Hotărâre nr. 756 din 31.01.2025

Document finalizat

Cod ECLI #########

Dosar nr. .......

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREŞTI

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA O Nr. ###

Şedinţa publică din data de 31.01.2025

Instanţa constituită din:

Preşedinte: Y. A.

Grefier: K. U. L.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe petentul I. J. W. şi pe intimata C. P. - Q. T. D. E., având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie SERIA .... .... 0327754/06.07.2023.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare a cauzei în intervalul orar stabilit, părţile nu au răspuns.

În temeiul 119 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 3243/2022, instanţa dispune lăsarea dosarului la a doua strigare a cauzei, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a cauzei în intervalul orar stabilit, a răspuns petentul, personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

În baza art. 131 C.pr.civ., instanţa pune în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei.

Petentul apreciază că instanţa este competentă să soluţioneze prezenta cauză. Menţionează că între timp şi-a schimbat domiciliul.

În temeiul art. 131 alin. (1) C.pr.civ., instanța se declară competentă material și, implicit general, precum și teritorial, să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la art. 94 pct. 3 C.pr.civ. și art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanţa aduce la cunoştinţa petentului că intimata a invocat, prin întâmpinare, excepţia tardivității formulării plângerii contravenționale şi pune în discuţie unirea acestei excepţii cu fondul cauzei.

Petentul susţine că nu este adevărat că a introdus tardiv plângerea şi că este de acord cu unirea excepţiei cu fondul cauzei.

Arată că este adevărat că la instanţă a ajuns pe data de 26, însă el a trimis-o pe data de 21 şi depune la dosar dovada acestui fapt.

În temeiul art. 248 alin. (4) C.pr.civ., instanţa unește cu fondul cauzei excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată, prin întâmpinare.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de soluţionat, instanţa declară deschisă cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra propunerii de probe.

Petentul depune la dosar înscrisuri, menţionând că poate depune şi planşe fotografice care să dovedească faptul că în procesul verbal s-a menţionat greşit că pietonul era pe sensul său de mers.

Susţine că în procesul-verbal de contravenţie poliţia a menţionat că pietonul venea din partea stângă spre partea dreaptă, însă în acel loc sunt patru benzi de circulaţie, câte două pe fiecare sens, pe care erau patru maşini, iar pietonul venea din partea stângă, ceea ce înseamnă că până să ajungă în dreptul său mai avea două benzi de circulaţie.

Arată că pietonul nu avea cum să fie pe sensul său de circulaţie.

La interpelarea instanţei, petentul arată că solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, că poate aduce şi un martor, respectiv persoana care a fost cu el în maşină.

La interpelarea instanţei, arată că nu mai ştie dacă a solicitat proba testimonială prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa, în temeiul art. 255 şi art. 258 C.pr.civ., încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o admisibilă şi de natură să ducă la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește proba cu martori, instanța invocă excepția decăderii petentului din dreptul de a propune proba, având în vedere că nu a fost propusă prin cererea de chemare în judecată.

Totodată, acordă petentului cuvântul asupra excepţiei invocate.

Petentul lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa admite excepţia decăderii din dreptul de a propune proba cu martori, în temeiul art. 254 alin.1 coroborat cu art. 194 lit. e) C.pr.civ., şi respinge proba ca tardiv formulată.

În ceea ce priveşte proba cu planşele fotografice, solicitate de petent, instanţa o respinge, având în vedere, pe de o parte că acestea nu sunt utile soluţionării cauzei, iar pe de altă parte, faptul că petentul nu a înţeles să le depună la dosar până la termenul de judecată, deşi a avut timp suficient.

În ceea ce priveşte proba cu înregistrarea video, solicitată de către petent, având în vedere că intimata a precizat că săvârșirea contravențiilor a fost constată în mod direct de către agentul de poliție, nefiind depuse alte acte de constatare, instanţa o respinge pentru imposibilitate de administrare.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, deschide dezbaterile şi acordă cuvântul asupra fondului.

În primul rând, petentul arată că numărul mașinii este completat eronat, în sensul că în loc de BVT, este trecut BUT.

Mai arată că este menționat în procesul verbal, atât de către el, cât și de către organul de poliție, faptul că pietonul venea din partea stângă și faptul că acolo erau patru benzi de circulație.

Având în vedere că pietonul abia coborâse pe partea stângă a sensului opus, susţine că pietonul nu se afla pe sensul său de circulaţie.

Pentru aceste motive, solicită admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal de contravenţie.

În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa declară închise dezbaterile şi reţine cauza în vederea deliberării şi pronunţării hotărârii.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.07.2023, sub nr. ......., petentul R.

J.

W. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimata M.

G.

O.

X.

Z.

B.

F., prin care a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție seria ... ...

O, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petentul a arătat că, în data de 06.07.2023, deplasându-se dinspre DNCB înspre București, a fost oprit și sancționat pentru că la trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător (Km 9+100) DN4 nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare de la stânga la dreapta în sensul său de mers.

Totodată, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și permisul de conducere.

Petentul a precizat că aspectele consemnate nu sunt conforme cu realitatea.

În realitate, a arătat că se ducea cu copilul de 6 ani la spital, acesta având febra foarte mare (39,4) și a împrumutat o mașină de la un vecin, iar, datorită urgenței, nu și-a dat seama că nu are la el documentele sale, iar la cele ale mașinii nici nu s-a gândit.

A precizat că a sesizat că pe sensul opus de mers un pieton a coborât pe trecere, dar ținând cont că în acea intersecție sunt 4 benzi de circulație, câte doua pe fiecare sens, a considerat că nu trebuie să oprească, conform art. 135 litera h) și art. 101 aliniatul 3 litera e).

În continuare, a arătat că se bucură de toate garanțiile prevăzute de art. 6 N., inclusiv prezumția de nevinovăție.

În subsidiar, a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare.

În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și prezentarea de către intimată a probei foto/video, precum și a actelor care fac dovada calității și competenței agentului constatator de a aplica sancțiunea.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (f. 16), conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 21.08.2024, intimata a formulat întâmpinare (f. 25), prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar, pe fondul cauzei, solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției, intimata a arătat că actul de sancționare a fost încheiat în data de 06.07.2023 și comunicat petentului în aceeași zi, acesta semnând de primire, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la instanța de judecată, în conformitate cu informațiile de pe portal, în data de 26.07.2023, cu nerespectarea termenului de 15 zile, conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Pe fondul cauzei, a arătat că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

A precizat că contravenția a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, prin propriile simțuri și, pe cale de consecință, actul de constatare beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie pentru că interpretând contrar, ar rezulta că astfel de înscrisuri ar fi total lipsite de efecte juridice și ar lipsi de eficiență activitatea autorităților publice.

A arătat că veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator poate fi pusă la îndoială numai în cazul prezentării de către petent a unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul - verbal nu corespunde realității.

A mai precizat că fapta petentului nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului rutier și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic, iar acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, în condițiile în care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.

În drept, intimata a invocat O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 31.01.2025, instanţa, în temeiul art. 248 alin. (4) C.pr.civ., a unit cu fondul cauzei excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimata Inspectoratul de H. al S.

Ilfov, prin întâmpinare.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C.pr.civ., excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de către intimată, prin întâmpinare, față de fondul cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:

Conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”.

Conform art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.”.

Conform art. 26 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 2/2001, „(1) Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal.

Contravenientul va semna de primire. (3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de cel mult două luni de la data încheierii.”.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că procesul-verbal de contravenție seria ... ... O a fost întocmit în prezenta petentului, care a semnat actul de sancționare de primire în data de 06.07.2023 (f. 29).

Prin urmare, termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, a început să curgă de la data de 06.07.2023 și, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C.pr.civ. (termen calculat pe zile libere și prorogarea termenului care se împlinește într-o zi nelucrătoare), s-a împlinit în data de 24.07.2023.

În atare circumstanțe, constatând că plângerea contravențională a fost expediată instanței, prin poștă, în data de 21.07.2023 (ștampilă plic – f. 11), se reține că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului legal, conform art. 183 alin. (1) C.pr.civ.

Prin urmare, instanţa va respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria #### O O (f. 29), intimata a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea amenzii în cuantum de 870 lei (6 puncte - amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, pentru încălcarea dispozițiilor art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

De asemenea, intimata a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea avertismentului, pentru încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (1) R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și săvârșirea contravențiilor prevăzute în art. 101 alin. (1) pct. 18 și art. 102 alin. (1) pct. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.

În cuprinsul procesului verbal s-a reținut că, în data de 06.07.2023, ora 11.55, petentul a condus auto marca V. cu nr. de înmatriculare ... pe DN4 din direcția DNCB către mun.

București, iar la trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător aflată la km 9+ 100 DN4 nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea de la stânga la dreapta în sensul său de mers.

Totodată, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și permisul de conducere.

De asemenea, s-a constatat faptul că inspecția tehnică periodică era expirată de la data de 23.12.2022.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, care a procedat la semnarea acestuia, formulând obiecțiuni în sensul că „pietonul de abia pusese piciorul pe trecere în condițiile în care acolo era 4 benzi de circulație”.

În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că din punct de vedere formal, acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele și codul numeric personal ale contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acestora, precum și semnătura agentului constatator.

În același timp, instanța constată că faptelor, astfel cum au fost descrise prin actul atacat, li s-a dat o corectă încadrare juridică.

În acest sens, se reține că, potrivit art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în următoarele situații: (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”.

Potrivit art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.”.

Conform art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare;”.

Conform art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”.

Conform art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...) 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”.

În final, conform art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, „Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor neasigurate obligatoriu de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de circulație, a celor pentru care a intervenit suspendarea înmatriculării, precum și a vehiculelor înregistrate al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat ori este anulată.”.

Potrivit art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 1. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care prezintă deficiențe periculoase sau a unui vehicul înregistrat al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat;”.

De asemenea, instanța reține că intimata a depus înscrisuri doveditoare din care rezultă competența agentului constatator de a încheia actul de sancționare (f. 37).

Referitor la susținerile petentului în sensul că a fost menționat în mod greșit numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv ....., în loc de ..., instanţa reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din cuprinsul actului rezultă că s-a menționat numărul corect, respectiv ....

Oricum, chiar şi în situația în care numărul de înmatriculare ar fi fost menționat greșit, acest aspect nu este de natură să conducă la anularea actului de sancționare, fiind în prezența unei simple erori materiale.

Având în vedere cele expuse, instanța concluzionează că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, urmând a cerceta, în continuare, temeinicia acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele:

Deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, din analiza textului art. 34 din acest act normativ rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, fiind astfel prezumat, până la proba contrară, că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității.

Astfel, art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicabil în prezenta cauză, conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție rutieră, pentru constatarea săvârșirii contravenției ce face obiectul prezentul litigiu neexistând obligativitatea utilizării unor mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic.

În pricina supusă analizei, din cuprinsul procesului-verbal atacat reiese că nerespectarea de către petent a obligației de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, a obligației de a circula cu un autoturism care avea inspecția periodică valabilă și a obligației de a prezenta certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și permisul de conducere, a fost observată ex propriis sensibus de către polițistul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, neexistând vreo înregistrare video a evenimentului rutier, mențiunile privind situația de fapt bucurându-se, astfel, de prezumția de veridicitate.

În această manieră, în temeiul art. 249 C.pr.civ., aplicabil potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, petentului îi revine sarcina de a răsturna această prezumție, prin orice mijloace de probă admise de lege.

În acest context, instanța subliniază că această interpretare nu contravine exigențelor în materia dreptului la un proces echitabil, reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța reține, astfel, că în cauzele Anghel c.

României și Q.

E. c.

României, Curtea Europeană a statuat că prezumțiile de fapt și de drept nu sunt interzise de Convenție, dacă nu depășesc anumite limite rezonabile, astfel încât contravenientul să aibă posibilitatea reală de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

Cu privire la fapta contravențională de neacordare prioritate de trecere pietonilor, în prezenta cauză, instanța reține că petentul a beneficiat de posibilitatea efectivă de a propune în mod legal probe în dovedirea nevinovăției sale, însă nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, spre exemplu, acesta avea posibilitatea de a solicita în termenul legal stocarea înregistrărilor video efectuate cu camere de supraveghere stradale, însă nu a făcut dovada efectuării unor demersuri în acest sens.

De asemenea, instanța reține că simplele afirmații ale petentului prin care a negat cele consemnate, sunt, în lipsă de probatoriu în susținere, apărări formale, care nu pot atrage netemeinicia acestuia.

Simpla contestare a stării de fapt reținute în actul constatator, prin formularea obiecțiunilor, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională în lipsa unor dovezi, o interpretare contrară conducând la posibilitatea înlăturării răspunderii de către contravenient însuși, după propria voință.

Totodată, a nu avea în vedere constatarea făcută de polițistul rutier înseamnă a-l lipsi pe acesta de principala sa atribuție, ceea ce ar avea consecințe grave pentru siguranța traficului rutier, întrucât încălcarea regulilor de circulație de către conducătorii auto ar fi foarte greu sau imposibil de sancționat.

Cu privire la fapta contravențională de a nu prezenta certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și permisul de conducere, instanța reține că petentul a recunoscut realitatea celor consemnate în procesul – verbal de contravenție.

Totodată, petentul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă legal propus împrejurările invocate, respectiv faptul că se afla într-o situația de urgență, situație în care nu s-a mai interesat de documentele pe care le avea asupra sa.

Cu privire la fapta contravențională de a circula cu un autoturism cu inspecția periodică tehnică expirată, instanța reține că petentul nu a contestat săvârșirea faptei.

În consecință, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța conchide asupra temeiniciei acestuia din urmă.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța reține că petentului i-au fost aplicate în mod corect sancțiunea avertismentului, sancțiunea principală a amenzii prevăzute în clasa a treia de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 98 alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, potrivit art. 101 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 din același act normativ.

Astfel, aplicarea unei sancțiunii avertismentului (2 sancțiuni cu avertismentul) și a sancțiunii pecuniare, sancțiune aplicată, în cauză, în cuantumul minim prevăzut de lege, alături de sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, reprezintă, față de imperativul siguranței pe drumurile publice, măsuri eficiente și necesare pentru prevenirea accidentelor rutiere, astfel că sancțiunile aplicate sunt proporționale în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Totodată, instanța reține că petentul nu a făcut proba unor circumstanțe speciale în care fapta ar fi fost săvârșit.

Prin Decizia nr. ######## pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în Interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 608/18.06.20212021 (obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C.pr.civ.), a fost stabilit că: „În interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.”.

Raportat la cele expuse, luând în considerare și Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 5/2021, instanța reține că nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate petentului.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională, în tot, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge plângerea contravențională privind pe petentul I. J. W., CNP ...., cu domiciliul ales în ....... ....... .... .... şi pe intimata C. P. - Q. T. D. E., cu sediul în .......... .......... de U. ... ..., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 31.01.2025.