Hotărâre nr. 2168 din 28.02.2025

Dosar nr. ....

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A-II-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

Şedinţa publică din data de 28.02.2025

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ##### #####

Grefier: ########## ##########

Pe rol judecarea cauzei de litigii cu profesioniştii privind pe contestatoarea O. F. S.A. şi pe intimaţii P. L. W. și P. C., având ca obiect contestaţie creditor.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa de la data de 13.02.2025, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.02.2025, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2024 sub număr de dosar ######, contestatoarea I.

N.

S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații U.

S.

Q. și U.

G., contestație împotriva notificării de dare în plată nr. #######, solicitând instanței să dispună admiterea contestației, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii dării în plată instituite prin Legea nr. 77/2016, precum şi repunerea părților în situația anterioară transmiterii notificării.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că la data de 23.07.2018, între U.

S.

Q. și U.

G., în calitate de împrumutați și I.

N., în calitate de împrumutător, a fost încheiat Contractul de credit ipotecar pentru locuință nr. ..., prin care banca a acordat un credit în cuantum de 224.000 lei, pentru o perioadă de 378 luni.

În vederea garantării obligației de rambursare a fost instituită ipotecă asupra imobilului lot 10 situat în ..... ..... .... .... ......, precum și asupra tuturor construcțiilor de pe acesta.

Ca urmare a nerespectării obligațiilor de rambursare, a fost demarată executarea silită și înregistrat dosarul execuțional #########.

Prin notificarea de dare în plata, în temeiul art. 5 din Legea nr. 77/2016, intimații au solicitat stingerea obligațiilor asumate prin contractul de credit ipotecar indicat anterior.

A arătat că notificarea de dare în plată înregistrată sub nr. ######### nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016, respectiv cea prevăzută de art. 6 alin. 3 din acest act normativ, întrucât notificarea a fost formulată doar de intimatul U.

S.

Q., fără a exista și acordul expres al celuilalt codebitor, numita U.

G..

De asemenea, susține că nu este îndeplinită nici condiția impreviziunii de la art. 4 alin. 1 indice 1 litera e din lege, text de lege care a fost invocat doar pur formal, deoarece nu a fost detaliată o eventuală creștere a obligației de plată lunară de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, iar faptul că s-a indicat formal că ar fi existat o reducere drastică a veniturilor nu poate conduce la concluzia intervenirii unui caz de impreviziune.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 și art. 194 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform ordinului de plată de la fila 8 din dosar.

La data de 30.07.2024 contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a învederat că a fost acoperită omisiunea indicării și a celuilalt codebitor prin notificarea nr. ########, ce are un conținut identic cu cel al notificării nr. ##########, astfel că sunt aplicabile aceleași apărări referitoare la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată, în ceea ce privește condiția impreviziunii.

Intimații, deși legal citați cu această mențiune, nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Sub aspect probator, instanța a încuviințat pentru contestatoarea creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând cererea prin prisma materialului probator administrat și a normelor legale incidente, instanța reține următoarele:

În fapt, între intimații U.

S.

Q. și U.

G., în calitate de împrumutați și contestatoarea I.

N.

S.A., în calitate de bancă, a fost încheiat Contractul de credit ipotecar pentru locuință nr. ####### (filele 9-24), prin care banca le-a acordat împrumutaților un credit în cuantum de 224.000 lei, pentru o perioadă de 378 luni.

În vederea garantării îndeplinirii integrale și la timp a tuturor obligațiilor împrumutaților rezultate din contractul de credit indicat anterior, prin art. 9 din Contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. ########## (filele 31-42), a fost instituită ipotecă imobiliară de rang I în favoarea băncii asupra imobilului lot 10 situat în .... .... .......

La data de 26.01.2024 creditoarea I.

N.

S.A. a depus pe rolul BEJ R.

B M. cerere de executare silită împotriva intimaților U.

S.

Q. și U.

G., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit și cel de ipotecă, descrise în precedent.

La data de 27.06.2024 s-a înregistrat la I.

N.

S.A., sub număr ......., notificarea de dare în plată (filele 42-47), prin care U.

S.

Q., în temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 77/2016, în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin contractul de credit, a comunicat băncii intenţia de a stinge obligaţiile asumate prin Contractul de credit nr. ########, garantat cu ipotecă de rang I asupra bunului imobil situat in .... .... .......

A învederat faptul că situaţia a fost una extrem de gravă şi dificilă şi că a avut intenţia de a duce la bun final contractul de credit, dar în urma unor succesiuni de evenimente imprevizibile a intrat în imposibilitate de plată, atât prin prisma scăderii vădite a veniturilor, creșterii cheltuielilor, dar și a altor aspecte de ordin personal.

De asemenea, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de stingere a datoriei, conform art. 4 din Legea nr. 77/2016.

Ulterior, la data de 12.07.2024 a fost înregistrată sub nr. ......... notificarea formulată de ambii intimați, respectiv U. S. Q. și U. G., ce avea același conținut precum notificarea nr. ########### formulată doar de U. S. Q., descrisă anterior.

În drept, instanța reține că potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi; e) este îndeplinită condiţia privind impreviziunea.”.

În speță, contestatoarea susține că nu este îndeplinită condiția referitoare la impreviziune.

Sub acest aspect, instanța reține că potrivit alin. 11 al art. 4 din Legea nr. 77/2016: “(1^1) Reprezintă impreviziune: a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit.

În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit; b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.”, iar potrivit alin. 1^3 din același articol: “Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut.

Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).”.

Mai mult, alin. 3 al aceluiași articol dispune că: “Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).”.

Aplicând prevederile legale anterior citate la speța dedusă judecății, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre cele două prezumții cu caracter absolut prevăzute de art. 11 al art. 4 din Legea nr. 77/2016.

Astfel, moneda creditului acordat intimaților este lei, neputând fi deci vorba despre fluctuații ale cursului de schimb valutar, conform lit. a) din alin. 11 al art. 4 din Legea nr. 77/2016.

În ceea ce privește ipoteza de la litera b), instanța reține că potrivit scadențarului aferent contractului de credit în perioada iulie 2018-ianuarie 2023 (filele 79-85) rata dobânzii a fost constantă de 5,1%, la fel ca și obligația de plată lunară, care nu a înregistrat modificări semnificative, respectiv doar o fluctuație negativă de 0,25% (obligația de plată lunară la nivelul lunii august 2018 fiind de 1.238,94 lei, în timp ce obligația de plată lunară din luna decembrie 2022 a fost de 1.235,87 lei – ultima lună anterior depunerii cererii de executare silită) – prin urmare, obligația de plată lunară nu a înregistrat o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, după cum impun cerințele de la 4 alin. 11 lit. b din Legea nr. 77/2016.

Nefiind în vreuna dintre prezumțiile cu caracter absolut prevăzute de legiuitor, instanța apreciază că în speță prezumția de impreviziune în favoarea consumatorului are doar caracter relativ, astfel încât poate fi răsturnată prin probatoriul administrat în cauză.

Din această perspectivă, instanța reține că intimații consumatori s-au limitat exclusiv la a invoca existența impreviziunii, motivat de o pretinsă scădere a veniturilor acestora.

Or, instanța are în vedere statuările Curții Constituționale din Decizia nr. ######, paragrafele 53 și 54, potrivit cu care: “ (…) nu există nicio relaţie între impreviziunea în contracte şi situaţia financiară a debitorului, impreviziunea exprimând o tensiune intracontractuală, şi nu una personală, ce transcende cadrului strict contractual (Decizia nr. ########## din 6 noiembrie 2019, paragraful 65). (...) 54.

În deciziile sale cu privire la Legea nr. 77/2016, Curtea a trebuit ea însăşi să delimiteze impreviziunea de situaţia patrimonială actuală a debitorului (spre exemplu, Decizia nr. ########## din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018), tocmai pentru că în mod greşit instanţele judecătoreşti analizau şi administrau un probatoriu pentru a determina situaţia materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că în acest mod se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit.

Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilităţile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conţinutul clauzelor contractuale.

Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze şi, în consecinţă, generează în mod automat dezechilibrul contractual (Decizia nr. ########## din 6 noiembrie 2019, paragraful 51).”.

Prin urmare, situația financiară a debitorului nu poate justifica existența unei stări de impreviziune, cum în mod eronat au susținut consumatorii prin notificarea de dară în plată transmisă contestatoarei.

Nu în ultimul rând, instanța subliniază că intimații, oricum, nici măcar nu au dovedit în vreun fel susținerile referitoare la deteriorarea bruscă a stării lor patrimoniale, astfel încât instanța cu atât mai mult nu poate ține cont de aceste alegații ale consumatorilor.

Drept consecință, instanța reține că în speță nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 4 lit. e) din Legea nr. 77/2016 privind impreviziunea.

Față de toate cele de mai sus, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va constata că nici Notificarea de dare în plată înregistrată sub nr. ########### și nici Notificarea de dare în plată înregistrată sub nr. ########## nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, astfel că va repune părțile în situația anterioară comunicării acestor notificări.

Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată în cauză, instanța urmează să oblige intimații, în solidar, la plata către contestatoarea a sumei de 4.254,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (achitată conform ordinului de plată de la fila 8 din dosar) și onorariu avocațial în cuantum de 4.234,6 lei (achitată conform facturii și ordinului de plată aferent, aflate la filele 86-91 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea O. F. S.A., cu sediul procesual ales în ....... ....... T., ...... ...... în contradictoriu cu intimaţii P. L. W. și P. C., ambii cu domiciliul în ...... ...... ..... .....

Constată că nici Notificarea de dare în plată înregistrată sub nr. ######### și nici Notificarea de dare în plată înregistrată sub nr. ########### nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Repune părțile în situația anterioară comunicării acestor notificări.

Obligă intimații, în solidar, la plata către contestatoare a sumei de 4.254,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.

Cu drept de apel în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 28.02.2025.

Preşedinte,