Sentinţă civilă nr. 4189 din 02.11.2022

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul …, cu domiciliul în …, având CNP …, în contradictoriu cu …, cu sediul în …, împotriva procesului-verbal de contravenție seria … nr. … întocmit la data de …, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei …, la data de … cu nr. …, petentul … în contradictoriu cu intimatul … a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. …, încheiat la data de ….

În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data şi ora sancţionării, conducea autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare …, pe str. … îndreptându-se către str. … iar după ce a trecut de intersecţia cu sens giratoriu, a fost oprit de agentul constatator sus-menţionat, acesta aducându-i la cunoştinţă ca nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca … cu nr. de înmatriculare … .

Petentul a menţionat faptul că cunoaşte acea intersecţie, o frecventează des, s-a asigurat înainte de a da prioritate autoturismului în cauză, acesta se afla la o distanţă considerabilă înainte de a părăsi sensul giratoriu, motiv pentru care a intrat pe prima bandă, pe str. …, aceasta având … benzi de circulaţie.

Totodată, a solicitat şi părerea şoferului care a condus autoturismul menţionat de agentul constatator în procesul-verbal, căruia nu i-ar fi acordat prioritate şi care nu a fost oprit de organele de poliţie prin urmare nu a fost menţionat ca martor în procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei.

Poliţistul care l-a sancţionat, suspendându-i dreptul de a conduce, este acelaşi poliţist care i-a suspendat dreptul de a conduce şi în urmă cu … luni şi consideră că nu este coincidenţă acest lucru mai ales că i-a comunicat acestuia că are un job care presupune conducerea unei autoutilitare pentru asfaltare iar suspendarea dreptului de a conduce, practic îl lasă fără serviciu.

De asemenea, nu este o persoană de rea credinţă, respectă prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice şi nu a fost niciodată implicat în vreun accident de circulaţie din vina sa.

În drept a invocat prevederile OG 2/2001

În susţinerea plângerii petentul a anexat procesul verbal contestat şi copie C.I. ( f. …)

La data de … petentul a depus la dosar precizare la plângere prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie menţionat si exonerarea de plata amenzii, reiterând motivele din cererea iniţială.

In subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.

La data de …intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 1-3, în situaţia în care martorii propuşi de petent vor face parte din aceste categorii, învedereaza instanţei faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, se împotriveste la audierea acestora.

În motivarea cererii a arătat instanței că în fapt, la data de …, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal de contravenţie contestat, reţinându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că a condus autoturismul indicat in cuprinsul actului sancţionator pe str. … din mun. …, jud. …, iar la efectuarea virajului dreapta, la intersecţia cu str. …, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului … cu nr … care avea acest drept, obligandu-l pe acesta sa opreasca pentru a evita coliziunea.

Sancţiunea iniţială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina petentului.

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind reuimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, tăcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/23.03.2007 pronunţată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reţinut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001. se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului sancţionator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic.

In susţinerea întâmpinării, intimatul a solicitat admiterea ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile anexate (f. 27,28), precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială cu un martor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal seria … nr. … întocmit la data de …prin care s-a reținut în sarcina sa că a condus autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare … pe strada … din mun. …, iar la intersecția cu strada …, a efectuat virajul la dreapta, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca … cu nr. … obligându-l pe acesta să oprească pentru a evita coliziunea, ocazie cu care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției contestat prin care s-a aplicat o amendă în valoare de … lei, conform art. 101 alin.3 lit.f din O.U.G. nr. 195/2002 R, iar ca măsură complementară s-a procedat la suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de … de zile.

În drept, conform art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale referitoare la forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi invocate de instanță conform art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este legal, nefiind identificată niciuna dintre deficiențele de formă de natură a duce la anularea acestuia.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, așa cum a fost reținută de agentul constatator.

Plecând de la criteriile enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru examinarea aplicabilității art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală în cauza Engel şi alţii împotriva Ţărilor de Jos ( pct. 82-83), respectiv calificarea în dreptul intern, natura infracţiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o primească, instanța constată că în legislația națională O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor nu este o lege penală, însă norma juridică se adresează tuturor conducătorilor de autoturisme, având un rol represiv, iar, în ceea ce privește gravitatea pedepsei, petentul a fost sancționat atât cu amendă cât și suspendarea dreptului de a conduce.

Este adevărat că amenda dispusă nu are un cuantum ridicat prin raportare la limitele minime și maxime ale acesteia, însă, cumulată cu pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile indică un caracter grav al pedepsei.

Referitor la prezumția de nevinovăție ce trebuie să existe în cauzele cu caracter penal, Curtea Europeană a stabilit în cauza Haiducu c.

România (Cererea nr. 7034/07, para. 11) că din cauza caracterului preventiv, punitiv şi disuasiv al sancţiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanţiile prevăzute de art. 6 din convenţie în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal.

De asemenea, în materie de circulaţie rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră. (Haiducu c.

România, para. 12)

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28)

Așadar, cât privește relația dintre prezumția de nevinovăție a celui care este acuzat de o faptă cu caracter penal și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, instanța reține că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c.

România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.

Dispozițiile art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 definesc acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”.

Potrivit art. 57 alin. (4) din O.U.G. 195/2002: În intersecţiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate faţă de cele care urmează să pătrundă în intersecţie.

Astfel, reţine instanţa că la nivelul intersecţiilor prevăzute cu sens giratoriu, obligaţia participanţilor la trafic este de a acorda prioritate autovehiculelor care circulă în sensul giratoriu, fără a deosebi în funcţie de banda pe care acestea sunt încadrate.

Coroborând susţinerile petentului din cererea introductivă cu obiecţiunile formulate cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenţie şi cu declaraţia martorului audiat la termenul din data de …, reţine instanţa că petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal.

Astfel, petentul a contestat starea de fapt reținută în procesul-verbal, arătând, în esență, că celălalt autoturism se afla la o distanţă considerabilă înainte de a părăsi sensul giratoriu, motiv pentru care a intrat pe prima bandă, pe str. …, aceasta având trei benzi de circulaţie.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenţie acesta a arătat că nu este adevărat că nu a acordat prioritate de trecere, celălalt participant la trafic dându-i flash să efectueze virajul.

Martorul audiat a arătat că se afla în maşina personală, circulând în spatele maşinii petentului, pe banda 1 pe sensul dinspre …, iar la sensul giratoriu petentul s-a încadrat pe prima bandă, în timp ce maşina roşie care se afla în sensul giratoriu se afla pe cealaltă bandă a sensului giratoiu, mai exact lângă scuarul sensului giratoriu.

Instanţa nu poate avea în vedere susţinerea finală a martorului conform căreia petentul s-a încadrat în sensul giratoriu după ce maşina roşie ajunsese deja în dreptul trecerii de pietoni ce se află la o distanţă de 50 de m de sensul giratoriu, pe de o parte pentru că martorul se contrazice în curprinsul aceleiaşi declaraţii, iar, pe de altă parte, aceasta nu se coroborează nici cu susţinerile petentului.

Prin urmare, instanţa reţine, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, că petentul se deplasa pe str. … dinspre …, iar la intersecţia cu sens giratoriu cu str. …, s-a încadrat pe prima bandă a sensului giratoriu, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului ce se afla în interiorul sensului giratoriu, dar pe a doua bandă.

Prin urmare, instanţa constată că fapta contravenţională reţinută prin procesul-verbal contestat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de textul legal reţinut în procesul verbal, atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv.

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că agentul constatator a avut în vedere toate elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în special riscul potențial pe care îl prezintă petentul, întrucât obligația pe care aceasta a nesocotit-o a fost impusă tocmai pentru stabilirea unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii prin încălcarea regulilor de circulație rutieră.

Faptul că în cauza de față nu s-a ajuns la cauzarea unui accident nu este de natură să diminueze pericolul potențial pe care îl prezintă o astfel de faptă, în consecință nu se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de … lei aplicată reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care o va menține așa cum a fost dispusă de agentul constatator.

În ceea ce privește măsura complementară, reține instanța că prin decizia nr. 5/2021 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în intersul legii s-a stabilit că instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În considerentele hotărârii (paragrafele 69 și 70) s-a arătat că: ”69.

În acest context, judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancţiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) şi art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 doar în situaţia în care dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu şi atunci când menţine sancţiunea principală a amenzii sau o înlocuieşte cu cea a avertismentului.

70.

Aşadar, reducerea de către instanţă a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare a sancţiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenţii în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege, care operează şi în materie contravenţională.”

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, motiv pentru care va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.