său discuţia de pe ... dintre reclamant şi pârât, discuţia care a pornit de la o contradicţie pe teme politice, degenerând în ceartă, pentru ca, ulterior, pârâtul să facă afirmaţii jignitoare la adresa reclamantului.

Tot martorul a arătat că discuţia a avut loc în public, nu în modul privat şi a fost urmărită de toţi cunoscuţii reclamantului de pe această reţea.

Ori, dincolo de opiniile contradictorii pe teme politice, pe care orice persoană le poate exprima liber, nimic nu justifică adresarea unor expresii jignitoare la adresa unei persoane în spaţiul virtual, care în ultimii ani a devenit public şi accesat de un număr tot mai mare de persoane; iar afirmaţiile „prost făcut grămadă”, „retardat mintal” nu pot fi considerate ca un rezultat la modului de exprimare precar al reclamantului catalogându-l ca fiind al unei persoane lipsite de educaţie, astfel că nu pot constitui un motiv de sancţionare, aşa cum afirmă pârâtul, orice exprimare jignitoare şi calomnioasă la adresa unei persoane trebuind sancţionată.

Pentru aceste considerente, instanţa, constatând că dreptul la viaţă privată şi imagine al reclamantului a fost încălcat prin afirmaţiile defăimătoare, acesta suferind un prejudiciu în considerarea art. 1357 şi următ.

Cod civil, va admite în parte cererea şi va obliga pârâtul către reclamant la plata sumei de ... lei daune morale, reţinând că nu poate fi urmărită nici o îmbogăţire nejustificată a reclamantului, iar o astfel de sumă este necesară şi suficientă pentru ca pârâtul să înţeleagă că în respectarea drepturilor unei persoane există anumite limite ce nu trebuie încălcate.

Instanţa va avea în vedere şi cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care in cauza O`hara vs.

Marea Britanie a decis ca însăşi constatarea încălcării uni drept, reprezintă o „satisfacţie echitabila suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant”.

Va lua act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Văzând şi dispoz. art. 466 alin. 1 Cod proc. civ.,