Sentinţă civilă nr. 4823 din 07.12.2022

Data publicare portal: 06.12.2023

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul I.

N., CNP ..., cu domiciliul în ..., str. ... nr. ..., bloc ..., scara ..., apt...., sector ..., cu domiciliul procesual ales în ..., Str. ..., nr. ..., et. ..., ap. ..., sector ...-la Av ..., în contradictoriu cu pârâții I.

D., ..., Str. ..., nr. ..., sector ..., ..., domiciliată în ..., Str. ..., nr. ..., sector ..., I.

E., ..., Str. ..., nr. ..., sector ..., I.

V., domiciliat în ..., Str. ..., bl. ..., sc. ..., ap. ..., sector ..., și B.

A.

I., ..., Str. ..., nr. ..., sector ..., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de ... sub nr. 2517/311/2022, reclamant I. N. în contradictoriu cu pârâţii B. A. I., I. D., I. E., I. M., I. V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate că reclamantul a dobândit in integralitate dreptul de proprietate asupra imobilelor situate in com. ..., sat ..., str. ... nr. ..., tarlaua ..., parcelele ... si ..., precum si cu privire la imobilul teren extravilan situat in tarlaua ... parcela 5..., tarlaua ..., parcela ... si in tarlaua ..., parcelele ... si ..., in suprafata totala de ... ha si ... mp, aferente titlului de proprietate nr. ..., ca efect a îndeplinirii prescripţiei achizitive de 10-20 ani;

- să se constate, astfel, ca reclamantul a dobandit in proprietate, ca efect al uzucapiunii, si cota de ... din dreptul de proprietate asupra imobilelor mai sus amintite, aferenta paratilor din speta dedusa judecatii, in calitatea acestora de mostenitori ai defunctului I.

C.

I.;

- obligarea paratilor la plata tuturor cheltuielilor ocazionate cu prezentul proces.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, detine calitatea de unic mostenitor al defunctului său tata, I. C., decedat la data de ..., astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. ..., emis de ....

Astfel, din cuprinsul acestui certificat de mostenitor rezulta fara putinta de tagada ca toate celelalte rude ale autorului său sunt straine de succesiune prin neacceptare (conform art. 700 Cod civil 1864), aceste rude fiind urmatoarele:

- I M, sotia defunctului;

- I I, fiul defunctului;

- I M, fiul defunctului;

- I I, fiul defunctului;

-I F, fiica defunctului;

- I M, fiica defunctului;

-I G, fiul defunctului;

-V C, fiica defunctului.

Pe cale de consecinta, niciunul dintre acesti mostenitori legali ai defunctului I.

C. nu mai au calitate pentru a veni la succesiunea acestuia si pentru a dobandi in proprietate vreunul dintre bunurile ce s-au aflat in proprietatea acestuia, unicul mostenitor al defunctului său tata fiind reclamantul.

In ceea ce priveste paratii I.

D. (sotie supravietuitoare), I.

M. (fiica), I.

E. (fiica), I.

V. (fiu) si B.

A.

I (fiica), acestia au calitate de mostenitori ai defunctului său frate I.

C.

I. urmand a sta in prezenta cauza ca si parati in calitatea lor de succesibili ai acestuia.

Simpla împrejurare ca fratele său I.

C.

I. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii 18/1991 pentru imobilele ce fac obiectul prezentului dosar, astfel cum acestea sunt identificate prin titlul de proprietate nr. ..., nu îi confera de plano si calitatea de mostenitor si in extenso de proprietar, din moment ce acesta a fost si este strain de succesiunea tatalui lor, neacceptand succesiunea, pierzandu-si astfel orice drept legal de a veni la mostenire.

Prin urmare, desi in titlul de proprietate nr. ..., la rubrica mostenitori ai defunctului lor tata sunt trecuti atat reclamantul, cat si I.

C.

I. - fratele său (cel care a renuntat la mostenire), doar reclamantul a intrat in posesia efectiva a acestor bunuri imobile, acesta fiind dupa cum a aratat si mai sus, strain de succesiune.

Astfel, din moment ce dreptul de a veni la mostenire s-a stins cu efect absolut, este cat se poate de clar ca acesta nu poate avea calitatea de titular al dreptului de proprietatea asupra imobilului teren de ... ha ... mp din titlul de proprietate mai sus amintit.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 8 alin 3 din Legea 18/1991, care statueaza ca „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită (...)”.

De asemenea, potrivit art.

III alin. 1 din Legea 169/1997 „sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar republicata nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor fizice care nu erau indreptatite, otrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.”

Totodata, conform dispozitiilor art. 13 alin. 1 din Legea 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.

Pe cale de consecinta, din moment ce reclamantul este singurul care are calitate de mostenitor al defunctului său tata I.

C., fiind singurul care a intrat in posesia bunurilor imobile (in integralitatea acestora) ulterior decesului tatalui lor si singurul care a achitat in integralitate in toata aceasta perioada impozitul aferent imobilelor (de la data dezbaterii succesiunii - ..., la zi) si s-a ingrijit de acestea ca un bun proprietar, este mai mult decat evident ca aceste imobile i se cuvin de drept, in cauza stapanind aceste bunuri aproximativ 40 ani, fara a fi stanjenit de catre nimeni.

Faţă de toate acestea si având in vedere si ratiunile ce succed, solicită admiterea actiunii formulate si sa se constate ca a dobandit, ca efect al indeplinirii prescriptiei achizitive, proprietatea integrala (in cota de ...) asupra imobilelor mai sus amintite, devenind astfel proprietar si asupra cotei de ... din dreptul de proprietate al imobilelor, cota aferenta paratilor, in calitatea acestora de mostenitori ai defunctului frate, I.

C.

I..

Pe fondul cauzei arată că din anul 1983 și până în prezent, s-a comportat vis-a-vis de toate imobilele (in integralitatea acestora) ca un adevarat proprietar, posedand tot terenul de ... ha si ... mp în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar, aspecte pe care le va dovedi cu prisosință prin probatoriul administrat.

Mai mult decat atat, astfel cum rezulta din adresa nr. ... emisa de Primaria ..., ”incepand cu anul ... s-a deschis rolul fiscal pe numele mostenitorilor azuorului decedat I.

A.

C."; or, din moment ce este unicul mostenitor al defunctului tata, tot el a fost singurul care a achitat impozitul aferent acestor imobile incepand cu anul ..., atunci cand s-a deschis rolul fiscal.

Asadar, a posedat toate aceste imobile si s-a comportat vis-a-vis de acestea ca un adevarat proprietar inca din 1983, iar incepand cu anul ... a achitat toate impozitele aferente imobilelor, in integralitatea lor, iar nu doar unei cote de ..., ceea ce demonstreaza dincolo de orice tagada ca este îndrituit sa formuleze prezenta actiune.

Pe cale de consecinta, apreciază că în prezenta cauză sunt indeplinite dispozițiile art. 1895 si urm.

Cod civil 1864, motiv pentru care solicită instanței să constate ca a dobândit in integralitate dreptul de proprietare asupra imobilelor situate in com. ..., sat ..., str. ... nr. ..., tarlaua ..., parcelele ... si ..., precum si cu privire la imobilul teren extravilan situat in tarlaua ... parcela ..., tarlaua ..., parcela ... si in tarlaua ..., parcelele ... si ..., in suprafata totala de .. ha si ... mp, aferente titlului de proprietate nr. ..., ca efect a îndeplinirii prescriptiei achizitive de 10-20 ani.

Uzucapiunea (prescripția achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren.

Pentru a produce consecințe juridice, legiuitorul a arătat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.

Așadar, uzucapiunea (prescripția achizitivă) este modul de dobândire a proprietății (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă (a imobilului) în termenul și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că pentru a fi îndeplinite condițiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civil, este necesar ca justul titlu să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, pentru că dacă ar proveni de Ia adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.

Uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă bunul în temeiul unui just titlu și este de bună-credință.

Poate fi invocată uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

a) să existe o posesie utilă a bunului;

b) posesia să fie întemeiată pe un just titlu;

c) posesia să dureze de la 10 la 20 de ani;

d) posesia să fie de bună-credință.

Se aplică termenul de 10 ani în situația în care adevăratul proprietar locuiește în raza teritorială a aceluiași tribunal județean unde se află imobilul.

Referitor la noțiunea de just titlu, acesta este un act translativ de proprietate care provine de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.

Buna-credinţă reprezintă convingerea greșită a posesorului că a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, bună-credinţă ce trebuie să existe la momentul dobândirii bunului, nefiind necesar ca aceasta să existe pe tot parcursul exercitării posesiei.

Condițiile cerute de lege a fi întrunite cumulativ pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de scurtă durată, sunt următoarele:

a) cel ce invocă uzucapiunea să fi exercitat o posesie utilă asupra imobilului;

Art. ...6 Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii; posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.

În conformitate cu art. ...7 Cod civil, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole:

- posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitente anormale (art. ...8 Cod civil); posesiunea este întreruptă prin modurile și după regulile prescrise în articolele 1863 — 1973 (art. ...9 Cod civil); comunitatea și neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripția, în acest sens că, posesorul actului care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie (art. 1850 Cod civil);

- posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului (art. 1851 Cod civil);

- posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul sau încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască (art. 1852 Cod civil);

- actele ce le exercită asupra unui lucru al sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra, unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar; tot asemenea este posesiunea ce ar exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său (art. 1853 Cod civil); posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul (art. 1854 Cod civil).

b) durata posesiei să fie cuprinsă între 10-20 ani, după distincțiile art. 1895 si art. 1896 Cod civil;

c) posesia imobilului să fie întemeiată pe un just titlu;

În conformitate cu art. 1897 Cod civil, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.; un titlu nul nu poate servi de baza prescripției de 10 până la 20 ani; un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescripția de 10 până la 20 ani, decât de cel ce ar fi avut dreptul de a cere anularea sa, sau de reprezentanţii dreptului sau, dacă posesorul n-a cunoscut cauza anulabilității.

Art. 1899 teza I Cod civil prevede că justa cauză trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă prescripția de 10 până la 20 ani.

d) cel de invocă uzucapiunea să fie de bună-credință.

Potrivit art. 1898 Cod civil, buna-credință este credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea; este destul ca buna-credinţă să fi existat în momentul câștigării imobilului.

Art. 1899 teza a II-a Cod civil prevede că buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege rea-credința.

Revenind la speța, consideră ca sunt îndeplinite sine qua non toate condițiile mai sus enunțate și prezentate, exercitând timp de mai bine de 39 ani (deci peste termenul de 10-20 ani stabilit de Codul civil) o posesie continuă și neîntreruptă, utilă și neafectată de vicii asupra imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze, achitand totodata intregul impozit aferent acestor imobile de mai bine de 23 ani (din anul ..., cand s-a deschis rolul fiscal), fiind astfel intrunite în mod cumulativ condițiile art. ...7 Cod civil, cel care statuează că pentru a putea prescrie „se cere o posesie continuă neîntreruptă. netulburată. publica si sub nume de proprietar. "

Totodată, posesia sa asupra tuturor imobilelor terenuri ce fac obiectul T.P. nr. ... îndeplineste si condiția de a fi întemeiată pe un just titlu (acesta fiind reprezentat de certificatul de mostenitor nr. ..., emis de ...), reclamantul fiind în toată perioada în care a stăpânit aceste imobile (...) un posesor de bună-credință, comportându-se faţă de toate acestea ca un adevărat proprietar.

Consideră că sunt îndeplinite în cauză toate condițiile legale de admisibilitate ale acțiuni în uzucapiune, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată şi a se constata ca a dobandit dreptul de proprietate si asupra cotei de ... detinuta de parati, dobandind astfel proprietatea integrala a imobilelor, ca efect a implinirii prescriptiei achizitive.

Solicită admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, cu aplicarea dispozitiilor art. 453 CPC.

În dovedirea cererii, solicită să se incuviinteze ca utile, pertinente si concludente, urmatoarele probe: proba cu inscrisuri; proba cu interogatoriul paratilor, vizand situatia de fapt si pasivitatea in care acestia si autorul lor s-au aflat vis-a-vis de imobilele ce fac obiectul prezentei cauze; proba testimoniala cu un martor, pe care în va prezenta personal în faţa instanţei, vizand posesia continua, neintrerupta si neviciata a reclamantului asupra tuturor imobilelor ce fac obiectul prezentei cauze; orice altă proba a cărei necesitate de administrare ar reieși din cercetarea judecatorească.

În data de ... reclamant I. N. a formulat cerere precizatoare prin care intelege sa se conformeze dispozitiilor instantei, astfel cum i-au fost puse in vedere prin adresa comunicata la ... si invederează, punctual, urmatoarele:

- in ceea ce priveste obiectul cererii, acesta este constatarea intervenirii uzucapiunii (prescriptiei achizitive) asupra cotei de ... din dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul cauzei, cota aferenta paratilor din speta dedusa judecatii, in calitatea acestora de mostenitori ai defunctului Ionescu C.

Ilie;

Cererea a fost legal timbrată cu suma de .. lei, conform chitanţei aflate la fila ....

În cauză, au fost încuviinţate proba cu înscrisuri şi cu martorul ....

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate dreptul său de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra cotei de ... din suprafața totală de ... mp teren intravilan și extravilan situată în com. ..., jud. ... din titlul de proprietate nr. ....

În drept, în ceea ce priveşte legea aplicabilă, potrivit Deciziei nr. 19/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, condiţiile de fond ale uzucapiunii (referitoare la condiţiile posesiei) vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei.

În art.644 şi art.645 Vechiul C.civ., se arată că dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune, prin legate, prin convenţie, prin predare (tradiţiune), prin accesiune sau încorporare, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupare.

Uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege.

Pe de alta parte, uzucapiunea este instituita de lege ca o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovada de lipsă de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.

Prescripţia achizitivă este reglementată de art....7 Vechiul C.civ., din care rezultă că pentru a uzucapa, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, iar imobilul să fie susceptibil de a fi uzucapat, respectiv să nu aparţină domeniului public sau privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale.

Prin urmare, incidente în cauză sunt incidente dispoziţiile Vechiul Cod civil raportat la invocarea posesiei „de mai bine de 20 ani”, de când se susţine de către reclamant începerea posesiei.

Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren.

Pentru a produce consecinţe juridice, legiuitorul a arătat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.

Aşadar, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă (a imobilului) în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pentru a fi îndeplinite condiţiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civil, este necesar ca justul titlu să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.

Uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă bunul în temeiul unui just titlu şi este de bună-credinţă.

Poate fi invocată uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:

a) să existe o posesie utilă a bunului;

b) posesia să fie întemeiată pe un just titlu;

c) posesia să dureze de la 10 la 20 de ani;

d) posesia să fie de bună credinţă.

Se aplică termenul de 10 ani în situaţia în care adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află imobilul, iar termenul de 20 de ani este incident dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a altui tribunal judeţean unde se află imobilul.

În ceea ce priveşte noţiunea de just titlu, acesta este un act translativ de proprietate care provine de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.

Buna credinţă reprezintă convingerea greşită a posesorului că a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, bună credinţă ce trebuie să existe la momentul dobândirii bunului, nefiind necesar ca aceasta să existe pe tot parcursul exercitării posesiei.

Condiţiile cerute de lege a fi întrunite cumulativ pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de scurtă durată sunt următoarele:

a) cel ce invocă uzucapiunea să fi exercitat o posesie utilă asupra imobilului;

Art. ...6 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii; posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru.

În conformitate cu art. ...7 Cod civil, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole:

– posesiunea este discontinuă când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitenţe anormale (art. ...8 Cod civil); posesiunea este întreruptă prin modurile şi după regulile prescrise în articolele 1863 – 1973 (art. ...9 Cod civil); comunitatea şi neîntreruperea posesiunii sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripţia, în acest sens că, posesorul actului care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie (art. 1850 Cod civil);

– posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului (art. 1851 Cod civil);

– posesiunea este clandestină când posesorul o exercită în ascuns de adversarul sau încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască (art. 1852 Cod civil);

– actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar; tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului său (art. 1853 Cod civil); posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul (art. 1854 Cod civil).

b) durata posesiei să fie cuprinsă între 10-20 ani, după distincţiile art. 1895 si art. 1896 Cod civil;

c) posesia imobilului să fie întemeiată pe un just titlu.

În conformitate cu art. 1897 Cod civil, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.; un titlu nul nu poate servi de baza prescripţiei de 10 până la 20 ani; un titlu anulabil nu poate fi opus posesorului care a invocat prescripţia de 10 până la 20 ani, decât de cel ce ar fi avut dreptul de a cere anularea sa, sau de reprezentanţii dreptului sau, dacă posesorul n-a cunoscut cauza anulabilităţii.

Art. 1899 teza I Cod civil prevede că justa cauză trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă prescripţia de 10 până la 20 ani.

d) cel de invocă uzucapiunea să fie de bună-credinţă.

Potrivit art. 1898 Cod civil, buna-credinţă este credinţa posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul, avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea; este destul ca buna-credinţă să fi existat în momentul câştigării imobilului.

Art. 1899 teza a II-a Cod civil prevede că buna-credinţă se presupune totdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege rea-credinţa.

Instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea uzucapiunii pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamantul a susţinut că a exercitat posesia „din anul ...” asupra întregii suprafețe de ... mp teren intravilan și extravilan situată în com. ..., jud. ..., din titlul de proprietate nr. ..., iar apoi a invocat uzucapiunea de 10-20 de ani.

Potrivit răspunsului de la Primăria com. ..., jud. ... nr. ... (f. ...), s-a deschis rolul fiscal moștenitorilor autorului decedat I.

A.

C. în anul ..., conform TP nr. ..., iar din anul 2018 conform TP ..., fiind menționate declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri ale ambilor moștenitori, respectiv reclamantul I.

N. și defunctul I.

C.

I..

Astfel, din TP nr. ... (f. ...), reiese că reclamantul I. N. și defunctul I. C. I. au calitatea de coproprietari asupra suprafeței de ... mp teren intravilan și extravilan situată în com. ..., jud. ....

În ceea ce privește justul titlu invocat de reclamant, constând în certificatul de moștenitor nr. ... (f. ...), prin care s-a constatat calitatea sa de unic moștenitor al defunctului I.

C., instanța reține că au fost stabilite ca bunuri ce fac parte din masa succesorală suprafața de teren de ... mp loc de casă cu casă construită din lemn acoperită cu șiță formată din... camere și sală precum și o magazie, construită în com. ..., moștenite de defunct de la părinții săi.

În ceea ce privește certificatul de atestare fiscală de la fila ..., instanța constată că acesta nu face dovada dreptului de proprietate exclusivă asupra bunurilor, având în vedere și că nu precizează data de la care reclamantul a achitat toate impozitele cu privire la acestea, întrucât și defunctul I.

C.

I. figurează cu depunerea unei declarații în acest sens.

Totodată, potrivit deciziei civile nr. ... pronunțată de ... ... în dosarul nr. ... (f. ...), s-a reținut că „stabilirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului I.

C. pentru descendentul I.

C.

I. a avut loc prin HCJ nr. 9/1991, așa cum rezultă din adeverința nr. ..., iar această soluție nu a fost atacată în termenul legal de celălalt descendent, reclamantul din cauza de față”, cererea de reconstituire fiind înregistrată sub nr. ...

Din certificatul de la fila ..., rezultă că nu este înscrisă în cartea funciară suprafața de ... mp teren intravilan, situată în com. ..., jud. ..., iar din extrasele de carte funciară de la filele ..., că sunt înscrise în cartea funciară suprafețele de teren extravilan arabil, fiind menționați reclamantul și fratele său, în calitate de coproprietari, în temeiul TP nr. ... și al sentinței civile nr. ... pronunțată de Judecătoria ... în dosarul nr. ....

Deși figura înscrisă în CF și suprafața de teren extravilan – livezi ... mp, conform certificatului de la fila ... verso, extrasul de carte funciară pentru acesta nu a fost depus la dosarul cauzei.

Conform sentinței civile nr. ... pronunțată de Judecătoria ... în dosarul nr. ... (f. ...), instanța a reținut că persoanele care au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate au fost reclamantul și defunctul I.

C.

I., acestea fiind singurele îndreptățite să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. ..., reținut și prin răspunsul la adresa reclamantului (f. ...).

De asemenea, din această sentință, instanța constată că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând nulitatea absolută a titlului de proprietate menționată, arătând expres că doar acesta și defunctul I.

C.

I. sunt singurii care au formulat cerere de reconstituire (f. ... verso).

Potrivit articolului 1865 Vechiul cod civil, întreruperea civilă se operează:

1. printr-o cerere făcuta în judecata, fie introductivă de instanţa*) sau numai incidenţa într-o instanţa deja începută;

2. printr-un act începător de executare, precum sechestrul (saisie) sau cererea execuţiei unui titlu cărui legea recunoaşte puterea executorie;

3. prin recunoaşterea de către debitor sau posesor a dreptului celui în contra cărui prescrie. (Cod civil 1905).**)

În plus, articolul 1867 Vechiul cod civil prevede că întreruperea, fie civilă, fie naturala, şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată.

Posesorul sau debitorul pot începe o noua prescripţie după ce actele constitutive de întrerupere încetează, conform naturii lor şi regulilor aci mai jos stabilite.

Prin urmare, instanța reține că nu este îndeplinită condiția posesiei utile, având în vedere că reclamantul a exercitat-o asupra unui bun comun, iar față de cota de ... a cărei uzucapiune o solicită acesta este detentor precar.

În al doilea rând, nu este îndeplinită nici condiția termenului posesiei, având în vedere întreruperea prescripției prin recunoașterea de către reclamant a dreptului fratelui său prin formularea cererii de chemare în judecată precitate și menționarea expresă a calității acestuia de coproprietar, aspecte reținute cu putere de lucru judecat prin cele 2 hotărâri analizate.

În al treilea rând, condiția justului titlu nu este îndeplinit, având în vedere că prin certificatul de moștenitor nu se prezintă suprafața de teren pentru care s-a întocmit titlul de proprietate nr. ..., ci doar o suprafață de teren de ... mp loc de casă împreună cu casa, bunuri moștenite de la părinții defunctului, neexistând nicio corespondență cu terenul intravilan curți construcții din titlul de proprietate.

Din declaraţia martorului S.

N. (f. ...), instanţa reţine că acesta nu are cunoștință de suprafața deținută cu exactitate de către reclamant, ştiind că suprafaţa de aproximativ 30 de ari este muncită personal de acesta și că restul este la asociație, de la revoluție.

A menționat că nicio persoană nu i-a contestat reclamantului această posesie, că el a muncit acolo și a făcut casa, că nu știe dacă are acte, dar că el plătește impozite la teren.

A arătat și că nu l-a văzut niciodată pe defunctul I. C. I..

Prin urmare, pe de o parte reclamantul nu a probat susţinerile sale că ar fi exercitat posesia asupra suprafeţei de teren „din ...” și nici de 10-20 de ani, aşa cum a precizat în cererea de chemare în judecată, având în vedere că formularea sa este ambiguă, neprecizând exact în ce modalitate a intrat în posesia întregii suprafețe de teren şi la ce dată, având în vedere că prin certificatul de moștenitor nu s-a reținut aceasta.

În aceste condiţii, instanţa reţine că reclamantul nu poate să invoce uzucapiunea, întrucât posesia lui este afectată de viciul echivocului, fiind neclară atitudinea subiectivă a acestuia (nu se poate stabili cu certitudine dacă a stăpânit bunul cu credinţa că este proprietatea sa exclusivă de la un anumit moment).

În plus, deşi a invocat posesia 10-20 ani, titlul său nu este just titlu asupra cotei de ... din suprafața prevăzută în TP nr. ....

Astfel, uzucapiunea nu se poate întemeia decât pe o posesie neechivocă, iar în măsura în care nu se poate stabili, în mod clar, elementul subiectiv al posesiei, viciul echivocului împiedică uzucapiunea.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată.