Sentinţă civilă nr. 4949 din 14.12.2022

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată pe petentul Ş.

V.(CNP:...) domiciliat în ..., str. ..., nr...., jud. ... în contradictoriu cu intimatul ... - ..., str. ..., nr. ..., Judeţ ...

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea - plângere contravențională înregistrata pe rolul Judecătoriei... în data de ...sub nr. ..., petentul Ş.

V. în contradictoriu cu intimatul ..., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria ... nr. ... încheiat la data de ..., înlăturarea sancțiunii complementare cu reținerea permisului și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii petentul a arătat că prin procesul verbal sus menţionat a fost sancționat, in baza art. 101 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002R, cu amendă contravențională în sumă de 870 lei, reținerea permisului și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

În data de ... a fost sancționat, de către organele de poliție, pentru că a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare ..., reținându-se că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public.

Relatând pe scurt împrejurarea, arată că se deplasa, în scop personal, pentru achiziționarea unor produse necesare familiei, iar în intersecția semaforizată a străzilor ... cu ..., era încadrat pe banda din dreapta pe drumul de mers dinspre str. ....

A semnalizat, în mod corespunzător, intenția de deplasare spre str. ..., direcție de mers unde semaforul funcționează intermitent.

Sintagma „intermitent” dă posibilitatea conducătorului auto să efectueze manevra de schimbare a străzilor, după ce în prealabil se asigură și dă prioritate atât pietonilor cât și celorlalte autovehicule angajate în mers și pentru care culoarea semaforului este verde.

Precizează că la momentul ia care a efectuat manevra de deplasare la dreapta, de pe str. ... spre str. ..., a semnalizat această intenție, s-a asigurat, iar pe trecerea de pietoni nu se afla angajat în traversare niciun pieton, aspect evidențiat și în procesul verbal de contravenție, la rubrica „mențiuni".

Intenția agentului de poliție de a-l sancționa fost evidentă având în vedere împrejurarea că niciunul dintre cetățenii opriți pentru a semna la rubrica martor nu au vrut să semneze, întrucât pe trecerea de pietoni nu erau cetățenii angajați în traversare.

Pentru cele ce preced, în principal solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție.

În subsidiar, în măsura în care se va trece peste acest aspect, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare cu reținerea permisului și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, reținând în acest sens dispozițiile art. 98 alin. 3, referitor pericolul social pe care ar putea să-l reprezinte o asemenea faptă, dacă ar exista.

În dovedire, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.

De asemenea, solicită instanței emiterea unei adrese către intimat, pentru a depune la dosar imaginile din intersecție, având în vedere că există camere video, probă cu care poate demonstra că pe trecerea de pietoni nu era angajați oameni în traversare.

În drept, invoca dispozițiile OUG 195/2002 Republicată și art. 6 din CEDO.

Depune prezenta în două exemplare, atașează taxa de timbru de .. lei, procesul verbal, copie act de identitate. Solicită judecarea cauzei și în lipsă.

Intimatul ..., în conformitate cu dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul Ş.

V.împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ... nr.... din data de ...încheiat de un agent constatator din cadrul instituției, solicitând să se respingă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Chestiune prealabilă: Art. 254 alin. (1) prevede: „Probele se propun, sub sanctiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată (...), dacă legea nu dispune altfël”, iar potrivit art. 311 alin. (3), „Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu este identificat în mod lămurit".

Petentul-contravenient a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, mijloc de probă prin care nu poate înlătura prezumția de adevăr de care se bucură actul pe care-l contestat în prezenta cauză.

În fapt, s-a reţinut în sarcina petentului că la data de ..., ora ... a condus auto marca ...cu nr. de înmatriculare ... pe str. ..., din mun. ..., iar la intersecţia semaforizată cu str. ... nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar în traversarea străzii pe culoarea verde a semaforului electric adresat acestora, aflaţi pe sensul de deplasare.

Prin fapta sa contravenţională, petentul-contravenient a încălcat prevederile art. 101 alin. (3) lit. e). din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep.

Solicită să se constate că sanctiunea este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și este proportională cu gradul de pericol social al faptei retinute în sarcina petentului.

Procesul-verbal de contravenție contestat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/23.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare și din oficiu, respectiv ar'. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părtii o vătămare ce nu se poare înlătura decât prin anularea acelui act").

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă conform cărora „Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritare publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condiţiile stabilite de lege", cât și prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul. în condiţiile legii”, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o sustinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plangerea contravențională adresată instanței de judecată.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispozitiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgentă au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieţii, integrităţii corporale și a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protectia drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice și private, cât și a mediului".

Prin modalitatea în care petentul înţelege să circule pe drumurile publice, consideră că acesta încalcă prevederile legale mai-sus enunţate.

Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijentă a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit în cauzele care au ca obiect contestarea faptelor contravenționale și incidența dispozițiilor art. 6 ale Convenției.

Față de aceste aspecte se pune problema forței probante a procesului verbal de contestare a contravenției. respectiv dacă aceasta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumtiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.

În special. art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumţii în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg. în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în fołosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumtia de temeinicie și instanta va porni în analizarea acestuia de la prezumtia că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În concluzie, solicită instanței respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat, ca temeinic și legal, în vederea atingerii scopului normei juridice încălcate de către contravenientul-petent.

În susținerea întâmpinării, solicită ca probe înscrisurile atașate. precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin.(1) pct.2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Cercetarea judecătorească: La termenul de judecata din data de ..., instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, de asemenea, a dispus emiterea unei adrese catre intimat pentru a preciza daca exista inregistrarea video aferenta faptei retinute in procesul verbal de contraventie.

La data de ..., intimata a raspuns ca fapta a fost constatata in mod direct, fara a exista o inregistrare video, aspecte ce rezulta din cuprinsul raportului agentului constatator nr. ....

La termenul de judecata din data de ..., instanta a inchis dezbaterile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ... nr. ... din data de ..., emis de către ... – Politia Municipiului...., petentul Ș.

V., a fost sancţionat contravenţional cu 435 lei amendă (6 puncte amenda), reţinându-se că, în data de ..., petentul a condus autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ... pe strada ..., iar la intersecţia semaforizata cu str. ... nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulementar in traversarea strazii, pe trecere pentru pietoni si la culoarea verde a semaforului adresat acestora, aflati pe sensul sau de deplasare.

Astfel, s-a constatat încălcarea prevederilor art.101 al.3 lit. e din O.U.G nr.195/2002.

In drept, Art. 101 alin.(3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 stipulează: (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e). neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiniciei instanţa constată că, din probatoriile administrate în prezenta cauză, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea reţinută, în procesul-verbal de contravenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.

Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c.

Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.

Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că, situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c.

României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c.

României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrară.

Mai mult, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prezumţia având un caracter relativ, dispensează pe intimat de sarcina probei, însă este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent, împrejurare pe care nu o reținem în prezenta cauză.

Astfel, din art.10 alin.1 C.pr.civ, rap. la art.249 C.pr.civ., arată că cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească. În cauză, petentul, nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal de contravenţie.

Astfel, din probele administrate în cauză (procesul-verbal de contravenţie seria ... nr. ... din data de ... emis de către ... şi raportul privind abaterea constatată - f....), instanţa reţine că petentul în timp ce conducea autoturismul marca ..., cu numărul de înmatriculare ... pe strada ... la intersectia cu str. ..., nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati regulamentar in traversarea strazii, pe trecere pentru pietoni si la culoarea verde a semaforului adresat acestora, aflati pe sensul sau de deplasare.

În aceste condiţii, instanţa constată că forţa probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Având în vedere cele de mai sus raportate la dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanţa reţine că amenda contravenţională aplicată petentului este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama şi de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de urmarea produsă (siguranţa circulaţiei pe drumurile publice), fiind binecunoscut faptul că încălcarea regulilor de circulaţie este una din principalele cauze a accidentelor rutiere.

De altfel, in istoricul de sactiuni al petentului se regasesc mai multe sanctiuni contraventionale, imprejurare ce conduce la respingerea cererii de inlocuire a sactiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge, plângerea contravenţională formulată de către petentul Ş.

V. în contradictoriu cu intimatul ..., , împotriva procesului verbal de contravenţie seria ... nr. 0337435 din data de ... emis de ...-Politia Municipiului ..., ca neîntemeiată.