Hotărâre nr. 1398 din 30.05.2024

Dosar nr. #####/299/2023

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

ŞEDINŢA ####### DIN DATA DE 11.03.2024

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: ###### #####

GREFIER: ##### ######## ###

Pe rol pronunțarea cauzei cauzei litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta-pârâtă ##### ########## ########### S.R.L. şi pe pârâta - reclamantă ####### ##### S.R.L., având ca obiect rezoluţiune contract..

Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 26.02.2024 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 11.03.2024, când, deliberând a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.06.2023, sub nr. #####/299/2023, reclamanta ##### Antrepriză Construcţii S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ####### ##### S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a obligațiilor asumate;

2. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 51.539,29 lei, achitate cu titlu de avans la data de 08.02.2023, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;

3. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 51.539,29 lei, calculate de la data formulării cererii și până la plata efectivă;

4. obligarea pârâtei la plata sumei de 31.908 lei reprezentând contravaloare penalități de întârziere, calculate conform dispozițiilor contractuale;

5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023, pârâta, în calitate de vânzătoare, s-a obligat ca, în beneficiul societății sale, să vândă un număr de 65 blocuri din piatră natură, conform specificațiilor tehnice din Anexele 1 și 3 la contract – șlefuite, bizotate și șablate în forma și la dimensiunea de 60*60*40.

Termenul de livrare era de 30 de zile calendaristice de la data achitării avansului, vânzătorul fiind cel care trebuia să suporte cheltuielile transportului, respectiv până la data de 10.03.2023.

În considerarea obligațiilor contractuale, reclamanta a achitat, la data de 08.02.2023, avansul în cuantum de 10.510,5 euro (51.539,29 lei) din prețul total de 31.850 euro.

Cu toate acestea, pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate, respectiv furnizarea neconformă a blocurilor de piatră contractate, cu încălcarea specificațiilor tehnice din anexele 1 și 3 la contract și întârzierea înregistrată în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate, și anume nerespectarea termenului de livrare stabilit de art. 3.1 din contract (blocurile de piatră trebuind să fie livrate până la data de 10.03.2023 – termenul de livrare fiind de 30 de zile calendaristice de la data plății avansului).

#### a beneficiat de plata avansului, pârâta a livrat blocuri de piatră neconforme și care prezentau grave inadvertențe (din perspectiva specificațiilor tehnice din anexe), acestea fiind exfoliate, fisurate și prezentând crăpături majore pe fațetele acestora, ciobitori și desprinderi pe muchii, blocurile fiind neconforme și din punct de vedere al dimensiunilor, fiind pătate de diverse produse/rugină și prezentând aspect vizual inestetic.

Astfel, majoritatea blocurile nu îndeplineau nivelul minim de calitate solicitat în proiect, motiv pentru care nu au putut fi folosite pentru scopul/obiectivul contractat.

La data de 17.03.2023, reclamanta a comunicat pârâtei pe e-mail neconformitățile sesizate, atașând în dovedire un număr de 20 de fotografii din analiza cărora rezultau aspectele invocate.

Astfel, în temeiul art. 6.4 din contract, i-a solicitat să procedeze la înlocuirea bunurilor și să comunice data la care se va efectua operațiunea.

La data de 18.04.2023, pârâta a transmis un e-mail prin care a învederat că, la data de 13.04.2023 și la data de 14.04.2023, ar fi procedat la remedierea imperfecțiunilor „prin prelucrarea lor”, susținând, totodată, că acestea aspecte ar fi fost validate și de reprezentanții săi.

La aceeași dată, reclamanta a comunicat că aspectele invocate ar fi fost nereale, iar „remedierile” invocate erau insuficiente, mai bine de 30% din blocurile contractate neavând un nivel de calitate care să permită utilizarea lor.

Ulterior, la data de 19.04.2023, reclamanta a comunicat că, până la momentul în care nu se va proceda la înlocuirea blocurilor de piatră neconforme, nu se va proceda la realizarea niciunei alte plăți.

Drept urmare, s-a solicitat în mod expres înlocuirea blocurilor neconforme cu bunuri care să fie corespunzătoare din punct de vedere tehnic, iar, în caz de imposibilitate de înlocuire, să se procedeze la preluarea bunurilor și returnarea avansului încasat.

De asemenea, i-a fost adus la cunoștință că termenul contractual nu a fost respectat, reclamanta fiind îndreptățită să calculeze în sarcina acesteia penalități de întârziere.

Cu referire la chestiunile invocate, la data de 19.04.2023, pârâta a furnizat explicații, motivând că imperfecțiunile ar fi fost, în realitate, „pori oxidați de fosfor ... caracteristici mineralogice-petrografice normale.”

Întrucât nu s-a ajuns la niciun consens cu privire la soluționarea amiabilă a diferendului, la data de 19.05.2023, reclamanta a transmis pârâtei notificarea nr. 639, prin care, în temeiul art. 1552 C.civ. și art. 3.1 din contract, i-a solicitat ca, în termen de 72 de ore, să-i restituie avansul de 51.539,29 lei și să achite suma de 21.109,88 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,2% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.

Notificarea a fost comunicată și pe e-mail la data de 14.06.2023, însă pârâta nu a înțeles să formuleze niciun punct de vedere, rămânând în pasivitate.

În ceea ce privește neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, reclamanta a invocat prevederile art. 1350 C.civ., menționând că fapta ilicită a pârâtei constă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, aceasta fiind rezultatul direct al conduitei acesteia, ce contravine obligațiilor asumate prin contractul de proiectare menționat anterior.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, nelivrând blocurile de piatră în termen și cu respectarea caracteristicilor tehnice contractate, utilizarea lor în variată livrată fiind practic imposibilă pentru scopul/obiectivul dorit de societate, neexistând vreo dovadă că acestea ar fi fost recepționate și aprobate de reprezentantul său legal.

Vinovăția și raportul de cauzalitate sunt prezumate în cazul răspunderii contractuale prin simpla neexecutare a obligațiilor, debitorul obligației urmând să răspundă pentru cea mai ușoară culpă.

Prin urmare, se impune repunerea părților în situația anterioară ca urmare a desființării contractului, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 51.539,29 lei (echivalentul a 10.510,5 euro) achitate cu titlu de avans.

Cu privire la rezoluțiunea contractului, reclamanta a invocat prevederile art. 1552 C.civ. și art. 3.1 din contract, menționând că pârâta este de drept în întârziere (urmare a nerespectării termenului de livrare), începând cu data de 11.03.2023 (plata avansului realizându-se la 08.02.2023).

Astfel, ca o consecință directă a neexecutării contractului, reclamanta este îndreptățită să obțină rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1516 alin. 2 și art. 1549 alin. 1 C.civ.

În ceea ce privește restituirea sumei de 51.539,29 lei (echivalentul a 10.510,5 euro) achitate cu titlu de avans, reclamanta a menționat că efectul rezoluțiunii îl constituie nașterea obligațiilor reciproce de restituire, sens în care a invocat prevederile art. 1635 alin. 1 C.civ.

De asemenea, solicitarea de actualizare a sumei cu indicele de inflație la data plății are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, valoarea rezultată putând fi cumulată cu dobânda legală care reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor, natura celor două solicitări fiind diferită.

Cu privire la plata dobânzii legale penalizatoare, a invocat prevederile art. 1531 și art. 1535 C.civ., respectiv art. 21 din O.G. nr. 13/2001.

În ceea ce privește plata sumei de 31.908 lei reprezentând penalități de întârziere, reclamanta a invocat prevederile art. 10 din contract, art. 1531 și art. 1535 C.civ., modalitatea de calcul fiind următoarea: 31.850 euro valoare contract (echivalentul a 157.963,26 lei) x 0,2%/zi x 101 zile întârziere (calculate de la data expirării termenului maxim pentru livrate – 11.03.2023 până la data formulării cererii – 20.06.2023).

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract de vânzare cumpărare nr. 10/31.01.2023 (filele 9-11), ordin de plată din 08.02.2023 (fila 12), corespondență e-mail (filele 13-22), borderou (fila 24), notificare nr. 639/19.05.2023 (filele 25-28), confirmare de primire (filele 29-30), planșe fotografice (filele 36-77).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 89).

La data de 22.08.2023, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, respectiv cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 50.421 lei reprezentând diferența sumei rămase de achitat conform contractului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta-reclamanta a arătat că, între părți, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 10/31.01.2023, având ca obiect vânzare unei cantități de 65 blocuri din piatră naturală, având dimensiunea 60x60x40.

La data de 07.03.2023, pârâta-reclamantă a livrat prima tranșă de 24 de blocuri din piatră natură, moment în care reclamanta-pârâtă a susținut faptul că bunurile livrate nu ar fi conforme, întrucât acestea ar fi avut „muchiile ciobite pe partea de jos”.

În acest sens, săptămâna următoare, pârâta-reclamanta a trimis o echipă de specialiști care a remediat imperfecțiunile indicate prin prelucrarea acestora, remedierea fiind aprobată de reclamanta-pârâtă pentru conformitatea blocurilor din piatră naturală, prin așezarea lor conform proiectului stabilit de reclamanta-pârâtă.

Un număr de trei blocuri din piatră naturală au fost înlocuite la livrarea următoarei tranșe de blocuri din piatră.

Următoarea tranșă de 20 de blocuri de piatră naturală a fost pregătită să plece către reclamantă de îndată ce ar fi achitat factura nr. 28, însă, din corespondența anexată, purtată pe adresa de e-mail oficială cu reprezentantul societății reclamante reiese fără urmă de tăgadă că a așteptat timp de 2 săptămâni până ca plata să fie efectuată conform dispozițiilor contractuale.

În cele din urmă, pentru o bună relație contractuală și semn de bună-credință, pârâta-reclamantă a acceptat 50% din suma aferentă facturii nr. 28, iar, pentru diferență urma să fie emis un bilet la ordin la o dată ulterioară (care nu a mai fost emis):

La următorul transport, aceeași problemă, reclamanta-pârâtă a susținut că bunurile nu ar fi conforme din cauza unor aspecte ale pietrei.

Din nou, în semn de bună-credință, pârâta-reclamanta a fost de acord să cheme din nou echipa de specialiști în vederea remedierii pretinselor defecte, sens în care blocurile de piatră naturală au fost prelucrate și șlefuite.

La acel moment, un număr de 23 de bucăți au fost montate, cu excepția a 6 bucăți, care ar fi fost neconforme pentru că ar fi avut o culoare ușor mai închisă decât celelalte.

Din nou, în semn de bună-credință, pârâta-reclamantă a fost de acord să înlocuiască acele 6 blocuri de piatră, cu toate că piatra, fiind natură, extras din munte, aspectul, culoarea acesteia nu poate fi prelucrată. #### piatră naturală, aproape perfectă, însă din punct de vedere natural.

Nu există aceeași culoare identică pentru toate blocurile, întrucât nu toate sunt extrase din același #### # există o anumită dimensiune pe care o pot tăia mașinile speciale de munte (de exemplu nu poate fi tăiat un #### ## piatră de munte de dimensiune 10m x 10m, întrucât nu există în lume un astfel de utilaj, sens în care există posibilitatea ca blocurile să semene într-o proporție covârșitoare doar dacă sunt extrase din același ##### #### chiar și așa este vorba de interiorul pietrei, care nu poate fi observat).

Cu toate acestea, ulterior înlocuirii, reclamanta a susținut că noile blocuri ar fi, la rândul lor neconforme, astfel că, în acest moment, sunt 10 blocuri de piatră naturală, conforme cu cerințele contractuale, care nu au fost achitate.

#### de notificarea nr. 639/19.05.2023, comunicată de reclamantă, pârâta a transmis un răspuns punctual atât prin intermediul #### Executori, cât și de e-mail.

În ceea ce privește netemeinicia cererii de chemare în judecată, pârâta-reclamantă a invocat prevederile art. 1350 C.civ. și art. 3.1 din contract, menționând că termenul de livrare de 30 de zile a fost respectat.

Mai mult, reclamanta nu a răspuns corespondenței transmise timp de două săptămâni, perioada în care a întreprins diferite demersuri în vederea stabilirii detaliilor privind data și locul unde blocurile să fie livrate.

În atare condiții, societatea reclamantă nu poate invoca propria neglijență pentru a justifica o tardivitate din partea sa, conform art. 1516 alin. 2 C.civ.

Astfel, având în vedere că bunurile transmise au fost conforme cu cerințele contractuale, iar tardivitate nu-i poate fi imputată, a considerat că nu poate fi pusă în întârziere, neexistând astfel temei pentru rezilierea contractului.

De asemenea, și-a îndeplinit obligațiile potrivit dispozițiilor contractuale, respectiv a livrat blocurile din piatră în termenul asumat prin contract, la achitarea avansului, iar nu potrivit interpretării greșite a reclamantei.

În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a învederat că a livrat prima tranșă de 24 de blocuri din piatră natură (în termen), pentru care a echivalat cantitatea de piatră livrate cu avansul sumei de bani acordat de către aceasta, în cuantum de 33,3%.

Ulterior, a fost emisă factura nr. 28, în cuantum de 48.216 lei, pentru următoarele 20 de blocuri ce urmau să fie livrate, însă doar în situația în care factura era achitată potrivit prevederilor contractuale. #### după 2 săptămâni de la data comunicării facturii, reclamanta a achitat ½ din suma de 48.216 lei, însă, cu toate acestea, pârâta a livrat toate cele 20 blocuri, cu condiția ca pentru cealaltă jumătate să fie emis un bilet la ordin.

Biletul la ordin nu a fost emis nici până în prezent.

A menționat că un număr de 6 blocuri din cele 20 erau neconforme, astfel că a procedat la înlocuirea lor.

În prezent, pe proprietatea societății reclamante sunt montate 44 blocuri de piatră, impecabile, fără existența oricărei discuții cu privire la conformitatea acestora, însă a primit banii doar pe 34 dintre acestea.

Diferența de 21 de blocuri, până la 65m a fost realizată încă din data de 02.05.2023, și urma să fie livrată doar în situația în care societatea reclamantă achită contravaloarea acestora în avans.

Ținând cont de faptul că și-a îndeplinit obligațiile contractuale pentru cantitatea de blocuri de piatră livrată (44), și, respectiv prelucrată 65 de blocuri, pârâta a considerat că este îndreptățită să primească diferența de 50.421 lei (490 euro/buc x 21 blocuri).

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art. 209 C.pr.civ., art. 1350, art. 1516 C.civ.

În dovedire, pârâta a depus, în copie: răspuns nr. 147/12.07.2023 (filele 104-105), corespondență electronică (filele 106-121), contract de vânzare cumpărare nr. 10/31.01.2023 (filele 122-125).

Cererea reconvențională a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 135).

La data de 01.11.2023, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a reluat susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reiterând faptul că pârâta-reclamantă nu a respectat obligația de furnizare conformă a blocurilor de piatră și a întârziat în îndeplinirea obligațiilor contractuale, astfel că societatea sa nu are nicio obligație restantă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

La termenul din data de 15.01.2024, pârâta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.

La data de 21.02.2024, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus precizări prin care a învederat că au fost livrate 54 de blocuri de piatră, toate fiind neconforme, respectiv că blocurile de piatră sunt depozite în #####, #### ########### ### ##, #### #####.

A mai arătat că doar 14 blocuri au fost folosite, însă în alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate, respectiv pentru un taluz de pământ.

În cauză, au fost încuviințate și administrate, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte (răspuns – filele 164-167) și proba testimonială constând în audierea martorului ##### ##### (declarație – fila 172).

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cererii de chemare în judecată și al cererii reconvenționale, instanţa reţine următoarele:

Între pârâta-reclamantă S.C. ####### ##### S.R.L., în calitate de vânzător, și reclamanta-pârâtă S.C. ##### ########## ########### S.R.L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023 (filele 9-11), având ca obiect vânzare-cumpărarea de 65 blocuri din piatră naturală (calcar) conform specificațiilor tehnice – Anexa 1 la contract, șlefuite bizotate și șablate în forma și la dimensiunea de 60x60x40, conform Anexei 2 la contract.

Părțile au stabilit ca livrarea să fie efectuată prin grija și pe costul vânzătoarei, în locația beneficiarului, din #####, #### ############ ### ##, #### #####.

Potrivit art. 4.1 și Anexei nr. 1, valoarea totală a contractului este de 31.850 euro (490 euro/buc), în care sunt incluse toate și oricare costuri ale vânzătoarei, cum ar fi achiziție materie primă, costuri salarizare, costuri prelucrare și finisare materie primă, costuri consumabile, scule, utilaje de ridicat, costuri transport.

Conform art. 5.1, cumpărătorul va achita în contul vânzătorului prin ordin de plată un avans de 10.510,5 euro în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii de către beneficiar a facturii fiscale în avans.

Așa cum rezultă din prevederile art. 3.1, termenul de livrare este de 30 zile calendaristice de la data achitării avansului, vânzătorul suportând cheltuielile transportului.

De asemenea, părțile au stabilit, de comun acord, că termenul de livrare este nemodificabil, vânzătorul fiind de drept în întârziere în cazul nerespectării termenului de livrare și/sau a obligațiilor contractuale.

Pe de altă parte, prima tranșă de 35 de blocuri se poate livra în termen de 15 zile de la data plata avansului, dacă îi sunt necesare beneficiarului, iar a doua tranșă de 30 de blocuri în termen de 30 de zile de la plata avansului, în condițiile stabilite la pct. 5.

Potrivit art. 5.1, diferența de 21.339,5 euro va fi achitată cu o zi înainte de data livrării mărfii, prin ordin de plată, pe baza facturii fiscale emise către vânzătoare și primită de către beneficiar.

Factura fiscală pentru diferență va cuprinde toată valoarea contractului, din care se va storna avansul încasat de către pârâtă.

În derularea raporturilor contractuale, pârâta-reclamantă a emis factura fiscală nr. 27/07.02.2023 (fila 168), pentru plata sumei de 51.539,29 lei reprezentând avans conform contractului, aceasta fiind achitată de către reclamanta-pârâtă conform ordinului de plată din data de 08.02.2023 (fila 12).

În cauză, reclamanta-pârâta a solicitat rezoluțiunea contractului și restituirea avansului, pe motiv că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate, respectiv furnizarea neconformă a blocurilor de piatră contractate, cu încălcarea specificațiilor tehnice din anexele 1 și 3 la contract și întârzierea înregistrată în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate, și anume nerespectarea termenului de livrare stabilit de art. 3.1 din contract (blocurile de piatră trebuind să fie livrate până la data de 10.03.2023 – termenul de livrare fiind de 30 de zile calendaristice de la data plății avansului).

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Instanţa constată că pârâta-reclamantă şi-a asumat o obligaţie determinată, de rezultat (livrarea produselor comandate într-un anumit termen), calificare relevantă şi sub aspect probatoriu, întrucât, în cazul obligaţiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că după ce primul probează existenţa obligaţiei, revine celui de-al doilea sarcina de a dovedi executarea acesteia, neatingerea rezultatului prevăzut făcând să se presupună că debitorul nu a fost suficient de diligent, că s-a aflat în culpă şi că este răspunzător de urmările neîndeplinirii obligaţiei.

Conform art. 1516 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului, ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1549 alin. 1 C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea, sau după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese dacă i se cuvin.

De asemenea, potrivit art. 1554 C.civ., contractul desfiinţat prin rezoluţiunea se consideră că nu a fost niciodată încheiat, iar dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte păţi prestaţiile primite.

Astfel, rezoluţiunea reprezintă acea sancţiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu (cum este şi cazul contractului încheiat de părţi), sancţiune constând în desfiinţarea retroactivă a contractului.

În ceea ce privește conformitatea blocurilor de piatră, instanța reține că, potrivit art. 6.2 și art. 6.4 din contract, pârâta-reclamantă și-a asumat obligația de a livra marfa conform specificației din Anexa nr. 1, respectiv să garanteze marfa livrată și să o înlocuiască în termen de maxim 15 zile, în cazul în care blocurile de piatră vor fi ciobite, vor prezenta fisuri și/sau imperfecțiuni de finisare/șlefuire.

Cu titlu prealabil, instanța reține că Anexa nr. 1 la contract nu cuprinde nicio specificație tehnică, ci doar cantitatea, prețul unitar și valoarea totală a contractului, în timp ce Anexa nr. 3 cuprinde doar specificațiile privind dimensiunea și forma blocurilor de piatră.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, la data de 07.03.2023, pârâta-reclamantă a procedat la livrarea unui număr de 24 blocuri de piatră (conform susținerilor sale necontestate de partea adversă), însă, la aceeași dată, reclamanta-pârâtă i-a adus la cunoștință că blocurile prezintă fisuri și crăpături pe fațetele acestora, ciobituri și desprinderi, solicitându-i, conform art. 6.4 din contract, să procedeze la înlocuirea blocurilor de piatră neconforme (filele 14-15), sens în care a atașat un set de planșe fotografice (filele 46-77).

La data de 08.03.2023, pârâta-reclamantă i-a comunicat reclamantei-pârâte faptul că, potrivit discuțiile inițiale purtate cu unul dintre arhitecții celei din urmă, s-a luat decizia de a nu se bizota și șlefui cei 15 cm din ###### ## ###### #### ##### ## ### ######### ## ######.

De asemenea, i-a învederat că cele 24 de blocuri au fost verificate, prezentând, într-adevăr, ciobituri pe muchiile care nu au fost bizotate, urmând să fie remediate/înlocuite în termen de 15 zile (fila 108).

Ulterior, la data de 20.03.2023, pârâta-reclamantă a adus la cunoștința cumpărătoarei faptul că o echipă s-a deplasat la fața locului, care a lucrat, bizotat și șlefuit blocurile care prezentau ciobituri și crăpături, respectiv că 3 blocuri nu au putut fi remediate, urmând să fie înlocuite la următorul transport de 20 de bucăți (fila 109).

Instanța reține că pârâta-reclamantă a înțeles să emită factura fiscală nr. 28/20.03.2023 pentru plata sumei de 48.216 lei reprezentând contravaloarea a 20 de blocuri de piatră (fila 169).

A doua zi, la data de 21.03.2023, pârâta-reclamantă i-a comunicat reclamantei-pârâte că, în momentul în care va face plata, transportul urmează a fi livrat, urmând ca, în lipsa unui răspuns în acest sens, să-i comunice, la data de 03.04.2023, că este de acord cu jumătate din plata facturii, urmând ca pentru restul să fie emis un bilet la ordin (filele 113-114).

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta-pârâtă a procedat la achitarea sumei de 24.108 lei reprezentând contravaloarea parțială a facturii fiscale nr. 28/20.03.2023 (fila 170), iar, la data de 07.04.2023, pârâta-reclamantă a livrat 24 blocuri de piatră (fila 115).

La data de 10.04.2023, reclamanta-pârâtă a informat-o pe pârâta-reclamantă că, din cele 24 de blocuri de piatră livrate, un număr de 16 bucăți sunt neconforme, solicitând remedierea/înlocuirea acestora (fila 115).

Prin e-mailul din data de 18.04.2023, pârâta-reclamantă i-a adus la cunoștința reclamantei-pârâte faptul că, în data de 13.04.2023 și 14.04.2023, blocurile de piatră care prezentau imperfecțiuni au fost remediate prin prelucrarea lor, solicitând să i se comunice data la care poate ridica biletul la ordin (fila 118).

La aceeași dată, reclamanta-pârâtă a informat-o pe pârâta-reclamantă că peste 30% din pietre nu au nivelul de calitate cerut de proiect, motiv pentru care nu pot fi folosite, fiind vorba de defecte de debitare/prelucrare – fisuri deschise, fisuri chituite grosolan, pete de rugină de la utilaje sau depozitare (fila 119), iar, a doua zi, a comunicat că nu va efectua plata până la înlocuirea bunurilor conforme, respectiv că pârâta a încălcat termenul contractual (fila 120).

#### pârâta-reclamanta a învederat că urmele de rugină sunt de fapt pori de oxidat de fosfor, fiind vorba de un zăcământ natural care nu poate fi influențat din exterior, respectiv că blocurile au fost șlefuite și bizotate corect, cu excepția blocului chituit la bizot, care a fost pus în plus (fila 19), prin notificarea nr. 639/19.05.2023 (filele 24-28), comunicată prin poștă cu confirmare de primire (filele 29-30) și pe e-mail la data de 14.06.2023 (fila 22), reclamanta-pârâtă a înțeles să declare rezoluțiunea contractului și să solicite restituirea avansului de 51.539,29 lei și plata sumei de 21.109,88 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere de 0,2%/zi conform contractului.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că situația de fapt expusă de reclamanta-pârâtă nu corespunde realității, aceasta omițând să depună răspunsurile pârâtei-reclamantei la solicitările sale de remediere a defecțiunilor și să aducă la cunoștință faptul că a înțeles să achite și jumătate din contravaloarea facturii fiscale nr. 28/20.03.2023, a cărei restituire, însă, nu a solicitat-o în cauză.

Astfel, pe baza înscrisurile atașate de către reclamanta-pârâtă, nu rezultă că pârâta-reclamantă a încălcat obligația de remediere a defecțiunilor, nefiind administrată nicio probă în acest sens, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi incumba acesteia.

#### reclamanta-pârâtă a depus planșele fotografice de la filele 58-77, instanța constată că acestea au fost efectuate cu ocazia primului transport (fila 107), iar, din probele administrate, rezultă că pârâta-reclamantă a remediat defecțiunile constatate.

De altfel, reclamanta-pârâtă nu a înțeles niciun moment să conteste realitatea conținutului corespondenței electronice purtate cu partea adversă și, mai mult de atât, a achitat jumătate din factura nr. 28/20.03.2023, fără a indica, la acel moment, că defecțiunile constatate la blocurile din primul transport nu au fost remediate.

Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă a contestat remedierea blocurilor de piatră din al doilea transport (fila 119), însă nu a înțeles să administreze nicio probă în sensul că pârâta-reclamantă nu a remediat în mod corespunzător deficiențele constatate, simplele susțineri în acest sens neputând fi avute în vedere.

Această împrejurare rezultă și din declarația martorului ##### #####, care a perceput în mod personal și direct cele relatate (declarație – fila 172).

Astfel, acesta a declarat că s-a ocupat în mod personal de recondiționarea blocurilor de piatră, care prezentau ciobituri și microfisuri naturale, fără a prezenta inadvertențe grave sau crăpături majore, iar, după efectuarea recondiționării, din punctul său de vedere, blocurile de piatră se aflau în stare perfectă, neputându-se observa cu ochiul liber chituirea.

De asemenea, a relatat că blocurile de piatră nu prezentau urme de rugină, iar cele recondiționate au fost folosite pe șantier, întrucât „oameni din șantier, ingineri, arhitect, mi-au spus că blocurile de piatră arată OK și că nu au probleme.”

#### martorul a învederat că, în urma operațiunii de șlefuire, dimensiunea blocurilor de piatră a scăzut cu 1-2 mm, instanța apreciază că această împrejurare nu este de natură să conducă la rezoluțiunea contractului.

Potrivit art. 1551 alin. 1 C.civ., „Creditorul nu are dreptul la rezoluțiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate.” Astfel, având în vedere că reclamanta-pârâtă nu a fost în măsură să probeze în ce măsură diminuarea dimensiunii pentru anumite blocuri de piatră a făcut imposibilă utilizarea blocurilor de piatră pentru scopul în care au fost achiziționate (scop care nici măcar nu este prevăzut în contract), instanța urmează să considere că diminuarea dimensiunii cu 1-2 mm este de mică însemnătate în sensul art. 1551 alin. 1 C.civ.

Instanța nu poate să nu remarce reaua-credință a reclamantei-pârâte care, pe lângă faptul că a expus situația de fapt în mod fragmentat, a susținut că niciunul dintre cele 54 de blocuri de piatră livrate nu era în stare corespunzătoare (fila 163), deși în corespondența purtată cu partea adversă a susținut că doar „peste de 30% din pietre nu au nivelul de calitate cerut de proiect”.

De asemenea, deși a susținut că 14 blocuri de piatră au fost folosite, dar pentru alt scop decât cel pentru care a fost încheiat contractul, martorul audiat în cauză a declarat că toate blocurile de piatră au fost folosite, personalul de pe șantier neavând nicio obiecțiune de formulat la modalitatea de efectuarea a recondiționării.

Or, reclamanta-pârâtă avea posibilitatea de a proba că restul de 40 de blocuri de piatră se află încă în depozitul său și că erau improprii utilizării conform proiectului, însă nu a înțeles să facă nicio dovadă în acest sens.

Prin urmare, întrucât declarația martorului se coroborează cu înscrisurile depuse de către pârâta-reclamantă, iar susținerile reclamantei-pârâte nu sunt susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză, instanța urmează să considere că pârâta-reclamanta a respectat obligația prevăzută la art. 6.4 din contract, și anume aceea de a garanta marfa livrată și de a o înlocui, nefiind administrate probe în sens contrar.

În ceea ce privește livrarea cu întârziere a blocurilor de piatră, instanța constată că, potrivit contractului, pârâta nu avea posibilitatea să livreze în mai multe tranșe blocurile de piatră decât dacă beneficiarul avea nevoie de livrarea unei părți într-un termen mai scurt, de 15 zile de la plata avansului, în loc de 30 de zile.

Or, pârâta-reclamantă nu a administrat nicio probă în acest sens și, oricum, chiar și în această ipoteză, tranșele nu corespund, iar livrarea tuturor blocurilor de piatră nu a avut loc în termenul de 30 de zile.

De asemenea, instanța va înlătura susținerile pârâtei-reclamante în sensul că a condiționat efectuarea transportului ultimelor 21 de blocuri de plată de achitarea facturii nr. 28/20.03.2023, întrucât nu avea această posibilitate potrivit contractului.

Coroborând dispozițiile art. 3.1, art. 5.1 și art. 5.2 din contract, rezultă că părțile s-au înțeles ca livrarea celor 65 de blocuri de piatră să aibă loc în termen de 30 de zile calendaristice de la plata avansului de 10.510,5 euro, iar, pentru diferența de 21.339,5 euro pârâta-reclamantă să emită o factură care să cuprindă toată valoarea contractului din care se va storna avansului, care va fi plătită cu o zi înainte de livrarea mărfii.

Astfel, livrarea celor 65 de bucăți de piatră este condiționată exclusiv de plata avansului (care nici măcar nu reprezintă contravaloarea unui anumit număr de blocuri de piatră), nu de plata diferenței de 21.339,5 euro.

De altfel, instanța constată că pârâta-reclamantă nici măcar nu a înțeles să emită factura prevăzută la art. 5.2 sau factura pentru diferența de 21 de blocuri nelivrate, ci a emis doar factura fiscală nr. 27/.07.02.2023 pentru plata avansului și factura fiscală nr. 28/20.03.2023 pentru contravaloarea a 20 de bucăți de piatră.

În cauză, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 50.421 lei reprezentând contravaloarea celor 21 de blocuri de piatră nelivrate, fără a solicita și plata diferenței de 24.108 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 28/20.03.2023.

Or, în virtutea principiului disponibilității, instanța urmează să analizeze în ce măsură pârâta-reclamantă este îndreptățită la plata acestei sume, reprezentând contravaloarea a 21 de blocuri de piatră nelivrate reclamantei-pârâte.

Cu toate acestea, având în vedere că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de livrare a tuturor blocurilor de piatră în termenul prevăzut în contract – 30 de zile calendaristice de la data achitării avansului şi nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, pârâta fiind pusă în întârziere conform art. 1522 C.civ. anterior introducerii cererii de chemare în judecată prin notificarea din data de 639/19.09.2023 (fila 22).

Instanța are în vedere prevederile art. 1549 alin. 2 C.civ., potrivit cărora „Rezoluțiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci când executarea sa este divizibilă.”

Astfel, având în vedere că pârâta-reclamantă și-a executat obligația de a livra 44 de blocuri de piatră în stare corespunzătoare, așa cum a fost reținut anterior, respectiv că încălcarea obligației de livrare a avut loc doar pentru 21 de blocuri de piatră, executarea obligației fiind, așadar, divizibilă, instanța va dispune rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023, și anume doar în ceea ce privește vânzarea-cumpărare a 21 de blocuri din piatră naturală (calcar).

##### în vedere că rezoluțiune va fi dispusă doar cu privire la cele 21 de blocuri de piatră nelivrate, instanța constată, pe de o parte, că reclamanta-pârâtă nu este îndreptățită la restituirea avansului de 51.539,29 lei și a dobânzii legale aferente, iar, pe de altă parte, că nici pârâta-reclamantă nu este îndreptățită la plata sumei de 50.421 lei.

Instanța va înlătura și susținerile pârâtei-reclamante referitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 5.4, în condițiile în care desființarea contractului nu are loc din cauza faptului că reclamanta-pârâtă a renunțat la contract, ci ca urmare a faptului că societatea vânzătoare nu și-a îndeplinit obligația de a livrat întreaga marfă în termenul prevăzut în contract.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 10 din contract, „întârzierile în livrarea mărfurilor vor duce la plata de către vânzător către cumpărător a unor penalități de 0,2% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.”

Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

##### în vedere că pârâta-reclamantă avea obligația să livreze cele 65 blocuri de piatră până la data de 10.03.2023, însă aceasta a livrat doar 24 de blocuri în termen, în timp ce 20 blocuri au fost livrate la data de 07.04.2023, instanța apreciază că reclamanta-pârâtă este îndreptățită la plata penalităților de întârziere solicitate calculate, conform voinței părților, la valoarea întregului contract, și nu la valoarea obligației executate cu întârziere.

Așadar, instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 31.908 lei reprezentând penalități de întârziere pentru livrarea cu întârziere a 20 de blocuri de piatră (pentru restul de 21 de blocuri de piatră se va dispune rezoluțiunea, iar clauza penală nu mai produce efecte conform art. 1554 alin. 2 C.civ.), calculate astfel: 31.850 euro x 0,2% x 101 zile de întârziere (de la data de 11.03.2023 până la data formulării cererii – 20.06.2023).

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, sens în care va dispune rezoluţiunea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023 în ceea ce priveşte vânzarea-cumpărare a 21 de blocuri din piatră naturală (calcar) și va obliga pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 31.908 lei reprezentând penalităţi de întârziere, respectiv va respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 7.688,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor efectiv admise de 3.688,74 lei – 2.126,50 lei pentru rezoluțiunea parțială (în valoare de 51.075,44 lei – 490 euro x 21 blocuri x 4.9636 lei) și 1.562,24 lei pentru penalitățile de întârziere (ordin de plată – fila 89) și onorariu de avocat de 4.000 lei, redus de la suma de 5.950 lei (factura fiscală nr. ###########.06.2023 – fila 173; extras de cont – fila 174), redus în raport de admiterea în parte a cererii și proporția pretențiilor admise.

Instanța va lua act că pârâta-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă ##### ########## ########### S.R.L., cu sediul în București, #### ###### ####### ### ###, ### #, ### #, ### #, ### ##, sector 5 și cu sediul ales la SCA ###### și Asociații, în București, #### ####### ######## ### #-3, ### ####, parter, sector 3, J40##########, CUI 39024811, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă ####### ##### S.R.L., cu sediul în București, #### ##### ##### ### ##, camera 2, ### #, sector 1 și cu sediul ales la Cabinet de Avocat ##### #### ######, în București, str. ###. ####### ###### nr. 6, parter, ### #, sector 4, J40###########, ### ########.

Dispune rezoluţiunea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10/31.01.2023 în ceea ce priveşte vânzarea-cumpărare a 21 de blocuri din piatră naturală (calcar).

Obligă pârâta-reclamantă să achite reclamantei-pârâte suma de 31.908 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7.688,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ia act că pârâta-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 11.03.2024.